Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art. 300,319^1,325 CPC. Decizia nr. 262/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 262/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 25-03-2015 în dosarul nr. 9363/280/2013
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 262/2015
Ședința publică de la 25 Martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE IOANA PARVU
Judecător D. D. A.
Judecător M. B.
Grefier F. G.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de revizuentul M. I. împotriva sentinței civile nr. 7271/08.08.2014, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimați fiind revizuenții M. E., M. R. C., M. R. M. și intimata S. V., având ca obiect ordonanță președințială + suspendare in cadrul revizuirii.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul-revizuent M. I., personal, și pentru intimata S. V., procurator S. C., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recurentul a depus note scrise și înscrisuri.
Recurentul-revizuent M. I. depune, în ședință publică, cerere scrisă pentru aprobarea numirii unui apărător din oficiu, atașată la dosar la fila 70, și solicită tribunalului un termen în acest sens.
Tribunalul respinge cererea formulată de recurentul-revizuent M. I., având în vedere că este formulată la acest termen, fiind de natură să îngreuneze soluționarea cauzei în raport de obiectul cu care a fost învestită instanța și nu există dovezi în sensul celor solicitate.
Nemaifiind excepții de invocat, cereri prealabile de formulat sau probe de administrat, tribunalul acordă cuvântul asupra recursului.
Recurentul-revizuent M. I. arată că refuză să formuleze concluzii asupra recursului, motivat de neîncrederea inspirată de completul de judecată, din toate hotărârile pronunțate anterior.
Procuratorul intimatei S. V. solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond, ca fiind legală și temeinică.
Socotindu-se lămurit, tribunalul declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra recursului.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Constată că la data de 08.05.2013, la Judecătoria Pitești, a fost depusă cerere de chemare în judecată de către revizuenții: M. I., cu domiciliul în orașul Ștefănești, ., jud. Argeș; M. E., cu domiciliul în mun. Pitești, ., .. A, .; M. R. C. și M. R. M., ambii cu domiciliul în orașul Ștefănești, ., ., prin care s-a formulat cerere de revizuire și suspendarea executării hotărârii supusă revizuirii împotriva sentinței civile nr. 6671/07.11.1008 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul civil nr._/280/2007, intimată fiind S. V., cu domiciliul în orașul Ștefănești, satul Valea M. Enculești, jud. Argeș, prin care s-a solicitat instanței să dispună schimbarea în tot a hotărârii atacate, anularea celor din urmă hotărâri inclusiv a sentinței civile nr. 725/25.01.2010, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul civil nr._ și următoarelor, suspendarea executării hotărârii judecătorești supusă revizuirii până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cererii de revizuire, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii s-a arătat că: a chemat pe numita S. V. în judecată ca pe cale de ordonanță președințială să fie obligată să desființeze porțile și gardul ce le construise și mutase în mod abuziv pe terenul său și să-i permită accesul la imobilul casă pentru locuit și la teren (singura cale de acces la imobilul casă pentru locuit); a solicitat aceasta întrucât urgența impunea aceasta, fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 581 C.pr.civ., până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului civil nr._/280/2004 al Judecătoriei Pitești, strămutat la Judecătoria Timișoara, cauză în care numita S. V. solicitase anularea actelor sale și se impunea așteptarea soluției; prin sentința civilă nr. 302/14.01.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul civil nr._/280/2004 în șnur cu decizia civilă nr. 1234/R/2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul civil nr._/280/2014 i s-a respins definitiv și irevocabil cererea numitei S. V. prin care solicitase anularea actelor sale de posesie (procesul verbal de punere în posesie nr._/3.10.2002); deci, în mod nelegal, abuziv, cu rea-credință i-a ocupat terenul, casa, a blocat singura cale de acces la imobilul casă de locuit; prin aceasta se impunea ca pe cale de urgență de ordonanță președințială să-i permită accesul la imobil pentru păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar mai putea repara, s-ar putea ivi cu prilejul unei executări; Judecătoria Pitești inițial a judecat corect și cu ochii minții și prin sentința civilă nr. 7142/13.12.2007 a dispus admiterea cererii, deblocarea căii de acces la imobilul casă; hotărârea a fost executată; însă, prin minciună, tertipuri, inducere în eroare a instanțelor, a casat hotărârea, le-a îngrădit dreptul de folosință a proprietății, i-a dezmoștenit ..., le-a distrus imobilul casă pentru locuit, imobil care l-ar fi îngrijit și l-ar fi folosit dacă aveau acces la acestea; dezvoltarea motivelor le vor efectua printr-un memoriu separat.
