Contestaţie la executare. Hotărâre din 07-02-2013, Tribunalul BACĂU
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul BACĂU la data de 07-02-2013 în dosarul nr. 433/270/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BACĂU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 141/2013
Ședința publică de la 07 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. D.
Judecător C. M. P.
Judecător P. C. F.
Grefier E. A.
Pe rol judecarea recursului privind pe recurenta-contestatoare S.C."O. P." S.A. BUCUREȘTI, împotriva sentinței civile nr. 3255 din 17.10.2012, a Judecătoriei Onești pronunțată în dosarul_ în contradictoriu cu intimatul-creditor N. D., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 01.02.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie civilă și când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, când,
TRIBUNALUL
-deliberând-
Asupra recursului civil de față, tribunalul constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 507 pronunțată la data de 17.02.2012 de Judecătoria Onești a fost anulată ca netimbrată contestația la executare formulată de . București împotriva intimatului N. D..
Prin decizia civilă nr. 751/14.05.2012, Tribunalul Bacău a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare.
Prin sentința civilă nr. 3255/17.10.2012 Judecătoria Onești a admis excepția tardivității formulării contestației și a respins contestația ca tardiv formulată. A respins cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect și cererea privind restabilirea situației anterioare și privind obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată ca nefondată. A obligat contestatoarea la plata către intimat a sumei de 650 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariul de avocat.
În motivarea sentinței s-a arătat că:
Prin sentința civilă nr. 1357/D/15.09.2010 pronunțată de Tribunalul Bacău, Secția Civilă, în dosarul nr._, astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr. 1745/28.11.2011 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, contestatoarea a fost obligată să plătească mai multor reclamanți, printre care și intimatul, partea cuvenită din cota de 5% profit realizat pe anii 2005, 2006, 2007 actualizată cu indicele de inflație începând cu data scadenței și până la data plății efective.
Din procesul verbal de constatare întocmit de B. B. E. în data de 22.12.2011 rezultă că i s-a înmânat creditorului N. D. suma de 3940 lei.
La data de 12.12.2011 se emite somația nr._-1773/2011 către P. S.A., actual membru grupului O., prin care se pune în vedere să achite creditorilor menționați în tabel (printre care și N. D.) sumele datorate. La aceeași dată s-a emis și procesul verbal de stabilire cheltuieli pentru dosarele nr._-1773/2011. Aceste acte de executare au fost comunicate debitoarei la data de 04.01.2012 așa cum rezultă din dovada de comunicare aflată la fila 26 din dosar.
Ulterior, la data de 16.01.2012 sunt emise și adresele de înființare a popririi (filele 27-29), precum și procesul verbal de determinare a cheltuielilor de executare stabilite prin procesul verbal de stabilire cheltuieli pentru dosarele nr._-1773/2011 (fila 30).
Potrivit dispozițiilor art. art. 401 lit. a și c C.pr.civ, „contestația se poate face în termen de 15 zile de la data când: a) contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care-l contestă (…) c) debitorul care contestă executarea însăși a primit somația”.
Problema care trebuie analizată în cauză, a arătat instanța, o constituie clarificarea obiectului contestației de față, respectiv dacă aceasta reprezintă o contestație împotriva executării silite însăși sau o contestație împotriva unor acte de executare.
Contestatoarea a precizat că obiectul contestației îl reprezintă actele de executare efectuate în data de 16.01.2012 în raport de care, raportat la dispozițiile art. 401 lit. a C.pr.civ, contestația este formulată în termen.
Însă, din motivarea contestației rezultă că, în realitate, contestatoarea contestă chiar executarea silită însăși precum și procesul verbal de stabilire a cheltuielilor din data de 12.12.2011. Astfel, în cauză nu se invocă vicii proprii ale actelor de executare emise în data de 16.01.2012 ci nelegalitatea executării însăși, respectiv faptul că suma executată a fost achitată de bunăvoie prin procedura ofertei reale urmată de consemnațiune, că executarea silită a fost începută la cererea unui avocat care nu avea mandatul creditorului în acest sens, că s-a solicitat executarea silită în baza unui certificat de grefă, că această creanță pusă în executare nu îndeplinește condițiile art. 379 alin. 3 și 4 C.pr.civ., respectiv că nu este certă și lichidă, că procesele verbale încheiate de către executorul judecătoresc nu respectă dispozițiile art. 388 C.pr.civ., precum și că procesul verbal de constatare a cheltuielilor de executare au fost încheiate în mod abuziv și nelegal.
