Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 2210/2015. Tribunalul ARGEŞ

Decizia nr. 2210/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 23-06-2015 în dosarul nr. 24711/280/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL ARGEȘ[*]

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 2210/2015

Ședința publică de la 23 Iunie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE A. D.

Judecător E. M. C.

Grefier R.-E. D.

S-a luat în examinare, spre soluționare, apelul formulat de reclamanta M. I. A., împotriva sentinței civile nr._/2014 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimat fiind pârâtul M. I. C., având ca obiect ordonanță președințială.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: apelantul-reclamant prin avocat S. D., intimatul-pârât prin avocat T. M..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că, la dosar se află depuse acte de către apelanta-reclamantă.

Intimatul-pârât, prin avocat, arată că nu s-a răspuns adresei instantei, înaintată Judecătoriei P..

Tribunalul învederează părtilor că s-a luat legătura telefonic cu arhiva Judecătoriei P., fiind întocmit un referat în acest sens. Solicită intimatului, prin avocat, să prezinte instantei cele 3 rânduri ale motivelor de apel ce i-au fost comunicate, astfel cum a arătat în ședința publică din 12.05.2015.

Intimatul, prin avocat, prezintă instantei cele 3 motivele de apel ce i-au fost comunicate, dintre care o copie a motivelor este identică cu cea de la filele 37-38 ale dosarului de apel.

Apelanta-reclamantă, prin avocat, arată că nu are cereri prealabile de formula, solicită proba cu înscrisurile depuse și comunicate si intimatului, pentru acest termen de judecată depunând un alt set de înscrisuri.

Tribunalul, în temeiul disp art 255 c.pr.civ., apreciază admisibilă proba cu înscrisuri solicitată de apelanta-reclamantă și o admite în temeiul disp art 258 c.pr.civ. Ia act că apelanta-reclamantă a depus cu borderou un set de înscrisuri la data de 22.06.2015, ce se comunică si intimatului-pârât, prin avocat.

Intimatul-pârât, prin avocat, arată că nu solicită termen de judecată pentru a lua cunoștință de înscrisurile comunicate.

Tribunalul, având în vedere că părtile nu mai au cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.

Apelanta-reclamantă, prin avocat, solicită admiterea apelului formulat și completat, obligarea intimatului la remiterea sumelor de bani reprezentând stimulentul de insertie, criticând hotărârea si cu privire la greșita obligare a sa la plata cheltuielilor de judecată. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.

Intimatul-pârât, prin avocat, solicită respingerea apelului pentru următoarele motive: în ceea ce priveste critica potrivit căreia în mod gresit instanta nu a obligat pe pârât la plata stimulentului de insertie pe cale de ordonanță președințială arată că, în cazul în care ar fi fost admis acest capăt de cerere, nu ar fi avut caracter vremelnic, și în prezent s-a dispus suspendarea acestui capăt de cerere, nefiind o măsură cu caracter provizoriu. Precizează că acest stimulent de insertie este un drept al părintelui care alege să nu beneficieze de concediu de crestere a copilului și nu intră în categoria obligatiei de întreținere. În ceea ce priveste critica referitoare la gresita obligare la plata cheltuielilor de judecată arată că pârtul a dat dovadă de bună credință, a probat că a remis stimulentul de insertie către mamă astfel că, fiind admis doar primul capăt de cerere, reclamanta a căzut în pretentii față de pârât. Precizează că nu sunt întrunite conditiile prev de art 453 c.pr.civ. Depune la dosar note scrise.

Apelanta-reclamantă, prin avocat, în replică, arată că, din probele rezultă că sumele sunt pentru întretinerea copilului iar apelanta nu a primit nicio sumă de bani.

Tribunalul rămâne în pronunțare asupra apelului.

INSTANȚA

Asupra apelurilor civile de față, deliberând constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 16.10.2014, reclamanta M. I. A. a chemat în judecată pe pârâtul M. I. C., solicitând instanței ca pe cale de ordonanță președințială să se dispună stabilirea locuinței minorului M. I. G. născut la data de 10.04.2014 la domiciliul reclamantei, obligarea pârâtului la remiterea sumelor de bani reprezentând plata alocației de stat pentur copii încasat în nume propriu în baza Legii nr. 61/1993 și la plata stimulentului de inserție în sumă de 500lei, începând cu data de 16.07.2014 până la soluționarea dosarului de fond, cu cheltuieli.

