Fond funciar. Sentința nr. 63/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 63/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 21-10-2015 în dosarul nr. 3138/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3138/2015
Ședința publică de la 21 Octombrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. M.
Judecător G. D. N.
Grefier E. N.
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de apelanta-reclamanta S. C. V. L., împotriva sentinței civile nr.63 din data de 29.01.2015 pronunțată de Judecătoria Costești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți C. J. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Arges, C. L. de Fond Funciar R. și B. G., având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelanta-reclamanta S. C. V. L., personal și asistată de avocat L. V., în baza împuternicirii avocațiale nr._ aflată la fila 7/dosar, lipsă fiind intimații-pârâți C. J. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Arges, C. L. de Fond Funciar R. și B. G..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele: prin serviciul registratură, la data de 13.10.2015, apelanta-reclamanta S. C. V. L. depune la dosarul cauzei cerere precizatoare, într-un exemplar.
La interpelarea instanței, referitor la temeiul juridic și, implicit, la obiectului acțiunii, apelanta-reclamantă, prin avocat, învederează că, prin cererea de chemare în judecată formulată în fața Judecătoriei Costești s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, și nu o plângere împotriva refuzului de a i se reconstitui dreptul de proprietate, motivat de faptul că intimata C. L. de Fond Funciar Râca nu s-a pronunțat niciodată cu privire la această cerere, pentru o diferență de 4 ha teren.
Mai arată apelanta-reclamantă, prin avocat, că mama sa a formulat cerere de reconstituire în baza legii fondului funciar și nu i s-a răspuns niciodată cu privire la diferența de 4 ha teren, reprezentanții Comisiei recunoscând prin întâmpinarea formulată în fața instanței de fond, că este îndreptățită la această suprafață, dar fără a comunica vreun răspuns în acest sens, întrucât au apreciat că cererea de reconstituire a fost formulată tardiv, respectiv că cererea ar fi fost formulată în luna martie a anului 2014, lucru neadevărat, cererea fiind depusă la data de 18 septembrie 2013.
Instanța pune în discuția părților admisibilitatea cererii de chemare în judecată formulată, respectiv a solicitarii directe către instanță de a se reconstitui dreptul de proprietate și, în ce măsură, la data formulării acțiunii apelanta mai era în termen pentru contestarea refuzului de soluționare a cererii formulată de septembrie 2013, raportat la dispozițiile art. 53 din Legea nr. 18/1991, acordand cuvantul si asupra fondului apelului.
Apelanta-reclamantă, prin avocat, apreciază că cererea de chemare în judecată este admisibilă, având în vedere că în toate cererile de reconstituire s-a solicitat diferența de teren de 4 ha, neaflându-se în situația de a fi formulată o acțiune pentru refuz soluționare cerere.
Pe fondul apelului, apelanta-reclamantă, prin avocat, solicită admiterea sa, schimbarea în tot a sentinței apelate și admiterea acțiunii pentru concluziile expuse pe larg la termenul anterior, reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 4 ha pentru care există hotărâre de validare și proces-verbal de punere în posesie, cu cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 394 alin. 1 Cod Procedură Civilă, instanța declară dezbaterile închise, aduce la cunoștința părților ca, potrivit art. 394 alin. 3 Cod Procedură Civilă, după închiderea dezbaterilor, nu mai pot depune nici un înscris la dosarul cauzei, sub sancțiunea de a nu fi luat in seama, și rămâne în pronunțare asupra apelului formulat de apelanta-reclamanta S. C. V. L., împotriva sentinței civile nr.63 din data de 29.01.2015 pronunțată de Judecătoria Costești în dosarul nr._ .
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față, deliberând:
Constată că, la data de 12.03.2014, reclamanta S. C. V. L. a solicitat obligarea COMISIEI LOCALE DE FOND FUNCIAR RÂCA la punerea sa în posesia terenului de 4 ha pădure, la întocmirea actelor necesare emiterii titlului de proprietate pentru suprafața respectivă și înaintarea acestora COMISIEI JUDEȚENE DE FOND FUNCIAR ARGEȘ, sub sancțiunea plății daunelor cominatorii, în sarcina președintelui comisiei locale, B. G., în cuantum de 100 lei, aferente fiecărei zi de întârziere.
