Contestaţie la executare. Hotărâre din 06-12-2013, Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 06-12-2013 în dosarul nr. 8287/271/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1135/R/2013
Ședința publică de la 06 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. E. M.-G.
Judecător F. I. C.
Judecător M. C. R.
Grefier S. O.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii recursului civil declarat împotriva sentinței civile nr. 3300/2013, pronunțată de Judecătoria Oradea, formulată de recurenții B. M. și B. G. în contradictoriu cu intimatul B. L..
Se constată faptul că fondul cauzei a fost dezbătut în ședința publică din 22 Noiembrie 2013, când părțile au pus concluzii pe fond, concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța în vederea deliberării și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 29 Noiembrie 2013 și apoi pentru data de 06 Decembrie 2013, dată la care s-a pronunțat prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Deliberând:
Asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3300/2013, pronunțată de Judecătoria Oradea, s-a respinge ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de contestatorii B. M. si B. G. în contradictoriu cu intimatul B. L..Au fost obligați contestatorii a achita intimatului suma de 900 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Împotriva contestatorilor s-a pornit executarea silită in dosar 42/E/2012 al SEJ B. de către intimatul B. L., creditor ipotecar, cu privire la imobilul situat în Oradea, ., județ Bihor in temeiul contractului de împrumut și garanție imobiliară încheiat între părți și autentificat sub nr. 221/2008 de BNP P. I. și A., pentru recuperarea unei creanțe în sumă de 624.142,95 lei, reprezentând împrumut nerestituit de contestatori intimatului.
Constituind cea de-a doua faza a procesului civil, executarea silita trebuie sa se desfășoare cu respectarea stricta a prevederilor art. 371 ind. 1 si urm. C.pr.civ. încălcarea lor deschide parții interesate posibilitatea de a formula contestație la executare prin intermediul căreia pot fi invocate, in principiu, numai aspecte legate de pretinsele neregularități săvârșite de reprezentantul forței publice dar în situația în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță de judecată, împotriva acestuia se pot formula si apărări de fond și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
Instanța constată că, în speță, contestatorii contestă atât titlul executoriu cât și actele de executare emise în dosar execuțional nr. 42/E/2012.
In ceea ce privește contestația la titlu respectiv cererea de constatare a nulității parțiale a contractului de Împrumut si Garanție imobiliara aut. sub nr. 221/22.01.2008 de BNP P. I. si A., instanța retine următoarele:
Prin acțiunea formulata contestatorii susțin lipsa parțiala a cauzei, in sensul ca nu au consimțit la instituirea ipotecii pentru suma de_ Euro, deoarece in realitate intimatul B. L. le-a împrumutat numai suma de_ Euro.
Art. 948 cod civil vechi (aplicabil in speță cf. cu art. 3 si art. 102 din Legea 71/2011), instituie drept condiție de valabilitate intrinseca a oricărei convenții existenta cauzei. Potrivit art. 967 c civil vechi cauza este prezumata pana la dovada contrarie iar cine invoca nevalabilitatea cauzei actului juridic trebuie sa facă si dovada si in consecință sa răstoarne acesta prezumție.
Se retine apoi faptul că înscrisul supus analizei in prezentul dosar anume contractul de împrumut și garanție imobiliară încheiat între părți și autentificat sub nr. 221/2008 de BNP P. I. și A. a fost redactat de către notarul public, citit si semnat de către părți iar constatările personale ale notarului public făcute prin propriile simțuri cum este prezenta si consimțământul parților fac dovada până la înscrierea in fals. In ceea ce privește conținutul declarațiilor acestora, consemnate in cuprinsul înscrisului instrumentat de notarul public, acestea fac dovada până la proba contrară, care, in principiu, întrucât ne aflăm in prezenta unui act juridic de o valoare mai mare de 250 lei se poate face printr-un înscris sau eventual prin mărturisire.
Contestatorii apreciază că rezultă că au împrumutat suma de_ euro din mai multe elemente care se coroborează si se completează in egala măsura si invocă in primul rând declarația data de martora Szakacz G. L..