În fapt, reclamanta a arătat că a fost căsătorită cu pârâtul, că din căsătoria acestora a rezultat minorul M. I. G. născut la data de 10.04.2014, că părțile nu se mai înțeleg, că minorul este îngrijit de reclamantă și că pârâtul nu contribuie la întreținerea minorului.

În drept se invocă art. 919 și art 996 C.pr.civ.

În dovedire, reclamanta a solicitat proba cu interogatoriul pârâtului și proba testimonială cu doi martori

Pârâtul a depus întâmpinare prin care invocă excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată întrucât situația prezentată de reclamantă nu se încadrează în cazurile expres prevăzute de art. 996 alin 1 C.pr.civ, că nu este îndeplinită condiția urgenței, vremelniciei și a caracterului provizoriu raportat la capătul doi al cererii de chemare în judecată.

Pe fondul cauzei se arată că este de acord cu stabilirea domiciliului minorului la reclamantă și să achite stimulentul de inserție începând cu luna august 2014. Se mai arată că începând cu 16.07.2014 alocația de stat a fost încasată de reclamantă în contul deschis pe numele acesteia.

S-a solicitat cheltuieli de judecată.

În drept se invocă art 998 alin 1 C.pr.civ rap la art 205 și urm C.pr.civ., art. 451 C.pr.civ.

S-a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu, relații.

La termenul din 10.12.2014 instanța a calificat excepția inadmisibilității ordonanție președințiale invocată de pârât ca fiind o apărare care ține de fondul cauzei.

Pârâtul prezent personal a arătat că a intentat acțiunea de divorț împotriva reclamantei în anul 2014, este de acord ca minorul să rămână la mama, cu privire la plata alocației de stat arată că nu este titular al alocației de stat, cu privire la plata stimulentului de inserție arată că este de acord să îl dea reclamantei numai dacă se dispune prin hotărâre judecătorească .

Reclamanta a recunoscut faptul că încasează alocația de stat pentru minor.

În temeiul disp. art. 258 NCPC și față de poziția pârâtului, instanța apreciază că se impune admiterea probei cu înscrisurile de la dosar. Respinge proba cu interogatoriul și proba testimonială ca nefiind utilă soluționării cauzei

Prin sentința civilă nr_/2014 pronunțată de Judecătoria Pitești s-a admis in parte cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta M. I. A., în contradictoriu cu pârâtul M. I. C..

Până la soluționarea dosarului nr._/280/2014 al Judecătoriei Pitești a dispus următoarele:

A stabilit locuința minorului M. I. G. născut la data de 10.04.2014 la domiciliul reclamantei .

A respins în rest cererea.

Pentru a dispune astfel instanța a reținut că părțile sunt despărțite în fapt și există acordul acestora ca locuința minorului să fie stabilită la mamă.

A mai constatat instanța că pe rolul Judecătoriei Pitești este înregistrat dosarul nr._/280/2014 având ca părți pe reclamanta M. I. Alinași pe pârâtul M. I. C., iar ca obiect divorț, stabilire domiciliu minor, exercitare autoritate părintească și pensie de întreținere.

Ca urmare, instanța a apreciat că până la soluționarea dosarului nr._/280/2014 este în interesul superior al minorului P. L. A. să se stabilească locuința acestuia, motiv pentru care, având în vedere acordul părților, instanța va stabili locuința minorului M. I. G. născut la data de 10.04.2014 la domiciliul reclamantei.

Cu privire la capătul de cerere referitor la plata alocației de stat, instanța a constatat că reclamanta este cea care încasează alocația de stat pentru minor, așa cum a recunoscut în fața instanței, motiv pentru care va respinge această cerere.

Cu privire la capătul de cerere referitor la plata stimulentului de inserție, instanța urmează să îl respingă constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea cererii de ordonanță președințială sub aspectul neprejudecării fondului și al vremelniciei. Pentru a se stabili dacă pârâtul este obligat să îi plătească reclamantei stimulentul de inserție trebuie stabilit în primul rând dacă acesta este un drept al pârâtului sau un drept al minorului, aspect care ține de fondul cauzei.

