Obligaţie de a face. Sentința nr. 3169/2013. Tribunalul BACĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3169/2013 pronunțată de Tribunalul BACĂU la data de 22-04-2013 în dosarul nr. 3286/270/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BACĂU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 103/2013
Ședința publică de la 22 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. C.
Judecător C. M. P.
Grefier V. S.
Pe rol fiind judecarea apelului civil promovat de către apelantul B. GH. G. împotriva sentinței civile nr.3169/10.10.2012 pronunțata de Judecătoria Onești în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata U. A. TERITORIALĂ . G. M. G., având ca obiect obligație de a face .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul B. G. care a fost legitimat cu CI . nr._ Poliția Tg. Ocna si avocat I. P. pentru intimata U. A. Teritorială . B. R. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul pricinii, modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Instanța procedează la audierea martorei sub prestare de jurământ, declarația aceștia fiind consemnată si atașată la dosar.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat, instanța constată terminată cercetarea judecătorească si acordă cuvântul pe fondul motivelor de apel.
Apelantul B. G. solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Apărătorul intimatei solicită respingerea apelului ca fiind nefundat, menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond.
Dezbaterile fiind închise, instanța reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
-deliberând-
Asupra apelului civil de față reține:
Prin sentința civilă nr. 3169/10.10.2012 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Onești, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Primarului comunei Pîrgărești G. M. G. și s-a respins acțiunea formulată de reclamantul B. Ghe. G. în contradictoriu cu UAT Pîrgărești, ca nefondată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a arătat că reclamantul a solicitat mutarea parcului de joacă amenajat lângă locuința sa, într-o altă locație.
Solicitarea reclamantului a fost respinsă arătându-se că parcul de joacă a fost amenajat în urma hotărârii Consiliului local, cu nr.58/2011, hotărâre însușită chiar de către reclamant care la momentul emiterii ei avea funcția de consilier local. S-a reținut de instanța de fond că folosirea parcului se face potrivit unui program care nu are cum să afecteze liniștea în zonă iar în ceea ce privește folosirea parcului în alte scopuri decât cel pentru care a fost amenajat este o problemă ce poate fi reglementată prin organele de ordine nepunându-se în discuție mutarea parcului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, reclamantul.
Apelul a fost legal timbrat cu 4 lei taxa de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei.
În motivarea apelului, s-a arătat că probele solicitate de către reclamant în susținerea cererii sale au fost respinse nejustificat de instanță,care astfel nu a soluționat fondul cauzei și raportat la această împrejurare nu există o motivare a hotărârii date.
S-a arătat că în mod neîntemeiat a fost dată soluția raportat la înscrisurile depuse de reclamant, înscrisuri pe care instanța nu le-a analizat.
În susținerea apelului s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, cu martori și cu înregistrări video, instanța respingând această ultimă probă ca inadmisibilă raportat la probele reglementate de codul de pr.civilă.
Intimata a solicitat respingerea apelului, acțiunea reclamantului fiind nefondată, nepunându-se în discuție mutarea locului de joacă amenajat în baza unei hotărâri a Consiliului local atâta vreme cât aceasta nu a fost contestată.
Analizând motivele de apel invocate în raport de probele administrate la fond și în judecata apelului, tribunalul reține că apelul este nefondat după cum urmează:
Privitor la pronunțarea unei hotărâri care nu a analizat fondul cauzei prin raportare la probele administrate la instanță de fond, tribunalul reține că susținerile apelantului sunt nefondate, respingerea unei probe și pronunțarea unei hotărâri doar pe baza probelor administrate neechivalând cu o cercetare a fondului cauzei astfel cum susține apelantul.
De altfel instanța de apel a admis probele solicitate în apel respectiv proba cu înscrisuri și cu martori, această din urmă probă fiind respinsă de instanța de fond urmând ca apelul să fie analizat prin raportare la întreg probatoriul administrat.
Criticile legate de împrejurarea că prin soluționarea fondului cauzei instanța a pronunțat o hotărâre nemotivată, de asemenea sunt neîntemeiate întrucât așa cum s-a arătat, respingerea unei probe nu înseamnă neanalizarea fondului cauzei și nici nemotivarea hotărârii. Instanța a analizat fondul cauzei prin raportare la înscrisurile depuse iar din conținutul sentinței pronunțate rezultă raționamentul juridic care a dus la soluția dată, astfel că nu se poate vorbi de o nemotivare a hotărârii.
Privitor la criticile aduse sentinței sub aspectul analizei probelor având în vedere și înscrisurile depuse în apel și declarațiile martorilor audiați în apel, tribunalul reține că apelul este nefondat..
Așa cum a arătat și instanța de fond, amenajarea locului de joacă inclusiv amplasamentul acestuia au fost stabilite prin hotărârea nr. 58/14.11.2011 a Consiliului local al comunei Pîrgărești(f.16 dosar fond) apelantul însuși fiind de acord, în calitatea sa de consilier local.
