Obligaţie de a face. Decizia nr. 1152/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1152/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 14-04-2015 în dosarul nr. 1152/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1152/2015
Ședința publică de la 14 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. A.
Judecător M. V.
Grefier E. R.
S-a luat în examinare, spre soluționare, apelul formulat de reclamanții V. F. și V. I., împotriva sentinței civile nr.1478/2014 pronunțată de Judecătoria Câmpulung în dosarul nr._, intimați fiind pârâții A. ȘLEGHELI, ȘLEGHELI M. A. V., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimații-pârâți asistați de avocat A. A., lipsă fiind apelanții-reclamanți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Se identifică intimatul-pârât ȘLEGHELI A. prin CNP_ și intimatul-pârât ȘLEGHELI M. A. V. prin CNP_.
Apărătorul intimaților-pârâți depune la dosar dovada achitării onorariului de avocat și arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză, arătând că prin întâmpinare a solicitat proba cu înscrisuri, dar este vorba de cele depuse la dosar.
În raport de această împrejurare, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Apărătorul intimaților-pârâți, având cuvântul, solicită respingerea apelului, menținerea sentinței de fond ca legală și temeinică, cu obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată. Primul motiv de apel vizează greșita aplicare a unei convenții încheiate între părți cu privire la edificarea unei porți la spatele casei reclamanților, dar, aceasta s-ar situa pe proprietatea reclamanților. Arată că, prin această înțelegere, pârâții s-au obligat să permită reclamanților să-și edifice o poată nouă și de acest aspect instanța de fond a ținut cont, practic instanța de fond nu avea nici un temei legal să oblige pârâții să edifice o poartă sau un zid în proprietatea reclamanților, era firesc ca aceștia să-și edifice poarta.
Cu privire la cel de-al II-lea motiv se apel, urmează să se observe că și acesta este nefondat având în vedere că în cauză s-au audiat martori, s-au administrat interogatoriu și s-a efectuat raport de expertiză tehnică. S-a constatat, cu prilejul efectuării RET că, între cele 2 construcții s-au edificat alte 3 construcții, care nu au mai respectat linia de hotar, care depășesc cu streașina linia de hotar și care nu au jgheaburi și nici burlane ca și celelalte 2 construcții.
Cu privire la cheltuielile de judecată, arată că în mod corect instanța a obligat reclamanții la plata acestora, întrucât în cea mai mare parte din acțiunea reclamanților a fost respinsă, iar cererea reconvențională a fost admisă în totalitate, mai ales să pârâții au achitat și onorariul de expert.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față:
Constată că, prin acțiunea civilă înregistrată sub numărul_ pe rolul acestei instanțe, la data de 05 noiembrie 2013, reclamanții V. F. și V. I., au chemat în judecată pe pârâtul Antolie Șlegheli, solicitând instanței obligarea pârâtului să le permită folosirea drumului de acces ce desparte proprietățile reclamanților de a pârâtului, pentru verificarea și repararea construcțiilor reclamanților, prin construirea unei porți cu o lățime de 60 cm, obligarea pârâtului să readucă drumul de acces la o înălțime adecvată, iar în caz de refuz să le permită reclamanților să execute lucrarea, pe cheltuiala pârâtului și cheltuieli de judecată.
În considerente reclamanții arată că sunt proprietarii unui imobil compus din teren în suprafață de 3720 mp și construcțiile de pe acesta, imobil ce are ca vecin la nord pe pârât. Arată reclamanții, că cele 2 proprietăți limitrofe sunt despărțite de un drum de acces, drum pe care pârâtul nu le permite să-l folosească.
Precizează reclamanții că în anul 2012 au semnat cu pârâtul o înțelegere, vizată de Primăria localității, prin care au fost de acord ca pârâtul să edifice un gard nou, pe o lungime de 5 ml, cu respectarea vechiului hotar, că au fost de acord să-i permită pârâtului să ridice gardul de beton și pe terenul lor, pe o lățime de 5 - 10 cm, pe toată lungimea, iar pârâtul se obliga să le permită montarea unei porți de 60 cm în spatele casei lor pentru a putea verifica starea imobilului.