Prin sentința civilă nr .685/28.01.2015 pronunțată de aceeași instanță s-a admis cererea formulată de pârâtul M. I. C., în contradictoriu cu reclamanta M. I. A., ,s-a dispus completarea dispozitivului sentinței civile nr._/11.12.2014 astfel:

„Obligă reclamanta la plata către pârât a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.”

.Pentru a dispune astfel instanța a reținut că deși pârâtul a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată instanța a omis să se pronunțe cu privire la acestea .

Împotriva acestor sentințe în termen legal a declarat apel reclamanta criticând-o pentru următoarele motive:

-. În mod greșit instanța a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului să-o remită sumele de bani reprezentând stimulent de inserție fără să țină cont de poziția intimatului pârât exprimată prin întâmpinare ,respectiv acordul acestuia de a-i achita stimulentul de inserție începând cu luna august 2014.

De asemenea, apelanta mai susține că instanța de fond a nesocotit faptul că pe calea ordonanței președințiale, instanța poate lua conform art. 919 C.civ. măsuri provizorii cu privire la obligația de întreținere.

Pentru aceste motive se solicită admiterea apelului împotriva primei sentințe.

În ceea ce privește sentința prin care s-a admis cererea de completare a dispozitivului ,apelanta arată că în mod greșit instanța de fonda apreciat că ape,anta reclamantă este parte căzută în pretenții ,deoarece cererea acesteia a fost admisă în parte.

Prin întâmpinare, intimatul solicită respingerea celor două apeluri ca nefondate.

Analizând sentințele apelate prin prisma criticilor formulate și în raport de probatoriul administrat în cauză, tribunalul va constata că acestea nu sunt fondate .

Astfel, în ceea ce privește motivul de apel ce vizează capătul de cerere privind plata stimulentului de inserție,tribunalul va constata că soluția adoptată de instanța de fond este legală și temeinică pentru că în speță nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea cererii de ordonanță președințială sub aspectul neprejudecării fondului și al vremelniciei. Pentru a se stabili dacă pârâtul este obligat să îi plătească reclamantei stimulentul de inserție trebuie stabilit în primul rând dacă acesta este un drept al pârâtului sau un drept al minorului, aspect care ține de fondul cauzei.

Tribunalul mai reține că nici susținerea potrivit căreia instanța de fond în soluționarea acestui petit ar fi nesocotit disp.art. 919 C.pr.civ. este nefondată pentru că pe de o parte prin cererea introductivă ,apelantul-reclamant nu a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de întreținere în favoarea minorului, iar pe de altă parte stimulentul de inserție nu face parte din venitul net lunar al unei persoane în sensul disp.art.529 C.civ.

În ceea ce privește critica adusă sentinței civile ne. 685/28._ tribunalul va constata că nici aceasta nu este întemeiată .

Astfel, prin cererea de chemare în judecată ,apelanta reclamantă a investit instanța cu soluționarea a două capete de cerere, respectiv stabilirea locuinței minorului M. I. G. și obligarea pârâtului la remiterea sumelor de bani reprezentând plata alocației de stat pentru copii și la plata stimulentului de inserție .

Așa cum rezultă din dispozitivul sentinței civile nr._/11.12.2014 instanța a admis doar în parte acțiunea, respectiv doar primul capăt de cerere ,respingându-le ca nefondate pe celelalte două.

Verificând încheierea de amânare a pronunțării din 10.12.2014 tribunalul va reține că intimatul – pârât a solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată a căror dovadă a făcut-o cu chitanța nr. 1184/05.12.2014 .În acest context și în raport de disp.art.453 C.pr.civ. în mod corect instanța de fond a apreciat ca întemeiată cererea de completare a dispozitivului.

Pentru aceste considerente,tribunalul în temeiul art. 480 C.pr.civ. va respinge apelurile ca nefondate .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondate apelurile formulate de reclamanta M. I. A. cu domiciliul în P., Depozitelor, nr. 20, ., . și cu domiciliul procesual ales în Pitești, ., . ,., împotriva sentinței civile nr._/2014 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimat fiind pârâtul M. I. C. domiciliat în Mosoaia, sat Smeura ., jud Argeș .

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 23 Iunie 2015

Președinte,

A. D.

Judecător,

E. M. C.

Grefier,

R.-E. D.

Red. A.D.

Tehn D.T./ 4 ex

25.06.2015

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 2210/2015. Tribunalul ARGEŞ