Analizând acesta declarație ( 91-92 dosar) instanța constată faptul că martora nu a fost prezentă in momentul in care s-a dat respectiv primit nici o suma de bani cu titlu de împrumut de către contestatori astfel că faptul litigios respectiv cuantumul sumei de bani împrumutată nu este cunoscută de martor personal. A declarat martora că a auzit discuțiile purtate intre contestator si intimat dintr-un birou alăturat si a înțeles că intimatul l-a împrumutat cu bani pe contestator adică ea știe de 20.000 euro si suma de 60.000 euro achitată băncii. De asemenea se retine că martora nu știe exact ce anume reprezenta sumele de bani ( 150-200 euro) pe care le ridica din casieria firmei si pe care o înmâna contestatorului si nici momentul in care a început a le ridica si nici daca firma a înregistrat sau nu vreun împrumut in evidentelele sale contabile. In aprecierea declarației martorei instanța trebuie să tină seama de faptul că declarația acesteia nu se coroborează cu materialul probator nici măcar cu privire la perioada in care a fost angajata a firmei administrata de contestator. Astfel martora a declarat ca a fost angajata a firmei . din primăvara anului 2007 până in vara anului 2008 or, din înscrisul eliberat de ITM Bihor sub nr._/06.02.2013 rezultă că martora figurează cu contract individual de muncă cu această firmă, data începerii activității fiind 20.06.2008 (fila 113 dosar). Prin urmare nu se poate susține că depoziția acesteia reflecta realitatea, timpul ducând probabil la ștergerea din memoria martorului a unor împrejurări esențiale.
Se retine apoi răspunsul contradictoriu dat cu ocazia administrării la interogatoriul contestatorilor la întrebarea nr. 2. Astfel contestatoarea B. M. declară că in afara de suma de 60.000 euro depusă la bancă, intimatul i-a mai dat soțului său (contestatorul B. G. ) suma de 20.000 euro in august 2007. (fila 76). La aceeași întrebare contestatorul B. G. mărturisește că a primit de la intimat 60.000 euro la bancă si 20.000 euro dar in anul 2006 (fila 77 dosar). Or, este greu de înțeles motivul pentru care nu s-a reținut cu exactitate de către contestatori nici măcar anul in care s-a luat cu împrumut o sumă atât de importantă ca cea de 20.000 eur.
In privința înscrisului aflat la fila 69 dosar( in copie xerox ) instanța retine faptul că acest script nu provine de la intimat fiind întocmit de către contestatorul B. G., potrivit propriei mărturisiri(fila 77 dosar) Instanța nu poate retine afirmația contestatorului cum că înscrisul este semnat de intimat, acesta nerecunoscându-si semnătura iar originalul înscrisului nu se află in posesia contestatorilor si nici a intimatului (pentru a se proceda la o eventuală verificare de scripte sau expertizare a înscrisului). De altfel, analizând înscrisul in cauză instanța constată că acesta conține o recunoaștere a faptului că s-a primit de către contestator suma de 20.000 euro de la intimat, conținutul actului neputând insă duce la concluzia că s-a împrumutat in total doar suma de 20.000 euro.
Se retine cu privire la acest aspect si mențiunea contestatoarei scrisă personal (după cum recunoaște la interogatoriu - fila 76 verso ) si inserată la finalul procesului verbal din data de 16.03.2012 încheiat la executorul judecătoresc (fila 82-83 dosar execuțional) prin care arată că nu sunt de acord cu continuarea executării silite înainte de data de 16.05.2012 dar nu isi exprimă nici o nemulțumire cu privire la creanța urmărită.
Se constată si faptul că aceeași poziție au avut-o contestatorii si cu ocazia redactării contestației la executare obiect al dosarului_ (fila 78 dosar) si a cererii de suspendare obiect al dosarului_ (fila 80 dosar) când au făcut vorbire despre împrumutul de 140.000 euro ce trebuie restituit intimatului.
