Revendicare imobiliară. Decizia nr. 258/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 258/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 24-03-2015 în dosarul nr. 258/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 258/2015
Ședința publică de la 24 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. M. C.
Judecător E. A.
Judecător A. D.
Grefier E. R.
S-a luat în examinare, spre soluționare, recursul formulat de pârâții F. C., R. C., F. D., C. N. M., împotriva sentinței civile nr.369/2011 pronunțată de Judecătoria Câmpulung în dosarul nr._, intimată fiind reclamanta B. M., având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, constată că dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc la data de 10.03.2015, susținerile părților fiind consemnate în acea încheiere, ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar în urma deliberării s-a pronunțat următoarea soluție:
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față, deliberând:
Constată că, prin acțiunea înregistrată la data de 14-09-2010, sub nr._ (Număr în format vechi 4247/2010), reclamanta B. M. a chemat în judecată pe pârâtul F. C. C., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia să-i lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 5.000 mp, situată în ., în punctul „Valea Bisericii”, compus din două loturi situate în tarlaua 26 intravilan, obligarea pârâtului să-și ridice construcția amplasată ilegal pe terenul proprietatea sa și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii sale reclamanta a arătat că este proprietara unui teren în suprafață de 3.400 mp, conform contractului de vânzare cumpărare nr. 2185 din 06-06-2005, cumpărat de la R. C. în punctul „Valea Bisericii”, învecinat la Sud cu drum, la Nord Valea Bisericii, la Est și Vest cu moștenitorii F., respectiv F. C..
A mai arătat reclamanta, că prin antecontractul încheiat cu pârâtul a convenit cu acesta să-i vândă suprafața totală de 5.000 mp, compusă din 2 loturi de o parte și de alta a terenului de 3.400 mp, însă pârâtul nu s-a mai prezentat la notariat pentru încheierea actului, aceasta fiind nevoită să-l acționeze în judecată pentru a se pronunța o hotărâre care să țină loc de act de proprietate, acțiune ce a făcut obiectul dosarului nr._, ce a fost respinsă prin sentința civilă nr. 2398/14-11-2008 și modificată ulterior prin decizia civilă nr. 754/R/2009, a Tribunalului Argeș în sensul constatării vânzării suprafeței de 5.000 mp, situată în . și că la momentul încheierii antecontractului reclamanta nu a avut cunoștință dacă pârâtul era proprietarului exclusiv al terenului.
În drept pârâta a invocat disp. art. 48 Cod civil, iar în susținerea acțiunii sale a depus la dosar în copie antecontractul încheiat cu pârâtul, sentința civilă nr. 2398/14-11-2008, fișa corpului de proprietate al terenului și planul de încadrare în zonă.
La data de 27-09-2010, pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea în totalitate a cererii reclamantei.
În motivare pârâtul a arătat, că a încheiat antecontractul sub semnătură privată pentru vânzarea în perspectivă a terenului deoarece acesta era stăpânit în coproprietate cu frații lui, că în 2006 a încercat întocmirea actului la notariat dar reclamanta a refuzat, că nu se poate face partajul deoarece unii moștenitori au decedat iar copii acestora sunt prin străinătate.
A mai arătat pârâtul că a încercat restituirea avansului achitat de reclamanta, acesta fiind singurul mod de stingerea a pretențiilor acesteia, dar aceasta a refuzat primirea, iar cu privire la al doilea capăt de cerere a învederat că pe acest teren nu se află nicio construcție a sa sau a vreunuia dintre moștenitori.
La data de 18-10-2010, reclamanta a depus la dosar o precizare de acțiune, prin care a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâți a numiților R. C., F. D. și C. N. M., iar prin încheierea de ședință de la aceeași dată s-a dispus de către instanță, introducerea în cauză a acestora și citarea lor pentru termenele ulterioare, întrucât nu s-a efectuat partajarea asupra terenului.
Instanța a dispus de asemenea, atașarea dosarului_ (Număr în format vechi 1435/2008).
Prin sentința civilă nr.369/2011 pronunțată de Judecătoria Câmpulung s-a admis în parte acțiunea completată, privind pe reclamanta B. M., împotriva pârâților F. C., R. C., F. D., și C. N. M..
A obligat pe pârâți să lase în deplină proprietate și posesie reclamantei suprafața de 5.000 m.p. teren, identificat de ing. D. I. pe reperele 1-4-11-14-1 de 3.400 m.p. și 1.600 m.p. pe reperele 5-6-9-10-5, în punctul Acasă, .> A fost respins capătul de cerere privind demolarea construcțiilor.
A obligat pe pârâți să plătească reclamantei 820 lei cheltuieli de judecată.
