Pretenţii. Decizia nr. 3276/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3276/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 27-10-2015 în dosarul nr. 3276/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3276/2015
Ședința publică de la 27 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. V.
Judecător E. A.
Grefier C. M. C.
S-a luat în examinare pentru soluționare apelul formulat de către pârâta S.C. U. A. S.A. - CU SEDIUL ALES LA SUCURSALA U. A. PITEȘTI împotriva sentinței civile nr 659/26.03.2015 pronunțată de către Judecătoria Câmpulung în dosarul_, intimat fiind reclamantul A. P. A., având ca obiect pretenții acordare despăgubiri - dosar daună nr._/_.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns c.j. I. B. pentru apelanta-pârâtă S.C. U. A. S.A. - CU SEDIUL ALES LA SUCURSALA U. A. PITEȘTI și a lipsit intimatul-reclamant A. P. A..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care
Instanța din oficiu pune în discuția părților excepția necompetenței materiale-funcțională a cauzei potrivit disp. art. 131 Ncpc coroborat cu art. 221 și urm. din Legea 71/2011 republicată.
C.j. I. B. pentru apelanta-pârâtă S.C. U. A. S.A. - CU SEDIUL ALES LA SUCURSALA U. A. PITEȘTI arată că Tribunalul Argeș este competent să soluționeze prezenta cauză, având în vedere că este un litigiu cu profesioniști.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției invocate din oficiu.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față, deliberând:
Constată că, prin acțiunea civilă înregistrată la 06.06.2011, reclamantul A. P. A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. U. A. S.A. pentru ca prin hotărâre judecătorească pârâta să fie obligată la acordarea despăgubirilor rezultate în urma constituirii dosarului de daună nr._ /_ în sumă de 31.939,83 lei și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul arată că la data de 06.06.2011, autoturismul proprietate personală marca BMW cu nr. de înmatriculare_ a fost implicat, pe raza municipiului Câmpulung, într-un eveniment rutier în urma căruia a suferit numeroase avarii.
Întrucât reclamantul avea încheiat la societatea pârâtă contractul de asigurare CASCO . nr._, prin care a fost asigurat autovehiculul, a deschis dosarul de daună nr._ /_, ținând seama că s-a produs un risc asigurat.
De asemenea, reclamantul a arătat că a apelat la un service autorizat în vederea reparării avariilor suferite de autoturismul proprietate personală iar din factura nr._/20.07.2011, întocmită în baza devizului de calculație 282/2010, contravaloarea acestora se ridică la suma de 31.939,83 lei.
Tot reclamantul mai arată că a fost notificat de către societatea pârâtă cu adresa nr. 5368/25.10.2011 prin care i s-a adus la cunoștință respingerea la plată a dosarului de daună cu motivația că asiguratorul nu acordă despăgubiri pentru pagubele declarate care nu s-au produs sau s-au produs la o altă dată ori în alte împrejurări decât cele declarate de asigurat sau prepușii acestuia.
Totodată, reclamantul arată și faptul că împrejurările și modul în care s-a produs evenimentul rutier în care a fost avariat autoturismul proprietatea sa, au fost constatate ca fiind veridice în cuprinsul sentinței comerciale nr. 110/16.12.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Topoloveni, rămasă definitivă.
În aceste condiții, reclamantul apreciază că nu sunt întemeiate motivele invocate de pârâtă în respingerea la plată a dosarului de daună.
În drept, reclamantul își întemeiază cererea pe Legea nr. 136/1995.
La dosarul cauzei, reclamantul a depus în copie cartea de identitate, permisul de conducere, cartea de identitate a autovehiculului, polița de asigurare privind asigurarea facultativă a autovehiculelor . nr._ încheiată cu pârâta la data de 19.06.2010, procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la 06.06.2011 de Poliția Municipiului Câmpulung, factura nr._/20.07.2011, notificarea făcută reclamantului de către societatea service care a efectuat reparațiile autovehiculului, adresa de respingere la plată întocmită de pârâtă, notificarea înaintată de reclamant pârâtei și sentința comercială nr. 110/16.12.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Topoloveni, rămasă definitivă.