Instanța nu poate retine afirmația contestatorilor referitoare la presiuni psihice si fizice asupra familiei context in care au ajuns să încheie contractul de împrumut. Sancțiunea prevăzuta de lege pentru violenta ca viciu de consimțământ este nulitatea actului încheiat sub influenta sa, dar o nulitate relativa, acțiunea in anulare fiind prescriptibila in termenul general de prescripție de 3 ani, care începe sa curgă de la data încetării violentei, cf. art. 959 cod civil vechi. Or, in speța de fata, in condițiile in care actul juridic a fost încheiat in anul 2008 si de atunci au trecut mai bine de patru ani timp in care contestatorii au avut libertatea de a formula contestații la executare este firesc a se concluziona ca aveau si libertatea de voință de a formula o acțiune civila in care sa invoce nulitatea actului juridic încheiat, dar nu a procedat de acesta maniera, astfel ca a o invoca, indirect, in prezentul dosar, ca si lipsa a cauzei este lipsit de relevanță.
In concluzie instanța urmează a constata că la încheierea contractului de împrumut, părțile respectiv contestatorii (persoane instruite,cu studii superioare) din prezenta cauza au cunoscut pe deplin condițiile in care contractează inclusiv cu privire la cuantumul împrumutului, acceptând încheierea contractului .
Concluzionând, instanța de fond a constatat ca actul juridic s-a încheiat cu respectarea dispozițiilor legale, respectiv a art. 968 cod civil vechi si ca prin încheierea contractului nu s-a urmărit o operațiune frauduloasa sau ilegala, astfel că va respinge ce neîntemeiata cererea.
Cu privire la contestația formulată împotriva formelor de executare si împotriva licitației din data de 17.05.2012 instanța constată următoarele:
Un motiv al contestației la executare este acela este acela că Somația nr. l nu conține nici descrierea amănunțita a imobilului si nu are mențiunea ca s-a luat măsura înscrierii in cartea funciara așa cum prevede art. 497 alin. 2 Cod pr. civilă .
Analizând înscrisul contestat (fila 73 dosar execuțional ) instanța retine faptul că somația de plată identifică imobilului prin adresa administrativa, număr topografic si număr de carte funciara, descriere care este suficienta pentru identificarea acestuia. Cu privire la acest aspect se retine ca nerespectarea dispozițiilor art. 497 cod pr. civila nu atrage in mod automat sancțiunea nulității absolute, actele întocmite cu nerespectarea acestor prevederi fiind anulabile in măsura in care s-a pricinuit părții vreo vătămare ce nu poate fi altfel înlăturata. Așa fiind, simpla invocare a nerespectării dispozițiilor menționate nu determina desființarea actelor de executare subsecvente, fiind necesara, potrivit art. 105 alin 2 cod pr. civila dovedirea unei vătămări, ceea ce nu s-a demonstrat in speța.
Prin urmare instanța de fond nu a retinut susținerile contestatorilor.
Un alt motiv invocat este vicierea procedurii de comunicare cu debitorul, întrucât dovezii de primire si proces verbal de predare ( fila 84 dos execuțional) îi lipsește ""arătarea instanței de la care pornește actul de procedura si identificarea lui". Instanța va înlătura susținerea contestatorilor constatând că înscrisul analizat poartă, in coltul stânga sus, in dreptul rubricii „emisă de… „ ștampila biroului executorului judecătoresc, prin urmare arată emitentul actului.
In privința modalității de comunicare a somatei se reține că potrivit art. 100 alin (4) Cod pr. Civilă, procesul verbal întocmit de cel însărcinat cu înmânarea actului de procedură face dovada până la înscrierea în fals cu privire la faptele constatate personal de cel care l-a încheiat. Raportat la acestea instanța reține că în cuprinsul înscrisurilor „Dovadă de primire si proces verbal de predare” a actelor procedurale astfel cum acestea au fost identificate mai sus, agentul procedural (factorul poștal) a procedat la afișarea actelor procedurale întrucât nici o persoană de la pct. 1 ( destinatar, soț, rudă cu destinatarul, etc) nu a fost găsită(fila 84 dosar).
Susțin contestatorii că Procesul verbal de situație din data de 09.02.2012, ora 15 ( fila 72 dosar execuțional) nu prezintă realitatea, întrucât casa nu are 2 geamuri cu 3 canate la parter si alte 2 geamuri la etaj înspre . la parter este un geam mare din 3 părți, iar la etaj încă unul la fel iar cele 2 luminatoare despre care spune ca sunt spre curte, in realitate sunt spre . are terasa.
