Evacuare. Decizia nr. 1386/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1386/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 29-04-2015 în dosarul nr. 3681/280/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILA Nr. 1386/2015
Ședința publică de la 29 Aprilie 2015
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE GABRIELA DIANA NĂSTASE
Judecător R. V.
Grefier G. G.
P. de pe langa Tribunalul Argeș fiind reprezentat de procuror E. C..
S-a luat în examinare pentru soluționare, apelul formulat de pârâtul B. M., împotriva sentinței civile nr.2302 din data de 11.03.2015 pronunțată de Judecatoria P. în dosarul nr._, intimată-reclamantă fiind N. E. L., având ca obiect „ordin de protecție instituire, evacuare”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns: apelantul-pârât asistat de avocat D. M. și avocat A. C. pentru intimata-reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Avocatul apelantului-pârât arată că nu are cereri prealabile de formulat în cauza.
Avocatul intimatei-reclamantă arată că nu are cereri prealabile de formulat în cauza.
Tribunalul acordă cuvântul pe probe.
Avocatul apelantului-pârât solicită proba cu înscrisurile de la dosar și arată că nu are probe noi de solicitat în apel.
Avocatul intimatei-reclamantă arată că nu solicită probe noi în apel.
Reprezentanta Ministerului Public arată că nu are probe de solicitat în cauza.
Tribunalul ia act că nu se formulează cereri de probe noi în apel.
Apelantul-pârât B. M., prezent personal și asistat de avocat, arată la interpelarea instanței, că solicită ca actele procedurale ce se vor efectua în cauza, să-i fie comunicate la actualul domiciliu din ., judetul Teleorman, la familia B. I..
Tribunalul ia act de precizarea privind comunicarea actelor procedurale ce se vor efectua în cauza, la actualul domiciliu din ., judetul Teleorman, la familia B. I., formulată de către apelantul-pârât B. M..
Avocatul apelantului-pârât arată că nu are alte cereri de formulat în cauza.
Avocatul intimatei-reclamantă arată că nu are alte cereri de formulat în cauza.
Reprezentanta Ministerului Public arată că nu are alte cereri de formulat în cauza.
Tribunalul în raport de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri de fond asupra apelului.
Avocatul apelantului-pârât solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, potrivit motivelor depuse în scris la dosar și pe care le susține, desființarea sentinței de fond și pe fond respingerea actiunii formulata de intimata-reclamantă N. E. L., ca neîntemeiată. În analiza apelului solicită reanalizarea probatoriului administrat în fața instanței de fond, și să constate că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevazute de art.23 din Legea nr.217/2003, respectiv faptul că în cauză nu s-a facut dovada unui pericol, real, concret si iminent pentru viata si integritatea fizică și psihică a intimatei-reclamantă. În fata instanței de fond, reclamanta a depus înscrisuri prin care face dovada că a formulat 3 plângeri penale împotriva apelantului, în luna septembrie și respectiv octombrie 2014, iar cererea de instituire a ordinului de protectie este formulata în februarie 2015. Aceste înscrisuri nu pot face dovada caracterului urgent pentru luarea masurilor ce se solicită a fi luate, prin cererea de chemare în judecată, masuri ce în mod eronat au fost admise de catre instanta de fond. În fata instantei de fond apelantul a recunoscut aceste incidente și le-a regretat foarte mult și a demonstrat în fata instanței că din acel moment și pana în prezent aceste fapte nu s-au mai repetat. F. de incidentul din februarie 2015, s-a depus la dosar procesul-verbal al agentului constatator, prin care se atesta faptul că alimentarea cu gaz era oprită în momentul în care apelantul a schimbat racordul vechi cu unul nou la aragaz. Prin urmare, nu s-a pus în pericol viata intimatei-reclamantă sau a persoanelor care locuiesc în acel imobil. Probatoriul administrat la fond nu a evidențiat faptul că în viitor intimata-reclamantă ar putea fi expusă la noi violențe domestice din partea apelantului-pârât. Solicită analizarea acestui apel si prin prisma raporturilor de familie dintre părti. Părtile sunt fosti soti, divortul s-a produs la solicitarea apelantului din culpa . la solicitarea reclamantei, după desfacerea casatoriei părtile au continuat să convietuiască împreuna. Solicită înlăturarea depozițiilor martorilor propusi de catre intimata-reclamantă, audiati la fond, întrucât audierea acestora s-a facut cu încălcarea dispozițiilor art.315 și art.316 Cod procedură civilă. La audierea acestor martori apelantul-pârât s-a opus. Potrivit motivelor expuse, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței de fond și pe fond respingerea actiunii, ca neîntemeiată.