La data de 22.07.2014 pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
În întâmpinare, pârâta arată că la data de 06.06.2011, conducătorul autoturismului marca BMW cu nr. de înmatriculare_, în timp ce se deplasa pe raza municipiului Câmpulung, la intersectia . Națională a provocat un accident rutier ca urmare a nerespectării distanței de siguranță, tamponând din spate autoturismul marca SKODA SUPERB cu nr. de înmatriculare_, condus de către numitul E. I. iar din impact, autoturismul marca SKODA SUPERB cu nr. de înmatriculare_, condus de către numitul E. I. a intrat în coliziune frontal cu autoturismul SKODA O. cu nr. de înmatriculare_, condus de către numitul B. I..
Întrucât autoturismul condus de reclamant avea încheiată la pârâtă polița de asigurare facultativă . nr._ a solicitat acesteia acordarea despăgubirilor pentru avariile suferite fiind deschis în acest sens dosarul de daună nr._ /_.
Inspectorii din cadrul societății pârâte au constatat mai multe neconcordanțe în privința circumstanțelor în care s-a produs evenimentul rutier declarat în raport de dinamica producerii accidentului și față de cele consemnate în declarațiile depuse la dosar stabilindu-se că nu există urme conjugate de avarii care să poată demonstra existența unui contact material între autoturismele BMW și SKODA SUPERB în circumstanțele declarate de cei implicați în accident astfel că a fost dispusă respingerea la plată a dosarului de daună.
În drept, pârâta își intemeiază întâmpinarea pe disp. art. 205 și urm. din Noul Cod de procedură civilă și Legea 136/1995.
Odată cu întâmpinarea pârâta a depus în copie, la dosar, dosarul de daună.
Prin rezoluția din 02.09.2014 a fost fixat primul termen de judecată la data 26.09.2014.
Reclamantul a solicitat și instanța a încuviințat administrarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale, fiind audiat martorul B. I. C. iar pârâta a solicitat încuviințarea unei expertize care să aibă ca obiective: dinamica producerii evenimentului rutier din data de 06.06.2011, avariile produse autovehiculului proprietatea reclamantului, contravaloarea reparațiilor conform înscrisurilor depuse la dosar și constatarea dacă aceste avarii au fost produse, sau nu, în totalitate, ca urmare a accidentului produs la data de 06.06.2011.
Expertiza a fost întocmită de către inginer expert T. Ș. L..
Prin sentința civilă nr. 659/26.03.2015 pronunțată de către Judecătoria Câmpulung a fost admisă acțiunea formulată de privind pe reclamantul A. P. A., în contradictoriu cu pârâta S.C. U. A. S.A..
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 31.939,83 lei cu titlu de despăgubiri.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 3.563 lei cheltuieli de judecată.
În considerentele sentinței se rețin următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la 06.06.2011 de Poliția Municipiului Câmpulung, s-a constatat că în timp ce conducea autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare_, din direcția Câmpulung - Pitești, reclamantul nu a păstrat distanța corespunzătoare față de autoturismul marca SKODA SUPERB cu nr. de înmatriculare_, condus regulamentar de către numitul E. I., tamponându-l în partea din spate, în timp ce reducea viteza pentru a vira la stanga, iar din impact, cel din urmă a fost proiectat pe sensul opus de mers unde a intrat în coliziune cu cu autoturismul SKODA O. cu nr. de înmatriculare_, condus regulamentar de către numitul B. I. din direcția opusă.
Urmare a constatărilor efectuate, s-a reținut că reclamantul a încălcat disp. art. 51 din O.U.G. 195/2002, fiind sancționat pentru încălcarea normelor rutiere.Persoanele implicate în evenimentul rutier au menționat împrejurările în care s-a produs accidentul de circulație, fără a fi formulate obiecțiuni față de situația de fapt expusă de agentul constatator.
Conform poliței de asigurare privind asigurarea facultativă a autovehiculelor . nr._ încheiată cu pârâta la data de 19.06.2010, autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare_ ce a fost condus de reclamant la data producerii evenimentului rutier, beneficia de asigurare facultativă încheiată de pârâta .
După producerea accidentului, reclamantul a înaintat pârâtei cererea de acordare a despăgubirilor constând în contravaloarea reparațiilor necesare aducerii în stare de funcționare a autoturismului proprietatea acestuia, ținând seama ca s-a produs un risc asigurat.