Din motivele de fapt ale cererii formulate rezultă că nemulțumirea apelantului – reclamant este justificată de modalitatea concretă în care locul de joacă este folosit, acesta arătând că, în afara programului stabilit, locul de joacă e folosit de persoane în afara scopului pentru care a fost amenajat, tineri din . adune noaptea și să facă zgomot puternic, existând chiar pericol de incendiu, întrucât aruncă țigări aprinse spre gardul reclamantului aflat în imediata vecinătate a parcului.
Martorul P. M. audiat la cererea apelantului(f.67) a arătat că apelantul e nemulțumit de zgomotul făcut de copii dar în același timp la rândul său comportamentul apelantului este unul provocator, copiii fiind alungați de apelant, din parc atât în timpul zilei cât și noaptea. A arătat martorul că apelantul a formulat anumite plângeri la adresa unor tineri însă comportamentul unora care, pe timpul verii, se adună și fac gălăgie este un aspect izolat. A mai declarat martorul că există un astfel de zgomot și în alte zone din . tinerii de regulă însă nu există nemulțumiri din partea sătenilor. De altfel martorul a arătat că ceilalți vecini ai apelantului nu sunt deranjați de amplasamentul locului de joacă.
La rândul său martora B. R. M.(f.77) a arătat că apelantul are un comportament inadecvat, obișnuind să alunge din parc și copiii de vârste mici, acestora fiindu-se frică să mai folosească locul de joacă. Martora a arătat că și alți părinți au fost nemulțumiți de atitudinea reclamantului, care a alungat copiii chiar și atunci când se aflau în parc, în timpul programului afișat.
Rezultă din procesul verbal . nr._/29.06.2012 (f.51) și sentința civilă nr. 2657/2012( f. 53) că apelantul a fost amendat contravențional întrucât în ziua de 29.06.2013, ora 17,oo a provocat scandal într-un loc public, aruncând cu pietre într-un grup de copii.
La dosar s-a depus și referatul nr._/2012 al Poliției rurale și ordonanța nr. 1516/P/2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Onești(f. 30, 32) din care rezultă că apelantul în cauză a formulat plângere penală pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere împotriva numiților A. P. –I., P. Edving – M., P. N. – Antonel, Datner Norbert, L. D. C.. Prin ordonanța nr. 1516/2.10.2012 a Parchetului de pe lângă judecătoria Onești s-a dispus neînceperea urmării penale față de A. P. I. întrucât fapta nu părezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni iar în ceea ce-i privește pe Datner N. și L. D. C. s-a arătat că aceștia fiind minori nu răspund penal și fapta de asemenea nu prezintă gradul de pericol social al infracțiunii. Pentru P. N.A. și P. E.M. s-a dispus neînceperea urmăririi penale, întrucât nu sunt autorii faptei reclamate.
Rezultă din ordonanța sus-menționată și referatul poliției că au existat nemulțumiri ale apelantului în cauză, față de comportamentul inadecvat al unor copii și tineri care au aruncat cu pietre în casa apelantului provocându-i distrugeri minore și rezultă din procesul verbal de contravenție sus-menționat că la rândul său apelantul a fost subiectul unor sesizări adresate de săteni organelor de poliție.
Coroborate aceste aspecte și cu declarațiile martorilor, tribunalul reține că nemulțumirile apelantului vizează cu precădere modalitatea concretă de folosire a locului de joacă, împrejurare care poate fi rezolvată prin urmărirea de către organele de ordine a modului de folosire a parcului și sancționarea faptelor care contravin normelor de ordine și convețuire socială, astfel cum, de altfel, s-a și întâmplat.
Rezultă din înscrisurile depuse precum și din declarațiile martorilor că s-a stabilit un program de funcționare a parcului și împrejurarea că acesta e folosit în afara orelor stabilite și în alte scopuri decât cel pentru care a fost creat sunt aspecte care pot fi sancționate și nu presupun cu necesitate mutarea locului de joacă în altă locație.
Pe de altă parte, din declarațiile martorilor și din procesul verbal de contravenție depus la dosar rezultă că atitudinea apelantului este la rândul său una inadecvată și provocatoare astfel că nemulțumirile sale vor fi reținute sub această rezervă.
În consecință, văzând art. 296 Cod pr.civilă și probatoriul administrat atât la fondul cauzei cât și în instanța de apel, tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
Față de dispozițiile art. 274 al. 1 Cod pr.civilă apelantul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat, cheltuieli avansate de intimată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul civil promovat de către apelantul B. GH. G., cu domiciliul în . Nou ., Județul Bacău împotriva sentinței civile nr.3169/10.10.2012 pronunțata de Judecătoria Onești în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata U. A. TERITORIALĂ . G. M. G., din ..
Obligă apelantul la plata sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea intimatei.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Aprilie 2013
Președinte, C. C. | Judecător, C. M. P. | |
Grefier, V. S. |
Red.sent.A. Gh.
Red.dec.C.C. 26.06.2013
Tehno red.VS ex.4/1.08.2013
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Anulare act. Sentința nr. 2/2013. Tribunalul BACĂU → |
|---|
