Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr. 7607/2013. Tribunalul BACĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7607/2013 pronunțată de Tribunalul BACĂU la data de 23-04-2013 în dosarul nr. 18093/180/2008*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BACĂU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 105/2013
Ședința publică de la 23 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. P.
Judecător P. C. F.
Grefier I. A. D.
Pe rol fiind apelul civil promovat de apelantul-pârât S. G. împotriva sentinței civile nr. 7607/12.10.2011 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații-reclamanți G. A., G. D., G. I. și intimații S. A. D. - prin curator S. D. și S. E. M. - Prin Curator S. D. având ca obiect „hotarâre care sa tina loc de act autentic”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 12.04.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă cu prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
-deliberând-
Deliberând asupra apelului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 7607/12.10.2011 Judecătoria Bacău a admis acțiunea civilă în constatare formulată de reclamanții G. A., G. D. și G. I. în contradictoriu cu pârâții S. G., S. A. D., S. E. M., a constatat perfectă vânzarea-cumpărarea imobilului casă compus din 2 camere în suprafață utilă de 50,47 mp și suprafața de 68 mp teren aferent, situat în Bacău, ., nr. 22, jud. Bacău, intervenită la data de 30.12.1998 între reclamanții G. A., G. D. și G. I. în calitate de promitenți cumpărători și pârâtul S. G. și soția acestuia actualmente decedată, S. Nuța, în calitate de promitenți-vânzători. S-a dispus că hotărârea ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare. A fost obligat pârâtul S. G. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2313,30 lei.
Din probele administrate în cauză instanța a reținut că părțile s-au înțeles ca reclamantele G. D. și G. A. să cumpere imobilul situat în Bacău, . nr. 22, jud. Bacău sens în care au încheiat o . înscrisuri sub semnătură privată, finalizând cu înscrisul întocmit la data de 30.12.1998, înscris în care s-a menționat în mod expres că reprezintă act de vânzare-cumpărare prin care pârâtul S. G. și soția acestuia, San Nuța actualmente decedată au arătat că imobilul a fost achitat de reclamantele G. A. și G. D.. Deși pârâtul S. G. a negat pe tot parcursul procesului că la încheierea înscrisurilor sub semnătură privată a intenționat să înstrăineze imobilul, din conținutul înscrisurilor sub semnătură privată intitulate chitanței ( fila 71), chitanță din 28.03.1997 ( fila 70), chitanță din 13.06.1998 ( fila 72) rezultă fără echivoc faptul că între părți a avut loc o promisiune de vânzare-cumpărare. Faptul că pe parcurs prețul vânzării a fost menționat ca fiind fie de 50.000.000 ROL plus banii de cumpărare a casei, pentru ca mai apoi să se menționeze un preț de 77.000.000 ROL, pentru ca ulterior, părțile să încheie un înscris sub semnătură privată în care au recunoscut încheierea promisiunii de vânzare-cumpărare arătând că prețul total achitat de reclamante este de_ ROL achitați în etape: 77.000.000 ROL,_ ROL, 48.000.000 ROL, 25.000.000 ROL și 10.000.000 ROL.
Din concluziile raportului de expertiză grafoscopică instanța a reținut că pârâtul a scris și semnat personal înscrisul denumit chitanță din 28 martie 1997 și a semnat la rubrica vânzător, de pe înscrisul denumit „Chitanță” datat 20/1997, la rubrica vânzători de pe înscrisul denumit „Act de vânzare-cumpărare” din 30.12.1998 și la rubrica „am primit” de pe înscrisul denumit „ Chitanță” datat 13.05.1998.
Aceste concluzii coroborate cu depozițiile martorilor B. M. și P. L. care au fost prezenți la semnarea chitanțelor și înmânarea diferitelor sume de bani au format convingerea instanței că între reclamanți pe de o parte și pârâtul S. G. împreună cu soția acestuia, pe de altă parte, a intervenit promisiunea de vânzare-cumpărare pentru imobilul casă și teren situat în Bacău, . nr. 22.
A reținut și faptul că semnăturile menționate de reclamanți ca fiind executate de S. Nuța aparțin acesteia având în vedere depozițiile martorilor care au semnat înscrisurile sub semnătură privată coroborate cu concluziile aceluiași raport de expertiză potrivit cărora semnăturile respective sunt executate de aceeași persoană.
Instanța a reținut că părțile au executat și clauzele anticipatorii ale convențiilor încheiate, respectiv a fost predat către promitenții cumpărători bunul promis și aceștia din urmă au plătit prețul stabilit promitenților vânzători, astfel cum rezultă din declarațiile martorilor și din înscrisurile existente la dosar.