Astfel a fost deschis dosarul de daună nr._/_, iar datorită faptului că inspectorii din cadrul societății pârâte au constatat mai multe neconcordanțe în privința circumstanțelor în care s-a produs evenimentul rutier declarat în raport de dinamica producerii accidentului și față de cele consemnate în declarațiile depuse la dosar, stabilind că nu există urme conjugate de avarii care să poată demonstra existența unui contact material între autoturismele BMW și SKODA SUPERB în circumstanțele declarate de cei implicați în accident, s-a dispus respingerea la plată a dosarului de daună.
Prin sentința comercială pronunțată la 16 decembrie 2013 de Judecătoria Topoloveni, rămasă definitivă, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta E. M. L., proprietara autoturismului SKODA SUPERB cu nr. de înmatriculare_, condus de către numitul E. I., la momentul producerii evenimentului rutier, în contradictoriu cu pârâta S.C. GENERALI ROMANIA ASIGURARE REASIGURARE S.A. și intervenienți E. I., A. P. A., B. I. C. și obligtă pârâta să plătească reclamantei suma de 33.398 lei cu titlu de despăgubiri și suma de 2.425 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În sentință s-a reținut că la data de 6 iunie 2011, conducătorul E. I. se afla la volanul autoturismului SKODA SUPERB cu nr. de înmatriculare_ și circula din direcția Câmpulung către Pitești cu intenția de a vira spre Drumul Uzinei, iar când a ajuns în apropierea intersecției respective, a redus viteza de deplasare deoarece din sens opus se apropia autoturismul SKODA O. cu nr. de înmatriculare_, condus regulamentar de către numitul B. I..
În acest moment, tot pe direcția de deplasare Câmpulung - Pitești, circula și autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare_ condus de reclamant, care nu a păstrat o distanță corespunzătoare față de autoturismul din fața sa, astfel încât a intrat cu partea din față în partea din spate a autoturismului reclamantei.
În faza următoare, autoturismul marca SKODA SUPERB cu nr. de înmatriculare_ a fost împins pe sensul opus de circulație unde a intrat în coliziune frontală cu autoturismul SKODA O. cu nr. de înmatriculare_, condus regulamentar de către numitul B. I. din direcția opusă.
În aceiași sentință, s-a reținut că din raportul de expertiză întocmit în cauză, rezultă că posibilitatea de evitare a evenimentului rutier a aparținut reclamantului care a încălcat disp. art. 51 din O.U.G. 195/2002, concluzii ce infirmă astfel apărările formulate de pârâta din acea cauză referitoare la faptul că există neconcordanțe între descrierea faptei de către persoanele implicate și avariile generate autovehiculelor.
Din raportul de expertiză întocmit în prezenta cauză, rezultă că la data de 6 iunie 2011, autoturismul marca SKODA SUPERB cu nr. de înmatriculare_ circula din direcția Câmpulung către Pitești cu intenția de a vira spre Drumul Uzinei.
În acest moment, tot pe direcția de deplasare Câmpulung - Pitești, circula și autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare_ condus de reclamant, care a inițiat cu întârziere manevra de frânare, nefiind astfel posibil să evite impactul cu partea spate a autoturismului marca SKODA SUPERB cu nr. de înmatriculare_ .
Umare a impactului, autoturismul marca SKODA SUPERB cu nr. de înmatriculare_, este proiectat în față, intrând astfel în coliziune frontală cu autoturismul SKODA O. cu nr. de înmatriculare_, care se deplasa regulamentar pe sensul de mers către Câmpulung.
Din același raport de expertiză se reține că avariile constatate, precum și calculul reparației întocmit de S.C. CARGO SEVICE S.R.L. pot fi consecința evenimentului rutier din 06.06.2011.
Potrivit art. 1 din Legea 136/1995: " în România, activitatea de asigurare se desfășoară sub forma asigurărilor de viață și a celor generale, facultative sau obligatorii, în condițiile legii", iar potrivit art. 2 " în asigurarea facultativă raporturile dintre asigurat și asigurător, precum și drepturile și obligațiile fiecărei părți se stabilesc prin contractul de asigurare".
În contextul acestor dispoziții legale, coroborate cu disp. art. 969 din vechiul Cod civil, drepturile persoanelor păgubite în accidente produse de vehicule se exercită împotriva asigurătorului.
