Acţiune în constatare. Decizia nr. 685/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 685/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 06-06-2013 în dosarul nr. 5959/271/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR ORADEA
-SECȚIA I CIVILĂ-
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 685/R/2013
Ședința publică din 6 iunie 2013.
INSTANȚA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTEBULZ J.
JUDECĂTOR D. C.
JUDECĂTOR C. D.
GREFIER I. O.
Pe rol fiind pentru azi pronunțarea recursului civil formulat de recurenții S. D. și S. S. în contradictoriu cu intimații S. A. și S. A. împotriva sentinței civile nr._/2012 pronunțată de Judecătoria Oradea având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal nu se prezintă nimeni.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că dezbaterea cauzei a avut loc la data de 30 mai 2013 când părțile prezente au pus concluzii în recurs, care au fost consemnate în încheierea de ședință de la aceea data, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru astăzi.
TRIBUNALUL
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față instanța de recurs constată următoarele:
Prin sentința civilă nr._ din data de 16 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Oradea a fost respinsă excepția de inadmisibilitate invocată de pârâți, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții S. D. și B. S. în contradictoriu cu pârâții S. A. și S. A., au fost obligați reclamanții în solidar să le plătească pârâților 1500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că defunctul S. D. decedat la data de 20.10.2011 a fost tatăl reclamanților și al pârâtului de r-dul 1 S. A. acesta din urmă fiind căsătorit cu pârâta S. A.
Între pârâții S. A. și S. A. pe de o parte și numitul S. D. pe de altă parte s-a încheiat contractul de întreținere autentificat sub nr. 1326/22.05._ de BNP L. F., având ca obiect prestarea întreținerii de către pârâții în schimbul transmiterii dreptului de proprietate asupra imobilului în natură casă de locuit situată în loc. Apateu nr. 135 împreună cu terenul intravilan aferent în suprafață de 4470 mp înscris în CF 652, identificat cu nr. topo 40, cu menținerea dreptului de uzufruct viager în favoarea întreținutului.
Într-adevăr art. 845 instituie o prezumție relativă de gratuitate în cazul înstrăinărilor făcute în favoarea unui succesibil în linie dreaptă cu menținerea dreptului de uzufruct .
În speță, pentru a intra sub incidența prezumției de gratuitate se solicită constatarea caracterului deghizat al contractului de întreținere, în sensul că acesta constituie în realitate un contract de donație .
Prin întâmpinare pârâții au susținut că o asemenea acțiune în constatarea simulației, introdusă de unul dintre frați este admisibilă doar în cadrul uneia acțiuni în reducțiunea liberalităților excesive, deoarece altfel este imposibil de stabilit rezerva succesorală, cotitatea disponibilă și interesul reclamanților de a cere constatarea simulației.
Susținerea pârâților cu privire la inadmisibilitatea acțiunii urmează a fi înlăturată de instanță, având în vedere că reclamanții și-au dovedit calitatea de moștenitori acceptanți, iar în funcție de soluția din prezenta acțiune pot introduce o acțiune pentru stabilirea drepturilor lor succesorale, acțiune în care pot solicita și reducțiunea liberalităților excesive. Reclamanții, în calitate de moștenitori legali ai întreținutului, în condițiile în care nu s-a dovedit existența altor bunuri în masa succesorală, au un interes actual pentru a stabili dacă în masa succesorală rămasă în urma defunctului lor tată, intră și o parte( rezerva succesorală ) din imobilul obiect al contractului de întreținere pe calea unei acțiuni în constatarea simulației, astfel că instanța va respinge excepția de inadmisibilitate .
Cu privire la fondul acțiunii instanța de fond a reținut că pârâții și-au construit în curtea imobilului o casă în perioada 2009-2010, sens în care au beneficiat și de ajutorul defunctului, iar din anul 2011, pârâții s-au mutat în casa construită, locuind în aceeași curte cu tatăl lor. În perioada anterioară construirii casei, pârâtul a lucrat o perioadă de 2-3 ani, temporar, cam 3 luni pe an în Italia, banii obținuți fiind folosiți la construirea casei.
Între defunctul S. D. și doi dintre copii săi, respectiv reclamantă și pârâtul de r-dul 1, precum și între cei doi frați a existat o relație apropiată, vizitându-se frecvent. Astfel S. D. se deplasa cu bicicleta din Apateu la Oradea pentru a-și vizita săptămânal fiica, la care rămânea de sâmbăta până duminica, ocazie cu care îi aducea diferite produse agricole, fiind găzduit de aceasta și servit cu mâncare, iar uneori îi spăla hainele . În același timp, reclamanta venea periodic în loc Apateu, unde soțul său moștenise o gospodărie, aducându-i tatălui său pachete, însă după ce pârâții s-au mutat în imobil reclamanta nu și-a mai vizitat tatăl.