Instanța constată că in cuprinsul înscrisului analizat (care in fapt nu este un act de executare ) imobilul este identificat corespunzător ( situare, număr administrativ, carte funciară, regim de înălțime ) iar descrierea este succintă, suficienta însă ca un posibil licitator să aprecieze, in cunoștință de cauză, valoarea imobilului. Erorile învederate de contestatori cu privire la descrierea amănunțită a casei nu sunt de natura să atragă nulitatea nici a procesului verbal de situație si nici a executării silite, sancțiunea nulității intervenind doar atunci când există o vătămare ce nu poate fi înlăturată altfel.
In privința susținerilor referitoare la obligația executorului de a acorda șansa debitorilor contestatori să vândă direct casa, instanța retine ca posibilitatea de a valorifica bunurile urmărite prin vânzarea directa sau direct de către debitor este condiționată de existenta acordului creditorului, in cf. cu prevederile art. 494 cod pr. civilă coroborat cu art. 431 cod pr. civilă, or in prezenta cauză nu s-a făcut dovada existentei acordului creditorului respectiv a părților pentru a se proceda la o vânzare directă.
Raportat la criticile aduse modului de stabilire a prețului de pornire la licitație si a modului de întocmire a expertizei prețuitoare si de comunicare a acesteia, instanța constată că s-a pus in discuție administrarea probei cu expertiza evaluatoare a imobilului, contestatorii declarând că nu solicită efectuarea unei expertize prețuitoare a imobilului (fila 88).
Prin urmare aceste critici au fost respinse ca neîntemeiate.
Susținerile privitoare la vicierea procedurii de comunicare a publicației de vânzare nr. 1 si publicației de vânzare nr. 2 emise in dosarul execuțional au fost respinse și acestea pentru următoarele motive:
Publicațiile in discuție au fost comunicate atât Judecătoriei Oradea (instanța de executare ) cât si Primăriei Oradea sub semnătura de primire a funcționarului împuternicit cu primirea corespondentei (filele 117,109, 103 si 94 dosar) astfel că încălcarea formei procedurale nu a produs contestatorilor nici o vătămare iar actul nu este lovit de nulitate .
Cu privire la aceleași publicații se retine că acestea au fost afișate la sediul executorului judecătoresc, după cum rezulta din cuprinsul acestora (fila 92 si 106 dosar) iar debitorilor contestatori comunicarea celor două acte procedurale s-a efectuat prin afișare, „Dovadă de primire si proces verbal de predare” (fila 93 dosar 108 dosar), îndeplinind condițiile prescrise de art. 100 cod pr. civilă.
In privința încălcării prev. art. 509 alin 2 cod pr. civilă prin faptul că termenul de licitație stabilit pentru data de 17.05.2012 este mai mic de 30 zile de la data întocmirii publicației de vânzare (26.04.2012 ), instanța a constatat aplicabilitatea in cauză a prevederilor art. 509 alin 5 cod pr. civilă care stabilește că, in cazul in care (la prima licitație) nu este oferit prețul la care imobilul a fost evaluat, vânzarea se va amâna la un alt termen, de cel mult 60 zile. Prin urmare termenul din 17.05.2012 la care a fost amânata vânzarea, termen stabilit in cuprinsul procesului verbal din 26.04.2012 (fila 105 dosar execuțional) respecta exigentele textului legal. Aceleași concluzii se vor retine si cu privire la conținutul publicațiilor de vânzare nr. 1 si nr. 2 (filele 92 si 106 dosar execuțional ) care cuprind mențiunile cerute de art. 504 cod pr. civilă, critica privind lipsa valorii evaluate (respectiv a prețului imobilului ) fiind neîntemeiată .
Instanța constata de asemenea ca se contestă cuantumul creanței si al onorariului executorului judecătoresc, invocându-se cuantumul excesiv de ridicat al onorariilor executorului judecătoresc.
Cu privire la cuantumul creanței, instanța, analizând procesul verbal de stabilirea a creanței din data de 09.02.2012 (fila 55 dosar execuțional ) constată faptul că la stabilirea debitului urmărit s-a ținut seama de suma de 6733 lei achitată prin poprire, cf. adresei emisa de . nr. E11/9/26.01.2012 (fila 22 dosar ), prin diminuarea debitului solicitat cu această sumă.
