Grăniţuire. Sentința nr. 1677/2013. Tribunalul BACĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1677/2013 pronunțată de Tribunalul BACĂU la data de 14-01-2013 în dosarul nr. 5069/260/2009*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BACĂU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1/2013
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. L. P.
Judecător G. A.
Grefier V. S.
Pe rol fiind judecarea apelului civil promovat de apelantul-pârât A. C. împotriva sentinței civile nr.1677 din 17.05.2011 pronunțată de Judecătoria Moinești în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații reclamanți L. C. și L. V., având ca obiect grănițuire - rejudecare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul A. C. asistat de avocat P. T., intimații L. C. si L. V. asistați de avocat P. L. și martorii S. Tincuța si T. E..
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință care a evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiuni privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Apărătorul apelantului A. C. arată că renunță la proba cu interogatoriu.
Potrivit art. 218 Cod procedură civilă s-a luat interogatoriu apelantului A. C., răspunsurile acestuia fiind consemnate si atașate la dosar.
În temeiul art. 186 alin.1 Cod procedură civilă instanța procedează la ascultarea martorilor S. Tincuța si T. E. sub prestare de jurământ, declarațiile acestora fiind atașate la dosar.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Apărătorul apelantului A. C. solicită admiterea apelului, modificarea sentinței pronunțată de instanța de fond în sensul respingerii cererii.
Face precizarea că limita dintre terenurile părților trebuia determinată prin analizarea înscrisului chitanță potrivit căruia terenul a fost vândut de către reclamanți pârâtului iar reclamanții și-au asumat obligația de a nu mai construi gard și ca atare prin înțelegerea părților s-a ajuns la modificarea hotarului, astfel cum este indicat în expertiză.
Nu solicită plata cheltuielilor de judecată.
Apărătorul intimaților solicită respingerea apelului ca fiind nefondat, menținerea hotărârii primei instanțe.
Dezbaterile fiind închise, instanța reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
- deliberând -
Asupra apelului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1677/17.05.2011 Judecătoria Moinești a admis cererea de având ca obiect grănițuire, formulată de reclamanții L. C. și L. V. în contradictoriu cu pârâtul A. C..
A stabilit linia de hotar între terenul aflat în posesia reclamanților, situat în intravilanul loc. F. la nr. 575, .:la N-B. I. și L. I., la E-L. V., la S-DN Moinești-R., la V- A. C., tatăl, A. C. fiul și B. I., și terenul aflat în posesia pârâtului, situat în intravilanul loc. F. la nr. 574, .: la N-A. C., la E-L. C., la S-DN Moinești-R., la V-D. M. și terenul aflat în posesia pârâtului conform aliniamentului identificat prin raportul de expertiză topografică întocmit de expert tehnic A. G., corespunzător punctelor 1-16-15-4-5 din planul de situație anexă la raport.
A respins ca nefondate cererile reclamanților de obligare a pârâtului să-și monteze burlane la imobilul proprietatea sa și să-și ridice construcția hală.
A obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 385,15 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
A obligat reclamanții L. C. și L. V. la plata către expert topo A. G. a sumei de 250 lei cu titlu de supliment onorariu expert.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit prevederilor art.584 cod civil orice proprietar poate obliga pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite de a sa, grănițuirea reprezentând prin urmare acea operațiune de delimitare prin semne exterioare a proprietăților vecine ce aparțin unor titulari diferiți, iar acțiunea în grănițuire mijlocul procedural pus la dispoziția unuia dintre titularii terenului vecin cu al altora, prin intermediul căruia se obține pe baza unei hotărâri judecătorești determinarea limitelor dintre proprietăți și stabilirea traseului real pe care trebuie să îl urmeze titularul.
Reclamanții dețin în posesie, conform adeverințelor de rol nr. 8363 din 26.10.2009, nr. 9380 din 15.12.2009 și nr. 1504 din 24.02.2010, eliberate de Primăria . 8 ari teren curți construcții și fânețe, situat în pct. Acasă, iar pârâtul A. C. deține în posesie, conform adeverințelor de rol nr. 1278 din 15.12.2010 și nr. 3579 din 21.04.2010, suprafața de 3 ari curți construcții. Aceste terenuri sunt învecinate pe latura de V a terenului reclamanților și pe latura de E a terenului pârâtului.
Niciuna dintre părți nu deține pentru terenurile stăpânite, acte de proprietate.
Conform declarației martorului V. E. S., propus de către reclamanți, între terenul deținut de reclamanți și terenul deținut de pârât, exista până în anul 2009 gard despărțitor, pe toată lungimea, însă în anul 2009 acest gard a fost ridicat pe porțiunea dintre casa reclamanților și casa pârâtului.