După edificarea gardului însă, arată reclamanții, pârâtul nu le-a mai permis accesul pe terenul din spatele construcțiilor.
Precizează totodată reclamanții că pârâtul a înălțat excesiv drumul de acces, astfel încât apele pluviale se scurg pe proprietatea reclamanților și le inundă beciul casei, infiltrându-se în temelie și pereți.
Deși au încercat soluționarea amiabilă a litigiului, inclusiv în prezența reprezentanților Primăriei, pârâtul nu a fost de acord, astfel încât reclamanții nu au altă cale decât acțiunea în justiție.
Față de acțiunea principală, la data de 10 decembrie 2013 s-a depus întâmpinare de către pârât și cerere reconvențională.
Sub aspectul întâmpinării pârâtul arată că noul gard a fost edificat pe vechiul gard, că în spatele construcțiilor reclamanților nu există gard, iar porțiunea de 60 cm pe care se pretinde că trebuie să edifice o poartă este în proprietatea reclamanților.
Mai arată pârâtul că cele 2 proprietăți sunt delimitate parțial prin gard, parțial prin construcții, că reclamanții au edificat și alte construcții după . căror streașină depășește linia de hotar, iar terenul arabil nu este delimitat în nici un fel, reclamanții profitând de acest lucru ca să ocupe anual din proprietatea pârâtului.
În privința drumului de acces, arată pârâtul, acesta nu este drum public, ci este proprietatea moștenitorilor M. și a fost configurat pentru accesul acestora la terenurile lor, printre moștenitori fiind și soția pârâtului.
Precizează pârâtul că încărcarea drumului a fost necesară, întrucât construcțiile reclamanților nu au jgheaburi și burlane, iar apele pluviale și zăpada căzută de pe construcțiile acestora, l-au făcut impracticabil.
Pentru aceste considerente, pârâtul solicită respingerea acțiunii.
Sub aspect reconvențional, pârâtul – reclamant solicită obligarea reclamanților - pârâți să modifice acoperișul construcțiilor ce depășește linia de hotar, să monteze jgheaburi, burlane și parazăpezi, și de asemenea să se grănițuiască cele 2 proprietăți.
La data de 05 februarie 2014 reclamanții – pârâți au soli citat introducerea în cauză și a pârâtului Șlegheli M. A. V., avându-se în vedere contractul de întreținere nr. 885 din data de 10 aprilie 2009 încheiat de Biroul Notarului Public Zipiși C. din Câmpulung, contract de care nu aveau cunoștință la data redactării acțiunii.
La data de 26 februarie 2014, pârâtul Șlegheli M. A. V., întâmpinare prin care a invocat lipsa calității procesuale pasive a sa, având în vedere că, așa cum se precizează în contractul său, el nu se învecinează cu reclamanții, ci cu rest proprietate pârât.
Instanța, având în vedere că prin cererea reconvențională s-a solicitat și grănițuirea, iar la dosarul cauzei nu s-a depus și schița plan a terenului înstrăinat acestuia, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive în ședința publică din data de 26 februarie 2014 și a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârât a acestuia, pentru opozabilitate.
În cauză au fost admise și administrată proba cu acte și înscrisuri, interogatoriu, expertiză tehnică de specialitate topo – cadastrală, s-au audiat martorii R. B. G., M. S., O. D., B. E. A..
Prin sentința civilă nr. 1478/2014 pronunțată de Judecătoria Câmpulung a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții-pârâți V. F. și V. I., împotriva pârâtului-reclamant A. Șlegheli și a pârâtului Șlegheli M. A. V.,.
A fost admisă cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant A. Șlegheli, împotriva reclamanților - pârâți V. F. și V. I..
Au fost obligați pârâții să permită reclamanților folosirea drumului de acces ce desparte proprietățile pentru a face reparațiile necesare la imobilul lor.