Avocatul intimatei-reclamantă solicită respingerea apelului și menținera sentinței de fond ca legală și temeinică. Arată că prin probatoriul administrat la fond, s-a făcut dovada că exista stare de pericol. Chiar prin cererea de apel, apelantul-pârât recunoaște că a lovit-o pe intimata-reclamantă. Prin pericol se înțelege si abuzul psihic nu numai violenta fizică. Intimata-reclamantă l-a tolerat în acest comportament pe apelantul-pârât, în speranța că el se va schimba dar având în vedere faptul că acesta este consumator de băuturi alcoolice, situatia nu se va schimba. Arată că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevazute de art.23 din Legea nr.217/2003, motiv pentru care solicită respingerea apelului și mentinerea sentinței de fond ca legală și temeinică. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată și depune la dosar concluzii scrise.
Tribunalul rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Constată că prin cererea introdusă pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 26.02._ și înregistrată sub nr._, reclamanta N. E. L. a formulat o cerere de emitere a unui ordin de protecție împotriva pârâtului B. I. M. pentru o perioadă maximă prevăzută de lege, prin care să se instituie următoarele măsuri: obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime de 50 metri față de reclamantă, obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime de 50 metri față de locuința și locul de muncă al reclamantei, evacuarea pârâtului din locuința care constituie domiciliu comun.
În fapt, se arată că reclamanta arată că a divorțat de pârât în anul 2009, că după desfacerea căsătoriei pârâtului nu a plecat din domiciliul comun, că până în acest moment nu au efectuat partajul, că între reclamantă și pârât au intervenit mai multe neînțelegeri și certuri, însă în ultimul an situația s-a înrăutățit foarte tare dat fiind faptul că pârâtul este alcoolic, iar pe fondul consumului de alcool devine agresiv fizic si verbal, atât cu reclamanta cât și cu nepotul acesteia și mama reclamantei, că reclamanta și nepotul acesteia se tem foarte tare de pârât și dorm cu ușa încuiată, că reclamanta a încercat să-l determine pe pârât să se mute la tară, dar acesta refuză, că pârâtul nu contribuie la cheltuielile casei, că în ultimul an a formulat împotriva pârâtului mai multe plângeri pentru amenințările pe care i le-a adus și pentru agresiunile fizice la care a fost supusă.
În drept, se invocă art. 23 și urm. din Legea nr. 217/2003 (republicată) privind prevenirea și combaterea violenței în familie.
Se solicită proba cu înscrisurile la care s-a făcut referire în cuprinsul prezentei cereri și proba testimonială constând în audierea martorilor: N. F. și Mesca G..
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, potrivit art. 26 alin. (2) din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, republicată.
Pârâtul a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea cererii formulată de reclamantă.
În fapt se arată că reclamanta este cea care provoacă discuții în contradictoriu datorită faptului că pârâtul nu a fost de acord să primească doar o cincime din valoarea apartamentul și pentru că pârâtul refuză să suporte o cotă egală cu reclamanta din contribuțiile la întreținere. Mai arată pârâtul că nu este adevărat că nu contribuie la utilități, că a efectuat îmbunătățiri la apartament, că pârâtul și reclamanta dorm în aceeași încăpere, nefiind adevărate afirmațiile acesteia despre agresiunile la care este supusă, că pârâtul nu are o conduită de natură să pună în pericol viața și integritatea fizică sau psihică a reclamantei, că cele 3 plângeri penale au fost formulate cu aproximativ 6 luni în urmă, că nu s-a început urmărirea penală împotriva pârâtului, că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art 23 alin 1 din legea nr. 217/2003, că nu există posibilitatea reală ca reclamantă să fie supusă în viitor unor violențe domestice din partea pârâtului.
Se solicită proba cu înscrisuri, interogatoriul reclamantei și proba testimonială cu martorii B. I. R. și M. C..
