Pretenţii. Decizia nr. 364/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 364/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 20-03-2013 în dosarul nr. 2955/177/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 364/R/2013
Ședința publică de la 20 martie 2013
Completul compus din:
Președinte: L. E. M.-G.
Judecător: N. B.
Judecător: F. M.
Grefier: I. P.
Pe rol, fiind pentru azi judecarea recursurilor civile privind pe recurenții C. A., C. A. V., C. A., C. C. A. și L. C., în contradictoriu cu intimații C. M. S., L. I., L. J. și L. S., împotriva sentinței civile nr.1066 din 1 iun.2012 pronunțată de Judecătoria Aleșd, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că dezbaterea cauzei în fond a avut loc la data de 14 martie 2013, când părțile prezente au pus concluzii în recurs, consemnate în încheierea din aceea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea cauzei la data de 20 martie 2013, zi în care s-a pronunțat hotărârea.
TRIBUNALUL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.1066 din 1 iun.2012 pronunțată de Judecătoria Aleșd, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții C. A. și C. A. V., în contradictoriu cu pârâții C. A., C. C. A., C. M. S., L. I., L. J., L. C. și L. S., pârâții au fost obligați, în solidar, să plătească reclamanților suma de 6600 lei cu titlu de daune materiale și dobânda legală aferentă acestei sume, calculată de la data pronunțării hotărârii și până la data plății efective a debitului principal, pârâții au fost obligați, în solidar, să plătească reclamanților suma de 5000 lei cu titlu de daune morale și dobânda legală aferentă acestei sume, calculată de la data pronunțării hotărârii și până la data plății efective a debitului principal, restul pretențiilor au fost respinse ca nefondate, pârâții au fost obligați la plata sumei de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea reclamanților.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin ordonanța de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ dată de P. de pe lângă Judecătoria Aleșd, în dosarul nr. 413/P/2008, s-a dispus, printre altele, scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților C. A., C. C. A., C. M. S., Lakatoș I., Lakatoș J., L. C. și L. S. – pârâții din prezenta cauză, sub aspectul comiterii infracțiunilor de distrugere prev de art. 217 Cpen și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev de art. 321alin 2 Cpen.
S-a reținut în cuprinsul ordonanței că la data de 27.04.2008, pârâtul Lakatoș I. întorcându-se spre locuința sa de la barul din calitate a fost agresat de către numiții C. C., C. C., C. C., R. Manex și R. G., în urma acțiunii violente rezultând leziunile descrise în certificatul medico legal existent la dosarul cauzei. În momentul în care s-a reîntors a fost văzut de rudele sale, respectiv pârâții C. A., C. C. A., C. M. S., Lakatoș J., L. C. și L. S., plin de sânge, motiv pentru care aceștia s-au îndreptat înspre casa reclamaților C. A. și C. A., unde, cu pari și cu pietre, au spart geamuri, țigle de pe casă și au rănit persoane aflate în zona imobilului.
Această ordonanță a fost atacată cu plângere în condițiile art. 278/1 Cpp, pronunțându-se în acest sens, sentința penală nr. 113/2009 în dosarul nr._ al Judecătoriei Aleșd, în baza căreia a fost respinsă ca nefondată plângerea petenților C. C., C. C., C. A., C. A., C. C., R. A., R. Manex, R. G., Parna C. și Parna Nicușor, menținându-se soluția atacată.
În prezenta cauză au fost audiați martorii C. J., Parna C. și C. V. care au confirmat existența incidentului din data de 27.04.2008, precum și rezultatul distrugerilor produse de fapta pârâților la geamurile locuinței reclamanților, la pereții imobilului, în exteriorul și interiorul lor, precum și la parchetul existent.
Aceste probe vin în sprijinul expertizei tehnice extrajudiciare de evaluare a pagubelor produse la casa reclamanților din localitatea Subpiatră, nr. 213 jud. Bihor, în baza căreia s-a stabilit valoarea lucrărilor de construcții necesare pentru ca acest imobil să fie pus în starea sa inițială în scopul de a fi locuit în condiții normale, rezultând astfel o valoare de 6600 ron.
Declarația martorului C. F., propus de pârâți care se referă la neimplicarea pârâților în acțiunile de distrugere, va fi înlăturată de instanță, întrucât aceasta este contrazisă de celelalte probe administrate în cauză la care s-a făcut referire mai sus.
Din analiza textelor art. 998-999 cod civil rezultă că răspunderea pentru fapta proprie presupune existența sau întrunirea cumulată a următoarelor condiții: prejudiciul, fapta ilicită, raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; culpa sau vinovăția autorului faptei ilicite și prejudiciate.
