Pensie întreţinere. Sentința nr. 539/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 539/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 14-10-2015 în dosarul nr. 3040/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3040/2015
Ședința publică de la 14 Octombrie 2015
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE D. D. A.
Judecător R. V.
Grefier A. M. S. P.
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelantul-pârât S. I. – B. împotriva sentinței civile nr. 539/10.03.2015 pronunțată de Judecătoria Câmpulung în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă E. S. - E., având ca obiect- pensie întreținere majorare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare a cauzei, a răspuns pentru apelantul-pârât S. I. – B. avocat L. L. cu împuternicire avocațială pe care o depune la dosar, intimata-reclamantă E. S. – E. personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează stadiul procesual ca fiind primul termen de judecată.
Tribunalul constată că taxă judiciară de timbru aferentă cererii de apel, în cuantum de 20 lei, nu este achitată.
Apărătorul apelantului-pârât solicită lăsarea cauzei la a doua strigare, pentru a se achita taxa de timbru.
Intimata -reclamantă nu se opune .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare a cauzei, a răspuns pentru apelantul-pârât S. I. – B. avocat L. L., intimata-reclamantă E. S. – E. personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul apelantului-pârât depune la dosar chitanța nr._/14.10.2015, reprezentând taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
Apărătorul apelantului –pârât și intimata –reclamantă, pe rând având cuvântul, arată că nu au cererii prealabile de formulat și nici probe noi de solicitat în această fază procesuală.
Tribunalul ia act că părțile nu solicită administrarea de probe noi în aceasta fază procesuală a apelului.
Apărătorul apelantului –pârât și intimata –reclamantă, pe rând având cuvântul, arată că nu au cererii prealabile de formulat acordării cuvântului pe fondul apelului.
Tribunalul față de împrejurarea că nu mai sunt alte cereri de formulat, constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra apelului.
Apărătorul apelantului –pârât, având cuvântul, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat . O primă critică a hotărârii este acea că instanța de fond în mod nejustificat a admis acțiunea și a dispus majorarea pensiei de întreținere de la data formulării acțiunii și nu de la data pronunțării hotărârii, și având în vedere că nu s-a făcut o astfel de solicitare, în mod judicios trebuia ca instanța de fond să admită acțiunea cu majorarea pensiei de întreținere de la data pronunțării hotărârii. O a doua critică vizează faptul că această majorare s-a făcut fără a se ține cont de faptul că reclamantul nu realizează venituri și mai are și un alt minor în întreținere, iar solicitarea de obligare în natură a fost înlăturată în mod nejustificat, cu atât mai mult cu cât nu s-a făcut dovada relei –credințe a apelantului. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Intimata –reclamantă,având cuvântul, solicită menținerea sentinței civile nr. 539/10.03.2015 pronunțată de Judecătoria Câmpulung .
În temeiul art. 394 alin. 1 C.pr. civ, tribunalul declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra apelului formulat de apelantul-pârât S. I. – B. împotriva sentinței civile nr. 539/10.03.2015 pronunțată de Judecătoria Câmpulung în dosarul nr._ .
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față, deliberând, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpulung, la data de 23 decembrie 2014 sub numărul_, reclamanta E. S. - E. a chemat în judecată pe pârâtul S. I. - B., solicitând instanței, ca prin sentința ce o va pronunța, să se dispună obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere majorate în favoarea minorului S. A. - I., născut la data de 07 iulie 2006.
În motivarea cererii sale legal timbrată, reclamanta a arătat că pârâtul este tatăl minorului, iar prin sentința civilă nr. 698 din data de 16.03. 2007 pronunțată de Judecătoria Câmpulung, județul Argeș, în dosarul civil nr._, instanța a dispus desfacerea căsătoriei dintre părți, minorul fiind încredințat spre creștere și educare reclamantei, iar pârâtul a fost obligat la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului în sumă de 97,5 lei lunar, începând cu data introducerii acțiunii și până la majoratul minorului.