Instanța a apreciat că înscrisurile sub semnătură privată intitulate “Act de vânzare-cumpărare” și cele intitulate “Chitanță” au semnificația unor antecontracte de vânzare cumpărare, apreciind ca valabil încheiat înscrisul sub semnătură privată intitulat “Act de vânzare-cumpărare” încheiat la 30.09.1998 întrucât pârâtul S. G. și S. Nuța, promitenții vânzători aveau la acea dată proprietatea bunului promis spre vânzare, putând din acel moment să transmită dreptul de proprietate asupra bunului menționat. Astfel, instanța constată că promitenții vânzători S. G. și S. Nuța au devenit proprietarii imobilului situat în Bacău, . nr. 22 la data de 29.09.1998 când a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 291 ( fila 67 dosar).
În ce privește prețul vânzării, în raport de dispozițiile art.1664, instanța apreciază că este suficient determinat.
În ce îl privește pe reclamantul G. I., instanța a apreciat că se justifică prezența sa în proces având în vedere prezumția de mandat tacit la dobândirea bunurilor de către unul dintre soți precum și faptul că acesta este soțul promitentei cumpărătoare G. D..
Pentru considerentele expuse, reținând incidența dispozițiilor art. 1650 și 1669 C.civ. din 1864 instanța a admis acțiunea.
Împotriva sentinței a formulat recurs pârâtul S. G.. Aceasta a arătat că înscrisul intitulat „act de vânzare cumpărare” încheiat la data de 30.09.1998, ca și celelalte înscrisuri reținute de prima instanță nu respectă condițiile prevăzute de lege pentru a putea fi considerate acte de vânzare. În aceste acte nu s-au precizat obiectul vânzării, părțile, data vânzării, prețul, momentul și locul încasării, mențiunea întocmirii actelor în atâtea exemplare câte părți sunt. Între părți nu s-a discutat despre vânzarea casei, ci doar despre împrumuturi. Consimțământul trebuie liber exprimat, și nu în fața unui procuror, cu cătușele la mână. Nu s-a ținut seama de faptul că la data încheierii actelor, apelantul nu era proprietarul casei, contractul cu TERMLOC încheindu-se mai târziu. Instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, pronunțându-se și cu privire la terenul de 68 mp, teren asupra căruia apelantul a arătat că nu este proprietar. Actele invocate de către intimata reclamantă prezintă îngroșări, subscrieri, mențiuni adăugate în spațiile libere. În cauză nu s-a efectuat nicio expertiză care să se identifice și să evalueze imobilul, astfel că nu se înțelege motivul pentru care instanța a arătat că acesta este suficient determinat.
La termenul din 27.04.2012 instanța a stabilit valoarea obiectului litigiului și sumele datorate de părți cu titlu de taxă judiciară de timbru.
La termenul din 25.05.2012 instanța a calificat calea de atac ca fiind apelul.
Atât apelantul pârât, cât și intimații reclamanți au beneficiat de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru pentru apel, respectiv, pentru fond.
În apel s-a administrat proba cu înscrisuri noi, respectiv a fost depus Ordinul Prefectului nr. 39/16.02.2009, precum și documentația care a stat la baza emiterii acestuia.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Astfel cum a reținut și instanța de fond, între părți s-au încheiat succesiv mai multe promisiuni de vânzare cumpărare a imobilului situat în Bacău, . nr. 22. Părțile au întocmit cinci înscrisuri sub semnătură privată, astfel:
- înscrisul denumit „Chitanță” datat 28.03.1997 prin care promitenții vânzători recunoșteau că a existat anterior o înțelegere de vânzare a imobilului și prin care arătau că la data întocmirii înscrisului au mai primit încă 50 000 000 lei (ROL).
- înscrisul denumit „Chitanță” datat 20.12.1997 prin care promitenții vânzători arătau că au vândut casa și că au mai primit de la promitenții cumpărători încă 77 000 000 lei (ROL). Mențiunea din cuprinsul înscrisului referitoare la faptul că acesta a fost semnat în fața unui procuror nu face dovada existenței unui viciu de consimțământ cu privire la încheierea actului, astfel cum s-a invocat în cererea de apel.
- înscrisul denumit „Chitanță” datat 13.06.1998 prin care promitenții vânzători arătau că, pe lângă faptul că au împrumutat de la intimata reclamantă G. D. o sumă de bani, dar, pe lângă această sumă, recunoșteau că au mai primit 57 000 000 lei ca diferență de preț pentru casă.
- înscrisul denumit „Declarație” datat 30.12.1998 prin care promitenta vânzătoare S. Nuța arăta că între părți s-a încheiat într-adevăr promisiunea de vânzare cumpărare asupra imobilului, contraprestația promitenților cumpărători până la acea dat constând în suma de_ lei (ROL) și două garsoniere.
- înscrisul denumit „Act de vânzare cumpărare” datat 30.12.1998 prin care părțile au convenit termenii finali ai convenției, arătând că obiectul vânzării este imobilul din . nr. 22, că promitenții vânzători au mai primit suma de 25 000 000 lei (ROL), pe lângă sumele anterior primite și cele două garsoniere.