Cu privire la cheltuielile de executarea se retine că potrivit art. 3717 din codul de procedura civila, ,,partea care solicita indeplinirea unui act sau a altei activitati care intereseaza executarea silita este obligata sa avanseze cheltuielile necesare in acest scop. Pentru actele sau activitatile dispuse din oficiu cheltuielile se avanseaza de catre creditor. (2) Cheltuielile ocazionate de efectuarea executarii silite sunt in sarcina debitorului urmarit, afara de cazul cand creditorul a renuntat la executare sau daca prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi tinut sa suporte cheltuielile de executare facute dupa inregistrarea cererii de executare si pana la data realizarii obligatiei stabilite in titlul executoriu prin executare voluntara. (3) Sumele ce urmeaza sa fie platite se stabilesc de catre executorul judecatoresc, prin proces-verbal, pe baza dovezilor prezentate de partea interesata, in conditiile legii. (4) Pentru sumele stabilite potrivit prezentului articol procesul-verbal constituie titlu executoriu’’.
Coroborând aceste texte de lege, instanța reține că Procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 08.03.2011, întocmit de SEJ B., constituie titlu executoriu potrivit art. 3717, alin. 4 Cod procedură civilă.
S-a mai susținut de contestatoare că onorariul executorului judecătoresc este exagerat de mare raportat la suma care face obiectul executării silite. Verificând procesul-verbal de cheltuieli, instanța constată că onorariul executorului judecătoresc este de 11.328,27 lei plus TVA .
Potrivit art. 37 alin. 1, lit. d) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, ,,în cazul executării silite a creanțelor având ca obiect plata unei sume de bani, onorariile maxime sunt următoarele: d) pentru creanțele în valoare de peste 100.000 lei onorariul maxim este de 6.300 lei plus 1% din suma ce depășește 100.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite;’’.
Astfel, în cazul obligațiilor având ca obiect plata unor sume de bani, onorariul executorului nu poate depăși un anumit plafon determinat prin lege, raportat la cuantumul obligației de plată a cărei executare se urmărește
Instanța reține că, raportat la cuantumul creanței care face obiectul executării silite – în speță, suma de 609.560 lei - onorariul executorului judecătoresc se încadrează in limitele stabilite de textul legal.
În considerarea aspectelor de fapt si de drept mai sus expuse instanța de fond a respins ca neîntemeiată cererea de anulare a publicației de vânzare nr. 2 si a tuturor formelor de executare.
Având în vedere că prin prezenta instanța s-a pronunțat asupra cererii de anulare a licitației s-a respins și cererea de suspendare a licitației din 17.05.2012 .
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, in baza art. 274 cod pr. civila au fost obligați contestatorii a achita intimatului suma de 900 lei cu titlu de cheltuieli d e judecată reprezentând onorariu avocațial cf chitanța nr._ din 12.06.2012 aflată la dosar .
Împotriva acestei hotărâri au formulat recur recurenții contestatori
B. G. si B. M. solicitând admiterea recursului si reapreciind probele administrate în cauza, aplicând corect legea,in principal,se solicită casarea cu trimitere spre o noua judecata la instanța de fond, pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei,pentru ca se impune completarea probatoriului prin administrarea de probe testimoniale, verificarea suplimentară a circumstanțelor săvârșirii faptelor, examinarea suplimentară a înscrisului intitulat „declarație" care nu a fost luat in considerare de instanța, efectuarea testului poligraf și a se analiza prin prisma întregului material probator, mai ales in audierea martorului care a fost încuviințat de instanța si care nu a mai fost audiat, martor care a văzut când B. L. 1-a bătut pe B. G., 1-a amenințat si când ii dădea dobânda si anularea tuturor actelor de executare nelegale.
In subsidiar, se solicită admiterea recursul si rejudecând cauza, admiteți contestația la executare pentru motivele din recurs.