Totodată, mai arată reclamanta că de la pronunțarea sentinței nr. 698/2007 și până în prezent, veniturile pârâtului au crescut, precum și nevoile minorului, situație în care se impune majorarea pensiei de întreținere. Având în vedere că din proprie inițiativă, pârâtul nu contribuie cu nimic altceva la creșterea și întreținerea minorului, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Reclamanta a solicitat a-i fi admisă proba cu înscrisuri, iar pensia să fie stabilită prin raportare la venitul minim pe economie.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 403, 529, 530 și art. 531 NCC.
Cu chitanța . nr. 2436 din data de 23 septembrie 2014 depusă în original la fila 4 dosar, reclamanta a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 20 lei.
În cadrul probei cu înscrisuri, reclamanta a depus la dosarul cauzei în copie certificată: cartea sa de identitate . nr._, sentința civilă nr. 698/2007 și certificatul de naștere . nr._ din data de 09 08 2006 (filele 6-10).
Constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 194 NCPC privind cererea de chemare în judecată, în baza art. 201 alin. (1) NCPC, instanța prin rezoluția din data de 05 01 2015 (fila 11 dosar), a dispus comunicarea cererii către pârât, cu mențiunea de a depune întâmpinare în termen de 25 de zile de la comunicare, sub sancțiunea decăderii, prevăzută de art. 208 alin. (2) NCPC.
Pârâtul în termenul prevăzut de lege a formulat și depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a arătat că nu este salariat, că nu realizează venituri nici din agricultură și nici din alte activități, că mai are un copil minor în întreținere și solicită ca diferența între suma de 97,5 lei stabilită ca pensie de întreținere și cât ar mai datora să o plătească în natură prin produsele pe care le obține în propria gospodărie.
A solicitat în apărare proba cu înscrisuri și interogatoriul pârâtei.
La data de 17.02.2015 pârâtul a depus certificatul de naștere pentru minorul S. I. - D., născută la data de 06.04. 2012.
Reclamanta a depus la data de 16.02. 2015 răspuns la întâmpinare prin care a solicitat să se înlăture apărările pârâtului, iar obligația de întreținere către minor să fie stabilită în cuantum bănesc, nu și în bani și în produse.
După parcurgerea procedurii scrise prealabile, s-a fixat termen la data de 10. 03. 2015 cu citarea părților.
Instanța a admis pentru reclamantă și pârât proba cu înscrisuri, cele comunicate de părți în procedura scrisă prealabilă. Pentru pârât s-a admis proba cu interogatoriu, dar a fost decăzut din administrarea probei în conformitate cu art. 351 rap la art. 194 NCPC, reclamanta fiind prezentă, iar pârâtul nu putând prezenta interogatoriul pentru administrarea probei.
Prin sentința civilă nr. 539/2015 Judecătoria Câmpulung a admis acțiunea, a majorat pensia de întreținere în favoarea minorului S. A. – I. CNP_ născut la data de 07 iulie 2006, de la 97,5 lei lunar la 160 lei lunar, începând cu data introducerii acțiunii - 23 decembrie 2014 și până la majoratul minorului.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Pârâtul este tatăl minorului S. A. I., născut la data de 07 iulie 2006, căruia îi achită o pensie lunară de întreținere în sumă de 97,5 lei, așa cum s-a dispus prin sentința civilă nr. 698/16 03 2007, pronunțată de Judecătoria Câmpulung.
Pârâtul mai are în întreținere un copil minor, așa cum rezultă din certificatul de naștere al minorei S. I. D., născută la data de 06 04 2012.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că pârâtul nu realizează venituri dintr-un contract, nefiind angajat în muncă.
Părțile nu au convenit cu privire la întinderea obligației de întreținere, astfel că în cauza de față devin incidente prevederile art. 499 alin. (1) Cod civil, potrivit cu care „tatăl și mama sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională. Dacă minorul are un venit propriu care nu este îndestulător, părinții au obligația de a-i asigura condițiile necesare pentru creșterea, educarea și pregătirea sa profesională. Părinții sunt obligați să îl întrețină pe copilul devenit major, dacă se află în continuarea studiilor, până la terminarea acestora, dar fără a depăși vârsta de 26 de ani. În caz de neînțelegere, întinderea obligației de întreținere, felul și modalitățile executării, precum și contribuția fiecăruia dintre părinți se stabilesc de instanța de tutelă pe baza raportului de anchetă psihosocial”.