Conform declarației martorului I. D., propus de pârât, între cele două terenuri a existat gard despărțitor, pe toată lungimea, până acum aproximativ 10 ani, când, conform înțelegerii dintre reclamanți și pârât, acest gard a fost ridicat de către reclamanți pe porțiunea dintre locuințele părților, fără a fi desființat în totalitate gardul vechi, aceasta deoarece reclamanții au vândut pârâtului porțiunea de teren dintre cele două case, cu chitanță de mână.
Aceleași aspecte au fost relatate și de martora T. E., propusă de pârât, care a mai precizat că înțelegerea dintre reclamanți și pârâți prin care reclamanții au vândut pârâtului porțiunea lor de teren dintre case, a fost consemnată în înscrisul sub semnătură privată intitulat Chitanță, aflat la fila 24 dosar, urmare a acestei înțelegeri reclamanții ridicând gardul despărțitor dintre cele două case.
Coroborând aceste probe instanța reține că, terenurile stăpânite de reclamanți și pârât au fost grănițuite pe toată lungimea laturii pe care se învecinează, pe aceeași linie de hotar, care s-a păstrat și în prezent însă, în urmă cu 10 ani conform declarațiilor martorilor propuși de pârât, respectiv din anul 2009 conform declarației martorului propus de reclamant, pe porțiunea de teren dintre locuințele caselor, gardul despărțitor a fost desființat. Data desființării gardului pe această porțiune de teren nu poate fi stabilită cu exactitate întrucât convenția intitulată chitanță aflată la fila 24 dosar, la care face referire pârâtul și martorii propuși de acesta și care a consfințit înțelegerea părților de ridicare a gardului nu este datată.
Astfel, terenurile aflate în posesia reclamanților și a pârâtului sunt în prezent delimitate prin același gard despărțitor care a existat întotdeauna, mai puțin pe porțiunea dintre case, unde gardul a fost desființat.
Pârâtul invocă faptul că prin înscrisul sub semnătură privată de la fila 24, intitulat chitanță, a cumpărat de la reclamanți suprafața de teren deținută de aceștia pe porțiunea dintre casele lor și astfel, hotarul dintre cele două proprietăți nu mai poate fi stabilit pe vechiul aliniament.
Instanța, fără a se pronunța asupra efectelor juridice pe care le poate produce înscrisul sub semnătură privată intitulat Chitanță, aflat la fila 24 dosar, nefiind investită cu nici o cerere reconvențională formulată de pârât prin care să se solicite valorificarea vreunui drept al pârâtului derivat din această convenție, reține doar, în limitele obiectului cu care a fost investită, faptul că din această convenție, coroborat cu declarațiile martorilor propuși de pârât, rezultă că părțile s-au înțeles asupra desființării porțiunii de gard despărțitoare dintre terenurile pe care sunt edificate locuințele lor.
Reclamanții au solicitat însă, pe calea prezentei cereri, restabilirea limitelor de hotar, cerere admisibilă prin prisma dispozițiilor art. 584 C.civ, grănițuirea nefiind posibilă decât în cazul exercitării unui drept de proprietate pe cote părți forțată și perpetuă, unei proprietăți comune, până la ieșirea din indiviziune sau unei proprietăți în devălmășie, situații care nu au incidență în cauză.
În aceste condiții, se impune stabilirea liniei de hotar despărțitoare dintre cele două suprafețe de teren.
Această linie de hotar a fost stabilită de către expertul topo A. G., care a efectuat expertiza topo, pe vechiul aliniament, corespunzător punctelor 1-16-15-4-5 pe planul anexă la raportul efectuat în cauză, concluzia expertului fiind corectă având în vedere posesia exercitată în această formă de către cele două părți, până la desființarea gardului, pârâtul nefăcând dovada că este proprietar al întregii suprafețe de teren dintre imobilele casă și, așa cum am precizat și anterior, neinvestind instanța cu o cerere reconvențională prin care să se solicite valorificarea vreunui drept al său asupra întregii suprafețe de teren derivat din înscrisul intitulat chitanță.
Motivat de aceste considerente, instanța va admite capătul de cerere având ca obiect grănițuire și va stabili linia de hotar între terenul aflat în posesia reclamanților, situat în intravilanul loc. F. la nr. 575, .:la N-B. I. și L. I., la E-L. V., la S-DN Moinești-R., la V- A. C., tatăl, A. C. fiul și B. I., și terenul aflat în posesia pârâtului, situat în intravilanul loc. F. la nr. 574, .: la N-A. C., la E-L. C., la S-DN Moinești-R., la V-D. M. și terenul aflat în posesia pârâtului conform aliniamentului identificat prin raportul de expertiză topografică întocmit de expert tehnic A. G., corespunzător punctelor 1-16-15-4-5 din planul de situație anexă la raport.
