Revendicare imobiliară. Hotărâre din 13-11-2013, Tribunalul BACĂU
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul BACĂU la data de 13-11-2013 în dosarul nr. 516/199/2008
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BACĂU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1057/2013
Ședința publică de la 13 Noiembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. D.
Judecător G. D.
Judecător C. M. R.
Grefier E. Țimiraș
Pe rol fiind recursul civil promovat de către recurentul pârât L. I. I. împotriva sentinței civile nr.575/06.03.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți B. N., B. A., B. M., B. A., M. I., B. V., A. A. Teritorială a Orașului B. prin Primar, având ca obiect revendicare imobiliară.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică de la 06 Noiembrie 2013 fiind consemnate de instanță în încheierea de dezbateri de la acel termen încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
- deliberând -
Asupra recursului de față ,constata:
Prin . 2012 pronunțată de Judecatoria Buhusi in dosar 516/ 199/ 2008 s-a. admis acțiunea civilă având ca obiect revendicare, formulată de către reclamanții B. N., B. A., B. M., B. A., M. I., B. V., în contradictoriu cu pârâtul Luc în B., .. 46, jud. Bacău fiind obligat sa lase în deplina proprietate și liniștita posesie reclamanților suprafața de 2141 mp teren, situată în intravilanul orașului B., ..46, compusă din suprafața de 588 mp arabil –T 100, P 14, suprafața de 536 mp arabil - T 100, P 35, suprafața de 872 mp vii- T 100, P 15, suprafața de 379 mp livezi- T 100, P 16, așa cum au fost identificate în schița anexă a raportului de expertiză topografică efectuat de expertul P. V..
S-a admis capătul de cerere având ca obiect obligația de a face fiind obligat pârâtul L. I. I. să ridice construcțiile C3, C4, C5 și C6, ridicate de către acesta pe terenul proprietatea reclamanților, astfel cum au fost identificate în schița-anexă a raportului de expertiză topografică efectuat de către exp. P. V..
S-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului L. I. I. la plata contravalorii producției nerealizate de pe terenul în litigiu.
S-a respins acțiunea conexă formulată de către reclamantul-pârât L. I. I. împotriva Orașului B. prin Primar, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă si ca neîntemeiată acțiunea conexă formulată de către reclamantul-pârât L. I. I. în contradictoriu cu pârâții-reclamanți B. N., B. A., B. M., B. A., M. I. și B. V., acțiune având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin efectul uzucapiunii de lungă durată.
In motivarea acestei solutii Judecatoria a retinut ca în ceea ce privește reclamanții, aceștia sunt moștenitorii numitei B. Soltana, decedată la data de 31.03.1994, conform mențiunilor certificatului de moștenitor nr.790/31.05.1995 (fila 80 dosar) și a actelor de stare civilă atașate. Pe numele acesteia a fost emis TP nr._/27.01.1995, pentru suprafața totală de 3 ha 4882 mp teren situat pe raza orașului B., din care suprafața de 2382 mp se găsește în intravilanul orașului .
Legalitatea titlului reclamanților a făcut obiectul verificării instanțelor, în mai multe cauze.
Astfel, prin s.c. nr.1909/19.12.2002 pronunțată în dosarul nr.286/1999 al Judecătoriei B. a fost respinsă acțiunea în constatarea nulității absolute a TP nr._/27.01.1995, soluție rămasă definitivă prin anularea apelurilor declarate (prin dec.civ.nr.723/27.06.2003 a Tribunalului Bacău).
De asemenea, prin decizia civilă nr.317/18.10.2001 a Tribunalului Suceava, pronunțată în dosarul nr. 3805/2001 a fost admis apelul declarat împotriva s.c. nr. 800/14.02.2001 a Judecătoriei Suceava (instanță desemnată să judeca cauza, ca urmare a admiterii cererii de strămutare), iar pe fond a fost respinsă cererea reconvențională a comisiei Județene Bacău, prin care se solicitase anularea titlului amintit. Decizia Tribunalului Suceava a rămas irevocabilă, prin respingerea recursului, conform dec. civ. nr.2769/02.10.2002 a Curții de Apel Suceava.