Reclamanta a cerut și obligarea COMISIEI JUDEȚENE DE FOND FUNCIAR ARGEȘ, la eliberarea titlului de proprietate pentru terenul cu pădure și plata cheltuielilor de judecată.
La finalul acțiunii, reclamanta a mai solicitat să fie obligați pârâții la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului de 4 ha pădure, ce a aparținut autoarei ei, S. M. (fostă S.), solicitat în baza Legii nr. 169/1997.
În considerentele acțiunii, reclamanta a susținut, în esență, că mama și bunicul ei matern ( S. M. și respectiv, S. G.), au deținut în proprietate suprafața totală de 8 ha din pădurea „Babatea”, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 1057/06.05.1942, transcris la Tribunalul Județean Teleorman Secția I, teren preluat în mod abuziv în perioada regimului comunist.
Reclamanta a precizat că prin hotărârea Comisiei Județene de Fond Funciar Argeș cu nr.1893/21.07.2005, s-a reconstituit dreptul de proprietate doar pentru 4 ha de pădure și s-a întocmit proces verbal de punere în posesie cu nr 21/21.08.2013.
Reclamanta consideră că hotărârea de invalidare este injustă, având în vedere că terenul de 4 ha solicitat nu a fost înstrăinat de la data cumpărării și până la naționalizare.
Prin sentința civilă nr.63 din data de 29.01.2015, pronunțată de Judecătoria Costești, a fost respinsă, ca prematur, formulată cererea privind întocmirea actelor necesare eliberării titlului de proprietate pentru terenul de 4 ha. A fost respinsa cererea privind întocmirea actelor necesare eliberării titlului de proprietate pentru terenul de 4 ha, formulată de reclamanta S. C. V. L., în contradictoriu cu pârâții C. J. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR ARGES, C. L. DE FOND FUNCIAR R., B. G., ca prematur formulată. Au fost respinse și celelalte cereri.
În considerentele sentinței, s-au reținut următoarele:
La data de 10.12.1997, S. M. (cu numele anterior S.) a solicitat Primarului comunei Popești, județul Argeș, reconstituirea dreptului ei de proprietate asupra terenului de 8 ha, dobândit în baza unui act de vânzare cumpărare, cerere pe care a expediat-o prin serviciul poștal, așa cum reiese din nota de inventar și din confirmarea de primire (filele 13-16).
Prin hotărârea Comisiei Județene Argeș de Fond Funciar cu nr. 1893/21.07.2005, s-a validat propunerea Comisiei Locale de Fond Funciar Râca cu privire la restituirea unei suprafețe de doar 4 ha, cu vegetație forestieră (filele 39, 40).
La data de 20. 07. 2008, S. M. a decedat, succesiunea acesteia fiind acceptată de către reclamantă, în calitate de descendentă de gradul I, în cotă de 1/1 (fapt evidențiat în certificatul de moștenitor nr.2/14.02.2014 emis de către Societatea profesională notarială B. M. C. și V. A., filele 9-11).
La data de 21.08.2013, s-a întocmit procesul verbal de punere în posesie cu nr. 21, pentru suprafața de 4 ha, pădure (fila 37).
Prin actul de vânzare cumpărare, încheiat la data de 23 aprilie 1942, E. C. a transmis în patrimoniul cumpărătorilor, G. și M. S., un lot de teren cu pădure din trupul denumit „Babatea”, de 8 ha, situat pe teritoriul comunei Tătărești de Sus, județul Teleorman (filele 17 și 18).
În Borderoul populației, proprietăților și exploatațiilor agricole din ., județul Teleorman, din anul 1948 (emis în copie - extras de către Arhivele Naționale, filele 31, 32), autorul S. G. figurează doar cu suprafața de 4 ha pădure.
Instanța a considerat că din probele prezentate la dosar nu rezultă faptul că la momentul preluării terenurilor de către stat, întreaga suprafață de 8 ha se mai afla în deținerea autorilor reclamantei.
Întrucât nu s-a făcut o astfel de dovadă, cea a continuității dreptului de proprietate asupra terenurilor de 8 ha, cu vegetație forestieră, instanța, în temeiul art. 53 din Legea nr. 18/1991, a fost respinsă cererea reclamantei referitoare la reconstituirea dreptului de proprietate și asupra diferenței de 4 ha, pădure și implicit, la punerea în posesia suprafeței respective.