La termenul de judecată din data de 11.03.2015, instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri și proba testimonială constând în audierea martorilor: N. F. și Iusca I., iar pentru pârât proba cu înscrisuri, interogatoriul reclamantei și proba testimonială cu martorul M. C. T.. S-a respins proba cu martorul B. I. R., având în vedere faptul că acesta este fiul reclamantei și al pârâtului.
Au fost audiați sub prestare de jurământ martorii N. F., Iusca I. și M. C. T., declarațiile acestora fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
S-a administrat interogatoriul reclamantei.
Prin sentința civilă nr. 2302 din data de 11.03.2015 pronunțată de Judecatoria P. a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta N. E. L., în contradictoriu cu pârâtul B. I. M..
S-a dispus emiterea unui ordin de protecție, cu caracter provizoriu împotriva pârâtului, pentru o perioadă maximă de 3 luni de la data emiterii ordinului, și s-au instituit următoarele măsuri:
- în baza art. 23 alin. (1) lit. a din Legea nr. 217/2003 privind prevenirea și combaterea violenței în familie, republicată, s-a dispus evacuarea temporară pe o durată de trei luni din imobilul situat în Pitești, .. 18, .. .
- în baza art. 23 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 217/2003 privind prevenirea și combaterea violenței în familie, republicată, a fost obligat pârâtul să păstreze o distanță minimă de 50 m față de reclamantă
În baza art. 31 alin. (1) din Legea nr. 217/2003 privind prevenirea și combaterea violenței în familie, republicată, s-a dispus comunicarea de îndată a prezentului ordin de protecție Inspectoratului de Poliție al Județului Argeș și Poliție mun. Pitești în a cărui rază teritorială se află locuința reclamantei, respectiv a pârâtului.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
În drept, instanța a reținut că, potrivit prevederilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, republicată, persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri - obligații sau interdicții:
a) evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;
b) reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor, în locuința familiei;
c) limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei părți a locuinței comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;
d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate;
e) interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic;
f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima;
g) obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute;
h) încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora.
Potrivit prevederilor art. 5 lit. b)din același act normativ, membri ai familiei sunt considerați și foștii soți, astfel încât cererea formulată de reclamantă de emitere a unui ordin de protecție împotriva pârâtului este admisibilă având în vedere calitatea acestuia din fost soț al reclamantei. Potrivit art 4 alin 1 lit b prin violență psihologică se înțelege „impunerea voinței sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune și de suferință psihică în orice mod și prin orice mijloace, violență demonstrativă asupra obiectelor și animalelor, prin amenințări verbale, afișare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieții personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, precum și alte acțiuni cu efect similar”, iar potrivit art 4 alin 1 lit c prin violență fizică se înțelege vătămarea corporală ori a sănătății prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înțepare, tăiere....., în orice formă și de orice intensitate, ...”
Cu privire la susținerile reclamantei, instanța a constatat că relevante pentru soluționarea cauzei sunt cele referitoare la amenințările aduse de pârât și la agresiunile fizice. Susținerile referitoare la contribuția pârâtului la cheltuieli sau la dobândirea apartamentului, cele referitoare la îmbunătățirile aduse de pârât nu sunt relevante pentru soluționarea unei cauze având ca obiect ordin de protecție, ci eventual a unei acțiuni de partaj.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv plângerea de la fila 13 și declarația de la fila 12, reiese faptul că în data de 10.10.2014 pârâtul a lovit-o pe reclamantă cu pumnii în cap, doborând-o la pământ. Incidentul a fost confirmat de toți cei trei martori audiați în fața instanței.
Din procesul verbal . nr._/05.02.2015 pârâtul a fost sancționat pentru faptul că la data de 05.02.2015, ora 22,10 pe fondul consumului de alcool a provocat scandal în locuință, adresându-i cuvinte jignitoare și amenințări reclamantei.
În acest context, susținerile reclamantei din cererea introductivă sunt confirmate, pârâtul manifestând atât violență psihică cât și fizică asupra reclamantei.
Referitor la starea de pericol, instanța constată că aceasta există atâta timp plângerile penale formulate de reclamantă împotriva pârâtului nu au avut nici un impact asupra acestuia, nefiind de natură să îi tempereze comportamentul. Pentru a reține astfel instanța are în vedere faptul că pârâtul a lovit-o pe reclamantă în octombrie 2014, aspect confirmat de toți martorii audiați, iar în februarie 2015 pârâtul a generat un nou conflict, așa cum reiese din procesul verbal depus la dosar.