În speță, în ceea ce privește limitele răspunderii pârâtei, din conținutul raportului de expertiză tehnică auto efectuat în cauză, necontestat de părți, se reține că valoarea daunei generate în patrimoniul reclamantului este de 31.939, 83 lei.
Instanța având în vedere obligațiile asumate de părți prin încheierea asigurării facultative, apreciază că sunt întrunite condițiile pentru angajarea răspunderii pârâtei în calitate de asigurător, ca urmare a producerii evenimentului asigurat, ceea ce justifică temeinicia pretențiilor formulate de reclamant reprezentând valoarea daunei generate în urma evenimentului rutier în care a fost implicat autovehiculul asigurat, în cuantum de 31.939, 83 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta.
Analizand cu prioritate exceptia necompetentei materiale (functionale/specializate) a sectiei civile a Tribunalului Arges, in raport de disp. art.131 C.pr.civ., instanta retine urmatoarele:
Potrivit art.36 din Legea nr.304/2004 republicată, „tribunalele sunt instanțe cu personalitate juridică, organizate la nivelul fiecărui județ și al municipiului București, și au, de regulă, sediul în municipiul reședință de județ. (2) În cadrul tribunalelor funcționează secții sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, indiferent de obiectul lor sau de calitatea părților, cauze penale, cauze cu minori și de familie, cauze de contencios administrativ și fiscal, cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, societăți, registrul comerțului, insolvență, concurență neloială sau pentru alte materii, precum și, în raport cu natura și numărul cauzelor, complete specializate pentru cauze maritime și fluviale.”
Cu trimitere la reglementările anterioare, dispozițiile art.37 din același act normativ stipulează că „în domeniile prevăzute de art. 36 alin. (3) se pot înființa tribunale specializate. (2) Tribunalele specializate sunt instanțe fără personalitate juridică, care pot funcționa la nivelul județelor și al municipiului București și au, de regulă, sediul în municipiul reședință de județ. (3)Tribunalele specializate preiau cauzele de competența tribunalului în domeniile în care funcționează. (4) Cauzele aflate în curs de judecată la data începerii funcționării tribunalelor specializate, potrivit art. 142 alin. (1), se vor trimite acestora, pe cale administrativă, din oficiu, spre soluționare. Tribunalul specializat este competent și în caz de trimitere spre rejudecare.”
La înființare, prin Ordinul MJ nr.2624/C/2004, Tribunalul Comercial Argeș a preluat, potrivit dispozițiilor art.37 alin.3 din Legea nr.304/2004, cauzele de competența tribunalului în domeniul în care s-a înființat, respectiv cauzele de natură comercială.
Potrivit art.3 din Noul Cod Civil, „dispozițiile prezentului cod se aplică și raporturilor dintre profesioniști, precum și raporturilor dintre aceștia și orice alte subiecte de drept civil. Sunt considerați profesioniști toți cei care exploatează o întreprindere. Constituie exploatarea unei întreprinderi exercitarea sistematică, de către una sau mai multe persoane, a unei activități organizate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ”.
In prezent, deși criteriul de delimitare a cauzelor prin raportare la dreptul material și-a pierdut funcționalitatea, niciuna dintre normele Noului cod civil ori ale Legii nr.71/2011 de punere în aplicare a acestuia, nu interzice separarea litigiilor în care cel puțin una dintre părți are calitatea de profesionist în materia „activităților de producție, comerț sau prestări de servicii” (expresie care, conform art.8 din Legea nr.71/2011, înlocuiește expresiile „acte de comerț”, respectiv „fapte de comerț”) de celelalte litigii care implică profesioniști în alte materii.
Astfel, prin art.226 din Legea nr.71/2011 de punere în aplicare a Noului Cod civil, se arată că: „(1) Prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea colegiului de conducere al instanței, în raport cu numărul cauzelor, se pot înființa, în cadrul secțiilor civile, complete specializate pentru soluționarea anumitor categorii de litigii, în considerarea obiectului sau naturii acestora, precum: a) cererile în materie de insolvență, concordat preventiv și mandat ad hoc; b) cererile în materia societăților comerciale și a altor societăți, cu sau fără personalitate juridică, precum și în materia registrului comerțului; c) cererile care privesc restrângerea, împiedicarea ori denaturarea concurenței; d) cererile privind titlurile de valoare și alte instrumente financiare.