În drept, au fost invocate disp. art. 509 N.C.P.P.
La termenul de judecată din data de 18.06.2014 s-a amânat cauza la solicitarea petentului de mai sus (pentru precizarea acțiunii), iar la data de 24.07.2014 s-a depus, de către intimată, întâmpinare prin care s-a arătat: în primul rând invocă excepția perimării cererii de repunere pe rol, raportat la data suspendării cauzei, 22.05.2013 și data formulării cererii de repunere pe rol 20.05.2014, având în vedere art. 416 pct. 1 și 2 din N.C.P.C., termenul de perimare fiind de 6 luni motiv pentru care solicită instanței să se pronunțe potrivit legii, mai întâi pe excepția invocată; invoc de asemenea excepția tardivității cererii de revizuire având în vedere data când sentința civilă nr. 6671/2008 a devenit irevocabilă, prin decizia civilă nr. 607l/R/01.04.2009, raportat la data formulării cererii de revizuire 26.04.2013, având în vedere art. 511 N.C.P.C.; cererea de revizuire nu se întemeiază pe nici un punct: prevăzut de art. 509 N.C.P.C, este formulată de revizuientul M. I. în numele tuturor moștenitorilor care nu își însușesc cererea, nefiind semnată de către aceștia, situație în care revizuientul nu a făcut nici o dovadă de reprezentant legal al acestora, motiv pentru care solicită instanței să țină seama de declarația notarială de la fila 24 a numitei M. D. E. - sora revizuientului; referitor la ., dos. nr._/2007, M. I., prin viclenie și minciună folosindu-se de același permanent martor mincinos Ș. M., care declară oriunde și oricând ceea ce o învață acesta, refuzând să jure cu mâna pe biblie, motivând că este de altă credință, situație în care a beneficiat de respectiva sentință, fiindu-i favorabilă, însă, în urma recursului a casat sentința civilă nr. 7142/2007 prin decizia civilă nr. 625/R și trimisă cauza la rejudecare; au fost parcurse toate fazele procesuale, fără tertipuri, minciună, fără instanțelor de judecată, asa cum afirmă M. I., care se ocupă de asemenea practici, nicidecum inofensiva S. V. în vârstă de 92 de ani, fiind și neștiutoare de carte și nici procuratorul acesteia, altfel spus: hoțul strigă hoții; afirmația veșnicului reclamant, recurent, contestator și revizuient M. I., cum că numai . a fost judecată cu ochii minții așa cum afirmă, fiind favorabilă acestuia, celelalte fiind nelegale și netemeinice este o aberație a acestuia, fel având o problemă majoră; referitor la . a Judecătoriei Timișoara, aceasta a avut alt obiect, însă M. I. ascunde adevărul, având în vedere că prin sentința nr. 4321, dos. nr. 1825/2002 – definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 401/2006 și Decizia civilă nr. 1362/R/2007, unicei moștenitoare S. V. i se face dreptate și devine proprietarul de drept al întregii suprafețe de teren de 4041 m.p. situat în punctul Acasă, Valea M. - Enculești, fiind legal și normal pusă în posesie prin procesul verbal de punere în posesie nr._/2001 și procesul verbal de punere în posesie nr._/2010, fiind întocmită și documentația cadastrală; având în vedere situația de fapt, în conformitate cu art. 513 alin. 4 N.C.P.C. dacă instanța încuviințează cererea de revizuire, ea va schimba în tot sau în parte hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre, respectiv . și Decizia civilă nr. 1214/R/2012.
Anexat întâmpinării s-a depus un set de înscrisuri, iar la termenul de judecată din data de 05.08.2014 s-au formulat concluzii asupra excepțiilor și fondului cauzei.
Raportat la dispozițiile art. 137 din C.proc.civ. instanța a respins excepțiile, iar pe fond a respins cererea de revizuire formulată de revizuenții: M. I., M. E., M. R. C. și M. R. M., în contradictoriu cu intimata S. V..
În ceea ce privește perimarea invocată de intimată s-a observat că aceasta nu este întemeiată.
Astfel, conform disp. art. 513, alin. 1 din N.C.proc.civ.: „(1) Cererea de revizuire se soluționează potrivit dispozițiilor procedurale aplicabile judecății finalizate cu hotărârea atacată.”.
Sentința a cărei revizuire se solicită a fost pronunțată la data de 07.11.2008, în mod evident sub imperiul C.proc.civ. de la 1865 (Vechiul C.proc.civ.). Astfel, prevederile acestui din urmă cod sunt aplicabile în cauză, iar nu cele ale Noului C.proc.civ.