Potrivit art. 525 cod civil „(1) minorul care cere întreținere de la părinții săi se află în nevoie dacă nu se poate întreține din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri. Cu toate acestea, în cazul în care părinții n-ar putea presta întreținerea fără a-și primejdui propria lor existență, instanța de tutelă poate încuviința ca întreținerea să se asigure prin valorificarea bunurilor pe care acesta le are, cu excepția celor de strictă necesitate, iar potrivit art. 529 Cod civil ,,(1) întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti. Când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii și o jumătate pentru 3 sau mai mulți copii. Cuantumul întreținerii datorate copiilor, împreună cu întreținerea datorată altor persoane, potrivit legii, nu poate depăși jumătate din venitul net lunar al celui obligat”.
Instanța se va raporta la stabilirea întinderii obligației de întreținere la venitul minim pe economia națională, astfel cum a fost stabilit prin HG 1091/2014 și având în vedere prevederile legale sus menționate, va admite prezenta acțiune astfel cum a fost formulată.
Instanța apreciază că manierea propusă de pârât pentru stabilirea întreținerii pentru minor – și în bani și în produse - nu este viabilă pe fondul neînțelegerilor între părți și a faptului că reclamanta însăși prestează întreținere în natură, iar minorul care este școlar are nevoie de alte lucruri decât produsele obținute de pârât în propria gospodărie și pe care acesta le poate valorifica pentru a putea să achite în bani contribuția sa la întreținerea minorului.
Pe cale de consecință, va majora pensia de întreținere la care a fost obligat pârâtul în favoarea minorului la 160 lei lunar, începând cu data introducerii acțiunii – 23.12. 2014, până la majoratul acestuia, pensie calculată la nivelul venitului minim pe economia națională.
Împotriva sentinței civile a declarat apel pârâtul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Un prim motiv de apel constă în susținerea că în mod greșit s-a dispus obligarea apelantului la plata pensiei de întreținere începând cu data introducerii acțiunii în condițiile în care nu s-a solicitat aceasta prin cererea de chemare în judecată.
Al doilea motiv de apel constă în susținerea că suma la care trebuia să fie obligat era de 144 lei și nu de 160 lei ca urmare a existenței în întreținerea apelantului a altui copil minor, apelantul nu realizează venituri iar obligațiile sale de întreținere față de minorul din prezenta cauză au fost îndeplinite, fiind totodată în interesul minorului ca apelantul să facă plata în produse pe care la poate asigura din propria gospodărie.
Intimata a depus întâmpinare la data de 19.06.2015 prin care a solicitat respingere apelului formulat și menținerea sentinței apelate.
Analizând ansamblul probelor administrate, raportat la motivele de nelegalitate si netemeinicie invocate, tribunalul considera ca apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a fost investită cu cererea reclamantei E. S. - E. în calitate de reprezentant legal al minorului S. A. - I., născut la data de 07 iulie 2006 față de pârâtul S. I. – B. la plata unei pensii de întreținere lunară în sumă fixă calculată în funcție de venitul minim pe economice.
Potrivit art. 532 C.civ. pensia de întreținere se datorează de la data cererii de chemare în judecată.
În art. 531 se reglementează posibilitatea modificării cuantumului întreținerii prin mărirea sau micșorarea ei, după cum se schimbă mijloacele celui care o prestează sau nevoia celui care o primește.
Data de la care instanța va dispune măsura măriri cuantumului întreținerii va fi data introducerii cererii de chemare în judecată întrucât se prezumă că de la data înregistrării cererii de chemare în judecată cel care a formulat cererea se află în starea de nevoie .