Promisiunea de vânzare bilaterală este actul prin care părțile se obligă să încheie în viitor, la prețul stabilit, contractul de vânzare cumpărare.
Cum promitenții vânzători au crescut treptat pretențiile referitoare la preț, părțile au încheiat în mod succesiv actele enumerate mai sus, prin fiecare antecontract încheiat ulterior, părțile revocând implicit actul anterior conform art. 969 al. 2 din C.civ. din 1864 și negociind de fiecare dată alt preț pentru vânzarea imobilului.
Pe cale de consecință, actul care este susceptibil de perfectare este ultimul act încheiat de părți, și anume cel din data de 30.12.1998 (și nu 30.09.1998 cum s-a trecut probabil dintr-o eroare materială în considerentele sentinței apelate). În acest act s-au stabilit atât părțile (S. G. și S. Nuța în calitate de promitenți vânzători, G. D. și G. A. în calitate de promitente cumpărătoare), obiectul vânzării (imobilul din . nr. 22), precum și prețul total convenit (acesta fiind determinabil și constând în chiria achitată de intimatele reclamante pentru apelantul pârât pe o perioadă de doi ani, prețul a două garsoniere, ratele aferente contractului încheiat cu . de 25 000 000 lei (ROL) achitată la data de 30.12.1998 și sumele achitate anterior, sume ce rezultă din actele anterioare încheiate între părți, respectiv_ lei (ROL). De asemenea, pe actul în discuție au fost aplicate semnăturile părților, astfel cum rezultă și din raportul de expertiză grafoscopică efectuat în cauză.
În ceea ce privește obiectul contractului, apelantul pârât a susținut că acesta nu este determinat deoarece nu s-a efectuat nicio expertiză în cauză. Contrar acestei susțineri, instanța apreciază că obiectul contractului este suficient determinat în cuprinsul antecontractului, imobilul fiind determinat de părți nu numai prin arătarea străzii și a numărului acestuia, ci și prin aceea că se arată că la data încheierii antecontractului, 30.12.1998, acesta fusese cumpărat, făcându-se referire implicit la contractul de vânzare cumpărare cu . 29.09.1998, contract prin care se arată că imobilul este compus din două camere în suprafață utilă de 50,47 mp, precum și din suprafața de teren de sub construcție, de 68 mp.
De asemenea, este neîntemeiat motivul de apel prin care se critică sentința pronunțată de Judecătoria Bacău pentru extra petita. Astfel cum rezultă din cererea de chemare în judecată, intimatele reclamante au solicitat perfectarea antecontractului atât cu privire la casă, cât și cu privire la terenul aferent, instanța admițând acțiunea în aceste limite.
Nu va fi reținută de către instanță nici susținerea apelantului conform căreia la data încheierii antecontractului nu era proprietar asupra imobilului, având în vedere că, așa cum s-a mai arătat, la data de 30.12.1998 promitenții vânzători deja cumpăraseră casa și terenul aferent prin contractul nr. 291/29.09.1998 încheiat cu .>
Față de considerentele referitoare la faptul că părțile au revocat succesiv, în mod consensual, actele încheiate anterior datei de 30.12.1998, instanța nu va mai analiza motivele de apel referitoare la nevalabilitatea acestora.
Având în vedere aceste motive, Tribunalul apreciază că apelul formulat în cauză este nefondat, urmând ca în temeiul art. 296 C. din 1865 să îl respingă.
În temeiul art. 274 C. din 1865 apelantul pârât va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată suportate de către intimatele reclamante G. A. și G. D. constând în onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul civil promovat de apelantul-pârât S. G. cu domiciliul în Bacau ., . împotriva sentinței civile nr. 7607/12.10.2011 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații-reclamanți G. A. cu domiciliul în Bacau ..2, ., ., cu reședința în București, sector 2, .. 150, G. D. cu domiciliul în Bacau ..12, ., jud. Bacău, G. I. cu domiciliul în Bacau ..12, ., jud. Bacău și intimații S. A. D. - prin curator S. D. cu domiciliul în Bacau ..30 jud. Bacau și S. E. M. - prin curator S. D. cu domiciliul în Bacau .. 30 jud. Bacau ca nefondat.
Obligă apelantul-pârât să plătească intimatei-reclamante cheltuieli de judecată în cuantum de 2000 lei.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Aprilie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR
P. C. M. F. P. C.
GREFIER
D. I. A.
Tehno./Red.dec.F.P.C./25.07.2013
Tehno.D.I.A./9 ex./04.09.2013
| ← Pretenţii. Hotărâre din 15-05-2013, Tribunalul BACĂU | Obligaţie de a face. Sentința nr. 3169/2013. Tribunalul BACĂU → |
|---|
