Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Hotărâre din 19-11-2013, Tribunalul BACĂU
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul BACĂU la data de 19-11-2013 în dosarul nr. 5651/270/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BACĂU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1062/2013
Ședința publică de la 19 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D.
Judecător I. L. P.
Judecător I. - D. P. - B.
Grefier E. A.
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de recurenta-pârâtă V. I. împotriva sentinței civile nr. 361 din 03.02.2012 pronunțată de Judecătoria Onești în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații-reclamanți A. I. V. și A. G. și intervenienții în interes alăturat M. G. și M. E., având ca obiect hotărâre care să țină loc de act autentic.
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 28.10.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie civilă.
TRIBUNALUL
-deliberând-
Asupra recursului de față, Tribunalul constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.361/03.02.2012 pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria Onești a admis acțiunea formulată de reclamanții A. I. V. și A. G. împotriva pârâtei V. I. și a perfectat vânzarea-cumpărarea intervenită între pârâtă, în calitate de vânzătoare, și reclamanți, în calitate de cumpărători, pentru suprafața de 150 m.p. teren, situat în intravilanul satului B., ., megieșit cu V. I., M. G., drum și cale acces, respectiv perimetrul 92-99-51-97 din anexa nr. 2 a raportului de expertiza tehnică - fila nr. 141 dosar.
Pentru a se pronunța în acest sens prima instanță a reținut următoarele:
„La data de 13.05.2004 între pârâta V. I., în calitate de vânzătoare, și reclamanții A. I. V. și A. G., în calitate de cumpărători, s-a încheiat un înscris sub semnătură privată intitulat „chitanță” (fila 5) prin care prima vindea reclamanților o suprafață de 150 mp teren situat în punctul B. învecinată cu M. G., drum, uliță și V. I.. Prețul terenului a fost stabilit ca fiind o locuință cu lungime de 10 m și lățime de 4,5 m, în valoare de 1.500 euro. În chitanță este prevăzut faptul că vânzătorul asigură cumpărătorul că terenul nu a mai fost înstrăinat și altor persoane.
Pentru a perfecta vânzarea-cumpărarea terenului în suprafață de 150 mp arătat în chitanță, reclamanta A. G. a notificat-o prin executor judecătoresc pe pârâta V. I. pentru a fi prezentă în data de 24.08.2010 la ora 10.00 la BNP O. A. R. din Onești, aspect ce rezultă din înscrisurile de la dosar (filele 6-9).
Pe de altă parte, așa cum reiese și din sentința civilă nr. 305 din 31.01.2011, pronunțată în dosarul nr._, atașat la prezentul dosar, prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat sub semnătură privată la data de 22.12.2009 (fila 5 dosar_ ) părțile din acel dosar au consfințit printr-un înscris înțelegerea acestora din data de 24.08.1999, conform căreia aceeași V. I. a vândut numiților M. G. și M. E. suprafața de 523 mp teren curți construcții la punctul numit „acasă” pentru suma de 13 milioane lei vechi.
Referitor la suprafețele de teren vândute de V. I. reclamanților A. I. V. și A. G., pe de o parte, și numiților M. G. și M. E., pe de altă parte, din concluziile raportului de expertiză (filele 137-143) instanța constată că acestea fac parte din suprafața de teren menționată în testamentul de la fila 28 dosar, suprafață din care 104 mp a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 477 din 31.03.1999, încheiat între V. I., în calitate de vânzătoare, și M. G., în calitate de cumpărător, conform adresei nr. 30 din 24.01.2011 a O.C.P.I. Bacău (fila 29 dosar_ ).
Din cele arătate mai sus, rezultă că din suprafața menționată în testament, respectiv 582 mp, conform expertizei, suprafața de 104 mp a fost înstrăinată de V. I. către M. G. prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 477 din 31.03.1999, suprafața de 478 mp a fost înstrăinată de V. I. prin înscris sub semnătură privată numiților M. G. și M. E., iar suprafața de 150 mp, care face parte din suprafața de 478 mp, a fost înstrăinată de aceeași V. I. prin înscris sub semnătură privată reclamanților A. I. V. și A. G..
