Fond funciar. Decizia nr. 225/2013. Tribunalul BACĂU

Împotriva hotărârii comisiei județene, cel nemulțumit poate face plângere la judecătoria în raza căreia este situat terenul, în termen de 30 de zile de la data la care a luat cunoștință de soluția dată de comisia județeană.”

Potrivit Art. 29 alin. 2 și 5-6 din HG nr. 131/1991, în vigoare la data emiterii titlului reclamanților:

„Persoanele nemulțumite de propunerile de stabilire a dreptului de proprietate de către comisiile comunale, orășenești sau municipale pot face, în termen de 5 zile de la comunicare, contestație adresată comisiei județene, pe care o depun la secretariatul comisiei comunale, orășenești sau municipale, care este obligat să o înregistreze și să o înainteze, prin delegat, la secretarul comisiei județene, în termen de 3 zile.

………..

După analizare, comisia județeană, prin hotărâre, va soluționa contestațiile și va valida sau invalida propunerile și le va transmite, prin delegat, în termen de 3 zile, comisiilor subordonate, care le vor afișa imediat la sediul consiliului local și vor comunica, sub semnătură, persoanelor care au formulat contestații, hotărârea comisiei județene.

De la data comunicării sub semnătură, persoanele nemulțumite pot face plângere împotriva hotărârii comisiei județene la judecătorie în termen de 30 de zile.”

Potrivit Art. 36 alin 1 din HG nr. 131/1991, în vigoare la data emiterii titlului reclamanților:

„În baza titlului de proprietate eliberat pe baza opțiunii exprimate în scris de către fiecare proprietar, în condițiile art. 26 din lege, comisia comunală, orășenească sau municipală va proceda la delimitarea zonelor teritoriale în care urmează să fie puși în posesie titularii, ținând seama de condițiile concrete teritoriale (relief, calitatea solului, categoria de folosință, distanța față de localitate și căile publice de comunicație, amenajările pentru îmbunătățiri funciare). Această delimitare, precum și parcelarea pe proprietari se fac pe planul de situație al fiecărei localități, în cadrul actualei organizări teritoriale.”

Potrivit Art. 78 din Constituția României, legea se publică în Monitorul Oficial al României și intră în vigoare la 3 zile de la data publicării, iar potrivit Art. 15 alin.2, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.

Din conținutul acestor dispoziții legale rezultă că reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole se face la cerere de către cei îndreptățiți (sau moștenitorii acestora) care trebuie să dovedească (prin înscrisuri, martori sau orice altă probă) următoarele:

1.că au formulat cerere de reconstituire în termenele arătate de lege, sancțiunea nerespectării acestora fiind decăderea din drept, în privința unor astfel de termene fiind incidente dispozițiile Art. 103 alin. 2 C.proc.civ. (potrivit cărora decăderea nu operează în cazul în care partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei);

2.reconstituirea (ulterioară) a dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole în temeiul Legii nr. 1/2000 și a Legii nr. 247/2005 se face pe vechile amplasamente, însă numai dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane și numai în ceea ce privește diferența dintre suprafața avută în proprietate și cea reconstituită potrivit Legii 18/1991;

3.că sunt moștenitorii (în speța noastră) celor care au fost deposedați de regimul comunist;

4.că autorii lor au avut în proprietate terenurile solicitate pentru reconstituire, atât în ceea ce privește suprafața, cât și în ceea ce privește amplasamentul (reconstituirea în zona colinară făcându-se, în temeiul Legii 18/1991, de regulă pe vechile amplasamente), iar acestea nu au fost atribuite legal altor persoane ori sunt libere de sarcini;

5.legalitatea atribuirii terenurilor se face prin raportare la prevederile Legii nr. 18/1991, pe de o parte, fiindcă legile ulterioare prevăd expres acest lucru, iar pe de altă parte, pentru că problema respectării condițiilor la emiterea titlului trebuie să fie cele din legea în vigoare la momentul întocmirii actului, conform principiului tempus regit actum, care impune ca cercetarea condițiilor sancționate cu nulitatea să fie cele care erau în vigoare și obligatorii la data emiterii titlului atacat, legea neputând opera retroactiv;