Pârâții și-au vizitat tatăl și l-au ajutat cu munca în grădină în perioada posterioară încheierii contractului, iar de când s-au mutat în imobil, i-au asigurat acestuia hrana, curățenie și spălatul rufelor . După ce S. D. sen s-a îmbolnăvit, cu câteva luni anterior decesului, pârâții au fost singurii care i-au presta întreținere și îngrijire, reclamanta vizitându-și tatăl mai rar, astfel cu rezultă din declarația martorilor M. V. șui S. V., fil., 39-40 .
În toată perioada anterioară decesului, reclamanta cunoștea că între tatăl său și pârâți s-a încheiat un contact de întreținere, astfel cum rezultă din declarația martorei P. F., ,fil. 42, vecină și prietenă cu familia reclamantei și care a luat cunoștință în mod direct de existența contractului de întreținere, atât de la reclamantă cât și de la tatăl acesteia .
Toți martorii au declarat că defunctul Sfărlea D. a fost un om harnic și gospodar, se putea descurca singur din pensie și din veniturile obținute din vânzarea produselor agricole, neavând nevoie de ajutor decât când s-a îmbolnăvit, perioadă în care de întreținerea sa s-au ocupat exclusiv pârâții, care s-au ocupat și de înmormântarea acestuia .
Cu privire la temeiul de drept aplicabil instanța reține că întrucât contractul de întreținere a fost încheiat cât timp se afla în vigoare vechiul cod civil, dispozițiile acestuia i se vor aplica și nu dispozițiile Noul Cod Civil, care la art. 6 al. 2 prevede în mod expres că actele juridice încheiat înainte de . pot genera alte efecte decât cele prevăzute de legislația în vigoare .
Contractul de întreținere nu a fost reglementat expres în vechiul cod civil, aplicându-i-se disp. art. 969 -970 din vechiul cod civile cu privire la executarea acestuia. .
În privește simulația disp. art. 109 din LPA nr. 71/2011 prevede în mod expres că prevederile art. 1289-1294 din noul cod civil se aplică numai în cazul în care actul secret este încheiat după . noul cod civil, astfel că în speță sunt aplicabile disp. art. 1175 din vechiul cod civil .
Cu referire la constatarea caracterului simulat al contractului de întreținere, instanța de fond a reținut că din probațiunea administrată a rezultat că pârâții și-au îndeplinit obligațiile contractuale, prestând întreținere corespunzătoare, în funcție de nevoile întreținutului, iar la decesul acestuia s-au ocupat de înmormântarea sa, conform tradiției .
Faptul că reclamanta își găzduia tatăl, care o vizita săptămânal, nu înseamnă că acesta avea nevoie de întreținere din partea fiicei sale, că era hrănit și spălat doar în acele împrejurări. În plus reclamata a cunoscut chiar de la tatăl său că acesta a încheiat contract de întreținere cu pârâții și a fost de acord cu încheierea contractului, manifestându-și nemulțumirea doar ulterior, astfel cum rezultă din declarația martorei P. F. .
Cert este că în perioada în care Sfărlea D. a fost bolnav și a avut nevoie de îngrijire specială, singurii care s-au ocupat au fost pârâții. Tot aceștia l-au ajutat și la munca în grădină, iar faptul că pârâtul a fost plecat din țară temporar, în vremea cât tatăl său era sănătos, nu dovedește lipsa intenției de a presta întreținere conform contractului încheiat, în țară continuând să rămână pârâta și fiica pârâților, persoane care îi putea acorda întreținere în caz de nevoie.
Este adevărat că defunctul a declarat că vrea să-i ajute de pârâți, deoarece pe reclamanți i-a ajutat anterior, în sensul că reclamantei i-a dat o garsonieră, iar reclamantului un teren, însă acest fapt echivalează cu intenția de a nu primi în schimb întreținere la nevoie, pe care, așa cum s-a anterior arătat și primit-o.
Caracterul oneros și intenția pârâților de a-și îndeplini obligațiile contractuale rezultă din faptul că aceștia și-au construit în aceeași curte cu tatăl lor și s-au mutat în imobil pentru a fi împreună caua acesta, iar chiar în perioada anterioară mutării l-au vizitat și ajutat cu munca în gospodărie și în grădină.