Prin urmare, se poate reține că reclamanții invocă, în susținerea dreptului lor de proprietate, un titlu valid.
Suprafața în litigiu, găsită la măsurători 2141 mp, a fost identificată prin schița raportului de expertiză topo-cadastrală efectuată în cauză de către exp. P. V. (filele 362-366 dosar), pe conturul punctelor 2-3-5-6-7-8-9-10-11-12-13-14-15-16-17-4-2, cu urmatoarele vecinătăți: NV- L. I. I., NE- .- Școala Generală nr.1 B., sala de sport și calea de acces către școală, S- . E. și A. Ș..
Potrivit susținerilor pârâtului, tatăl său, L. C. I., ar fi intrat în posesia terenului asupra căruia se solicită a se constata dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, în anul 1966, în urma încheierii unui contract de vânzare-cumpărare sub semnatură privată, încheiat cu autorul reclamanților (I. N. N.). Suprafața înstrăinată avea 3570 mp, însă terenul a suferit diminuări succesive, până la suprafața de 2382 mp, în principal, ca urmare a intervenției autorităților, iar asupra întregului teren pârâtul, la început împreună cu fosta soție (L. M.), ulterior, singur, a exercitat o posesie caracterizată, pașnică, publică sub nume de proprietar.
Susține pârâtul –reclamant L. I. că înscrisul care ar face dovada acestei tranzacții ar fi fost distrus ca urmare a inundațiilor ce au afectat zona.
Din suprafața cumpărată prin actul sub semnătură privată fostul CAP i-a vândut suprafața de 500 mp, pe care pârâtul-reclamant și-a edificat locuința.
Întrucât pârâtul L. I. nu poate prezenta un titlu valid pentru terenul pe care-l stăpânește, în cele ce succed urmează să se stabilească, pe baza probelor administrate, dacă posesia exercitată de către pârâtul-reclamant îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a sta la baza dobândirii dreptului de proprietate pe calea prescripției achizitive de lungă durată.
În vederea dobândirii proprietății prin uzucapiune, se cere exercitarea unei posesii utile în tot timpul cerut de lege, respectiv 30 de ani (art. 1846, art. 1847 și art. 1890 C.civ., în vechea reglementare, aplicabilă în cauză conform art.6 din Legea nr.287/2009). Rezultă că pentru a opera uzucapiunea este necesară o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și exercitată sub nume de proprietar.
Prin Ordonanța nr.538/P/2000 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău s-a stabilit că martorii care au dat declarații notariale (în sensul că a existat o zdelcă pe care aceștia ar fi semnat-o, ca martori, iar acest act ar fi fost furat lui L. I. de către fosta soție) au fost sancționați cu amendă administrativă, în temeiul art.10 lit.b1 C.pr.pen, reținându-se că, deși au dat declarații false, prin împrejurările în care a fost săvârșită fapta, acesteia îi lipsește gradul de pericol social al unei infracțiuni. Aceeași sancțiune a fost aplicată și lui L. I.. Deși conform prevederilor art.33 C.pr.pen. soluția pronunțată de către organul de cercetare penală nu are autoritate de lucru judecat, în ceea ce privește săvârșirea faptei, situația expusă creează un dubiu cu privire la veridicitatea susținerilor pârâtului-reclamant, cu atât mai mult cu cât in fața instanței se invocă o altă împrejurare (de asemenea, nedovedită) referitoare la „dispariția” înscrisului sub semnătură privată, care ar fi fost, de această dată, distrus în urma unei calamități (inundații).