A fost respinsă cererea referitoare la obligarea pârâților la confecționarea unei porți cu o lățime de 60 cm.
A fost respinsă cererea de obligare a pârâților să readucă drumul de acces la o înălțime adecvată.
Au fost obligați reclamanții să monteze jgheaburi și burlane pe toate construcțiile proprietatea lor.
Au fost obligați reclamanții să modifice acoperișul construcțiilor C3, C4, C5, identificate pe schița de plan anexă la raportul de expertiză tehnică D. G. astfel încât picătura streașinii să curgă pe terenul lor.
S-a stabilit linia de hotar între reclamanți și moștenitorii M. V. pe aliniamentul 3-C-B-A-25-26-27-28-32-36-37-38-42-44-45 conform schițelor plan anexă la raportul de expertiză tehnică D. G., raport omologat de instanță.
Au fost obligați reclamanții să plătească pârâților suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, urmând ca restul să compenseze între părți.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin contractul de întreținere nr. 896 din data de 05 aprilie 2001 încheiat la Biroul Notarului Public Țuluca/I. din Câmpulung, reclamanții au devenit proprietarii unui imobil situat în . Lăzărești, județul Argeș, imobil compus din: 3720 mp teren intravilan și construcțiile de pe acesta, respectiv casă compusă din 3 camere, sală și pivniță și grajd cu 3 încăperi, imobil situat între vecinătățile: N – moștenitorii M. V.; S - N. N.; E - DN 73 Pitești – Câmpulung; V- rest proprietate G..
Conform actului terenul a fost reconstituit lui G. I., conform titlului de proprietate nr. 35 709/1994, iar construcțiile au fost edificate de soții G. în timpul căsătoriei lor.
Proprietatea reclamanților-pârâți este cadastrată și intabulată sub numărul 79 în CF nedefinitivă a localității Schitu - Golești.
Pârâtul, la rândul său, deține teren în urma reconstituirii dreptului de proprietate conform titlului de proprietate nr._/2000 în suprafață de 1650 mp intravilan, teren ce se învecinează la sud cu drum acces.
Acest drum de acces a fost construit în favoarea moștenitorilor lui M. N. V., moștenitori printre care se află și soția pârâtului Șlegheli S., născută M., conform titlului de proprietate nr._/1994, asigurând astfel ieșirea la calea publică DN 73 Pitești - Câmpulung, pentru toți cei 6 moștenitori ai lui M. V. (filele 35 -37 dosar).
Din depozițiile martorilor O. D., M. S. și R. B. G., coroborate cu recunoașterile reclamanților-pârâți la interogatoriu, rezultă că pe terenul fostă proprietate M. V. s-a constituit o servitute de trecere în favoarea moștenitorilor M., aceștia fiind singurii care au terenuri înfundate în această locație, servitute ce nu mai este folosită și de alte persoane.
Reclamanții – pârâți nu solicită utilizarea acestui drum de acces în scopul de a accede la proprietatea lor, pentru că nu au nevoie de servitute de trecere, ci doar pentru a inspecta și repara spatele construcțiilor lor.
Tot din depozițiile martorilor,coroborate cu răspunsul părților la interogatoriu rezultă că, deși anterior prin spatele construcțiilor familiei G. exista un gard din plasă, după preluarea proprietății de către reclamanții-pârâți, acest gard nu mai există, dar hotarul se consideră în continuare picătura streașinii, în mod tradițional.
Această porțiune de teren însă este mult prea mică pentru a permite efectuarea lucrărilor de reparații fără a afecta proprietatea vecină, aspect confirmat atât de martori cât și de concluziile expertului desemnat în cauză.
Conform art. 622 Cod civil, proprietarul este obligat să permită folosirea fondului său pentru efectuarea unor lucrări necesare fondului învecinat, precum și accesul vecinului pe terenul său pentru tăierea crengilor și culegerea fructelor, în schimbul unei despăgubiri, dacă este cazul.