În consecință în ceea ce privește repunerea pe rol și perimarea sunt incidente disp. art. 248, alin. 1 din V.C.proc.civ., respectiv: „Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.”.
Rezultă că termenul de perimare este de un an, iar nu de 6 luni (cel din Noul C.proc.civ.), iar cererea de repunere pe rol a cauzei a fost formulată în cadrul acestui interval de timp (judecata a fost suspendată la 22.05.2013 și cererea formulată la 19.05.2014).
Astfel, nefiind împlinit termenul de un an, nu este întemeiată excepția perimării.
În ceea ce privește excepția tardivității s-au reținut prevederile art. 324 din V.C.proc.civ., respectiv: „Termenul de revizuire este de o lună și se va socoti: 1. în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 și 7 alin. 1, de la comunicarea hotărârilor definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțe de recurs după evocarea fondului, de la pronunțare; pentru hotărârile prevăzute la punctul 7 alin. 2 de la pronunțarea ultimei hotărâri; 2. în cazul prevăzut de art. 322 pct. 3, de la cel din urmă act de executare; 3. în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 4, din ziua în care partea a luat cunoștință de hotărârea instanței penale de condamnare a judecătorului, martorului sau expertului ori de hotărârea care a declarat fals înscrisul. În lipsa unei astfel de hotărâri termenul curge de la data când partea a luat cunoștință de împrejurările pentru care constatarea infracțiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, dar nu mai târziu de 3 ani de la data producerii acestora; 4. în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 5, din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă ori, după caz, din ziua în care partea a luat cunoștință de hotărârea desființată sau modificată pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere; 5. în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 6, de la comunicarea hotărârii definitive făcută statului ori celorlalte persoane de drept public sau de utilitate publică, sau de la întoarcerea dispărutului ori de la dobândirea capacității; în aceste din urmă două cazuri termenul fiind de 6 luni. În cazul art. 322 pct. 8 termenul de revizuire este de 15 zile și se socotește de la încetarea împiedicării. Pentru motivele prevăzute la art. 322 pct. 9 și 10, termenul este de 3 luni de la data publicării hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv a deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României, Partea I.”.
Din conținutul cererii de chemare în judecată, cât și susținerile ulterioare ale unuia dintre revizuenți, s-a observat că nu se cunosc cazul/rile de revizuire incidente, astfel încât instanța nu s-a putut pronunța în sensul că, cererea de revizuire nu este formulată în termen, fiind tardivă.
Chiar și în urma amânării cauzei pentru mai mult de o lună, după repunerea pe rol, nu s-a precizat care ar fi cazul de revizuire, deși solicitarea unuia dintre revizuenți a fost în sensul pregătirii apărării.
Astfel, nu a fost întemeiată nici excepția tardivității.
În ceea ce privește fondul cauzei, având în vedere probele administrate, instanța a respins cererea pentru următoarele considerente:
Anterior prezentei cereri între părți a existat un litigiu, în care petenții M. I., M. G. și M. P., au solicitat în contradictoriu cu intimata, obligarea acesteia din urmă să desființeze porțile și gardul construite și care blocau accesul la casa de locuit și terenul în suprafață de 683 mp. (cererea ce a făcut obiectul dosarului nr._/280/2007 al Judecătoriei Pitești).
Prin sentința civilă nr. 7142/13.12.2007 a fost admisă cererea, iar împotriva acesteia a fost formulată calea de atac a recursului, cale de atac admisă de Tribunalul Argeș – Secția Civilă prin decizia nr. 625/04.04.2008, hotărârea fiind casată și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
În dosarul de recurs a fost depusă, la data de 02.04.2008, la dosar sentința civilă nr. 302/14.01.2008 a Judecătoriei Timișoara (filele 85-87) – prin aceasta se respinsese acțiunea în nulitate formulată de intimată de astăzi în ceea ce privește procesele - verbale de punere în posesie cu nr._/20.12.2001 și_/03.10.2002.
În urma reluării judecății, aceeași instanță de fond a pronunțat sentința civilă nr. 6671/07.11.2008 prin care a respins acțiunea. Calea de atac formulată împotriva acestei sentințe a fost respinsă de Tribunalul Argeș – Secția Civilă prin decizia nr. 607/R/01.04.2009.
De asemenea, au fost respinse contestația în anulare și revizuirea formulate împotriva deciziei de mai sus.
