Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 469/2013. Tribunalul BACĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 469/2013 pronunțată de Tribunalul BACĂU la data de 08-03-2013 în dosarul nr. 2491/110/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BACĂU
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 469/D/2013
Ședința publică de la 08 Martie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. M. R.
Grefier A. M. P.
Ministerul Public –P. de pe lângă Tribunalul Bacău a fost reprezentat de procuror Antăloaie I. C.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile privind pe reclamantul T. SERVAȚIU în contradictoriu cu pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect „Despăgubiri Legea nr.221/2009”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la ordine, s-a prezentat pârâtul prin consilier juridic Raduly E., lipsă fiind reclamantul.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care evidențiază părțile, obiectul pricinii, stadiul procesual și modul de îndeplinire a procedurii de citare, precizând că la data de 13.02.2013, reclamantul a depus la dosar, răspunsul la obiecțiunile formulate de către pârât, în două exemplare și că la data de 07.03.2013 apărătorul ales al reclamantului, avocat P. I. a depus la dosar o cerere prin care solicită judecata cauzei în lipsă, răspunsul la obiecțiuni formulate de expert M. I. și concluzii scrise.
Instanța pune în discuție obiecțiunile la raportul de expertiză formulate de către pârât.
Având cuvântul pentru pârât, consilier juridic Raduly E. arată își susține obiecțiunile formulate în scris.
Având cuvântul pentru Ministerul Public- P. de pe lângă Tribunalul Bacău, procuror Antăloaie I. C. arată că este de acord cu obiecțiunile formulate de către pârât.
Instanța va avea în vedere pe fondul cauzei obiecțiunile formulate de pârât, urmând să stabilească prin hotărâre valoarea bunurilor solicitate.
Față de precizările reclamantului de la ultimul aliniat din cererea depusă la 07.03.2013, instanța apreciază că reclamantul invocă în susținerea capătului de cerere privind daunele morale doar art. 5 alin. 1 lit. a, astfel încât instanța apreciază că reclamantul și-a întemeiat acțiunea doar pe dispozițiile art. 5 din Legea nr. 221/2009.
Consilier juridic Raduly E. și procuror Antăloaie I. C. arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind formulate alte cereri, probe de administrat și excepții de invocat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Având cuvântul pentru pârât, consilier juridic Raduly E. solicită instanței să admită excepția inadmisibilității capătului de cerere privind daunele morale și să respingă cererea privind acordarea daunelor materiale, ca nefondată, întrucât din cele două probe, respectiv fișa matricolă penală și înscrisul de la Arhivele Naționale nu rezultă că acestea au fost confiscate.
Solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
Având cuvântul pentru Ministerul Public- P. de pe lângă Tribunalul Bacău, procuror Antăloaie I. C. solicită instanței să respingă acțiunea privind daunele morale ca inadmisibilă și să respingă acțiunea privind daunele materiale ca nefondată.
Având în vedere complexitatea apărărilor pârâtului, instanța respinge cererea reprezentantului pârâtului prin care solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
Dezbaterile fiind închise, instanța reține cauza spre soluționare, trecându-se la deliberare.
TRIBUNALUL
-deliberând-
Asupra acțiunii de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău la data de 19.04.2010, sub nr._, reclamantul T. Servanțiu a chemat în judecată pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să constate caracterul politic al internării defunctului T. M. în lagăr de muncă în perioada 16.08._54, să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 33.000 lei daune materiale și la plata sumei de 300.000 Euro, daune morale
În motivare, reclamantul a arătat că pentru convingerile sale național-liberare bunicul său a fost internat într-un lagăr de muncă în baza deciziei Ministerului Securității Statului nr. 1014/24.11.1952. Concomitent cu internarea în lagăr, toată averea familiei sale a fost preluată de stat, fără nici o despăgubire, astfel cum rezultă din certificatul nr. 8173/9.11.1991. Au fost restituite cca 45% din terenurile confiscate, procedurile reparatorii fiind în curs de desfășurare pentru diferență și nu au fost acordate despăgubiri pentru imobilele prin destinație: moara cu foc, o batoză de treier, un cazan de țuică, 2 boi și o căruță, reclamantul solicitând pentru acestea suma minimă de 33.000 lei.
Pentru capătul de cerere privind daunele morale, reclamantul a arătat că se întemeiază pe soluțiile pronunțate de Î.C.C.J.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1 al. 3 și 4, art. 2, art.3, art. 4 al. 2, art. 5 lit.a și al.2-5 cu referire la art. 504 c. pr.pen și art.111 c.pr.civ.
Acțiunea este scutită de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
Pârâtul a formulat în termen legal întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivare, pârâtul a arătat că în lipsa deciziei invocate nu se poate ști dacă prin acest act s-a dispus eventual și preluarea unor bunuri mobile, care să justifice obligarea la daune materiale.
Cu privire la daunele morale, pârâtul a solicitat limitarea acestora la pragul prevăzut de O.U.G. nr. 62/2010.
La termenul din 8.12.2010, pârâtul a depus al dosarul cauzei note scrise invocând Decizia nr._/2010 a Curții Constituționale, precum și prescripția dreptului la acțiune pentru temeiul de drept constituit de art. 504 c. pr.pen.
La termenul din 9.02.2011, pârâtul a invocat și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului pentru capătul de cerere având ca obiect constatare caracter politic, excepție care a fost respinsă de instanță la termenul din 1.04.2011.