Atât M. G. și M. E., cît și reclamanții A. I. V. și A. G. au chemat-o în judecată pe V. I., solicitând perfectarea vânzării-cumpărării pentru terenurile arătate mai sus. Cererea formulată de numiții M. a fost înregistrată la data de 16.08.2010, a făcut obiectul dosarului nr._ și a fost soluționată prin sentința civilă nr. 305 din 31.01.2011, în sensul admiterii acesteia și perfectării vânzării-cumpărării pentru suprafața de 478 mp.
Cererea formulată de reclamanții A. I. V. și A. G. a fost înregistrată la data de 26.08.2010 și a făcut obiectul prezentului dosar.
În ceea ce privește natura actului juridic încheiat între părți, instanța reține că necesitatea formei autentice pentru înstrăinarea terenurilor, prevăzută de Legea nr. 247/2005 în art. 2 alin. 1 din titlul X – „Terenurile cu sau fără construcții, situate în intravilan și extravilan, indiferent de destinația sau de întinderea lor, pot fi înstrăinate și dobândite prin acte juridice între vii, încheiate în formă autentică, sub sancțiunea nulității absolute” sub sancțiunea nulității vânzării, a împiedicat transmiterea dreptului de proprietate în mod valabil de la vânzător la cumpărători, astfel încât actul încheiat de părți este apreciat de instanță în virtutea principiului conversiunii actelor juridice ca fiind în fapt un antecontract de vânzare-cumpărare, act juridic prin care părțile și-au asumat o obligație de a face, adică de a încheia în viitor un contract de vânzare-cumpărare în forma cerută de lege, obligație pe care vânzătorul nu a respectat-o.
Pentru a fi perfectat un antecontract de vânzare-cumpărare, trebuie îndeplinite mai multe condiții, respectiv existența unui înscris, reprezentând exprimarea consimțământului părților, plata unui preț, care este de esența vânzării-cumpărării și vânzătorul să fie proprietarul bunului pe care dorește să îl înstrăineze.
Având în vedere aceste condiții, instanța reține că au fost îndeplinite pentru fiecare din antecontractele încheiate. Astfel, în cazul numiților M. G. și M. E. a existat un înscris (cel din data de 22.12.2009), a fost plătit un preț care rezultă din înscris, iar vânzătoarea V. I. avea calitatea de proprietar al terenului. De asemenea, în cazul reclamanților A. I. V. și A. G. a existat un înscris (cel din data de 13.05.2004), semnat de către V. I., conform expertizei grafologice efectuată în dosarul penal nr. 535/P/2011, aspect atestat prin adresa nr._ din 16.01.2012 (fila 150), a fost plătit un preț (locuința construită de reclamanți), plata acestuia, respectiv existența construcției, rezultând din declarațiile martorilor și din cuprinsul expertizei, iar vânzătoarea V. I. avea calitatea de proprietar al terenului.
Pe de altă parte, însă, conform art. 5 alin. 2 din titlul X din Legea 247/2005: „în situația în care după încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fără construcții, una dintre părți refuză ulterior să încheie contractul, partea care și-a îndeplinit obligațiile poate sesiza instanța competentă care poate pronunța o hotărâre care să țină loc de contract.” Spre deosebire de numiții M. G. și M. E. care nu au făcut dovada convocării la notar a pârâtei V. I. (deși în antecontract este specificat în mod expres acest lucru), aceștia dimpotrivă încercând să preschimbe primul termen de judecată în dosarul nr._, reclamanții A. I. V. și A. G. au făcut dovada deplină a convocării pârâtei V. I. la notarul public, în vederea perfectării contractului de vânzare-cumpărare. Astfel, pentru a perfecta vânzarea-cumpărarea terenului în suprafață de 150 mp arătat în chitanță, reclamanta A. G. a notificat-o prin executor judecătoresc pe pârâta V. I. pentru a fi prezentă în data de 24.08.2010 la ora 10.00 la BNP O. A. R. din Onești, aspect ce rezultă din înscrisurile de la dosar (filele 6-9).