(2) La înființarea completelor specializate potrivit alin. (1) se va ține seama de următoarele criterii:
a) asigurarea unui volum de activitate echilibrat între judecătorii secției;
b) specializarea judecătorilor și necesitatea valorificării experienței profesionale a acestora;
c) respectarea principiului repartizării aleatorii.
(3) Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii prevăzută la alin. (1) își va produce efectele de la data intrării în vigoare a Codului civil.”
Se constata ca dispozițiile art.226 alin.1 din Legea nr.71/2011, actualizată, au un caracter exemplificativ și nu limitativ, prevăzând posibilitatea înființării în cadrul secțiilor civile, a unor complete specializate pentru soluționarea anumitor categorii de litigii, în considerarea obiectului sau naturii acestora.
In acelasi timp, în conformitate cu prevederile art. 228 alin. 1 din Legea de punere în aplicare a Noului Cod civil, „până la data intrării în vigoare a Codului civil, tribunalele comerciale Argeș, Cluj și M. se reorganizează ca tribunale specializate sau, după caz, ca secții civile în cadrul tribunalelor Argeș, Cluj și M., în condițiile art. 226. La stabilirea cauzelor de competența tribunalelor specializate sau, după caz, a secțiilor civile reorganizate potrivit alin. (1) se va ține seama de numărul și natura cauzelor, de specializarea judecătorilor, de necesitatea valorificării experienței profesionale a acestora, precum și de volumul de activitate al instanței”.
În aplicarea prevederilor art. 228 din Legea nr. 71/2011, Consiliul Superior al Magistraturii a adoptat Hotărârea nr. 654 din 31 august 2011, prin care, între altele, a dispus reorganizarea ca tribunale specializate a tribunalelor comerciale Argeș, Cluj si M., începând cu data de 01 octombrie 2011.
Considerentele ce au stat la baza hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii au vizat, în mod direct, încărcătura jurisdicțională a celor trei foste tribunale comerciale, criteriul cantitativ, rezultat din observarea numărului de dosare înregistrate pe rolul lor, fiind acela care, în mod decisiv, a impus reorganizarea lor ca tribunale specializate, iar nu ca simple secții civile in cadrul Tribunalelor Argeș, Cluj si M..
Or, încărcătura avută în vedere era cea rezultată din competența atribuită celor trei tribunale potrivit dispozițiilor legale anterioare Legii nr. 71/2011 si Noului Cod civil, ceea ce trimite la concluzia că nu s-a avut în vedere o diminuare a volumului de activitate a tribunalelor specializate odată cu . Noului Cod civil. Trebuie remarcat, sub acest aspect, ca schemele de personal ale fostelor tribunale comerciale au fost menținute, ceea ce, de asemenea, întărește această concluzie.
Din Legea nr. 71/2011, care se completează cu Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.654/31 august 2011, rezultă că și Tribunalul Specializat Argeș, își va menține aceeași competență materială ca și fostul Tribunal Comercial Argeș, operând doar o reorganizare a sa, sub aspectul denumirii.
Astfel, transformarea fostelor tribunale comerciale în tribunale specializate implică o continuitate cu privire la tipurile de cauze care intrau în competența lor, având în vedere că prin Hotărârea nr.654/2011 a Consiliului Superior al Magistraturii, s-a dispus menținerea lor ca instanțe de sine stătătoare si nu s-a prevăzut expres vreo reducere a sferei de competenta.
Desi Consiliul Superior al Magistraturii nu s-a pronuntat expres asupra competentei materiale a tribunalelor specializate, a avut in vedere, in mod neechivoc, volumul de activitate al acestor instante, volum care include toate cauzele a căror natura „comerciala” era determinata prin aplicarea dispozitiilor art. 3, art. 4, art. 7, art. 9 si art. 56 din Codicele de comert din 1887. In consecinta, nu se poate retine intentia legiuitorului de a transfera competenta de solutionare a acestor cauze in favoarea sectiilor civile ale tribunalelor de drept comun, reorganizarea păstrând in favoarea tribunalelor specializate competenta materiala in limitele competentei fostelor tribunale comerciale.