În considerentele sentinței se rețin următoarele:
Potrivit actului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2185/06-06-2005, reclamanta a cumpărat de la R. L. un teren în suprafață de 3.400 mp în punctul „Valea Bisericii” din .> Reclamanta a cumpărat de la pârâtul F. C. C. suprafața de 5.000 mp în același punct, format din două trupuri de teren, teren menționat în actul sub semnătură privată încheiat la data de 05-02-2005, pentru care reclamanta a achitat un avans de 2.000 lei.
Prin sentința civilă nr. 2398 din 14.11.2008, Judecătoria Câmpulung a respins acțiunea formulată de reclamantă pentru constatarea vânzării, iar prin decizia civilă nr. 754/R/06-05-2009 a Tribunalului Județean Argeș, a fost casată sentința și modificată, în sensul admiterii acțiunii s-a constat intervenită vânzarea cumpărarea între reclamantă și pârâtul F. C. pentru suprafața de 5.000 mp în . Bisericii”.
Din considerentele deciziei s-a reținut, că terenul înstrăinat a fost individualizat atât în antecontractul încheiat de părți dar și identificat și detereminat de instanța de fond prin raportul de expertiză întocmit de ing. P. I., expertiză care face parte integrantă din decizia pronunțată.
În ceea ce privește pe pârâți, s-a constatat, că prin sentința civilă 1504/12-04-2008 a Judecătoriei Câmpulung, s-a dispus partajarea bunurilor rămase în succesiunea defuncților F. I. C. și F. E., iar bunurile rămase în succesiunea acestora au fost atribuite părților potrivit tranzacției încheiate terenul din punctul „Valea Bisericii” fiind atribuit 0,3 ha, lui Dorec C. F., 0,3 ha pentru F. C. D., 0,3 ha, lui C. N., 0,3 ha lui R. L., și 0,3 ha lui F. C. C., avându-se în vedere titlul de proprietate_ din 29-07-1994 din cuprinsul căruia rezultă că în punctul „Valea Bisericii”autorul acestora deținea suprafața de 1 ha și 4.600 mp teren.
La data de 03-01-1996, a decedat F. D. iar printre alte bunuri în succesiuea acesteia a rămas și suprafața de 0,3 ha teren în „Valea Bisericii” moștenitorii acesteia fiind pârâți Făgărățanu C., F. D., C. N.-M. și R. L. în calitate de colaterali fiecare cu un drept de 1/4.
S-a dispus efectuarea unei expertize pentru identificarea suprafeței de teren revendicată de reclamantă, în care să se aibă în vedere actele de proporietate atât ale pârâților cât și ale reclamantei și totodată să se aibă în vedere raportul de experiză întocmit de ing. P. I. în dosarul_ .
Expertiza a fost efectuată de ing. D. I., din cuprinsul căreia se constată, că cele două suprafețe de teren care fac obiectul deciziei civile 754/R/2009 și identificarea terenului din raportul de expertiză al Ing. P. I. omologat de instanță, este format din două trupuri de teren aflate de o parte și de alta a terenului de 3.400 mp, dobândit de reclamantă prin acul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2185/06-06-2005, respectiv pe reperele 1-4-11-14-1 în suprafață de 3.400 mp, și pe reperele 5-6-9-10-5, în suprafață de 1.600 mp.
Terenul identificat pe reperele 1-4-11-14-1 de 3400 mp, a fost atribuit potrivit sentinței de partaj 1504/1995 numitei F. D. în prezent decedată moștenitori ai acesteia fiind pârâții din cauză.
La cererea părților, au fost audiați martorii D. G. și S. L. din depozițiile cărora aceștia relatează, că terenul din punctul „ La biserică” este mai mare și că fiecare dintre pârâți au în proprietate câte o suprafață de teren.
Nu poate fi reținută susținerea pârâtului F. C. C., că identificarea terenurilor nu a fost făcută în mod corect în sensul că, diferența de 2.400 mp, poate fi amplasată în partea de est a terenului și că pentru suprafața de 2.550 mp, situați în amplasamentul descris la varianta B, trebuie efectuată pe un alt amplasament întrucât expertul D. I. a efectuat identificarea terenurilor potrivit actelor de proprietate ale relcamantei iar suprafața de 5.000 mp revendicată formată din două trupuri de teren a fost identificată potrivit raportului de expertiză P. I. omologat de instanță cu ocazia pronunțări deciziei.
Faptul că suprafața de 3.400 mp identificată pe reperele 1-4-11-14-1, aparține și celorlalți pârâți, creează un litigiu ulterior între pârâți cu privire la despăgubirile pe care pârâtul F. C. C. în calitate de vânzător le-ar datora celorlalți comoștenitori care nu au participat la încheierea vânzării.