De asemenea, după încheierea înscrisului sub semnătură privată, reclamanții A. I. V. și A. G. s-au aflat în posesia terenului, aspect care rezultă fără dubiu din declarațiile martorilor audiați în cauză. Astfel, din declarațiile martorilor reiese faptul că reclamanții au folosit terenul având amplasat pe acesta un chioșc metalic care a fost ulterior înlocuit cu o construcție din BCA, situație cunoscută de numiții M., chiar martorul N. D., propus de pârâtă, arătând că a văzut-o pe M. E. venind la magazinul reclamanților și cumpărând diferite produse.
Din cele arătate anterior, instanța reține că reclamanții au dat dovadă de bună credință încercând să încheie actul autentic pe cale notarială, spre deosebire de numiții M. G. și M. E. care nu au apelat la această cale, deși între ei și pârâta V. I. se mai încheiase un contract autentic, respectiv cel autentificat sub nr. 477 din 31.03.1999 prin care s-a înstrăinat suprafața de 104 mp teren din aceeași suprafață.
Pe de altă parte, este evidentă reaua credință a pârâtei care în cuprinsul chitanței a asigurat în mod expres pe cumpărători de faptul că terenul nu a mai fost înstrăinat și altor persoane, deși din înscrisul de la fila 5 dosar nr._ rezultă că vânduse suprafața de teren numiților M. G. și M. E..
Având în vedere cele arătate anterior, inclusiv prevederile art. 1073 și 1077 din codul civil în vigoare la data încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare, instanța urmează să admită acțiunea și să perfecteze vânzarea-cumpărarea intervenită între pârâtă, în calitate de vânzătoare, și reclamanți, în calitate de cumpărători, pentru suprafața de 150 m.p. teren, situat în intravilanul satului B., ., megieșit cu V. I., M. G., drum și cale acces, respectiv perimetrul 92-99-51-97 din anexa nr. 2 a raportului de expertiza tehnică - fila nr. 141 dosar, care face parte componentă din prezenta. ”
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta V. I. solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței civile recurate și, reținând cauza spre rejudecare, respingerea acțiunii ca inadmisibilă pentru următoarele motive:
1.-Instanța nu s-a pronunțat asupra excepției inadmisibilității. Instanța a prorogat punerea în discuție a excepției inadmisibilității după audierea martorilor iar la termenul din 03.06.2011 a calificat-o ca o apărarea de fond. Deși cu ocazia dezbaterilor asupra fondului instanța a acordat cuvântul și pe excepție instanța nu s-a pronunțat asupra acesteia.
2.-Prin hotărârea pronunțată instanța de fond a dat o dezlegare greșită, trunchiată, vădit părtinitoare probelor administrate și situației juridice deduse judecății .
Arată recurenta că, în speță, nu sunt îndeplinite condițiile pentru admisibilitatea unei cereri în perfectare vânzare:
- Calitatea de proprietar asupra terenului de la pct. Acasă (inclusiv asupra ceor 150 de m.p. promiși intimaților) a pierdut-o începând cu data de 25.02.2011, data rămânerii irevocabile a sentința civilă nr.305/2011. Printr-o interpretare particulară a situației juridice dedusă judecății instanța de fond trece peste convenția anterioară cu fam. M. și dă prioritate celei cu familia A.. Înțelegerea verbală din anul 1999 cu fam. M. a fost materializată prin înscrisul din anul 2009 (fila 5 dosar_ ) iar prin sent. civ. nr. 305/31.01.2011 s-a constatat intervenită vânzarea. Chiar dacă în anul 2004 s-a încheiat a antecontractului cu fam A. admisibilitatea acțiunii pendinte este condiționată de soarta convenției din 1999. Cum în speță, convenția cu fam. M. a fost perfectată, în mod greșit prima instanță a reținut că recurenta are calitate de proprietar și a admis acțiunea.