În ceea ce privește îndeplinirea obligațiilor de întocmire a documentației necesare eliberării titlului de proprietate și de emitere a acestui act, de către cele două comisii de fond funciar, sub sancțiunea plății daunelor cominatorii, pentru suprafața de teren deja validată, instanța a constatat incidența excepției de prematuritate, în raport de prevederile Legii nr. 165/2013.
Potrivit art.5 alin 1 din Legea nr.165/2013, „ în termen de 30 de zile de la . prezentei legi, la nivelul fiecărei unități administrativ-teritoriale se constituie prin ordin al prefectului, C. locală pentru inventarierea terenurilor.”
În art.6 alin 1 din același act normativ, se prevede că „ în termen de 180 de zile de la data constituirii, C. prevăzută la art.5 întocmește conform normelor de aplicare (…),situația terenurilor agricole, cu sau fără investiții, și forestiere, aflate în domeniul public sau privat al statului sau, după caz,al unității administrative teritoriale, care pot face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate pe fiecare unitate administrative teritorială.”
În esență, legea stabilește termene și modalități concrete de realizare a procedurii de retrocedare a proprietăților funciare în natură sau prin acordare de măsuri compensatorii, punerile în posesie și eliberarea titlurilor neputând depăși data de 01.01.2016 ( art.11,alin1).
Numai în situația neîndeplinirii acestor obligații în termenul limită indicat la alin 1 al.art.11 din Legea nr.165/2013, persoana care se consideră îndreptățită poate formula plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul.
Față de dispozițiile mai sus enunțate, prematuritatea formulării cererii de către reclamantă la o dată ulterioară adoptării Legii nr.165/2013, prin care se instituie o procedură specială în legătură cu îndeplinirea obligațiilor de punere în posesie și de eliberarea titlurilor de proprietate, este evidentă.
De altfel, „ până la întocmirea situației centralizatoare la nivel local, se suspendă (…) eliberarea titlurilor de proprietate, punerea în posesie de către comisiile de fond funciar, precum și orice alte proceduri administrative în domeniul restituirii fondului funciar” ( art. 7 fin Legea nr.165/2013).
Dacă s-ar continua demersul judiciar, inițiat după . Legii nr.165/2013, ar însemna ca instanța să suprime aplicarea disp. art.7 alin 1 din Legea nr.165/2013, depășindu-și în acest mod atribuțiile puterii judecătorești.
Impotriva hotararii Judecatoriei Costesti a declarat apel reclamanta S. C. V. L., criticand-o ca nelegala si netemeinica.
S-a sustinut ca sentinta este nelegala in ceea ce priveste respingerea capatului de cerere privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru diferenta de 4 ha padure, in conditiile in care probele administrate, inclusiv expertiza tehnica judiciara efectuata in cauza, demonstreaza ca reclamanta era indreptatita la reconstituire si pentru aceasta suprafata.
Hotararea este nelegala si in ceea ce priveste capatul de cerere privind obligarea CLFF Râca la intocmirea documentatiei necesare eliberarii titlului de proprietate pentru suprafata de 4 ha padure pentru care exista validare. In mod nelegal a fost invocata din oficiu prematuritatea cererii, fata de art.7 din Legea nr.165/2013, in cel mai rau caz, impunandu-se suspendarea solutionarii cauzei pana la intocmirea inventarului privind terenurile.
S-a solicitat schimbarea sentintei si admiterea actiunii in tot.
In drept, au fost invocate disp. art.466, 468, 470, 471, 476, 480, 481 C.pr.civ. Intimatii nu au formulat intampinare.
Analizand actele si lucrarile dosarului, tribunalul considera ca apelul este nefondat, dupa cum urmeaza:
In ceea ce priveste prematuritatea capatului de cerere privind obligarea CLFF la emiterea documentatiei necesare intocmirii titlului de proprietate pentru suprafata de 4 ha padure, validata prin HCJFF Arges 1893/2005 si pentru care s-a emis procesul-verbal de punere in posesie la data de 21.08.2013, tribunalul constata ca prima instanta a pronuntat o solutie corecta. Art.7 alin.1 din Legea nr.165/2013 impune suspendarea procedurilor administrative, inclusiv emiterea titlurilor de proprietate potrivit Legilor nr.18/1991 si nr.1/2000, pana la întocmirea situației centralizatoare la nivel local. Prin urmare, atata timp cat inventarierea terenurilor nu este finalizata, nu se poate retine o obligatia a organelor competente in a intocmi documentatia necesara emiterii titlurilor de proprietate si, implicit, nici un drept al reclamantei in a pune in discutie o eventuala intarziere nejustificata in indeplinirea acestei obligatii.