6.în aplicarea legilor civile succesive și pe cale de consecință, la întocmirea actelor civile (cum sunt și hotărârile comisiilor județene, emiterea titlului de proprietate sau semnarea procesului-verbal de punere în posesie) se ține cont numai de legea în vigoare la data întocmirii acestora, conform principiului constituțional al aplicării imediate a legii noi; acest principiu se întregește în aplicare cu principiul neretroactivității legii civile, ceea ce înseamnă că actele cu executare uno ictu, care au fost emise în temeiul legii vechi, se consideră guvernate exclusiv de legea în vigoare la data emiterii (consumării lor), fiind pentru legea nouă facta praeterita, cu consecința că aceste drepturi rămân definitiv câștigate; pe baza acestor două principii ale aplicării în timp legilor civile, titlul reclamanților rămâne guvernat de legea în vigoare la data emiterii sale (adică dreptul la reconstituire a reclamanților rămâne câștigat, dovada acestuia fiind făcută exclusiv în conformitate cu Legea 18/1991), râmând ca actele ulterioare (modificarea titlului) să fie guvernate de legea în vigoare la data întocmirii lor (adică de Legea 1/2000);

7.dovedirea suprafețelor avute și a amplasamentului terenului se face în prezent în condițiile mai restrictive ale Legii 1/2000 care prin Art. 6 (în vigoare la data pronunțării hotărârii) impune ca dovada fostei proprietăți și a amplasamentului să se facă, în lipsa înscrisurilor, numai prin martori foști proprietari (posedând deci înscrisuri dinainte de 1990) de pe toate laturile terenului solicitat, fiind deci mai restrictivă decât Legea 18/1991 care făcea referire numai la martori, fără alte condiții în plus;

8.nulitatea absolută a titlurilor emise poate fi cerută de orice persoană care prezintă un interes legitim, existența și măsura interesului raportându-se la existența condițiilor dreptului (vocației) de a cere reconstituirea și măsura în care aceasta a fost satisfăcută, ținându-se cont desigur de limitele legii privind reconstituirea în natură a terenului agricol; dispozițiile Art. III. alin. 2 din Legea nr. 169/1997, care prevăd posibilitatea de a ataca titlurile de proprietate intrate în circuitul civil, de orice persoană care justifică un interes legitim, nu pot fi interpretate ca abolind condiția calității procesuale active sau ale celorlalte condiții ale exercitării dreptului la acțiune (afirmarea unei pretenții, capacitate procesuală pasivă, calitate procesuală pasivă, capacitate procesuală activă), întrucât textul folosește sintagma amintită pentru a restrânge cercul persoanelor care pot ataca titlurile emise avându-se în vedere cercul larg de persoane care pot ataca un titlu deja emis; cu alte cuvinte, prevăzându-se posibilitatea (abstractă) de a ataca titlurile emise unui cerc larg de persoane, legea impune și dovedirea unui interes specific persoanei care atacă titlul (dintre cercul foarte larg prevăzut de lege), dar acest lucru nu înseamnă că oricine are un interes cu privire la un teren are și calitatea de a ataca un titlu deja emis, deoarece sintagma orice altă persoană se referă la orice persoană care ar fi îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate și deci calitate procesuală activă o au numai persoanele prevăzute de legile fondului funciar cu vocație la redobândirea sau dobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.

Instanța reține că titlul de proprietate al reclamanților a fost emis la data de 31.01.1996, că ulterior acestei date, cu privire la suprafețele pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate, niciuna dintre persoanele înscrise pe titlu nu a formulat căi de atac împotriva hotărârilor comisiei județene ce au stat la baza emiterii acestui titlu, conform textelor de lege sus-citate, și nici nu au formulat noi cereri de suplimentare a terenurilor reconstituite inițial în baza legilor ulterioare privind fondul funciar (respectiv Legea nr. 167/1998, Legea nr. 1/2000, Legea nr. 247/2005), termenele stabilite de aceste legi pentru formularea unor astfel de cereri fiind împlinite la data formulării cererii de chemare în judecată de către reclamanți, iar nerespectarea acestora fiind sancționată cu decăderea din drept, în cauză reclamanții nesolicitând repunerea în termen prin invocarea unei cauze mai presus de voința lor.

Totodată, instanța reține că, astfel cum au declarat și reclamanții la termenul de judecată de la data de 29.06.2012, că pe terenul cu privire la care solicită constatarea nulității absolute a titlului pârâților este edificată dinainte de revoluție locuința pârâților (construcție care îndreptățea pe pârâți, cu prioritatea față de orice altă reconstituire, la constituirea dreptului de proprietate conform Art. 23-25 din Legea nr. 18/1991).

Constatând că reclamanții sunt decăzuți din dreptul de a solicita diferențele de suprafață la care ar fi îndreptățiți conform legilor fondului funciar și având în vedere considerentele de mai sus, instanța va respinge excepția lipsei de interes invocată de către pârâți, iar pe fond va respinge cererea de chemare în judecată ca nefondată.