- Nu există un antecontract valabil încheiat. Susține recurenta că ea nu a înțeles să vândă niciodată intimaților, singura înțelegere fiind cea cu privire la închirierea (contra unei chirii lunare generoase), a unei suprafețe din terenul promis fam M.. Cum intimații nu plăteau chiria, amenințați cu evacuarea, i-au propus să o ajute să renoveze casa în care stătea (imobilul menționat în chitanța din 13.015.2004 drept preț al vânzării), aspect confirmat de martorii audiați. Acest imobil-așa zisul preț al vânzării nu este o construcție nouă ci una edificată cu materiale din demolări, prin transformarea și utilizarea materialelor de la locuința în care stătea recurenta. Această construcție reprezintă, de fapt, contravaloarea chiriei pe care intimații trebuia să o achite pentru folosința terenului și nu preț al vânzării. Menționează recurenta că ea nu și-a dat consimțământul nu a promis intimaților că le va vinde terenul, motiv pentru care chitanța încheiată la data de 13.05.2004 nu este valabil încheiată, lipsindu-i consimțământul.
3. În mod nelegal au fost încălcate efectele juridice al sentința civilă nr. 305/31.01.2011 pronunțată în dos. nr._ al Judecătoriei Onești. Instanța de fond a reinterpretat probele ce au fost avute în vedre la soluționarea dosarului de mai sus în condițiile în care hotărârea a intrat în puterea lucrului judecat. Chiar acceptând că recurenta s-a obligat să le vândă intimaților A. cei 150 m.p. acțiunea nu putea fi admisă: Prima promisiune de vânzare (din 1999) s-a făcut către fam. M., context în care nu poate fi analizată buna sau reaua credință a soților M. în raport de intimați, la momentul înțelegerii nemaiexistând o altă promisiune; prima promisiune de vânzare a fost validată printr-o hotărâre irevocabilă; reaua credință a recurentei din ambele convenții și buna credință a intimaților nu sunt condiții suficiente ca să paralizeze efectele sentinței irevocabile.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.299 și 304 1 C.p.c. recursul este declarat și motivat în termen și timbrat cu 32 lei și 0,15 lei timbru judiciar.
Intimații A. I. –V. și A. G. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat. Cu privire la excepția inadmisibilității, fiind calificată de instanță ca o apărare de fond, nu avea a se pronunța prin dispozitiv, instanța ținând cont de această apărare în considerentele sentinței.
Arată intimații A. I. –V. și A. G. că până în anul 2004 au avut amplasat pe o parte a terenului recurentei un chioșc metalic în care desfășurau activități comerciale. Pe terenul proprietatea recurentei există la acea dată doar o construcție în stare avansată de degradare în care locuia aceasta. În anul 2004 recurenta le-a propus să le vândă suprafața de 150 mp din terenul proprietatea ei iar ca preț al vânzării stabilit la suma de 1500 euro să-i construiască o casă în care recurenta și fiul său să poată locui. Au acceptat și au ridicat o construcție din lemn, compusă din două încăperi și prispă, în care s-a mutat imediat recurenta și în care locuiește și în prezent (corpul C.3 raport expertiza D.). Împreună s-au deplasat la sediul Primăriei unde au întocmit înscrisul sub semnătură privată care atesta vânzarea-cumpărarea suprafeței de 150 mp teren, înscris semnat de intimata A. G., recurenta și martorii Minel N., P. G., P. P. în prezența primarului localității V. P. care l-a semnat și a aplicat ștampila.
Mai arată intimații-reclamanți că de la data încheierii înțelegerii au stăpânit terenul fără să fie tulburați de nimeni. De asemenea, imediat după încheierea înscrisului, recurenta a solicitat eliberarea adeverinței nr.8155/2.06.2004 care atesta că este proprietara terenului înstrăinat lor (fila 27 dosar fond), figurând la rolul agricol cu el, adeverință ce le-a fost necesară pentru întocmirea documentației cadastrale (fila 10-13 dosar fond). Arată intimații că înainte de încheierea înscrisului, nici în timpul construirii casei în care locuiește în prezent recurenta, nici în timpul cât a funcționat chioșcul metalic și nici în timpul edificării noului imobil din BCA, intimații nu au fost tulburați în folosirea terenului înstrăinat nici de recurenta-vânzătoare și nici de o altă persoană respectiv familia M. G. care are propria gospodărie vecină cu terenul cumpărat de intimați și cel proprietatea recurentei, proprietăți despărțite prin gard construit de aceștia din urmă.