Cum orice cerere de chemare in judecata presupune existenta unui interes nascut, legitim, actual, iar, in cazul de fata, raportat la norma indicata si situatia de la nivel local, solutia ce se impunea a se da solicitarii reclamantei era de respingere, ca prematur formulata, iar nu de suspendare a judecatii, cum sustine eronat apelanta.
Prin urmare, acest capat de cerere a fost legal solutionat de prima instanta.
Cat priveste cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafata de 4 ha, padure, solicitata de autoarea reclamantei prin cererea formulata la 10.12.1997 (f.13), dar nevalidata de Comisiile de fond funciar, tribunalul, fata de disp. art.22 alin.2 si 478 alin.4 C.pr.civ., a solicitat apelantei-reclamante lamuriri cu privire la obiectul si temeiul juridic al solicitarii.
Astfel, dupa ce in sedinta publica din data de 16.09.2015, apelanta, prin avocat, a sustinut ca cererea a reprezentat o plangere impotriva refuzului Comisiei Locale de Fond Funciar de a analiza si solutiona si cererea privind suprafata de 4 ha padure, ce a apartinut autoarei S. (Stanga) M., in sedinta publica de astazi, 21.10.2015, a aratat ca, de fapt, s-a solicitat direct instantei reconstituirea dreptului de proprietate, tocmai ca urmare a refuzului Comisiei de a analiza aceasta solicitare.
Tribunalul considera ca stabilirea cadrului procesual sub aspect obiectiv este primordiala si esentiala pentru solutionarea corecta a cererii, procedura instituită prin Legea nr. 18/1991 si, respectiv, Legea nr.1/2000, avand un caracter special derogator de la dreptul comun, iar persoanele interesate neputand opta între procedura prevăzută de acest act normativ, care este obligatorie, și acțiunea în justiție, pe calea dreptului comun, pentru a obtine reconstituirea dreptului de proprietate.
În cazul terenurilor care fac obiectul de reglementare al legilor fondului funciar, partea îndreptățită este obligată să parcurgă procedura de reconstituire specială prevăzută de lege, fiind inadmisibilă introducerea unei acțiunii în constatare sau in realizare cu acest scop.
In cauza de fata, este cert ca prin cererea inregistrata la nivelul anului 1997, autoarea reclamantei a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafata totala de 8 ha padure, apartinand ei si tatalui sau, Stanga G., potrivit actului primar de proprietate-contract de vanzare cumparare nr.4872/1942.
Prin HCJFF Arges nr.1893/2005, a fost validata propunerea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafata de 4 ha padure, de pe urma autorului Stanga G. (f.39-40). Reclamanta a sustinut ca aceasta hotarare nu a fost comunicata autoarei sale, iar cele doua comisii intimate nu au contestat aceasta sustinere.
Insa, la data de 21.08.2013, CLFF a procedat la punerea in posesie pentru suprafata validata, emitandu-se procesul-verbal de punere in posesie nr.21/21.08.2013, inscris semnat de reclamanta, in calitate de mostenitor al autoarei S. M. (f.37). Prin urmare, se poate sustine ca, cel mai tarziu, la aceasta data s-a luat cunostinta de hotararea de validare si de continutul acesteia.
Pe de alta parte, la data de 18.09.2013, reclamanta a formulat Comisiei o cerere de reconstituire pentru diferenta de 4 ha si 1300 mp teren arabil, solicitata initial de autoarea S. M., dar neacordata (f.41). Acestei cereri s-a raspuns prin adresa nr.2737/16.10.2013 (f.44), CLFF Râca sustinand ca nu poate da curs solicitarii, intrucat cererea nu se incadreaza in disp. Legii nr.165/2013, iar terenurile nu figureaza in evidentele localitatii.
Prin cererea formulata la 11.03.2014, reclamanta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru diferenta de 4 ha padure nevalidata, pentru care nu s-a comunicat motivele invalidarii. Reclamanta a aratat in cuprinsul cererii ca a considerat Hotararea nr.1893/2005 ca netemeinica, pentru ca a validat doar 4 ha din cele 8 solicitate, adresandu-se din nou Comisiei, ca a refuzat din nou reconstituirea potrivit motivelor din adresa nr.2737/16.10.2013 pe care le considera nefondate.