Prin urmare apare ca întemeiată solicitarea reclamanților-pârâți de a obliga pârâții să le permită accesul pe această porțiune, în scopul reparării și întreținerii imobilului, cu atât mai mult cu cât și pârâtul Șlegheli apreciază că se impune montarea de jgheaburi, burlane și parazăpezi la imobilele reclamanților-pârâți, lucrări ce nu se pot efectua decât prin efectuarea unei schele exterioare pe terenul drumului de acces, pe durata necesară montării acestora.
În privința porții pe care reclamanții-pârâți solicită să o monteze, pârâtul Șlegheli A., această solicitare apare ca nefondată.
Astfel, conform înțelegerii din data de 06 iulie 2012, depusă la dosarul cauzei, acordul dintre părți prevedea ca reclamanții –pârâți să monteze această poartă de acces între colțul gardului edificat de pârât pe vechiul amplasament și colțul casei reclamanților – pârâți, numerotat cu 6 pe schița de plan anexă la raportul de expertiză tehnică întocmit de inginer expert D. G., aspect confirmat și de martora M. S..
De altfel, pârâtul nici nu ar putea să execute această lucrare, având în vedere că terenul de sub streașina casei reclamanților – pârâți aparține acestora, nu pârâților. Atât prin tradiție cât și prin dispozițiile legii (art. 611 Cod civil) în lipsa unui gard ca semn vizibil de hotar în spatele unei construcții se consideră că linia pe care cade picătura streașinii, este linia de hotar.
Pe cale de consecință, această solicitare a fost respinsă ca nefondată.
Asupra capătului de cerere referitor la montarea de jgheaburi, burlane și parazăpezi, din cererea reconvențională, acesta este fondat.
Conform dispozițiilor art. 611 Cod civil, proprietarul este obligat să își facă streașina casei sale astfel încât apele provenind de la ploi să nu se scurgă pe fondul proprietarului vecin.
Din răspunsurile date de reclamanți la interogatorii rezultă că aceștia au cunoștință de obligația ce le revine și sunt cu atât mai determinați să o îndeplinească, cu cât sunt și ei conștienți de faptul că apele pluviale și zăpada de pe propria construcție sunt cele care băltesc și în cele din urmă se infiltrează în beci, temelie și pereții casei, producându-le stricăciuni.
Din depoziția martorei M. S. rezultă că terenul este plan, construcțiile pârâților sunt la distanță de construcțiile reclamanților-pârâți și alte ape decât cele de pe imobilele reclamanților-pârâți, nu au unde să se scurgă pe acel amplasament.
În privința capătului de cerere referitor la aducerea drumului de acces la înălțimea inițială, din cererea principală, acesta urmează a fi respins ca nefondat.
Această cale de acces servește tuturor moștenitorilor M., pentru acces auto la proprietățile lor, fiind singura posibilitate de acces, după cum rezultă din titlul de proprietate al autorilor, deci trebuie întreținută în bune condiții de utilizare.
Martora M. S. arată că datorită apelor ce se scurg de pe imobilele reclamanților-pârâți, s-a format noroi și a devenit greu practicabil, stratul subțire de pietriș fiind absolut necesar pentru utilizarea în continuare a căii de acces.
Instanța a observat, totodată, că reclamanții-pârâți, au devenit proprietarii construcțiilor casă și grajd în anul 2001, iar obligația lor de a monta jgheaburi și burlane a apărut tot atunci.
Prin urmare, încărcarea drumului cu pietriș a fost necesară ca urmare a neglijenței reclamanților-pârâți, care nu și-au îndeplinit obligațiile de proprietari cu bună –credință și în timp util.
În privința capătului de cerere referitor la modificarea acoperișului anexelor C 3, C 4, C 5, formulat în cererea reconvențională, acesta apare ca fondat.