Intimații-reclamanți arată că instanța de fond a apreciat, analizând întreg probatoriul administrat în cauză, comparat și cu cel ce a stat la baza pronunțării sentinței civile 305/31.01.2011, că s-a făcut dovada vânzării-cumpărării terenului ce face obiectul antecontractului intimaților-reclamanți de vânzare-cumpărare, fiind îndeplinite condițiile cerute de lege: existența antecontractului valabil încheiat, existența refuzului uneia dintre părți de a se prezenta la notar; vânzătorul să fie proprietarul bunului înstrăinat, situație probată cu testamentul autentificat prin încheierea din 16.02.1970 (f.28) și adeverința de rol (fila 27). Faptul că sunt două hotărâri judecătorești care constată vânzarea cumpărarea pentru terenul de 150 mp. înstrăinat intimaților-reclamanți și pe care au edificat construcția din BCA (fără ca recurenta sau familia M. să se împotrivească) și pe suprafața de 453 mp ce face obiectul sentinței civile nr.305/2011, sentință care nu le este opozabilă, nefiind chemați în judecată deși la data judecății imobilul-construcție din BCA exista și intimații-reclamanți foloseau terenul cumpărat, existând o suprapunere parțială, nu poate conduce la altceva decât la o comparare de titluri într-un proces de revendicare, proces promovat de familia M. (dosar nr._ ), cauză suspendată până la soluționarea prezentei cauze) în care se cere și ridicarea construcției edificate de intimații-reclamanți, deși din întreg probatoriu rezultă buna credință a intimaților-reclamanți în exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate, nefiind tulburați de nimeni în exercitarea lor.
La termenul din 21.01.2013 M. Gheorge și E. au depus cerere de intervenție în interesul recurentei, timbrată cu 32 lei taxă de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
Cererea de intervenție admisă în principiu pentru considerentele ce se regăsesc în încheierea de la același termen de judecată. Prin cererea de intervenție s-a solicitat admiterea recursului și respingerea acțiunii.
În motivarea cererii de intervenție se arată că rezultă din probe, din dosarul atașat nr._ al Judecătoriei Onești și din considerentele hotărârii recurate că terenul în suprafață de 150 m.p. intravilan Berzunți ce formează obiectul prezentei judecăți este proprietatea intervenienților, conform sentinței civile nr.305/31.01.2011. Cu toate acestea, printr-o nouă hotărâre, s-a perfectat încă o dată vânzarea cumpărarea asupra aceleiași suprafețe de teren între V. I. – vânzătoarea și soții A. – cumpărătorii.
Arată intervenienții în interesul recurentei că această din urmă hotărâre este vădit nelegală și netemeinică pentru că:
1. Vânzătoarea nu are calitatea de proprietară a terenului ce face obiectul vânzării către soții A., astfel încât una din condițiile indispensabile ca să fie perfectată vânzarea cumpărarea nu este îndeplinită. Prima instanță soluționând cauza a ignorat efectele hotărârii judecătorești de vânzare-cumpărare deja existentă și prin argumentele care le invocă se erijează într-o instanță de control asupra primei hotărâri de perfectare vânzare, concluzionând fără temei că intimații A. au fost de bună credință.
2.Admițănd ca reală înțelegerea intervenită între soții A. și V. I., arată intervenienții că este o promisiune bilaterale de vânzare-cumpărare ce nu echivalează cu o vânzare și nu conduce la transferul proprietății. Prin această înțelegere, părțile și-au asumat obligația de a face pe care V. I. nu a îndeplinit-o, iar terenul în discuție a fost deja vândut definitiv și irevocabil intervenienților. În aceste împrejurări, soții A. nu-i mai pot cere lui V. îndeplinirea obligației de a face. Aceasta a devenit imposibil de executat, situație față de care, prin raportare la dispozițiile art.1073 și 1075 Cod civil, schimbă obligația de a face în obligație la dezdăunări. Astfel, intimații-reclamanți pot să se îndrepte împotriva lui V. I. cu acțiunea în pretenții, să fie dezdăunați în măsura în care dovedesc buna lor credință. Rezultă că buna-credință la care se referă prima instanță față de faptul că terenul a fost deja vândut nu conduce la dreptul și posibilitatea soților A. de mai cere recurentei-pârâte executarea obligației de a face. V. I. nu mai poate vinde ceea ce a vândut intervenienților.