Or, situatia de fapt expusa si argumentele expuse in actiunea dedusa judecatii, conduc tribunalul la urmatoarele concluzii: pe de o parte, reclamanta recunoaste ca Hotararea CJFF nr.1893/2005 cuprinde o solutie de validare partiala a cererii de reconstituire formulata de autoarea sa, chiar daca respingerea in parte a solicitarii nu este expres indicata si nici nu este motivata. Pe de alta parte, contestand aceasta solutie, reclamanta s-a adresat Comisiei cu o noua cerere, respinsa de asemenea prin adresa amintita.
Or, contestarea in justitie atat a Hotararii CJFF, cat si a respingerii cererii de reconstituire formulata in septembrie 2013 (o veritabila plangere impotriva propunerii de respingere a reconstituirii pentru suprafata de 4 ha ce a apartinut autoarei S.) nu se putea realiza decat potrivit procedurii stabilita de Legea nr.18/1991, art.51 si urmatoarele. Nemultumita fiind atat de solutia adoptata prin HCJFF nr.1893/2005, cat si de respingerea cererii din 2013, reclamanta avea dreptul si obligatia, totodata, de a urma procedura speciala, formuland plangere impotriva actelor administrativ-jurisdictionale in termen de 30 de zile de la comunicare sau de la data la care a luat cunostinta de solutie in orice alt mod.
Reclamanta a ales insa sa lase sa treaca, de la momentul comunicarii adresei CLFF Râca, aproape 5 luni de zile, fara a intreprinde nici o masura, situatie in care contestatia cuprinsa in actiunea de fata apare ca tardiv formulata, normele de ordine publica impunand neanalizarea ei pe fond.
Cat priveste sustinerea reclamantei, cum ca s-a adresat direct instantei pentru reconstituire, constatand refuzul organelor competente in solutionarea cererii sale, tribunalul considera ca un asemenea refuz trebuia contestat tot pe cale plangerii prevazuta de art.51 si 53 din Legea nr.18/1991, procedura judecatoreasca de analizare a actelor administrative emise de organele de fond funciar reprezentand, in esenta, o procedura de contencios administrativ, data de legiuitor, prin normele speciale amintite, in competenta judecatoriei, ca si prima instanta, iar nu instantei de drept comun competenta material in domeniu, tribunalul.
De altfel, si intimata CLFF Râca a aratat in intampinare ca demersul reclamantei este tardiv, raportat la dispozitiile Legii nr.18/1991, Legii nr.1/2000 si Legii nr.165/2013, ce au stabilit termene imperative pentru formularea cererilor de reconstituire si a contestatiilor aferente.
Imprejurarea ca certificatul de mostenitor de pe urma autoarei S. M. sau faptul ca inscrisul nou prezentat ca si dovada a dreptului de proprietate a fost obtinut in 14.03.2014 nu reprezinta argumente care sa justifice formularea tarzie a cererii, si oricum reclamanta nici o a formulat vreo cerere de repunere in termenul de contestare a solutiilor Comisiilor de fond funciar, intelegand sa se adreseze direct instantei cu o cerere de reconstituire, cu ignorarea dispozitiilor de ordine publica ce reglementeaza domeniul delicat al reconstituirii dreptului de proprietate.
Pentru aceste considerente, tribunalul, in temeiul art.480 C.pr.civ., va respinge apelul ca nefondat, procedand la subtituirea argumentelor privind capatul de cerere referitor la reconstituirea dreptului de proprietate, conform celor dezvoltate anterior.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanta-reclamanta S. C. V. L., domiciliată în București, ., sect.4, împotriva sentinței civile nr.63 din data de 29.01.2015 pronunțată de Judecătoria Costești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți C. J. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR ARGES, C. L. DE FOND FUNCIAR R., B. G.- presedintele COMISIEI LOCALE DE FOND FUNCIAR R., domiciliat în ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.10.2015.
Președinte, A. M. | Judecător, G. D. N. | |
Grefier, E. N. |
red.A.M./02.11.2015
dact.C.E.C./6 exp.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 3010/2015. Tribunalul ARGEŞ | Pretenţii. Decizia nr. 3009/2015. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