Astfel, dacă la data intrării în proprietate pe terenul reclamanților-pârâți, se găseau 2 construcții, casă și grajd, ambele respectând linia de hotar determinată de gardul existent, în perioada următoare reclamanții-pârâți nici nu au refăcut gardul din spatele construcțiilor, nici nu au respectat linia de hotar când au edificat cele 3 anexe, streașina depășind ca lungime streașina vechilor construcții și încălcând linia veche de hotar dintre proprietăți.
Acest aspect rezultă fără putință de tăgadă din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză de inginer expert D. G., raport necontestat de părți.
Ca atare, în temeiul articolelor mai sus menționate se impune modificarea acoperișului acestor anexe, astfel încât să nu mai depășească hotarul, iar apele pluviale să aibă scurgerea asigurată pe terenul reclamanților-pârâți.
Asupra capătului de cerere referitor la grănițuire, instanța a constatat cele ce succed:
Conform art. 556 Cod civil, dreptul de proprietate poate fi exercitat în limitele materiale ale obiectului său, iar exercitarea poate fi limitată prin lege sau prin voința proprietarului.
Conform dispozițiilor art. 560 Cod civil, proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor de hotar corespunzătoare.
Conform raportului de expertiză întocmit în cauză de inginer expert D. G. și necontestat de părți, proprietățile limitrofe sunt parțial determinate de semne vizibile de hotar.
Astfel, pe porțiunea 3- C de pe schița plan există zid construit de familia Șlegheli pe vechiul hotar dintre proprietăți, pentru edificarea căruia pârâții au ocupat o mică porțiune din terenul reclamanților-pârâți, dar cu acordul acestora.
În spatele construcțiilor reclamanților – pârâți nu există gard edificat, linia de hotar fiind reprezentată de picătura streașinii construcțiilor C 1 și C 2 și zidul construcției C 3, hotar ce se continuă cu o porțiune de gard între reperele 26-32 și în continuare cu răzorul, până la limita vestică a proprietăților.
Întrucât nici una dintre părți nu a contestat linia de hotar, instanța a admis acest capăt de cerere și a dispus grănițuirea proprietăților limitrofe pe amplasamentul 3 –C – B – A – 25 – 26 – 27 – 28 – 32 – 36 – 37- 38 – 42 - 44 - 45.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții V. F. și V. I., care susțin, în esență următoarele:
Deși instanța de fond a reținut că există o înțelegere între părți, respectiv între reclamanta V. F. și pârâtul Slegheli M A. V., prin care acesta se obliga să construiască reclamantei o poartă după edificarea gardului parțial pe terenul reclamantei, totuși înțelege să respingă capătul de cerere cu privire la obligarea pârâților să edifice această poartă.
Atâta timp cât reclamanții și-au respectat obligația lor din înțelegerea semnată la 06.07.2012, instanța de fond trebuia să oblige și pârâții să își respecte obligația lor de a construi reclamantei poarta de acces cu o lățime de 60 cm,
Instanța de fond în mod greșit a admis cererea reconvențională cu privire la obligarea apelanților de a monta jgheaburi, burlane și parazăpezi și de a obliga să modifice acoperișurile construcțiilor C3, C4, C5, deși apelanții au făcut dovada că a fost imposibil să efectueze orice fel de reparație sau modificare la construcții deoarece pârâții nu au permis accesul pentru a le efectua.
Instanța de fond în mod greșit a reținut reaua credință a reclamanților și a admis aceste capete ale cererii reconvenționale deși din probele administrate rezultă că pârâții sunt cei care dau dovadă de rea credință.
În mod greșit instanța de fond a reținut culpa apelanților și i-a obligat la plata sumei de 1500 lei către pârâți cu titlu de cheltuieli de judecată.
În culpă se află pârâții deoarece au fost de rea credință și nu au permis accesul pentru efectuarea lucrărilor pe care ei le-au solicitat instanței de judecată ca apelanții să le efectueze.
Apelul este întemeiat.