3. Față de cele arătate mai sus, rezultă că acțiunea de perfectare-vânzare promovată de intimații-reclamanți este inadmisibilă. Mai arată intervenienții că deși această excepție a fost promovată la judecata de fond, prima instanță nu s-a pronunțat, procedând într-o manieră originală și în contradicție cu dispozițiile art.137 Cod procedură civilă. Mai arată intervenienții în interesul recurentei că la termenul din 6.05.2011 (încheiere fila 44 dosar fond), recurenta-pârâtă a invocat excepția inadmisibilității, instanța nu s-a pronunțat în nici un mod, iar la termenul din 3.06.2011, fără ca excepția să fie pusă în discuția părților, apare consemnat în dispozitivul încheierii (fila 56 dosar fond) „Califică excepția inadmisibilității invocată de pârâtă la termenul anterior ca fiind apărare de fond”. Conform art.137 Cod procedură civilă, instanța avea obligația să soluționeze excepția invocată, să o admită, să o respingă și eventual să o unească cu fondul.
Intervenienții în interesul recurentei arată că hotărârea a dat o interpretare trunchiată și vădit părtinitoare probelor din dosar, a ignorat aspecte, situații de fapt ce se rezultă neîndoielnic din probe și mai ales din înscrisuri și care pun la îndoială buna credință a intimaților-reclamanți.
Intervenienții în interes alăturat, prin apărător, au depus înscrisuri: declarație a reprezentantului societății Coopolis (fila 50-51), contract de muncă socială traducere în limba-română și copie în limba italiană (filele 52-58), copii înscrisuri în limba italiană și traduceri din limba italiană pentru intervenienți la adeverință de naștere, permis de ședere pentru străini, permis de conducere, cărți de identitate Italia, certificate de naștere (filele 59 – 72).
Intimații A. I. –V. și A. G. au formulat întâmpinare la cererea de intervenție în interes alăturat solicitând respingerea acesteia, reiterând motivele întâmpinării formulate la recurs.
Intimații au depus înscrisuri: copie cererea de chemare în judecată (fila 75), încheiere ședință din data de 12.09.2012 dosar nr._ (fila 76), declarație de martori – C. A., H. E. (file 77-79), raport de expertiză criminalistică nr.216 din 14.12.2011 din dosarul nr.535/P/2011 al Poliției mun. Onești (filele 80-89).
Analizând sentința recurată în limitele motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente instanța reține că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Primul motiv de recurs privind nepronunțarea instanței de fond asupra excepției inadmisibilității este neîntemeiat. Criticile recurentei nu sunt în sensul greșitei calificări a excepției ca o apărare de fond ci în sensul nepronunțării asupra excepției prin dispozitiv. Or, fiind calificată de instanță ca o apărare de fond ea a fost analizată ca atare și în mod corect nu-și găsește în dispozitiv o soluție distinctă.
Instanța de recurs găsește întemeiat motivul privind neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate a acțiunii.
Așa cum a reținut și prima instanță una din condițiile cumulative ce trebuie îndeplinite pentru perfectarea unei convenții de vânzare cumpărare este ca promitentul vânzător să fie proprietarul bunului ce face obiectul convenției.
În analiza acestei condiții, prima instanță a avut în vedere momentul încheierii convenției cu intimații-reclamanți A., respectiv anul 2004, fără a ține seama că la momentul pronunțării sentinței, ce face obiectul prezentei căi de atac, recurenta-pârâta V. I. nu mai avea calitatea de proprietar asupra suprafeței de 150 m.p. Recurenta a pierdut această calitate de proprietar ca urmare a perfectării convenției de vânzare-cumpărare încheiată de aceasta cu soții M. (intervenienți în interes alăturat recurentei în cauza pendinte). Prin sentința civilă nr.305/31.01.2011 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Onești, rămasă irevocabilă, s-a admis acțiunea formulată de soții M. și s-a perfectat vânzarea cumpărarea pentru suprafața de 478 m.p., suprafață în care este inclusă și suprafața de 150 m.p. pentru care s-a solicitat perfectarea convenției ce face obiectul cauzei de față. În atare condiții, statuările instanței cu privire la calitatea de proprietar asupra suprafeței de 150 m.p., devenite irevocabile, se opun cu efectul pozitiv al lucrului judecat, părțile neputând pretinde o situație contrară regimului juridic stabilit pentru această suprafață, iar instanța neputând proceda la o altă evaluare juridică.