Constatând că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege, instanța de fond a obligat pârâții, în solidar să plătească reclamanților suma de 6600 lei cu titlu de daune materiale și dobânda legală aferentă acestei sume, calculată de la data pronunțării hotărârii și până la data plății efective a debitului principal.
S-a mai arătat de instanța de fond că răspunderea civilă delictuală se va angaja și în acele situații când prejudiciul este cauzat prin încălcarea unor drepturi subiective cum sunt: dreptul de proprietate, alt drept real, dreptul la integritate fizică, dreptul la onoare, la demnitate, etc.
Față de cele reținute mai sus, instanța constată că fapta pârâtului are un caracter ilicit, fiind contrară regulilor de conviețuire socială; a cauzat un prejudiciu de ordin moral reclamantului; între această faptă șsi prejudiciu există un raport de cauzalitate, iar pârâtul a săvârșit cu intenție aceste acțiuni ilicite.
Pentru aceste motive instanța ținând seama de dispozițiile art.998-999 Cod civil considerând întemeiată în parte acțiunea reclamanților a admis-o și a dispus obligarea pârâților, în solidar, să plătească reclamanților suma de 5000 lei cu titlu de daune morale și dobânda legală aferentă acestei sume, calculată de la data pronunțării hotărârii și până la data plății efective a debitului principal.
Au fost respinse restul pretențiilor ca nefondate.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, pârâții au fost obligați să plătească reclamanților suma de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând onorariu avocațial.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtul recurent L. C. solicitând desființarea hotărârii in ceea ce il privește.
In motivarea în fapt a recursului acesta arată că el a fost cel care a fost agresat la domiciliul propriu suferind un prejudiciu material si moral din partea reclamanților, fiindu-i sparte geamurile si tiglele casei, astfel incât nu intelege in ce temei i s-a conferit calitatea de pârât, considerând neîntemeiată obligarea sa la daune materiale de 6600 lei si daune morale de 5000 lei.
Recursul nu a fost intemeiat in drept.
S-a formulat recurs și de către pârâții recurenți C. A. și C. C. A. solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul obligării recurenților la plata sumelor solicitate.
In motivarea recursului se susține că motivarea instanței de fond este netemeinică reținând o stare de fapt contrară probelor administrate.
In continuare se arată că instanța de fond a reținut faptul că L. I. si L. J. au recunoscut că ei spart geamurile la casa reclamanților și chiar au oferit acestora o sumă de bani în schimbul prejudiciului insă aceștia au refuzat susținând că vor geamuri termopan.Se mai arată că din probele de la dosar rezultă că pârâtul recurent C. A. a suferit leziuni ce au necesitat internarea în spital și in nici un caz nu putea fi prezent la scandal si distrugere de bunuri atâta timp cât a fost imobilizat la pat ca urmare a agresiunilor suferite.
Recurenții mai susțin că nu au acceptat nici raportul de expertiză de la dosar.
Recursul nu a fost intemeiat în drept.
Au mai formulat recurs si reclamanții recurenți C. A. și C. A. care au solicitat admiterea recursului modificarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii în intregime a cererii introductive.
In motivarea recursului aceștia arată că instanța de fond le-a cenzurat in mod nejustificat daunele morale și materiale solicitate, astfel incât deși au solicitat daune materiale de 8900 lei li s-a acordat doar 6600 lei sumă necesară remedierii stricăciunilor suferite de imobil fără a li se acorda despăgubiri de 2300 lei pentru piesele de mobilier distruse, deși aceste distrugeri constand in taierea canapelelor de piele nu a fost contestată, cu toate acestea nu s-au acordat.
Legat de daunele morale acordate se susține că acestea au fost in mod neîntemeiat injumătățite de instanța de fond, reclamanții solicitând suma de 10.000 lei pe care o apreciază ca fiind rezonabilă.
Recursul nu a fost intemeiat în drept.
Analizând recursurile civile din perspectiva motivelor de fapt și de drept invocate de recurenți instanța reține următoarele:
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, in lumina dispozițiilor art.304 ind.1 Cod de procedură civilă, incidente in cauză, adică verificând hotărârea sub toate aspectele instanța de recurs reține următoarele.
Reanalizând probele administrate in cauză instanța reține că in fapt reclamanții C. A. si C. A. au participat alături de pârâți și alți romi din colonia Subpiatră la un scandal public cu distrugere și vătămare corporală, tulburarea liniștii publice, fiind sesizate in acest sens organele de poliție din Țețchea aplicându-se o amendă penală de 1000 lei fiecărui invinuit.