In motivarea recursului se susțin următoarele:
Recurenții descriu situația familială arătând că sunt cetățeni respectabili, ambii ingineri cu copii majori, realizați absolvenți de drept și medicină însă din cauza problemelor cu firma la care lucra contestatoare a imprumutat initial 60.000 euro iar ulterior sotul acesteia a mai împrumutat 20.000 euro iar ulterior datorită imposibilității restituirii creditului cu dobândă cu tot, prietenul soțului, creditorul B. L. s-a oferită să le achite banca, ulterior însă acesta devenind agresiv și chiar trecând la șantaj, fapte ce au determinat încheierea contractului de împrumut pentru 140.000 euro cu termen de restituire 13 martie 2008, părțile scoțând casa la vânzare pentru 300.000 euro, insă posibilul cumpărător a renunțat in ultima clipă.
În continuare se descriu condițiile în care a început executarea silită in octombrie 2008, procesul intentat fiind câștigat in anul 2012 in ianuarie de contestatori, fiind anulate toate actele de executare in urma cărora s-a incercat din nou vânzarea imobilului pe cale amiabilă, insă nu s-a reușit datorită situației CF, iar discuțiile in acest sens cu creditorul au rămas fără rost, acesta preferând să meargă la executor impreună cu debitorii contestatori unde s-au declanșat din nou discuții aprinse legat de executarea nou începută iar după o consultare cu un alt executor debitorii contestatari au făcut obiecțiuni în sensul că dacă se obligă cu dată certă că vor plăti executarea se va opri.
Legat de actele de executare propriu zise recurenții susțin că nu au știut de prima publicație de vânzare, primind-o prin poștă doar pe cea de a doua, susținându-se că nu a existat un refuz expres de executare benevolă a datorie reale, descriindu-se în continuare istoricul dosarelor execuționale în care s-a solicitat suspendare provizorie.
Cu privire la dosarul executional 42/E/2012 se invocă caracterul clandestin al executării, nelegalitatea somației nr.1, nesocotirea dispozițiilor art.387 Cod de procedură civilă, nulitatea executării insăși in condițiile art.391 Cod de procedură civilă, neemiterea a două somații, vicierea procedurii, neînscrierea în CF a dreptului debitorului, nelegalitatea procesului verbal de comunicare a somației invocându-se art.100 alin 5 coroborat cu art.387 pct.6 Cod de procedură civilă, nelegalitatea procesului verbal de situații intocmit cu incălcarea art.496 Cod de procedură civilă, susținîndu-se că în acest caz toate publicațiile de vânzare realizate sunt pur formale.
Se arată în continuare că in mod greșit a reținut instanța de fond că vânzarea de bună voie se putea face doar cu acordul creditorului și acesta nu ar fi existat, deoarece din procesul verbal din 16.03.2012 ar rezulta exact contrariul, respectiv existența acestui acord.
Tot greșit se apreciază de recurenți că s-ar fi reținut că aceștia ar fi refuzat evaluarea deoarece la data de 16.03.2012 când s-au prezentat la executor evaluatorul era deja numit, susținându-se totodată nelegalitatea procedurii prin afișare a contestatorilor.
În continuare se susține că instanța de fond nu s-ar fi pronunțat asupra capătului de cerere privind actele de executare, privind înștiințarea evaluării, modul de stabilire a valorii de circulație inclusiv evaluarea, contestatorii apreciind că a intervenit o încălcare cu bună știință a actelor de executare, evaluatorii fiind cei care în prezența lui B. L. au făcut poze imobilului, contestându-se în continuare pe larg modalitatea de numire a expertului evaluator.
Se mai susține că evaluarea s-a făcut fără vizitarea casei, folosindu-se în mod abuziv un anunț al lui B. de pe internet, fără inștiințare, în consecință s-a stabilt un preț de evaluare mult mai mic decât cel real, deoarece creditorul ar fi influențat evaluarea, contestându-se valoarea actuală stabilită la 183.000 euro mai mare decât in 2008, cât și cuantumul total al creanței de_ lei plus cheltuielile de executare de 14.404.70 lei.
Contestatarii critică in continuarea nepronunțarea instanței de fond cu privire la comunicarea expertizei către debitori care s-ar fi făcut cu încălcarea dispozițiilor legale, susținându-se că dovada de predare nu e conformă cu art.100 pct.5 Cod de procedură civilă, detaliindu-se în continuare pe larg motivele pentru care contestatorii apreciază că nici comunicarea licitațiilor nu a respectat dispozițiile legii.