Instanța a constatat, că reclamata este proprietara terenului revendicat, teren deținut de către pârâți că titlul acesteia este bine caracterizat sens în care potrivit art. 480 cod civil a fost admisă în parte acțiunea completată și obligați pârâții să lase în deplină proprietate și posesie reclamantei suprafața de 5.000 m.p. teren, identificat de ing. D. I. pe reperele 1-4-11-14-1 de 3.400 m.p. și 1.600 m.p. pe reperele 5-6-9-10-5, în punctul „Acasă”, .> Împotriva acestei sentințe au declarat recurs recurenții pârâți, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând următoarele motive:
Instanța de fond a făcut o interpretare greșită a titlului de proprietate al reclamantei reținând că acesta este mai bine caracterizat în acțiunea în revendicare formulată, în realitate acțiunea în revendicare trebuia respinsă tocmai pentru lipsa unui titlu de proprietate legal și opozabil tuturor părților din proces, decizia civilă nr.754/R/06.05.2009 a Tribunalului Argeș, nu este titlu de proprietate într-o acțiune în revendicare în înțelesul legiui, ceea ce ducea la respingerea acțiunii și nu la admiterea ei așa cum a procedat greșit instanța de fond.
Instanța de fond trebuia să rețină un aspect esențial atunci când a analizat titlul de proprietate al reclamantei și anume că acest titlu de proprietate nu este valabil într-o acțiune în revendicare .
În cazul în care bunul vândut care în lotul coindivizarului vânzător, ca urmare al efectului declarativ al partajului acesta este considerat că a fost proprietar exclusiv în mod retroactiv și deci vânzarea rămâne valabilă.
În mod greșit instanța de fond a admis acțiunea în revendicare față de R. C. și C. N. M. și a obligat recurenții să lase în deplină proprietate și posesie terenul de 5000 mp din pct.Acasă obligând și la plata cheltuielilor de judecată, în loc să respingă acțiunea deoarece titlul de proprietate al reclamanților nu este opozabil și nu există nicio dovadă la dosar a acaparării terenului de către recurenți.
Înstrăinarea terenului indiviz de 5000 mp la autoarea F. D. s-a făcut fără acordul recurenților, în mod abuziv și în frauda dreptului de proprietate al acestora, sens în care titlul de proprietate al reclamantei este lovit de nulitate absolută.
În recurs cauza a fost suspendată până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._/303/2011.
La data de 04.11.2014 s-a formulat cerere de repunere pe rol invocându-se faptul că dosarul nr._/301/2011 a fost soluționat irevocabil la dosar fiind depusă sentința civilă nr.5010/2013 și decizia civilă nr.494/R/21.02.2014.
Acțiunea a fost constatată ca perimată, hotărârea devenită irevocabilă prin decizia civilă nr.494/R/21.02.2014.
La termenul din 10.03.2015, la dosarul cauzei a fost depusă sentința civilă nr.9816/2014 rămasă definitivă, sentință prin care s-a încuviințat înțelegerea intervenită între părți în cadrul procedurii de mediere ce a avut ca obiect ieșirea din indiviziune asupra masei succesorale a defunctei F. D..
Având în vedere această sentință, precum și faptul că imobilul în litigiu a aparținut defunctei F. D., situație reținută chiar de instanța de fond, în vederea stabilirii situației de fapt și de drept a imobilului se impune efectuarea unei noi expertize tehnice care să transpună în teren sentința prin care s-a luat act de acordul de mediere cu privire la ieșirea din indiviziune precum și decizia civilă nr.754/R/2009, să se stabilească dacă este vorba de unul și același teren și funcție de situația juridică a acestuia, instanța să se pronunțe asupra acțiunii în revendicare deduse judecății.
Întrucât în calea de atac a recursului este inadmisibilă proba cu expertiza tehnică iar expertiza este utilă, concludentă și pertinentă în stabilirea situației juridice a imobilului tribunalul apreciază că în cauză se impune casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Pentru aceste considerente, tribunalul în baza art.312 Cod pr.civilă urmează a admite recursul, a casa sentința și a trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul formulat de pârâții F. C., domiciliat în ., R. C., domiciliat în ., F. D., domiciliat în . și C. N. M., domiciliată în București .-5, ., ., sector 5, împotriva sentinței civile nr.369/2011 pronunțată de Judecătoria Câmpulung în dosarul nr._, intimată fiind reclamanta B. M. domiciliată în București .. 13, ., apt. 64, sector 2,
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.03.2015 la Tribunalul Argeș, secția civilă.
Președinte, E. M. C. | Judecător, E. A. | Judecător, A. D. |
Grefier, E. R. |
red.E.M.C.
dact.C.E.C./7 exp.
16.04.2015.
jud.fond G.O.
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 852/2015.... → |
|---|