In fapt s-a reținut cu caracter definitiv de organele de urmărire penală faptul că in data de 27.04.2008 fiind sărbătoarea Sfintelor Pași in ambele colonii de romi au venit musafiri iar in majoritatea lor atât oasepeții cât și musafirii erau în stare de ebrietate, invinuitul L. I. deplasându-se la bar pentru a-și cumpăra țigări la intoarcere a fost atacat de invinuiții C. C., C. C.,C. C.,R. Manex și R. G. producându-i-se acestuia leziuni ce au necesitat îngrijiri medicale.In momentul la care acesta s-a reîntors și a fost văzut plin de sânge de familie, aceștia inclusiv fratele părții vătămate L. I. s-au indreptat spre casa lui C. A. unde, cu pari și cu pietre, au spart geamuri, țiglele de pe casă și au rănit pesoanele aflate în imobil, scandalul persistând până la venirea organelor de poliție, toți fiind participanți la tulburarea liniștii publice, la distrugere, iar unii la loviri sau vătămare corporală.
In consecință atât reclamanții cât și pârâții au participat atât activ cât și pasiv la încăierare, la tulburarea liniștii publice, la distrugere si unii chiar la loviri și alte violențe.
Rezultă astfel că reclamanții C. A. și A. au suferit atât daune materiale costând in distrugerea țiglei de pe casă a geamurilor cât și distrugerea canapelelor prin tăierea acestora.
In același timp reclamanții au participat activ la activitatea infracțională fiind implicati in aceeași măsură ca si pârâții in activitatea de distrugere a bunurilor altora, incaierare si tulburarea linistii publice.
Astfel din ordonanța de scoatere de sub urmărire penală din 15 ianuarie 2009 in dosarul nr.431/P/2008 s-a reținut că după ce L. I. s-a indreptat cu pari spre casa lui C. A., unde cu pari și pietre a spart geamuri, țigle de pe casă și a rănit persoane aflate in zona imobilului.Ca reactie la acest gest cei din familia lui C. A. inclusiv acesta si soția C. A. s-au deplasat spre casa lui C. C. și aruncând cu pietre au spart geamuri și țiglele de pe acoperișul casei, pietrele ajungând să deterioreze și două autoturisme parcate în curtea locuinței.
In aceste condiții se reține că in mod cu totul neîntemeiat instanța de fond a reținut faptul că reclamanții sunt îndreptățiți la daune morale in condițiile in care au participat ei insisi activ la scandalul public, la activitatea infracțională de distrugere, acte de violență fizică și verbală, tulburarea liniștii publice fiind sancționați cu aceeași amendă administrativă ca și pârâții.
Or . solicitarea daunelor morale pentru un pretins prejudiciu moral produs prin propria faptă echivaleaza cu o invocare a propriei culpe ceea ce face imposibilă acordarea daunelor morale. Existența faptei ilicite a reclamantului concomitent cu cea a pârâților și in aceleași condiții, faptă ce imbracă și o formă mai usoară de răspundere penală chiar dacă nu se reține existența infracțiune atrage neîndeplinirea condițiile răspunderii civile delictuale a pârâților în privința daunelor morale.
Existența unor conflicte intre părți ce se soldează cu distrugeri și agresiuni reciproce nu poate constitui un izvor de compensări pe calea instanței a pretinselor daune morale izvorate din acțiuni infracționale reciproce.
In aceste condiții instanța de recurs reține că in mod total eronat instanța de fond a reținut îndreptățirea reclamanților la daune morale deși nu erau indeplinite condițiile legale in acest sens.
Cât privește daunele materiale solicitate de reclamanți se reține că acestea au fost dovedite din actele de urmărire penale de la dosar rămase definitive s-a dovedit că reclamanților li s-au distrus geamurile de la casă și parțial țigla de pe casă fiindu-le tăiate și canapelele instanța apreciind că suma de 6600 lei daune materiale stabilită de instanța de fond este suficientă pentru acoperirea tuturor acestor cheltuieili față de valorile actuale de pe piață a bunurilor distruse. In ce privește expertiza extrajudiciară de la dosar efectuată la cererea reclamanților și nesusținută cu inscrisuri doveditoare instanța constată că aceasta stabilește o valoare in parte supraevaluată pentru montarea a 4 bucăți de ferestre, 12 mp țiglă profilate, zgâriat parchet, demontarea celor vechi și montarea celor noi, suma de 6600 lei find rezonabilă și echitabilă pentru toate prejudiciile materiale suferite de reclamanți inclusiv pentru distrugerea mobilierului, fiind neîntemeiată solicitarea de majorare a acestora.