Cu privire la capătul doi al cererii, respectiv obligarea pârâtului să-și monteze burlane care să capteze apa de ploaie care se scurge pe terenul și casa reclamanților, instanța reține că temeiul de drept al acestei cereri, neindicat de reclamanți este art. 615 C.Civ, potrivit cu care, orice proprietar are obligația să-și facă streașina casei în așa fel încât apele ce rezultă din precipitații să nu cadă pe terenul vecinului său.
Obligația de a proba faptul pozitiv că apele căzute din precipitații cad pe casa și terenul reclamanților revine acestora, conform art. 1169 C.civ, reclamanții nedovedind în nici un fel temeinicia susținerilor lor prin probele administrate de instanță la cererea lor, motiv pentru care instanța va respinge ca nefondat acest capăt de cerere.
Instanța va respinge ca nefondat și capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului să-și ridice o hală pe care a construit-o pe linia de hotar ce desparte proprietățile lor, având în vedere că nu este întrunită o condiție esențială pentru admisibilitatea acestei acțiuni, respectiv edificarea de către pârât a unei construcții pe suprafața de teren aparținând reclamanților, din schița anexă a raportului de expertiză topo efectuat de expert A. G. rezultând cu claritate că toate construcțiile aparținând pârâtului, inclusiv imobilul hală, sunt edificate pe terenul său, până la limita de grănițuire dintre cele două terenuri.
În temeiul dispozițiilor art. 274 C.civ, instanța va obliga pârâtul la plata către reclamant a sumei de 259,65 lei reprezentând ½ din onorariul expertului topo, taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar achitate de reclamant pentru capătul de cerere având ca obiect grănițuire.
De asemenea, instanța va încuviința cererea expertului topo A. Gheorhiță de suplimentare a onorariului stabilit de instanță pentru efectuarea în cauză a expertizei topo și va obliga reclamanții la plata către expert a sumei de 250 lei cu titlu de supliment onorariu expert.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul A. C. pentru următoarele considerente:
- decizia de stabilire a liniei de hotar este greșită deoarece nici una dintre părți nu deține acte de proprietate.
- față de înscrisul sub semnătură privată depus la dosar de pârât și de declarațiile martorilor I. D. și T. E. instanța ar fi trebuit să constate că părțile, de comun acord, au hotărât modificarea hotarului dintre proprietăți pe lungimea caselor acestora iar reclamantul s-a angajat să nu mai monteze gardul la loc niciodată și astfel s-a ajuns la modificarea hotarului așa cum este identificat în raportul de expertiză pe aliniamentul 1 -2- 3-4-5.
Prin decizia civilă nr. 285/17.10.2011 Tribunalul Bacău a admis apelul formulat de apelantul - pârât A. C., a schimbat în parte sentința civilă 1677/17.05.2011 a Judecătoriei Moinești și, în consecință, a respins capătul de cerere având ca obiect grănițuire ca nefondat și a înlăturat obligația pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței civile apelate.
A luat act că apelantul nu a solicitat cheltuielile de judecată.
Prin decizia civilă nr. 453/07.03.2012 Curtea de Apel Bacău a admis recursul declarat de reclamanții L. C. și L. V., a casat decizia civilă nr. 285/17.10.2011 și a trimis cauza la Tribunalul Bacău pentru rejudecarea apelului. Din considerentele deciziei de casare rezultă că instanța de apel urmează să facă verificări asupra îndeplinirii condițiilor pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune și să examineze susținerea intimatului pârât privind faptul că prin cererea de chemare în judecată ce are ca obiect grănițuirea se revendică și o suprafață de teren.
În rejudecare, având în vedere considerentele deciziei de casare, s-a încuviințat atât pentru apelantul - pârât cât și pentru intimații - reclamanți proba cu interogatoriul și proba cu martori. La termenul din 14.01.2013 apelantul-pârât a renunțat la administrarea probei cu interogatoriul intimaților - reclamanți.
Analizând actele și lucrările dosarului reține următoarele:
Din motivele dezvoltate în cuprinsul acțiunii introductive rezultă că prezenta cauză privește doar delimitarea celor două fonduri ca urmare a grănițuirii, ceea ce nu este de natură să transforme acțiunea în grănițuire într-o acțiune cu caracter complex, având ca obiect revendicare și grănițuire, astfel cum a susținut apelantul pârât.