Conform disp. art. 1020-1021 din vechiul cod civil, rezoluțiunea contractul operează în cazul neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare din culpă a obligațiilor contractuale. Condiția culpei debitorului obligației rezultă din interpretarea art. 1080, 1082-1083 c.civ.
Prima instanță a apreciat că susținerile reclamantei că i-ar fi cumpărat ocazional medicamente, nu au fost dovedite, și chiar reale de ar fi nu pot dovedi singure că acest lucru s-a datorat neîndeplinirii obligației contractuale de pârâți, câtă vreme nu s-a dovedit că aceștia au cunoscut nevoia și refuzat tatălui lor achiziționare acelor medicamente, neexistând dovedită culpa pârâților.
Reclamantul S. D. nu și-a vizitat tatăl și nu s-a ocupat de întreținerea acestuia cât timp acesta a fost bolnav .
În raport de toate considerentele anterior enunțate instanța de fond a apreciat că părțile au intenționat să încheie un contract oneros și nu gratuit, iar pârâții și-au îndeplinit obligația de întreținere asumată prin contact, astfel că se impune respingerea atât a cererii de constatare a simulației cât și a celei de rezoluțiune pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale .
Cererea de constatare a nulității contactului pentru caracter ilicit și imoral al cauzei se impune a fi respinsă, câtă vreme s-a constatat că scopul contractului a fost de a primi și prestat întreținere, care s-a și prestat, iar lipsa intenției de fraudare a intereselor moștenitorilor rezultă și din faptul că reclamanta a cunoscut și acceptat încheierea contractului în urmă cu mai mulți ani, contractul fiind intabulat încă din anul 2003 .
Față de toate considerentele enunțate, instanța de fond a apreciat ca neîntemeiată acțiunea formulată și în consecință în temeiul disp. art. 966, 968, 969, 970, 1020-1021, 1175 a dispus respingerea acesteia.
Reclamanții fiind în culpă procesuală în temeiul disp. art. 274 c.pr.civ au fost obligați la plata în favoarea pârâților a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1500 lei reprezentând onorariu avocațial .
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal, timbrat cu taxa de timbru aferentă reclamantul S. D. solicitând admiterea lui, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii introductive astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată la fond și recurs.
Prin motivele de recurs a fost criticată hotărârea atacată sub aspectul netemeiniciei și nelegalității.
S-a arătat că deși în acțiune s-au indicat criterii clare de urmărit privind incidența atât a caracterului deghizat în donație al contractului cât și cel al nulității contractului de întreținere, instanța de fond în mod greșit și contrar probelor a reținut că reclamanta spăla hainele tatălui său sau îi aducea pachete, deși din probatoriu rezultă că îi spăla toate hainele și îi asigura în permanență întreținerea cu tot ceea ce presupune acesta, alimente, medicamente, curățenie, etc.
În mod greșit instanța a reținut că reclamanta ar fi primit o garsonieră de la tatăl său sau că ar fi acceptat contractul de întreținere, aspectele fiind neprobate.
Atâta timp cât pârâtul este descendent de gradul I după defunctul S. D. se impune aplicarea prezumției instituite de art. 845 cod civil și constatarea că prezentul contract de întreținere reprezintă o donație deghizată.
Se impune constatarea nulității absolute a contractului sus indicat întrucât intenția părților a fost de a eluda dispozițiile imperative cu privire la rezerva succesorală și la drepturile cuvenite moștenitorilor rezervatari, scopul mediat fiind acela ca reclamanta să nu beneficieze de o cotă parte din moștenirea rămasă după antecesorul comun.
În acest sens a arătat că obligația de întreținere dintre părinți copii este o obligație legală care nu poate fi transformată într-una contractuală, defunctul nu avea nevoie de întreținere, dobânditorul nu l-a întreținut pe acesta decât în ultima lună de viață.
În drept art. 304 pct. 9, 312 și 274 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 29 mai 2013, intimații S. A. și S. A. au solicitat respingerea recursului.
Examinând hotărârea atacată atât prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu sub aspectul nulităților de ordine publică se constată că aceasta este legală și temeinică.
Criticile recurentei aduse hotărârii atacate, respectiv argumentele aduse în susținerea caracterului deghizat a donației sub forma contractului de întreținere și a constatării nulității absolute a contractului ca urmare a eludării dispozițiilor imperative cu privire la rezerva succesorală și la drepturile cuvenite moștenitorilor rezervatari se apreciază în întregime nefondate.