În ceea ce privește posesia propriu-zisă, analizând rolul agricol al pârâtului-reclamant (fila 163), coroborat cu adeverința Consiliului Local B. nr.5374/199 (fila 161), rezultă că L. I. a figurat în evidențele fiscale, conform declarației pe proprie răspundere, începând cu anul 1973, doar cu suprafața de 1200 mp. Prin sentința civilă nr.5665/1987 a Judecătoriei Bacău terenul a trecut în proprietatea statului, fapt pentru care, din anul 1988 a plătit chirie, iar nu impozit pe terenul respectiv.
Prin urmare, în perioada 1966 (deși nu este certă această dată) – 1973, L. I. nu a figurat în evidențele fiscale, pentru perioada 1973-1987 a plătit impozit, pe baza propriei declarații, doar pentru suprafața de 1200 mp, iar începând cu anul 1988 a exercitat o posesie precară asupra unei părți din terenul pretins a fi fost stăpânit. Conform Deciziei I.C.C.J. nr.VIII/1999 (M.Of.nr.636/27.12.1999), pronunțată într-un recurs în interesul legii, „locatorul, exercitând o posesie precară, nu poate dobândi proprietatea prin uzucapiune, asupra imobilului ce face obiectul locațiunii”.
Chiar dacă pârâtul susține că s-a comportat ca un adevărat proprietar față de suprafața stăpânită, posesia sa nu a fost una publică, întrucât acesta nu a declarat decât după anul 2003 că stăpânește suprafața de 2000 de mp - declarația înregistrată sub nr.3945/25.02.2003 a Primăriei B., fila 164 (când deja părțile erau în conflict și când, teoretic s-ar fi împlinit termenul de prescripție). Din acest teren, declarat de pârât, suprafața de 500 mp a fost dobândită prin actul de dare cu plată încheiat în anul 1967 (fila 150), prin urmare atitudinea sa de proprietar față de suprafața stăpânită s-a manifestat (eventual) numai în ce privește diferența de 1500 mp și numai după anul 2003.
În urma măsurătorilor efectuate expertul P. V. a stabilit că suprafața de 500 de mp nu se suprapune cu restul terenului stăpânit de către pârâtul-reclamant (în suprafață de 2141 mp), ci se află în prelungirea acestuia, iar suprafața revendicată de către reclamanți a fost deținută la rol de către autorul acestora, I. N. N., fiind, ulterior înscris în titlul de proprietate al lui B. Soltana, de care se prevalează reclamanții.
De remarcat faptul că nici în anul 2007, conform adresei nr._/07.07.2007 reclamanții, în calitate de moștenitori ai defunctei B. Soltana, nu fuseseră puși în posesie cu privire la suprafețele înscrise în TP nr._/27.01.1995, datorită refuzului pârâtului de a permite accesul autorităților pentru efectuarea măsurătorilor necesare. Prin urmare, cel puțin pentru ultimul an al termenului de prescripție achizitivă pârâtul-reclamant și-a conservat dreptul prin acte de violență, ceea ce face ca posesia sa să nu fie una caracterizată, aptă să ducă la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.
Concluzionând asupra celor constatate, instanța apreciază că nu s-a făcut dovada, de către pârâtul-reclamant, a îndeplinirii condițiilor legale pe care trebuie să le îndeplinească posesia exercitată, pentru a sta la baza prescripției achizitive. Pe de altă parte, așa cum s-a arătat în prima parte a considerentelor, titlul invocat de către reclamanți, care-i îndreptățește să se considere proprietari ai terenului, fiind unul legal, chiar dacă a fost contestat de către pârât, le oferă acestora deschisă calea soluționării favorabile a acțiunii în revendicare împotriva posesorului neproprietar (pârâtul L. I.), cu care a fost învestită instanța.
Având în vedere soluția dată primului capăt de cerere, instanța urmează să admită și al doilea capăt de cerere, având ca obiect obligația de a face, respectiv, ridicarea construcțiilor C3, C4, C5 și C6 aparținând pârâtului-reclamant de pe terenul stăpânit fără drept, identificate de către expertul P. V. în schița anexă a raportului de expertiză.