Acțiunea în grănițuire este o acțiune petitorie, întrucât are ca scop delimitarea proprietăților limitrofe și prin urmare implică obligația reclamantului de a dovedi dreptul său de proprietate cu privire la porțiunile de teren pentru care solicită stabilirea liniei de hotar.
În litigiul dedus judecății în contradictoriu cu pârâtul A. C., având ca finalitate delimitarea fondurilor învecinate prin trasarea unor semne exterioare de hotar, reclamanții L. C. și L. V. au arătat că sunt proprietarii terenului pe care-l stăpânesc.
În lipsa unui titlu de proprietate asupra acestui teren și în considerarea dispozițiilor art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă referitoare la caracterul obligatoriu al hotărârii instanței de recurs în caz de casare, aceste susțineri ale reclamanților urmează a fi analizate prin prisma dispozițiilor art. 1837 Cod civil privind prescripția achizitivă. În acest sens urmează a avea în vedere că instanța de recurs a pronunțat decizia civilă nr. 453/07.03.2012 prin care a dispus trimiterea cauzei la tribunal pentru rejudecare, stabilind pentru instanța de apel obligația de a examina acest mod de dobândire a proprietății, invocat de reclamanți ca mijloc de apărare, având în vedere situația de fapt reținută, constând în posesia de mai bine de 30 de ani, necontestarea posesiei, împrejurarea că nu s-au emis titluri în baza Legii nr. 18/1991, terenurile fiind situate într-o zonă necooperativizată.
Situația de fapt referitoare la terenul pentru care ar trebui să se efectueze marcarea prin semne exterioare nu susține concluzia incidenței art. 584 Cod civil prin raportare la dispozițiile privind uzucapiunea de 30 de ani, din probele administrate nerezultând că pentru porțiunea de teren asupra căreia ar urma să se stabilească hotarul, reclamanții ar fi exercitat neîntrerupt o posesie utilă timp de 30 de ani, conform art. 1846, art. 1847 Cod civil.
În motivarea cererii de chemare în judecată reclamanții au arătat că pârâtul nu respectă semne de hotar care au existat timp de peste 20 de ani. Martorii V. E. S. și S. Tincuța, audiați la solicitarea acestora au arătat că între terenul reclamanților și terenul pârâtului a existat gard despărțitor pe toată lungimea până în anul 2009, când a fost dărâmat de către pârât iar martorii I. D. și T. E., care au fost audiați pentru pârât, au expus o situație de fapt diferită în ceea ce privește exercitarea posesiei privind terenul asupra căruia s-a solicitat efectuarea grănițuirii, din declarațiile acestora rezultând că între terenurile părților, pe porțiunea ocupată de construcții, a existat un gard până în urmă cu 10-15 ani, că acest gard a fost înlăturat de către reclamanți în urma unei înțelegeri cu pârâtul iar terenul dintre construcții a fost stăpânit după acest moment doar de către pârât.
La interogatoriul luat în apel pârâtul a recunoscut că linia de hotar stabilită prin expertiza tehnică efectuată în cauză corespunde cu vechiul hotar însă această probă nu poate fi coroborată cu declarațiile martorilor în condițiile în care prin expertiza tehnică efectuată la fond s-a identificat hotarul actual, cu care a fost de acord pârâtul dar și alineamentul hotarului viitor, care se regăsește în dispozitivul sentinței apelate iar din cuprinsul întrebării nu rezultă care variantă a fost avută în vedere de către reclamanți.
Față de cele reținute, în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă, va admite apelul și va schimba în parte sentința civilă apelată în sensul că va respinge ca nefondat capătul de cerere având ca obiect grănițuire, urmând a înlătura dispozițiile privind obligația pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul civil promovat de către apelantul-pârât A. C., cu domiciliul ales la cabinet avocat P. T. V. în municipiul Bacău, ., Județul Bacău împotriva sentinței civile nr. 1677/17.05.2011 pronunțată de Judecătoria Moinești în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații-reclamanți L. C. și L. V., cu domiciliul în ., Județul Bacău.
Schimbă în parte sentința în sensul că respinge ca nefondat capătul de acțiune având ca obiect „grănițuire” și înlătură obligația părților de plată a cheltuielilor de judecată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 14 Ianuarie 2013.
Președinte, I. L. P. | Judecător, G. A. | |
Grefier, V. S. |
Red. sent.R. R.,
Red./Tehnored, dec. A. G., 10.05.2013
V.S., 14 mai 2013, ex. 5
| ← Pretenţii. Hotărâre din 21-01-2013, Tribunalul BACĂU | Anulare act. Sentința nr. 2582/2013. Tribunalul BACĂU → |
|---|