A apreciat instanța că starea de pericol există datorită comportamentului agresiv al pârâtului, că momentul în care a luat naștere a fost data de 10.10.2014, când pârâtul a lovit-o pe reclamantă, nefiind necesar pentru dovedirea iminenței pericolului să există o agresivitate repetată și continuă întrucât odată ce pârâtul s-a dovedit capabil să o lovească pe reclamantă, această agresiune se poate repeta oricând.
Față de aceste considerente, instanța a apreciat că acțiunea formulată de reclamantă este întemeiată în parte.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul B. M., prin care a solicitat desființarea hotărârii atacate, cu consecința respingerii cererii de instituire a ordinului de protecție formulată de reclamantă.
În motivarea recursului declarat, pârâtul a solicitat instanței de control judiciar de a proceda la efectuarea unei noi analize a probatoriului administrat în fața primei instanțe, în cauză nefiind dovedită starea de pericol real, concret, iminent pentru viața și integritatea fizică și psihică a intimatei reclamante.
Susține că instanța de fond nu a precizat motivele pentru care se impune înlăturarea apărărilor formulate de pârât.
Consideră că procedura ordinului de procedura ordinului de protecție reprezintă o varietate a ordonanței președințiale, astfel încât se impunea a se verifica dacă în cauză sunt îndeplinite condițiile urgenței și vremelniciei măsurilor solicitate.
Arată că plângerile penale formulate de intimata reclamantă sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de amenințare și lovire au fost formulate la datele de 23.09.2014 și 21.10.2014, astfel încât, având în vedere că cererea reclamantei de instituire a ordinului de protecție intervine la un interval de 6 luni de la cel al comiterii faptelor, măsurile solicitate nu au un caracter urgent.
Recunoaște incidentul din octombrie 2014, arătând că de la acel moment nu au mai exercitat acte de violență fizică îndreptate împotriva intimatei reclamante, din probatoriul administrat nerezultând posibilitatea comiterii de asemenea fapte în viitor.
Precizează că incidentul din luna februarie 2015 s-a produs în contextul în care o echipă din partea Distrigaz a solicitat părților să reinstaleze aragazul în bucătărie, astfel încât pârâtul a înlocuit racordul vechi cu unul nou, corespunzător ca lungime, dimensiuni și proprietăți.
Totodată, simpla formulare a plângerilor penale nu este suficientă pentru a se aprecia că sunt întrunite condițiile răspunderii penale a recurentului pârât.
Apreciază că în mod eronat instanța de fond a procedat la încuviințarea probei testimoniale cu martorii N. F. și Iusca I., mama și fostul soț al reclamantei, în condițiile în care pârâtul nu și-a exprimat acordul în acest sens, și nu erau incidente dispozițiile art.315 și art.316 C.proc. civ.
Susține că depozițiile acestor martori sunt subiective și nu corespund realității, intenția reclamantei fiind aceea de a îl determina pe pârât să părăsească domiciliul comun.
Intimata, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare, însă la data de 29.04.2015 a depus concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În ședința publică din 29.04.2015, tribunalul a calificat calea de atac ca fiind cea a apelului, iar nu a recursului, pentru considerentele reținute în încheierea de ședință de la acea dată.
Analizând hotărârea apelată prin prisma criticilor formulate, având în vedere efectul devolutiv al apelului stabilit prin art.476 Cod pr.civilă, tribunalul, raportat la probele administrate în prezenta cauză apreciază că este nefondat pentru următoarele considerente:
Critica privind modalitatea deficitară în care instanța de fond și-a motivat soluția pronunțată nu poate fi primită, în condițiile în care, prin hotărârea dată, s-a realizat o prezentare coerentă și efectivă a examenului critic al magistratului de natură să susțină rezultatul deliberării, dar și concordanța argumentelor cu aspectele deduse în judecată de către parte.
Totodată, prima instanță și-a îndeplinit obligația de a proceda la un examen efectiv, real și consistent al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența în determinarea situației de fapt, impusă prin art.6.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (cauzele G. contra României și Albina contra României).