În cadrul dosarului de revizuire, la data de 13.10.2009, a fost depusă de către intimata de astăzi, copia sentinței civile nr._/08.11.2007 a Judecătoriei Timișoara (fila 13). Prin această sentință s-a respins cererea reclamanților M. I., M. G. și M. P., pe calea ordonanței președințiale, prin care se solicitate desființarea gardului și porților din scândură de lemn care blochează accesul la casa de locuit și terenul din jur în suprafață de 683 mp.
În același timp, din cererea de revizuire formulată de petenții din prezenta cauză s-a observat că nu poate fi identificat nici unul dintre motivele de revizuire impuse de prev. V.C.proc.civ.
Prin disp. art. 322, alin. 1, pct. 1-10 din C.proc.civ. legiuitorul a stabilit cazurile în care se poate formula calea extraordinară de atac a revizuirii, respectiv: „Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: 1. dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire; 2. dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut; 3. dacă obiectul pricinii nu se află în ființă; 4. dacă un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății ori dacă un magistrat a fost sancționat disciplinar pentru exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență în acea cauză; 5. dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere; 6. dacă statul ori alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publică, dispăruții, incapabilii sau cei puși sub curatelă nu au fost apărați deloc sau au fost apărați cu viclenie de cei însărcinați să-i apere; 7. dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Aceste dispoziții se aplică și în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs. În cazul când una dintre instanțe este Înalta Curte de Casație și Justiție, cererea de revizuire se va judeca de această instanță; 8. dacă partea a fost împiedicată să se înfățișeze la judecată și să înștiințeze instanța despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voința sa; 9. dacă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale datorată unei hotărâri judecătorești, iar consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate; 10. dacă, după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției invocate în acea cauză, declarând neconstituțională legea, ordonanța ori o dispoziție dintr-o lege sau dintr-o ordonanță care a făcut obiectul acelei excepții ori alte dispoziții din actul atacat, care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate de prevederile menționate în sesizare.”.
După cum s-a observat, prin cererea de revizuire nu s-a indicat nici incidental un motiv de revizuire astfel cum sunt acestea prevăzute în V.C.proc.civ., aprecierile petenților fiind în fapt apărări de fond ce ar fi trebuit expuse în calea de atac ordinară (recursul).
Aceștia în fapt sunt nemulțumiți de soluția adoptată de instanțe, pe care o consideră incorectă, iar nu invocă un caz de revizuire.
De asemenea, s-a observat că aceștia au avut la dispoziție o perioadă foarte lungă de timp pentru a-și expune motivele de revizuire, respectiv judecata cauzei a fost suspendată pentru aproape un an, au fost citați pentru termenul din 18.06.2014 și chiar li s-a mai acordat un termen (la data de 05.08.2014), pentru pregătirea apărării.
În toată această perioadă nu s-a indicat un caz de revizuire, ci s-a dorit numai amânarea fără limită a soluționării cauzei.
Chiar și la termenul de judecată din 05.08.2014 s-a dorit prelungirea judecății, respectiv deși se fixase o oră de strigare a cauzei și în prezența revizuentului M. I. (încă de la termenul din 18.06.2014), acesta nu s-a prezentat la ședință decât după strigarea cauzei și numai după părăsirea sălii de judecată de către mandatarul pârâtei. Acesta chiar a menționat expres că revizuentul ar fi părăsit sala în momentul în care l-ar fi văzut.
De asemenea, în cazul în care s-ar aprecia că motivul de revizuire ar fi cel al descoperirii de înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, exprimat incidental și numai verbal la termenul din 18.06.2014 de revizuentul M. I., raportat la sentințele Judecătoriei Timișoara, s-a observat că nu este întemeiat.
Acestea au fost depuse în dosare cu ocazia soluționării cererii inițiale, rezultând că se cunoștea existența lor încă de la acel moment, iar nu au fost imposibil a se prezenta. Sentințele au fost comunicate și acestui revizuent (a fost parte în cauze), iar acesta au fost emise anterior pronunțării sentinței civile nr. 6671/07.11.2008 a cărei revizuire se solicită astăzi.
Se cunoștea existența lor anterior emiterii sentinței de mai sus.
Ca urmare, un astfel de motiv nu numai că nu este întemeiat, ci chiar este neserios.
Aceeași este situația și în ceea ce privește sentința civilă nr. 725/25.01.2010, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._ ; aceasta a fost emisă în anul 2010, ulterior chiar și sentinței nr. 6671/07.11.2008.
Revizuenții nu au reușit a proba incidența prevederilor art. 322 din C.proc.civ. în prezenta cauză, iar pentru considerentele de mai sus, în baza dispozițiilor citate, instanța a respins cererea de revizuire.