Obiectul cauzei îl constituie cererea reclamantilor de obligarea a pârâtului să permită acestora folosirea drumului de acces ce desparte proprietatile partilor, pentru verificarea si repararea constructiilor, prin construirea unei porti metalice cu o latime de 60 cm, precum si obligarea paratului sa readucă drumul de acces la o înăltime adecvată.
Pe considerentul că potrivit întelegerii din data de 6 iulie 2012, acordul dintre părți prevedea ca reclamantii pârâți să monteze această poartă, aceasta cu atât mai mult cu cât pârâtul nici nu ar putea efectua această lucrare, dat fiind faptul că terenul de sub streașina casei reclamanților.
In mod gresit instanta de fond, desi a retinut ca exista o intelegere intre parti (între reclamanta V. F. și pârâtul Slegheli M.A. V.), prin care acesta din urmă se obliga să construiască reclamantei o poartă după edificarea gardului, a respins cererea privind obligarea pârâților să edifice această poartă.
In mod cert instanta de fond nu a avut în vedere voința părtilor exprimată în scris, la data de 6 iulie 2012, eludând și faptul că această poartă exista si la momentul la care pârâții s-au obligat să construiască reclamantei o altă poartă după edificarea gardului din beton si pe o portiune din terenul reclamantei.
F. de aceste considerente, tribunalul apreciază că apelul este fondat, motiv pentru care va schimba în parte sentința și va obliga pârâții să permită reclamantilor accesul, pentru ca acestia să edifice poarta în discutie.
Celelalte critici aduse sentintei nu pot fi retinute.
Astfel, tribunalul retine că în mod corect s-a admis cererea reconventionala, avand în vedere faptul că din materialul probator administrat in cauza, inclusiv răspunsurile reclamantilor la interogatoriu, rezultă că acoperisurile constructiilor lor, nu au montate parazapezi, jgheaburi si burlane, iar apa pluvială si zapada cad pe proprietatea paratilor.
In acelasi sens, din raportul de exeprtiză întocmit în cauză, a rezultat si faptul că o parte din constructiile reclamantilor au acoperisul îndreptat spre proprietatea paratilor, un motiv în plus pentru admiterea cererii reconventionale.
Referitor la solutia instantei sub aspectul solutionarii cererii privind plata cheltuielilor de judecata, tribunal retine ca acesta este temeinica, fata de faptul ca paratii a caror cerere reconventioanla a fost admisa, au facut dovada cheltuielilor de judecată avansate în proces, iar pretentiile reclamantilor au fost admise în parte.
Retinând cele ce preced, tribunalul va admite apelul formulat de reclamanții V. F. și V. I., împotriva sentinței civile nr.1478/2014 pronunțată de Judecătoria Câmpulung în dosarul nr._, intimați fiind pârâții A. Șlegheli, Șlegheli M. A. V., va schimba în parte sentința, în sensul că va obliga pe pârâți să permită reclamanților accesul pentru ca aceștia să edifice o portiță de 60 cm. Se va dispune totodată compensarea cheltuielilor de judecată și se va menține în rest sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite apelul formulat de reclamanții V. F. și V. I., ambii domiciliați în . Lăzărești, județul Argeș, împotriva sentinței civile nr.1478/2014 pronunțată de Judecătoria Câmpulung în dosarul nr._, intimați fiind pârâții A. Șlegheli, domiciliat în . Lăzărești, județul Argeș, CNP_, Șlegheli M. A. V., domiciliat în . Argeș, CNP_9l.
Schimbă în parte sentința, în sensul că obligă pârâții să permită reclamanților accesul pentru ca aceștia să edifice o portiță de 60 cm.
Compensează cheltuielile de judecată.
Menține în rest sentința.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 14.04.2015.
Președinte, E. A. | Judecător, M. V. | |
Grefier, E. R. |
red.M.V.
dact.C.E.C./8 exp.
jud.fond G.R.
14.05.2015.
| ← Actiune in raspundere delictuala. Hotărâre din 14-04-2015,... | Validare poprire. Decizia nr. 1143/2015. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