In drept instanța de recurs reține că daunele materiale izvorâte dintr-o faptă ilicită atrag răspunderea civilă delictuală a aceluia care prin fapta sa a cauzat altuia un prejudiciu in condițiile art.998-999 Cod Civil, fiind intrunite condițiile acestei dispoziții legale în sensul daunelor materiale datorate reclamanților de pârâți, respectiv existența unei faptei ilicite constând in distrugerea bunurilor reclamanților respectiv a țiglei de pe acoperiș a geamurilor casei și parțial a mobilierului, ce a fost săvârșit cu vinovăție de pârâți ce au participat cu toții, așa cum au reținut și organele de urmărire penală la actele de distrugere, prejudiciul fiind cuantificat de instanță pe baza probelor de la dosar la 6600 lei, existând o legătură de cauzalitate clară intre fapta ilicită și prejudiciu.
In privința daunelor morale sunt aplicabile aceleași dispoziții ale Codului civil de la 1864 insă și dispozițiile constituționale ce protejează dreptul la viață privată, la onoare și la imagine, respectiv art.26 din Constituție.
In ceea ce privește dreptul intern și dispozițiile codului civil se reține că la data săvârșirii faptei ilicite incriminate, 27 aprilie 2008, era în vigoare codul civil din 1864 in prezent abrogat, astfel încât analiza cauzei prezente se face din perspectiva acestui cod. În prezent sfera de aplicabilitate a acestor incălcări o constituie art.71-77 NCC, care impun și ele in mod obligatoriu instanței o verificare in lumina Convenției.Astfel art.71 care enunță dreptul la viață privată arată că nimeni nu poate fi supus unei imixtiuni în viața intimă de familie, nici domiciliu, reședință, fără consimțământul său ori fără respectarea limitelor prevăzut de art.75.Totodată art.72 arată că este interzisă orice atingere adusă onoarei și reputației unei persoane fără consimțământul acesteia ori fără respectarea limitelor prevăzut de art.75 iar art.73 protejează dreptul la imagne
Drepturile la viață privată nu pot fi limitat decât în condițiile art.75, care fac trimitere expresă la convențiile și pactele internaționale la care România este parte.De asemenea art.75 alin 2 NCC prevede expres că exercitarea drepturilor și libertăților constituționale cu bună credință și cu respectarea pactelor și tratatelor internaționale nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în prezenta secțiune. Se poate deduce clar din aceste texte de lege că pe viitor cu privire la incălcările drepturilor fundamentale nepatrimoniale, cum ar fi și cel la viață privată și propria imagine, instanțele sunt obligate să realizeze o analiză a libertății de exprimare în primul rând în lumina jurisprudenței CEDO, analiză care însă se impune și in prezenta cauză, în virtutea faptului că această jurisprudență face parte din dreptul intern, in baza art.20 din Constituție.
Astfel dispozițiile art. 20 alin 1 și 2 din Constituția României impun instanței ca în interpretarea dispozițiilor constituționale să asigure o concordanță între acestea și Declarația Universală a Drepturilor Omului și celelalte pacte și tratate la care România e parte.
Ca urmare, instanța va analiza în drept prezenta acțiune în lumina
- art.12 si art.19 din Declarația Universală a Drepturilor Omului
- art. 8 și 10 din Convenția Europeană a drepturilor Omului cât și a jurisprudenței CEDO care ambele fac parte din dreptul intern, fiind înglobate în acesta prin ratificarea convențiilor de către țara noastră.
Instanța reține în consecință că dreptul la viață privată este o valoare fundamentală a unei societăți democratice, în egală măsură consacrate și protejate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, de Declarația Universală a Drepturilor Omului, de Tratatul de Instituire a unei Constituții pentru Europa, de Constituțiile și de celelalte legi ale statelor semnatare ale Convenției. Nu se poate pune deci problema unei ordini de preferință, intenția legiuitorului fiind aceea de a le proteja pe ambele.