Împotriva sentinței sus menționate precum și a încheierii de respingere a cererii de recuzare, revizuentul M. I. a formulat recurs, arătând că motivele le va depune ulterior.
În motivarea recursului, s-a invocat judecarea cauzei, în raport de dispozițiile vechiului cod de procedură civilă, și nu potrivit dispozițiilor noului cod de procedură civilă, arătând că, la fond, s-a realizat judecarea în lipsa revizuentului.
Totodată, s-a invocat situația greșit reținută de instanța de fond, precum și reținerile contradictorii în sensul că, pe de o parte, s-a reținut că, în ședința publică din 18.06.2014, revizuentul a precizat că revizuirea este întemeiată pe înscrisuri noi, iar pe de altă parte s-a reținut că înscrisurile au fost depuse la dosare, cu ocazia soluționării cauzei, acest lucru fiind imposibil întrucât, la acea dată, nu exista o hotărâre definitivă și irevocabilă, respectiv decizia civilă nr. 1234/R pronunțată de Tribunalul T. la 08.11.2012, reținând greșit că aceasta a fost invocată anterior sentinței civile nr. 6671/07.11.2008.
O altă critică formulată, vizează faptul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care a fost întemeiată, iar aceasta este dată cu interpretarea greșită a legii.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă.
Recurentul-revizuent a depus înscrisuri, respectiv proces-verbal din 03.10.2002 nr._ emis de CLFF Ștefănești, schiță teren, decizia civilă nr. 1234/R/08.11.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._/280/2004.
Intimata S. V., prin procurator, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Analizând recursul în raport de susținerile formulate precum și față de dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
Precizarea recurentului, în ceea ce privește incidența, în cauză, a normelor vechiului cod de procedură civilă, nu are relevanță, atâta timp cât instanța de fond, în considerentele sentinței, arată că sunt aplicabile dispozițiile vechiului cod de procedură civilă, în raport de dispozițiile art. 513 alin. 1 noul Cod de procedură civilă, acestea din urmă fiind invocate, de instanța de fond, doar în aplicarea normelor vechiului cod de procedură civilă.
În ceea ce privește încheierea de respingere a cererii de recuzare, din data de 06.08.2014, pronunțată în dosarul nr._ *, de Judecătoria Pitești, se constată că această cerere a fost anulată ca netimbrată, soluție corectă a instanței de fond, atâta timp cât petentul nu a respectat dispozițiile art. 33 alin. 1 raportat la art. 9 lit. a din OG 80/2013.
Totodată, se constată că instanța de fond a stabilit corect situația de fapt și de drept în prezenta cauză, în raport de probele administrate și de apărările formulate de părți, existând concordanță juridică între considerentele sentinței și dispozitivul acesteia, în considerentele sentinței regăsindu-se analiza tuturor susținerilor și excepțiilor invocate de către părți, prin raportare la înscrisurile depuse și la dispozițiile legale incidente în cauză.
Recurentul arată că și-a întemeiat cererea de revizuire pe dispozițiile art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, înțelegând să invoce, ca și înscris nou, decizia civilă nr. 1234/R/2012, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul civil nr._/280/2004.
Se constată că, și din acest punct de vedere, analiza instanței de fond este corectă, având în vedere că sentința civilă nr. 6671/2008 pronunțată de Judecătoria Pitești a parcurs toate gradele de jurisdicție și a fost supusă și căilor extraordinare de atac, respectiv cerere de revizuire și contestație în anulare.
În ceea ce privește decizia nr. 1234/R/2012 pronunțată de Tribunalul T., se constată că a fost modificată, în parte, sentința civilă nr. 302/2008 a Judecătoriei Timișoara, și numai în ceea ce privește cheltuielile de judecată, fără a avea incidență, în prezenta cauză, sub aspectul relațiilor conflictuale dintre părți, astfel că, orice referire cu privire la dreptul de proprietate al părților, nu se justifică în cauză.
Față de cele reținute și în raport de dispozițiile art. 312 pct. 1 Cod procedură civilă, tribunalul urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge recursul ca nefondat, formulat de recurentul-revizuent M. I. împotriva sentinței civile nr. 7271/08.08.2014, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimați fiind revizuenții M. E., M. R. C., M. R. M. și intimata S. V..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Martie 2015.
Președinte, I. P. | Judecător, D. D. A. | Judecător, M. B. |
Grefier, F. G. |
Red. I. P.
Thnred. F.G. 06 Aprilie 2015, 2 ex
Jud. fond M. S.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 274/2015. Tribunalul ARGEŞ | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 857/2015. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