Așadar, deși în prezenta cauză nu a fost precizată data de la care să fie dispusă măsura majorării întreținerii, față de dispozițiile legale de mai sus și de practica judiciară care este în acest sens, se va dispune respingerea acestui motiv de apel.
Cu privire la motivul de apel tribunalul reține că prima instanță a avut în vedere la majorarea obligației de întreținere la venitul minim pe economia națională, astfel cum a fost stabilit prin HG 1091/2014 unde la art. 1 alin (1) că începând cu data de 1 ianuarie 2015, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 975 lei lunar.
În prezenta cauză apelantul-pârât are în întreținere doi copii minori aspect față de care sunt incidente dispozițiile art. 529 alin. 2 C.civ. din care rezultă că în acest caz din veniturile nete realizate nu se poate reține mai mult de 1/3 adică 325 lei sumă ce trebuie împărțită la doi întrucât în întreținerea apelantului sunt doi copii., rezultând suma de 162,5 lei.
Rezultă că în mod corect, prima instanță, a stabilit a stabilit cuantumul pensiei de întreținere în raport de dispozițiile legale mai sus menționate, nefiind depășită suma maximă ce se putea acorda cu titlu de obligație de întreținere.
La stabilirea executarea în natură a obligației de întreținere pentru minor trebuie avut în vedere faptul că, art. 530 alin.1 din NCC stabilește că obligația de întreținere se execută în natură, iar dacă obligația de întreținere nu se execută de bună voie în natură prin asigurarea celor necesare traiului și după caz, a cheltuielilor pentru educare, învățătură și pregătire profesională, instanța dispune executarea ei prin plata unei pensii de întreținere stabilită în bani conform art. 530 alin.2 din Codul civil .
Probatoriul administrat în fața instanței de fond nu au relevat faptul că pârâtul chemat în judecată a prestat întreținere față de minor în mod constant și lunar.
Dimpotrivă reclamanta a învederat că a fost nevoită să formuleze plângere penală pentru a-l determina pe pârât să își îndeplinească obligația de întreținere.
Acest aspect nu a fost contestat de către apelant care s-a limitat în dovedirea doar a depune întâmpinare și a formula apel fără a aduce vreo dovada cu privire la îndeplinirea întocmai a obligației de întreținere prin titlul executoriu anterior stabilit.
Executarea în natură a obligației de întreținere presupune asigurarea celor necesare traiului ,respectiv hrană, îmbrăcăminte, încălțăminte, plata nevoilor de utilități ,dar și a cheltuielilor pentru educare, învățătură și pregătire profesională.
Prin urmare, apelantul–pârât trebuia să dovedească faptul că a prestat întreținere minorului prin asigurarea celor necesare traiului și a suportat o parte din cheltuielile pentru educație, învățătură și pregătire profesională, in mod constant,aspecte nedovedite de către aceasta, astfel că sunt nefondate criticile apelantului–pârât și se impune obligația acestuia la plata în favoarea minorului a sumei de 160 lei lunar calculată la venitul minim pe economie până la majoratul copilului.
Tribunalul, va reține că în funcție de circumstanțele concrete ale speței și de aspectul că în situația în care obligația de întreținere în natura nu se execută de bună voie în mod periodic, întreținerea se poate executa prin plata unei pensii lunare stabilită ca sumă fixă și față de dispozițiile art.480 alin.1 Cod pr.civilă, va respinge apelul declarat de apelantul-pârât ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul ca nefondat formulat de apelantul-pârât S. I. – B., domiciliat în ., ., împotriva sentinței civile nr. 539/10.03.2015 pronunțată de Judecătoria Câmpulung în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă E. S. – E., domiciliată în ., ., județul Argeș.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Octombrie 2015
Președinte, D. D. A. | Judecător, R. V. | |
Grefier, A. M. S. P. |
Red. D.D.A./dact. E.N.
4 ex. /13.11.2015
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 2978/2015. Tribunalul ARGEŞ | Pensie întreţinere. Sentința nr. 556/2015. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