Referitor la măsura încuviințării de către instanța de fond a probei testimoniale cu martorii N. F. și Iusca I., mama și fostul soț al reclamantei, tribunalul constată că aceasta este legală, în condițiile în care, astfel cum rezultă din cuprinsul practicalei întocmită la data de 11.03.2015, apărătorul pârâtului, deși cunoștea identitatea martorilor, fiind indicat numele și prenumele acestora, nu s-a opus la încuviințarea acestei probe, atitudine procesuală ce echivalează cu un acord tacit în sensul art.315 alin.2 C.pr.civ.
Numai în momentul administrării efective a probelor solicitate de părți, apelantul pârât, prin apărătorul său, a învederat împrejurarea că, date fiind relațiile în care se găsesc cu reclamanta, persoanele propuse de aceasta nu pot fi ascultate ca martori.
Potrivit art.316 C.pr.civ., în procesele privitoare la raporturi de familie se vor putea asculta rudele și afinii prevăzuți la art. 315 C.pr.civ., respectiv rudele și afinii până la gradul al treilea inclusiv, soțul, fostul soț, logodnicul și concubinul.
Având în vedere că termenul de membru de familie prevăzut de art.5 din Legea nr.217/2003 este utilizat lato sensu de legiuitor, în cuprinsul acestuia fiind inclus și fostul soț, tribunalul apreciază că se impune realizarea unei interpretări extensive a dispozițiilor art.316 C.pr.civ., în sensul că prin raporturi de familie trebuie să se înțeleagă și relațiile dintre foștii soți, în măsura în care aceștia locuiesc împreună, cum este cazul de față.
Astfel, cum obiectul prezentului litigiu îl constituie emiterea unui ordin de protecție împotriva pârâtului, fost soț, care continuă în fapt să desfășoare relații de familie cu reclamanta și copilul lor, este firesc a i se acorda acesteia posibilitatea de a-și proba susținerile prin administrarea probei testimoniale, inclusiv prin aducerea în fața instanței a persoanelor prevăzute de art.315 pct.1 și 2 C.pr.civ., o interpretare contrară ducând la eludarea scopului instituit prin Legea nr.217/2003, acela de a combate violența în familie, întrucât, în mod evident, persoanele din cadrul familiei cunosc cel mai bine modul în care se desfășoară relațiile dintre membrii acesteia și pot relata aceste aspecte organelor judiciare.
Pe cale de consecință, tribunalul apreciază că instanța de fond a realizat o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor art.316 C.pr.civ., procedând la audierea martorilor propuși de către ambele părți.
Din conținutul dispozițiilor art.23 alin.1 din Legea 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, rezultă că poate cere emiterea unui ordin de protecție „persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol, printr-un act de violență din partea unui membru al familiei”, emiterea ordinului făcându-se în scopul înlăturării stării de pericol.
Contrar susținerilor apelantului, tribunalul reține că incidentul produs în data de 10.10.2014, recunoscut, de altfel și de către acesta, nu este singular între părți, în condițiile în care la data de 05.02.2015, reclamanta a sesizat organelor de poliție intervenirea unui alt eveniment, în cadrul căruia apelantul pârât, pe fondul consumului de băuturi alcoolice și discuțiilor contradictorii cu reclamanta, ar fi secționat furtunul care alimenta cu gaz aragazul, în încăperea în care locuia mama acesteia.
Împrejurarea că nu s-a mai exercitat nici un act de violență fizică asupra persoanei reclamante nu este de natură a înlătura starea de pericol în care aceasta se găsește, în condițiile în care Legea nr.217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie sancționează nu numai manifestările de violență fizică, ci și pe acelea de violență verbală și psihologică, astfel cum sunt definite prin art.4 lit.a și b din acest act normativ.
Ori, în condițiile în care anterior acestui moment, intimata reclamantă formulase împotriva apelantului pârât două plângeri penale, înregistrate sub nr._/2014 și_/2014 la Secția nr.1 Poliție Pitești (una dintre faptele sesizate, respectiv cea de lovire fiind recunoscută de apelant și confirmată de martorii audiați în cauză), sancționarea acestuia contravențională pentru o altă faptă, conduce la concluzia perseverenței acestuia în săvârșirea de acte cu caracter violent împotriva reclamantei.