La termenul din 14.10.2011, pârâta a invocat excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect daune materiale, având în vedere că se cere contravaloarea unor bunuri mobile. La același termen, instanța a dispus respingerea acestei excepții.
În susținerea acțiunii, reclamantul a propus și instanța a încuviințat proba cu expertiză bunuri mobile, raportul de expertiză M. I. fiind atașat la dosarul cauzei.
La solicitarea instanței, au fost înaintate la dosarul cauzei copii din actele existente în arhiva C.N.S.A.S.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamantul este nepotul defunctului T. M., decedat la 26.02.1956 (filele 7-10,33 dosar). Acesta din urmă a fost internat în perioada 16.08._54 în Penitenciarul Caransebeș, în baza deciziei nr. 1014/1952 a M.A.I.
Astfel cum rezultă din referatul din 5.06.1954 (fila 70), motivele pentru care s-a luat această măsură constau în aceea că bunicul reclamantului s-a înscris în PNL B. în 1928, unde a activat până în 1944, în care timp a deținut funcția de vice-președinte al organizației comunale Valea Seacă, precum și primar în trei rânduri în timpul guvernării partidului liberal, în carul PNL a luat parte la toate adunările și consfătuirile partidului, a făcut propagandă în rândul țărănimii pentru a coopta noi membri, iar după 23 august 1944 nu s-a încadrat în nici o organizație de masă, fiind semnalat cu manifestare dușmănoasă.
Analizând cu prioritate, conform art. 137 c.pr.civ, excepția inadmisibilității capătului de cerere privind daunele morale, instanța reține următoarele:
Prevederile art. 5 al. 1 lit. a din Legea 221/2009 au fost constatate neconstitutionale prin pronunțarea Deciziei 1358/21.10.2010 a Curții Constitutionale. Potrivit art. 31* al. 3 din Legea nr. 47/1992, dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției.
În speță, instanța reține că la pronunțării prezentei sentințe, textul legal invocat în susținerea acțiunii nu mai exista din punct de vedere juridic.
Prin urmare, neexistând temei legal pentru admiterea acestor pretenții, instanța va respinge acest capăt de cerere ca fiind inadmisibil.
De asemenea, având în vedere precizările reclamantului de la fila 164 dosar, instanța apreciază inutilă analizarea excepției prescripției dreptului la acțiune pentru pretențiile întemeiate pe dispozițiile art. 504 C. pr.pen.
Pe fondul cauzei, instanța apreciază ca fiind întemeiat capătul de cerere privind constatarea caracterului politic a măsurii internării în lagărul de muncă în perioada 16.08._54.
Astfel, din actele depuse la dosarul cauzei (filele ) rezultă cu certitudine că bunicul reclamantului a fost internat din cauza convingerilor sale politice, el fiind în evidența organelor de miliție atât înainte de luarea aceste măsuri cât și ulterior.
Prin urmare, fiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 4 al. 2 rap. la art. 1 al. 3 din Legea nr. 221/2009, instanța va admite aceste capăt de cerere.
Cu privire la capătul de cerere privind daunele materiale, instanța reține că, potrivit art. 5 lit. b din legea nr. 221/2009, acestea pot consta doar în echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative.
În speță, instanța apreciază că nu s-a făcut dovada faptului că bunurile a căror contravaloarea se solicită (moara de foc, batoza, cazanul de țuică, 2 boi, o căruță) au fost confiscate ca efect al măsurii internării în lagărul de muncă. Astfel, la dosarul cauzei nu a fost depus nici un proces-verbal de confiscare sau un alt act care să ateste o asemenea măsură, iar reclamantul nu a propus alte probe care să ateste același fapt.
De asemenea, instanța observă că în actele întocmite ulterior internării, respectiv fișa personală (fila 65) și referatul din 5.06.1954 (fila 70), la rubrica privind averea bunicului reclamantului apar și bunurile mai sus arătate, fapt de natură a crea prezumția că acesta a rămas proprietarul acestora. Mai mult, în declarația de impunere pe anul 1963 (filele 120-121), bunicul reclamantului a menționat moara ca și sursă a veniturilor sale, ceea ce presupune că acesta era în posesia sa.
Certificatul nr._/9.09.1991 (fila 14) invocat de reclamant, nu face dovada, în accepțiunea instanței, a confiscării bunurilor mai sus arătate, acesta atestând doar că în tabelul cu chiaburii existenți la sfârșitul anului 1952 în . precizează că T. M. posedă o moară de foc cu un motor, o batoză, un cazan de țuică…, 2 boi, o căruță.
Pentru aceste motive, considerând inutilă analizarea obiecțiunilor la raportul de expertiză, instanța va respinge acest capăt de cerere ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția inadmisibilității și respinge în consecință capătul de cerere având ca obiect daune morale.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul T. SERVAȚIU cu domiciliul în . N. B., Județul Bacău, respectiv cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat P. I. din Bacău, ..11, ., Județul Bacău în contradictoriu cu pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediuș în București, ., Sector 5.
Constată caracterul politic al internării defunctului T. M. în lagăr de muncă în perioada 16.08._54.
Respinge capătul de cerere având ca obiect daunele materiale, ca nefondat.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.03.2013.
Președinte, C. M. R. | ||
Grefier, A. M. P. |
Red/Tehnored. sent.civ. R.C.M./03.04.2013
P.A.M./ 04.04.2013/6ex
| ← Pretenţii. Sentința nr. 751/2013. Tribunalul BACĂU | Fond funciar. Hotărâre din 25-11-2013, Tribunalul BACĂU → |
|---|