Cu privire la capătul de cerere formulat de către reclamanți de a fi obligat pârâtul la plata contravalorii recoltei pe ultimii trei ani, socotiți retroactiv, de la data introducerii cererii, instanța constată că nu s-a administrat niciun probatoriu în susținerea sa, astfel încât va fi respins ca neîntemeiat.
Împotriva acestei solutii a formulat recurs pîrîtul L. I. prin care a aratat ca hotărirea este nelegală si netemeinica intrucît sentinta pronuntata nu cuprinde motivele pe care se sprijina fiind nemotivata dat fiind ca:reclamantii nu au respectat cerintele procedurale mininale in momentul învestirii instantei, pîrîtul a formulata intimpinare prin care arata ca actiunea este lipsita de obiectul material al revendicarii ,pîrîtul nu a primit copii după inscrisurile de care se prevaleaza reclamantul ,instanta nu analizeaza apărările formulate de pîrît prin intimpinare,desi a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale active la termenul din 30 03 2009 aceasta nu a fost analizata, a fost incalcat principiul continuitatii dat fiind ca după epuizarea probatoriilor a fost schimbata compunerea completului de judecata. De asemenea, in considerentele sentintei nu se regaseste nici o analiza a probelor administrate la cererea pîrîtului si nici care este motivul pentru care au fost inlaturate depozitiile martorilor audiati la cererea pîrîtului care se coroboreaza cu situatii obiective de genul distrugerea inscrisului si luarea acestuia de catre fosta sotie.
Solutia este criticata si sub aspectul gresitei retineri de catre prima instanța a faptului că pîrîtul a fost un detentor precar iar instanta nu a observat ca reclamantii ar fi trebuit sa depuna la dosar ordinul prefectului ,act ce ar face dovada proprietatii raportat la preluarea abuziva a terenului or, reclamantii nu au depus un astfel de act.
In mod eronat sustine instanta de fond ca posesia exercitata de pîrît nu ar fi fost publica raportat la anul declararii in Rolul fiscal -2003 in realitate terenul fusese declarat inca din 1966.Si faptul exercitarii unor acte de violenta este gresit apreciata de catre prima instanta in acest sens neexitind probe la dosar.De asemenea instanta a opus pîrîtului o presupusa rea credinta in contra celor mentionate in art. 1890 cod civil .
In drept a invocat prev. art 299 si urm c. pr. civ.
Intimatul B. N. a formulat intimpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
In recurs nu s-au administrat probe noi in conditiile art. 305 c. pr. Civ.
Recursul este neintemeiat pentru motive ce se vor expune in cele ce urmează.
Motivul referitor la nemotivarea solutiei de catre instanta de fond este neîntemeiat da fiind ca aceasta a analizat în paralel atit actiunea principala cît si actiunea conexa comparînd titlurile de proprietate ale ambelor părti litigante. Or, din moment ce reclamantii exhiba un titlu a cărui valabilitate a fost analizata pe cale judecatoreasca iar recurentul invoca pe cale de exceptie prescriptia achizitiva este evident ca era necesar ca instanta de fond sa îsi intemeieze considerentele pe indeplinirea conditiilor prev. de art. 1847 din vechiul Cod civil.
Argumentele recurentului- că reclamantii nu au respectat cerintele procedurale minimale in momentul învestirii instantei, ,pîrîtul nu a primit copii după inscrisurile de care se prevaleaza reclamantul, a fost incalcat principiul continuitatii dat fiind ca după epuizarea probatoriilor a fost schimbata compunerea completului de judecata, sunt strict de ordin procedural, instanta nu era obligata sa le reia in sentinta pronuntata si nu au produs vreo vatamare care sa determine nulitatea hotaririi din moment ce recurentul a fost in masura să isi exercite dreptul la apărare. Tribunalul considera ca masurile dispuse de instanta pe parcursul judecatii au fost legale iar pîrîtul nu a suferit nici o vătămare procesuala .