Nu pot fi primite astfel susținerile acestuia că nu s-a dovedit starea de pericol real, concret, pentru viața și integritatea fizică și psihică a intimatei reclamante, și nici caracterul urgent al măsurilor ce se impun a fi luate, în condițiile în care cererea de chemare în judecată a fost formulată la scurt timp după incidentul produs în data de 05.02.2015.
Nu există nicio prevedere legală din care să se poată deduce că procedura ordinului de protecție este o variantă de specie a ordonanței președințiale, însă din analiza dispozițiilor Legii nr.217/2003 rezultă că vremelnicia măsurilor dispusă este probată de stabilirea unui termen maximal de 6 luni pentru dispunerea acestor măsuri, iar urgența este inclusă în scopul legii de a înlătura starea de pericol.
Mai mult, deși apelantul a susținut că a efectuat schimbarea racordului la aragaz, ca urmare a unei cereri în acest sens din partea organelor abilitate în acest sens, acesta nu a depus nici un înscris din care să rezulte că i-a fost solicitată efectuarea unei asemenea modificări.
Cu toate că martora M. C. T. a arătat în declarația sa că știa că furtunul de gaze trebuia schimbat, aceasta nu a precizat în fața instanței de fond motivele ce au stat la baza acestei concluzii și nici nu a adus explicații suplimentare cu privire la acest aspect, împrejurare față de care, în condițiile în care aceeași martoră a recunoscut că apelantul pârât consumă alcool ca un om normal, acesta fiind, uneori, bine dispus, dar devenind recalcitrant dacă este deranjat, relațiile dintre părți fiind tensionate, va reține ca fiind conforme cu realitatea cele constatate prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/05.02.2015.
Este real că simpla formulare a plângerilor penale nu este suficientă pentru a se aprecia că sunt întrunite condițiile răspunderii penale a pârâtului, însă, în condițiile în care din ansamblul materialului probator rezultă că pârâtul a exercitat acte de violență fizică împotriva reclamantei în luna octombrie a anului 2014, aspect recunoscut de acesta, iar, în data de 05.02.2014, pe fondul consumului de băuturi alcoolice i-a adresat expresii jignitoare acesteia și cuvinte de amenințare, procedând la secționarea furtunului de alimentare cu gaz (alimentare pe care însă a oprit-o în prealabil), fiind sancționat contravențional, împrejurare față de care, în condițiile în care acesta nu a făcut dovada formulării plângerii împotriva actului sancționator, iar, așa cum rezultă din interpretarea dispozițiilor art.37 din O.G.2/2001, procesul-verbal de contravenție necontestat face dovada deplină cu privire la persoana contravenientului, a existenței faptei contravenționale reținută în sarcina sa și a culpei, criticile sale formulate în acest sens sunt nefondate.
Dincolo de caracterul subiectiv la depoziției martorei N. F., mama petentei, tribunalul constată că declarația sa se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, sub aspectul că reclamanta a fost victima actelor de violență fizică din partea pârâtului în cursul lunii octombrie 2014, și verbală și psihică, în luna februarie 2015, când pârâtul i-a adresat cuvinte jignitoare și a secționat furtunul de gaz, astfel încât nu se impune a fi înlăturată.
Pentru aceste considerente, reținând că, față de actele repetate de violență ale pârâtului exercitate asupra reclamantei, la un interval relativ scurt de timp, s-a probat starea de pericol în care aceasta se găsește, ce se impune a fi înlăturată, dată fiind și relația tensionată dintre părți, tribunalul apreciază că soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, astfel încât în conformitate cu dispozițiile art.480 alin.1 Cod pr.civilă, va respinge apelul formulat de pârât ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de pârâtul B. I. M., CNP_, domiciliat în ., judetul Teleorman, la familia B. I., împotriva sentinței civile nr.2302 din data de 11.03.2015 pronunțată de Judecatoria P. în dosarul nr._, intimată-reclamantă fiind N. E. L., CNP_, cu domiciliul în Pitești, .. 18, .. ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 Aprilie 2015.
PREȘEDINTE Judecător
G. D. N. R. V.
Grefier
G. G.
Red./Dact. R.V.-25.05.2015
4 ex./2 .>
| ← Cerere necontencioasa. Decizia nr. 191/2015. Tribunalul ARGEŞ | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