Deghizarea donației constă în ascunderea adevăratei naturi juridice a contractului sincer încheiat (donație) prin forma unui contract cu titlu oneros și este un procedeu juridic folosit în practică, deoarece donația ca liberalitate alături de legate este supusă reducțiunii după moartea donatorului în scopul de a fi apărată rezerva succesorală a anumitor categorii de moștenitori legali.
Cât privește proba acestei deghizări, aceasta poate fi făcută de terți prin orice mijloc de probă, pentru a se dovedi că în realitate a fost încheiat un contract de donație și nu cel consemnat în înscrisul aparent.
În acest sens sunt dispozițiile art. 845 cod civil care instituie în favoarea moștenitorilor donatorului o prezumție relativă potrivit căreia înstrăinarea cu titlu oneros sub forma unei rente viagere sau cu rezerva dreptului de uzufruct către un moștenitor în linie descendentă, directă se prezumă ca reprezentând o donație deghizată.
Instanța reține că pentru determinarea naturii juridice a contractului pe care îl consemnează trebuie cercetară intenția părților rezultată din conținutul clauzelor inserate de părți precum și de împrejurările de fapt concrete în care acesta a fost redactat.
Cât privește natura juridică a actului contract de donație autentificat sub nr. 1326/22 mai 2003 la BNP L. F. atât prin conținutul acestuia, din clauzele inserate de părți cât și din ansamblul probator administrat instanța va reține că această convenție are natura unui contract de întreținere reprezentând manifestarea valabilă de voință a celor două părți contractante în sensul de a se transmite dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în CF 652 Apateu cu nr. top. 40 în favoarea pârâților întreținători cu obligația corelativă a acestora de a presta întreținerea astfel cum s-a stabilit în mod detailat prin actul atacat.
Din probele administrate, din declarațiile martorilor direcți S. V., Sfârle F. și P. F. rezultă fără nici un dubiu faptul că după perfectarea actului sus arătat pârâții au prestat întreținere numitului S. D. în sensul că aceștia s-au ocupat de curățenie, spălat, gătit, l-au ajutat pe defunct la cultivarea grădinii iar în perioada în care a fost bolnav l-au îngrijit, asigurându-i medicamente și cele necesare fiind răsturnată astfel prezumția relativă instituită de art. 845 cod civil.
Împrejurarea că la data încheierii actului atacat, antecesorul părților S. D. senior a fost o persoană sănătoasă ce obținea venituri din pensie sau că o vizita pe reclamantă de 2 ori pe săptămână unde mânca și îi schimba hainele ori primea pachete de la fiica sa sunt aspecte care nu sunt de natură să ducă la concluzia că pârâții nu și-au îndeplinit obligațiile asumate prin contractul de întreținere.
Este de observat că aspectele reținute de prima instanță în considerentele hotărârii referitoare la stabilirea domiciliului pârâților alături de antecesorul lor comun în scopul asigurării întreținerii și modalitatea în care s-a acordat întreținerea sunt aspecte care se fundamentează în totalitate pe relatările martorilor audiați consemnate la filele 40-42 dosar.
În raport de considerentele sus arătate, constatând că în speță nu sunt îndeplinite condițiile art. 845 cod civil, de asemenea nu subzistă cauze de nulitate absolută a contractului de întreținere, în baza disp. art. 312 Cod procedură civilă recursul se va respinge ca nefondat.
Se constată că intimații nu au făcut dovada cuantumului cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul civil introdus de recurenții S. D. cu dom. în S., nr. 137, jud. Bihor și B. S. cu dom. în Oradea, ., .. 3, . în contradictoriu cu intimații S. A. și S. A. ambii cu dom. în Oradea, ., .. 2, . împotriva sentinței civile nr._ din 16 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Oradea pe care o păstrează în totalitate.
Fără cheltuieli de judecată.
Pronunțată în ședința publică din 6 iunie 2013.
Pt. Președinte Judecător Judecător Pt. Grefier
B. J. D. C. C. D. I. O.
Concediu odihnă Concediu paternal
Semnează președintele instanței Semnează prim grefier
M. C. B. V.
Red. jud. C.D.
Red. jud. fond U.O.M.
Tehnored. C.D.
2 ex/2.07.2013
| ← Pretenţii. Decizia nr. 364/2013. Tribunalul BIHOR | Fond funciar. Sentința nr. 257/2013. Tribunalul BIHOR → |
|---|