Tribunalul constata ca la termenul din 14 05 2009 a fost respinsa exceptia lipsei calitatii procesuale active aceasta fiind deci analizata de instanta astfel că in mod gresit recurentul isi intemeiaza recursul pe aceasta sustinere. Tribunalul consideră si ca, instanta de fond a răspuns intîmpinarii pîrîtului din punct de vedere strict juridic, fiind de observat ca aceasta nu era obligata sa redea argumentația situatiei de fapt si sa raspunda la toate sustinerile pîrîtului, apărările sale putind fi analizate si indirect prin prezentarea punctului de vedere in fapt si in drept al instantei bazat pe probele administrate. Tehnica motivarii hotaririi judecatoresti nu presupune a se răspunde la sustineri auxiliare demersului juridic ci de a incerca o incadrare a acestora in drept ,atunci cind este posibil si a raspunde acestora . si fără echivoc .Pe de alta parte prezentarea unui punct de vedere bine fundamentat in fapt si in drept ,conduce la concluzia logica dealtfel ,ca instanta nu a retinut celalalt punct de vedere prezentat de pîrît astfel ca o reluare a motivarii in sens invers nu mai este necesara in conditile in care se poate lesne deduce si argumentarea per a contrario.În acest sens este de mentionat ca prima instanta a facut referire in considerentele sentintei atit la inscrisul sub semnatura privata, pe care l-a inlaturat motivat cît si la martorii audiati aceasta considerind in mod corect ca date fiind cercetarile de natura penala si conflictele existente intre părti un astfel de probatoriu este de natura subiectiva Din considerentele sentintei, se constata ca instanta si-a intemeiat motivarea si si-a format convingerea raportat la probele cu inscrisuri si expertiza, tribunalul considerind ca fiind corecta o astfel de solutionare raportat la datele spetei ,a conflictelor indelungate existente intre părti si a atitudinii lor procesuale.
De asemenea si conditiile de existenta a prescriptiei achizitive au fost corect apreciate de prima instanta, cele invederate in recurs- publicitatea posesiei,actele de violenta,reaua credința, calitatea de detentor precar a pîrîtului, nefiind fundamentate pe probe.Nici sustinerile referitoare la necesitatea ca reclamantul sa isi dovedeasca proprietatea prin un anumit titlu-ordin al prefectului nu este intemeiata din moment ce titlul de proprietate al acestora a fost analizat de instantele judecatoresti.
In concluzie, tribunalul considera ca in mod corect a fost solutionata cuza in prima instanta iar criticile aduse hotăririi fiind neîntemeiate motiv pentru care urmeaza sa respingă recursul ca nefundat.
Vazind si disp. art. 274 c. pr. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge recursul civil promovat de către recurentul pârât L. I. I., cu domiciliul în orașul B., ..46, județul Bacău, împotriva sentinței civile nr.575/06.03.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți B. N., cu domiciliul în orașul B., . la B. nr.52, județul Bacău, B. A., cu domiciliul în orașul B., . la B. nr.52, județul Bacău, B. M., cu domiciliul în orașul B., . la B. nr.52, județul Bacău, B. A., cu domiciliul în orașul B., . la B. nr.52, județul Bacău, M. I., cu domiciliul în orașul B., . la B. nr.52, județul Bacău, B. V., cu domiciliul în orașul B., . la B. nr.52, județul Bacău, și A. A. Teritorială a Orașului B. prin Primar, cu sediul în orașul B., ., județul Bacău, ca nefondat.
Obligă recurentul să plătească intimatului B. N. suma de 800 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorar avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Noiembrie 2013.
Președinte, C. D. | Judecător, G. D. | Judecător, C. M. R. |
Grefier, E. Țimiraș |
Red. s.c. M. A. I.
Red. / tehnored. motiv. d. c. D.G. - 21.02.2014
/ Ț.E. - 2 ex. / 17.04.2014.
E.Ț. 15 Noiembrie 2013
| ← Fond funciar. Decizia nr. 487/2013. Tribunalul BACĂU | Partaj judiciar. Sentința nr. 2879/2013. Tribunalul BACĂU → |
|---|