Totodată, nici in Hotărârea nr.654/2011 a Consiliului Superior al Magistraturii nu se prevede limitarea competentei Tribunalului Specializat Arges la litigiile prevăzute de art. 226 alin 1 lit a)-d) din Legea 71/2011.
Rezulta, asadar, din textele legale mai sus citate, ca intenția legiuitorului, exprimata prin Legea nr. 71/2011, a fost aceea ca tribunalele specializate – cum este si Tribunalul Specializat Arges – sa isi mentina aceeasi arie de competenta functionala si materiala ca si fostele Tribunale Comerciale, practic, operand doar o reorganizare a acestora, sub aspectul denumirii, ca tribunale specializate.
Nu in ultimul rand, instanta constata ca problema competentei tribunalelor specializate a facut obiectul discutiilor reprezentantilor CSM, MJ si presedintilor sectiilor specializate din cadrul curtilor de apel si ai tribunalelor specializate, purtate in cadrul intalnirii din 22.05.2014, de la Targu M.. Potrivit minutei intocmita in urma dezbaterilor (disponibila pe site-ul CSM), delimitarea intre competenta tribunalelor specializate si cea a tribunalelor trebuie facuta in sensul continuitatii competentei materiale stabilite la nivelul fostelor sectii/tribunale comerciale. Ceea ce trebuie subliniat este aceea ca discutiile au pornit de la intrebarea daca sfera de competenta a tribunalelor specializate cuprinde doar litigiile intre profesionisti in materie economica (fostii comercianti) sau cuprinde litigiile generate de activitatea tuturor profesionistilor. Prin urmare, premisa a fost cea a competentei tribunalelor specializate in solutionarea in continuare a cauzelor privind profesionistii-fosti comercianti si nicidecum intrebarea daca orice alt litigiu cu profesionisti, decat cele enumerate exemplificativ de art.226 din Legea nr.71/2011, este exclus din competenta tribunalului specializat.
In aceste conditii, retinand ca o practica judiciara unitara si previzibila reprezinta o garantie a unui proces echitabil, in sensul art.6 din CEDO, intrucat celelalte doua tribunale specializate din tara judeca in continuare cauzele cu profesionisti, se impune ca si competenta Tribunalului Specializat Arges sa fie stabilita dupa aceleasi norme.
In cauza de fata, raportul juridic stabilit intre reclamanta si parata era calificat, anterior actualului Cod civil, ca fiind unul de natura comerciala, partile avand calitatea de comercianti/profesionisti, atrăgând astfel competenta Tribunalului Specializat Arges.
Cat priveste imprejurarea ca au existat cauze declinate de Tribunalul Specializat in favoarea Tribunalului Arges-sectia civila si solutionate de acesta din urma, instanta constata ca situatia este urmarea practicii neunitare existente la nivelul Curtii de Apel P., ca si instanta competenta sa solutioneze conflictul negativ de competenta intre tribunalele din raza sa, cele doua sectii civile existente la nivelul Curtii avand o opinie diferita asupra problemei in discutie (in acest sens, dosar nr._ -sentința nr. 11/F-CC/ 23 martie 2015 pronuntata de Sectia a II-a civila a CAP, dosar nr._ -sentința civilă nr. 120/2014 pronuntata de Sectia I a CAP).
Prin urmare, pentru aceste argumente, in raport de disp. art.129 alin.2 pct.2 C.pr.civ., instanta apreciaza ca este necompetenta material/functional sa solutioneze prezenta cauza, urmând a admite exceptia si, in temeiul art.131 C.pr.civ., a declina competenta solutionarii actiunii in favoarea Tribunalului Specializat Arges.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Declină competența de soluționare a apelului formulat de către pârâta S.C. U. A. S.A.,cu sediul în, București, ., sector 1, împotriva sentinței civile nr 659/26.03.2015 pronunțată de către Judecătoria Câmpulung în dosarul_, intimat fiind reclamantul A. P. A., domiciliat în București, ., nr. 29, ., ., sector 4,, în favoarea Tribunalului Specializat Argeș.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Octombrie 2015.
Președinte, M. V. | Judecător, E. A. | |
Grefier, C. M. C. |
red.M.V.
dact.C.E.C./4 exp.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 3244/2015. Tribunalul ARGEŞ | Obligaţie de a face. Sentința nr. 328/2015. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