În temeiul Art. 274 C.proc.civ., va obliga reclamanții să plătească pârâților suma de 800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.”

Împotriva sentinței civile nr.6100 din 06.07.2012 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr._ au declarat recurs reclamanți G. E., B. A., R. A., G. F. G. solicitând admiterea recursului, desființarea hotărârii și trimiterea spre rejudecare la instanța de fond.

În motivarea recursului, prin cererea înregistrată în data de 08.08.2012(fila 3 recurs) se arată următoarele:

1- instanța de fond nu s-a pronunțat pe capătul de cerere privind constatarea nulității titlului de proprietate al pârâților și dacă se consideră că instanța s-a pronunțat pe acest capăt de cerere atunci hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină;

2- greșit instanța de fond a apreciat că sunt decăzuți din dreptul de a solicita și alte suprafețe de teren care au aparținut autorilor si care nu se regăsesc în titlul de proprietate emis si consideră că s-a făcut o aplicare greșită a legii, deoarece ei au solicitat, în termen legal, reconstituirea dreptului de proprietate asupra tuturor suprafețelor de terenuri care au aparținut autorilor lor, cerere care însă nu a fost soluționată integral de comisiile de fond funciar, fiind amânați ani si ani de zile cu promisiuni ca li se vor rezolva doleanțele;

3- lipsa rolului activ al instanței de fond nu a interes să administreze un probatoriu complet pentru soluționarea corectă a cauzei, în condițiile în care la dosarul cauzei se aflau acte emise de autoritățile puterii locale care se contraziceau unele pe altele, instanța de fond era obligata să ceara calificări cu privire la acestea;

Prin cererea înregistrată în data de 23.01.2013 recurenții depun o cerere de completare a cererii de recurs inițială( filele 21 și 22 dosar recurs), intitulată în mod greșit întâmpinare. Prin această cerere se invocă că numitul T. Gh nu a fost înscris în GAC T., nu figurează în registrele agricole, nu a solicitat retrocedare de pământ fiind decedat,a se vederea adresa de la Primăria T.. Iar suprafața din în registrul Agricol din anul 1953 este de 3,86 ha. In cererea de intrare în G.A.C. din 1953 s- a precizat în cerere la poziția „în grădină 15 prăjini 2700 mp la care se adaugă 500 mp curți. Deși s-a solicitat să fie audiați martorii Ș. E., Ș. Gh. Aceștia nu au fost acceptați de către instanță. Locuința ce a aparținut defunctului C. I. nu a făcut obiectul înscrierii în G.A.C. 1955 neavând teren în jurul ei(gradină) la retrocedare acesta putea beneficia de maxim 800 mp statutul CAP 1959-1965 și recurenții solicită ca acesta să le plătească suprafața de 464 mp pe care aceștia o dețin. C. I. se înscrie în GAC T. 5.02.1959 cu suprafața de 22 prăjini 3940 mp, iar în cererea de retrocedare C. I. si P. A. solicită 53 prăjini. Nu se știe care a fost baza legala în care a fost eliberat TP nr._ pe numele lui C. I. ca moștenitor a lui T. Gh. Dacă la eliberarea acestui TP a avut în vedere prevederile L.18/1991 republicata art.8-12 etc. G. F., autorul recurenților înscrie în G.A.C. în 5.02.183 cu suprafața de 204 prăjini_ mp – 3,6540 la care se adaugă suprafața de 500 mp curți suprafața ce se regăsește și în registrul agricol din 1951-1953. In cererea de retrocedare din 18.03.2991 s-a cerut 4,65 ha în care au solicitat în plus și terenul ce li cuvenea și de la mama lor. Prin TP nr._ s-au retrocedat doar 3 ha 1414 mp recurenții au constatat că din cererea cu care s-a înscris tatăl lor în G.A.C în 1953 s-au șters pozițiile 3 și 5 reprezenta suprafața de 40 prăjini – 7200 mp care dacă se va adăuga la suprafața din TP va rezulta 3 ha si 1414 mp.

În drept se invocă dispozițiile art. 8-14 și art.23 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 În susținerea recursului s-a depus copie după cererea de chemare în judecată formulată în dosarul nr._/180/2007.

Intimații-pârâți nu au formulat în dosar întâmpinare.

La termenul din 20.02.2013 apărătorul intimaților-persoane fizice - a invocat nulitatea recursului cu privire la motivele invocate prin cererea recurenților înregistrată în data de 23.01.2013, în temeiul dispozițiilor art. 306 Cod de procedură civilă.