Întrucât obiectul acțiunii de față îl constituie contestație împotriva executării silite însăși și împotriva procesului-verbal de stabilire cheltuieli întocmit de către executorul judecătoresc la data de 12.12.2011, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 401 lit. c C.pr.civ. care stabilesc ca moment al calculării termenului de 15 zile data primirii somației de executare.
Având în vedere că somația și procesul-verbal de stabilire cheltuieli au fost comunicate contestatoarei la data de 04.01.2012 iar cererea de chemare în judecată a fost introdusă pe rolul Judecătoriei Onești la data de 27.01.2012, instanța a constatat că termenul de 15 zile a fost depășit (acesta împlinindu-se la data de 20.01.2012, inclusiv).
Împotriva sentinței a formulat recurs contestatoarea S.C."O. P." S.A.
În motivare, recurenta a arătat că în mod greșit a fost admisă excepția tardivității, contestația fiind depusă la două zile de la data comunicării adresei de înființare a popririi către debitor și către terțul poprit BCR. Pe lângă actele de executare silită întocmite la data de 12.12.2011, executorul a mai întocmit și alte acte de executare, cum ar fi procese-verbale de stabilire cheltuieli ulterioare și înființarea popririi, acte care au fost contestate în termen.
Recurenta a precizat că în cadrul dosarului nr._, a obținut suspendarea provizorie a executării silite contestate în prezenta cauză.
De asemenea, a arătat că excepția tardivității nu a fost pusă în discuția părților și nu a avut posibilitatea de a se apăra.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 299 și urm. C. pr.civ.
Recursul este scutit de la plata taxei de timbru.
Intimatul nu a formulat în termen legal întâmpinare dar s-a prezentat în fața instanței de recurs prin reprezentant convențional care a pus concluzii pe fondul cauzei.
Analizând actele dosarului, instanța apreciază recursul ca fiind neîntemeiat, pentru considerentele ce urmează:
Având în vedere că prin sentința recurată instanța de fond a admis excepția tardivității contestației la executare, tribunalul va analiza cu prioritate modul de soluționare al acestei excepții, față de dispozițiile art. 316 rap. la art. 298 și art. 137 c. pr.civ.
În acest sens, tribunalul reține că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale incidente, respectiv art. 401 al. 1 lit. a și c C. pr.civ., prin cererea de chemare în judecată formulându-se, într-adevăr, o contestație împotriva executării silite însăși și împotriva procesului-verbal de cheltuieli din 12.12.2011.
Deși recurenta susține că a contestat actele de executare ulterioare somației și acestui proces-verbal, respectiv procesele-verbale de cheltuieli ulterioare și adresa de înființare a popririi, tribunalul observă că prin acțiunea introductivă nu au fost invocate neregularități proprii ale acestor acte (nerespectarea condițiilor de fond sau formă) care să conducă la anularea acestora, ci doar neregularități ale executării silite însăși și ale procesului-verbal de cheltuieli inițial.
Soluția pronunțată în dosarul având ca obiect suspendare provizorie a executării silite nu are nici o relevanță în ceea ce privește excepția tardivității, acest aspect neconstituind o critică a sentinței recurate.
De asemenea, tribunalul reține că la termenul din 17.10.2012 (fila 80 dosar fond), prima instanță a pus în discuția părților excepția tardivității, iar avocatul contestatoarei a pus concluzii pe aceasta, solicitând respingerea ei. Prin urmare, dreptul la apărare al recurentei nu a fost cu nimic încălcat.
Pentru aceste motive, considerând sentința recurată legală și temeinică, iar analizarea fondului cauzei inutilă, în baza art. 312 c. pr.civ., instanța va respinge recursul ca nefondat.
În baza art. 274 C.pr.civ., instanța va obliga recurenta să plătească intimatului suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, respectiv onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge recursul privind pe privind pe recurenta-contestatoare S.C."O. P." S.A. BUCUREȘTI cu sediul în București, ., sector 1, București ("P. City"), împotriva sentinței civile nr. 3255 din 17.10.2012, a Judecătoriei Onești pronunțată în dosarul_ în contradictoriu cu intimatul-creditor N. D. domiciliat în com. Z., ., ca nefondat.
Obligă recurenta să-i achite pârâtului cheltuieli de judecată în cuantum de 800 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Februarie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR |
G. D. | C. M. P. | P. C. F. |
Grefier |
A. E. |
Red./ Tehnored. d.c F.P.C. / 05.04.2013/
Tehnored. d.c . A.E. / 08.04.2013/ 2 ex.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 679/2013. Tribunalul BACĂU | Contestaţie la executare. Hotărâre din 07-02-2013, Tribunalul... → |
|---|