Față de soluția dată acestui motiv de recurs instanța apreciază de prisos analiza celorlalte motive de recurs .
Pentru aceste motive, în temeiul art.312 alin.1 raportat la 3041 C.p.civ va admite recursul și va respinge acțiunea ca nefondată.
D. fiind caracterul accesoriu al cererii de intervenție formulată de intervenienții în interes alăturat recurentei și față de soluția asupra recursului formulat de aceasta va admite și cererea de intervenție formulată de M. G. și M. E. .
În temeiul art.274 Cod procedură civilă va obliga intimații-reclamanți la plata cheltuielilor de judecată efectuate în recurs astfel: 2032,15 lei (onorariu de avocat, taxă judiciară de timbru și timbru judiciar) către recurenta V. I. și 2032,15 lei (onorariu de avocat, taxă judiciară de timbru și timbru judiciar) către intervenienții în interes alăturat M. G. și M. E..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă V. I. domiciliată în com. Berzunți, . împotriva sentinței civile nr. 361 din 03.02.2012 pronunțată de Judecătoria Onești în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații-reclamanți A. I. V. și A. G. ambii domiciliați în com. Berzunți, . și intervenienții în interes alăturat M. G. și M. E. ambii domiciliați în ..
Admite cererea de intervenție în interes alăturat.
Modifică în tot sentința civilă recurată în sensul că:
Respinge acțiunea ca nefondată cu opinie separată a d-nei jud. P. - B. I. - D. în sensul respingerii acțiunii ca prescrisă.
Obligă intimații-reclamanți să plătească recurentei-pârâte 2032,15 lei cheltuieli de judecată și intervenienților-reclamanți 2032,15 lei cheltuieli de judecată.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Noiembrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR |
C. D. | I. L. P. | I. - D. P. - B. |
Grefier |
A. E. |
Red. s.c. A. D.-E.
Red./ Tehnored. d.c. D.C. / 27.02.2013/
Tehnored. d.c . A.E. / 01.04.2013/ 2 ex.
Opinie separată a d-nei jud. P. - B. I. – D.
Apreciez că respingerea acțiunii introductive de instanță se impunea în baza excepției prescripției dreptului material la acțiune: prin acțiunea introductivă de instanță reclamanții au solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare având în vedere actul sub semnătură privată încheiat între părți la data de 13.05.2004 și față de refuzul pârâtei de a se prezenta la notar în vederea încheierii convenției în formă autentică.
Acțiunea introdusă pe rolul instanței la data de 26.08.2010 fiind o acțiune personală este supusă termenului general de prescripție de 3 ani.
Conform art. 7 din Decretul nr. 167 din 10 aprilie 1958 privitor la prescripția extinctivă:” Prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită.
În obligațiile care urmează să se execute la cererea creditorului precum și în acelea al căror termen de executare nu este stabilit, prescripția începe să curgă de la data nașterii raportului de drept.”
În aplicarea normelor legal menționate excepția prescripției dreptului material la acțiune se impune a fi admisă: prescripția dreptului la acțiune a început la data încheierii convenției, 13.05.2004, acțiunea fiind introdusă după expirarea termenului de 3 ani, respectiv 26.08.2010, în cauză neintervenind cauze de întrerupere sau suspendare a acestuia.
JUDECĂTOR |
I. - D. P. - B. |
Red./ Tehnored. op.separată P.B.I.D. / 31.03.2013/
Tehnored. op.separată. A.E. / 01.04.2013/ 2 ex.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 954/2013. Tribunalul BACĂU | Pretenţii. Decizia nr. 367/2013. Tribunalul BACĂU → |
|---|