Instanța de recurs, având în vedere dispozițiile art. 137 Cod de procedură civilă va analiza cu prioritate excepția nulității recursului invocată de intimați prin apărător, față de care reține următoarele:

Potrivit art. 303 vechiul Cod procedură civilă recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs (de 15 zile conform art.301 vechiul Cod procedură civilă), termenul pentru depunerea motivelor socotindu-se de la comunicarea hotărârii chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte. Art.306 vechiul Cod procedură civilă sancționează cu nulitatea recursul care nu a fost motivat în termen.

Cererea înregistrată în dosarul de recurs la data de 23.01.2013(filele 21 și 22 dosar recurs) cuprinde pe de o parte o expunere detaliată a situației de fapt în ceea ce privește titlul de proprietate emis pârâților și cererea de reconstituire formulată de recurenți, iar pe de altă parte motivele de recurs invocate sunt noi față de cererea inițială de recurs care nu se circumscriu motivelor de recurs invocate prin cererea de recurs inițială.

Astfel că instanța de recurs reține că cererea înregistrată la 23.01.2013(fila 21 dosar recurs) cuprinde motive de recurs care sunt formulate peste termenul de 15 zile prevăzut de dispozițiile art. 301 vechiul Cod procedură civilă, care a început să curgă la 23.07.2012 ,astfel încât, admițând excepția invocată de apărătorul intimaților-persoane fizice, instanța va constata nul recursul cu privire la motivele de recurs depuse la dosar la filele 21 și 22 în data de 23.01.2013.

Analizând actele și lucrările dosarului instanța de recurs constată recursul ca fiind nefondat cu privire la cererea inițială pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește primul motiv de recurs instanța de recurs reține că în considerentele hotărârii instanței de fond se arată situația de fapt și de drept inclusiv în ceea ce privește constatarea nulității titlului de proprietate al pârâților, dispozitivul sentinței privind cererea de judecată, așa cum aceasta a fost precizată, în ansamblul său, respectiv toate capetele de cerere cu care a fost sesizată instanța.

În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs se poate observa în considerentele hotărârii instanței de fond că instanța reține și faptul că reclamanții nu au respectat procedura legală de contestare a modului de reconstituire a dreptului de proprietate și arată de ce reclamanții sunt decăzuți din dreptul de a solicita diferențele de suprafață la care ar fi îndreptățiți conform legilor de fond funciar. Instanța de fond arată, în considerente, dispozițiile legale aplicate în cauza de față cu privire la procedura reconstituirii dreptului de proprietate și a procedurii de urmat în cazul contestării modului de reconstituire a dreptului de proprietate de către comisiile de fond funciar, această procedură privind inclusiv nereconstiruirea întregii suprafețele solicitate prin cererea de reconstituire, reținând că reclamanții nu au contestat hotărârile comisiei județene care au stat la baza emiterii titlului de proprietate pe numele reclamanților.

În ceea ce privește cel de-al treilea motiv de recurs recurenții indică în mod generic existența unor acte emise de autoritățile locale care se contrazic unele pe altele, dar nu precizează aceste acte și nici ce clarificări ar fi trebuit să se ceară de către instanță, pentru ca instanța de control să poată face verificări. De altfel instanța de fond a reținut neîndeplinirea unor obligații legale de către reclamanți în ceea ce privește procedura reconstituirii dreptului lor de proprietate.

Față de cele reținute mai sus, instanța de recurs având în vedere dispozițiile art. 312 din vechiul Cod de procedură civilă, urmează să respingă ca nefondat recursul cu privire la motivele din cererea inițială.

În temeiul dispozițiilor art. 274 din vechiul Cod de procedură civilă va obliga recurenții-reclamanți în solidar să plătească intimaților pârâți C. I., L. G., C. M., P. M., C. G. suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Constată nul recursul civil promovat de recurenții-reclamanți G. E., B. A., R. A., G. F. G., toti cu domiciliul în ., Județul Bacău împotriva sentinței civile nr.6100 din 06.07.2012 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata-reclamantă G. V., cu domiciliul în ., Județul Bacău, L. G., C. G., C. I., C. M., P. M., toți cu domiciliul în ., Județul Bacău, C. JUDEȚEANĂ BACĂU PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, C. L. DE PE LÂNGĂ PRIMĂRIA T. cu privire la motivele de recurs depuse la dosar filele 21 si 22 în data de 23.01.2013.

Respinge recursul cu privire la motivele din cererea inițială, ca nefondat.

Obligă recurenții-reclamanți în solidar să plătească intimaților pârâți C. I., L. G., C. M., P. M., C. G. suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică azi 28 Februarie 2013

Red.sent.D.C.

Red.dec.C.L.F. 8.04.2013

Vs ex.2/12.04.2013