Art 8 al Convenției consacră dreptul oricărei persoane de a-i fi protejată viața privată .Noțiunea de viață privată este extrem de largă și variază de la o epocă la alta.Ea cuprinde în primul rând integritatea fizică și morală a persoanei, sfera intimă a individului.Totuși ea nu se limitează doar la acest cerc restrâns, la acel spațiu în care individului își trăiește existența ferit de lumea exterioară ci include și dreptul individului de a stabilii și dezvolta relații cu semenii săi, ceea ce implică deci o îmbinare a vieții sociale cu cea personală, îngreunând delimitarea vieții publice a persoanei de cea privată.Dreptul la viață privată include și un drept la imagine care are ca scop protejarea vieții intime a individului, a relațiilor sale personale, a libertății sexuale, a propriei reputații.
Existența unei ingerințe a autorității in cazul unei incălcări a vieții private poate interveni doar dacă este necesară . pentru protecția siguranței publice, a siguranței naționale, pentru prevenirea unor fapte penale, protejarea sănătății și a moralei publice, acestea fiind singurele situații în care Convenția permite ingerințe in viața privată a persoanei.
Analizând incidentul invocat de reclamanți din perspectiva normelor interne cât și a celor internaționale mai sus indicate se reține că nu se poate reține îndreptățirea reclamanților pentru o pretinsă suferință morală provocată prin participarea directă activă și pasivă a părților la o activitate infracțională soldată cu violențe fizice și morale, distrugere și lovituri, fapte pe care reclamanții le-au suferit dar le-au și săvârșit deopotrivă, așa cum rezultă din ansamblul material probator administrat in cauză.
In consecință, văzând argumentele mai sus expuse, urmează a se respinge ca neîntemeiat recursul formulat de recurenții C. A. și C. A. și se vor admite recursurile formulate de recurenții C. A., C. C. A. și L. C., urmând a fi respinse ca neîntemeiate daunele morale solicitate de reclamanți si menținute daunele materiale in sumă de 6600 lei stabilite în favoarea acestora de instanța de fond.
Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept instanța de recurs reține că sunt incidente in cauză motivele de casare prevăzute de 304 alin 1 pct.9 Cod de procedură civilă, hotărârea instanței de fond fiind dată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii în privința daunelor morale solicitate, va admite recursul introdus de de pârâții – recurenți C. A., C. C. A., și L. C. în contradictoriu cu intimații C. A. și C. A. V., C. M. S., L. I., L. J. și L. S., împotriva sentinței civile nr.1066 din 1 iun.2012 pronunțată de Judecătoria Aleșd, pe care o va modifica în parte, în sensul că:
Va înlătură dispoziția privind obligarea pârâților in solidar la plata sumei de 5000 lei daune morale și dobândă legală aferentă.
In baza art.274 coroborat cu art.276 Cod de procedură civilă văzând admiterea in parte a cererii reclamanților va obliga pârâții la plata cheltuielilor de judecată parțiale, raportat la valoarea pretențiilor admise, respectiv suma de 500 lei.
Va menține restul dispozițiilor hotărârii atacate.
În baza art.274 Cod de procedură civilă nu se vor acorda cheltuieli de judecată in recurs nefiind dovedite de recurenții ai căror recursuri s-au admis iar recurenții intimați C. A. și C. A. V. care au căzut in pretenții nefiind îndreptățiți la acordarea acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul reclamanților - recurenți C. A. și C. A. V., ambii cu dom. în loc. Subpiatră, nr.213, jud. Bihor.
Admite ca fondate recursurile civile introduse de pârâții – recurenți C. A., C. C. A., ambii cu dom. în loc. Subpiatră, nr.214, jud. Bihor și L. C. dom. în loc. Subpiatră, nr.216, jud. Bihor, în contradictoriu cu intimații C. A. și C. A. V., C. M. S., dom. în loc. Subpiatră, nr.214, jud. Bihor, L. I., L. J., ambii cu dom. în loc. Oradea, ., ., . și L. S., dom. în loc. Subpiatră, nr.216, jud. Bihor, împotriva sentinței civile nr.1066 din 1 iun.2012 pronunțată de Judecătoria Aleșd, pe care o modifică în parte, în sensul că:
Înlătură dispoziția privind obligarea pârâților in solidar la plata sumei de 5000 lei daune morale și dobândă legală aferentă.
Obligă pârâții la plata către reclamanți a cheltuielilor de judecată parțiale în sumă de 500 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Fără cheltuieli de judecată in recurs.
Definitivă și irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 martie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier, L. M.-G. N. B. F. M. I. P.
Red.fond.C. A.
Red.rec.L. E M.-G.
Dact.IP/LEMG
2 ex./19 aprilie 2013.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1072/2013. Tribunalul BIHOR | Acţiune în constatare. Decizia nr. 685/2013. Tribunalul BIHOR → |
|---|