În consecință se apreciază că din moment ce efectuarea și comunicarea actelor de executare enumerate în cuprinsul cererii s-a făcut cu încălcarea legii se impune anularea actelor de executare a licitației din 17.05.2012, deoarece aceasta e lovită de nulitate.
Cât privește constatarea nulității parțiale a contractului de împrumut și garanție imobiliară se apreciază că și acest capăt de cerere in mod eronat s-a respins, contestatorii considerând că din actele de la dosar a rezultat faptul că aceștia au împrumutat de fapt 80.000 euro și nu suma de 140.000 euro care e cuprinsă in contract și implicit doar pentru această sumă au constituit ipoteca imobiliară, reiterându-se motivele de nulitate invocare și in fața instanței de fond, susținându-se că in toate procesele de contestație la executare s-a contestat cuantumul creditului acordat.
In drept se invocă dispozițiile art.3041 și 402 Cod de procedură civilă, art.1 Protocol 1 și art.8 CEDO.
Contestatorii au formulat de asemenea și concluzii scrise reiterând pe larg motivele de nulitate ale contestației dar și ale titlului executoriu, așa cum au fost acestea prezentate în cererea inițială și in cererea de recurs.
Intimatul B. L. a formulat concluzii scrise solicitând respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea poziției sale procesuale intimatul creditor susține că toate actele de executare efectuate in dosar nr.42/E/2012 al SEJ B. s-au îndeplinit cu respectarea legii, fiind respectate normele codului de procedură civilă, susținându-se că nu există nici un act de executare care să nu fi fost comunicat debitorilor, însă aceștia au refuzat primirea citațiilor folosid diferite pretexte.
Se mai solicită instanței de recurs să aibă în vedere următoarele:
- disp. art.496 c.pr.civ. au fost respectate intru-totul, executorul judecătoresc efectuind procesul verbal de situație al imobilului la data de 09.02.2012:
- disp. art.494 c.pr.civ. sint norme juridice care enumereaza modalitățile in care se poate efectua in mod general o executare silita . Executorul judecătoresc are posibilitatea de a alege oricare dintre modalitățile de executare;
- disp. art.497 c.pr.civ. au fost respectate . întocmirea procesului verbal de situație clin data de 09.02.2012. ulterior, la data de 10.02.2012 s-a întocmit si comunicat Somația de plata nr. 1
- publicația de vânzare s-a comunicai atit la debitori, cit si la sediul organului de executare si al organului de executare . potrivit art.504 c.pr.civ.
- raportul de evaluare a fost corect întocmit .
Intimatul arată în continuare că nu înțelegem in ce consta prejudiciul contestatorilor sau complicitatea evaluatorului, având in vedere valoarea de 183.700 euro a imobilului in 2012, când valoarea imobilelor este mult mai mica decat in 2008. Iar in 2008, la prima executare silita, imobilul a fost evaluat la suma de 140.000 euro. Iar susținerea acestora ca nu cunosc cuantumul evaluării nu este reala, având in vedere faptul aceștia au verificat site-ul www.locmai.ro, insistându-se că toate actele de executare au fost comunicate in mod procedural, prin citație expediata prin posta
In ceea ce privește titlul executoriu din dosarul execuțional ,se învederează instanței de judecata următoarele:
Creditorul urmăreste recuperarea acestui debit din anul 2008,de peste 5 ani încercând sa-și recupereze banii pe care i-a dat cu titlu de împrumut contestatorilor.In perioada 2008-2011 au existat 4 dosare de contestație la executare si . unor erori in ceea ce privește procedura de executare, executarea silita inițiala începuta la B. Negrau a fost anulată .
După 5 ani de la data încheierii contractului de împrumut, contestatorii contesta cuantumul debitului, afirmând ca împrumutul a fost acordat pentru suma de 80.000 euro si nu pentru 140.000 euro .
Deși în aceasta perioada de 5 ani nu au contestat cuantumul debilului . Iar susținerea ca ar fi fost șantajați si obligat sa primească de la creditori suma de 60.000 euro pentru a achita banca, i se pare creditorului intimat cel puțin deplasata.
Iar prin procesul verbal întocmit in data de 16.03.2012, s-a solicitat un termen de 2 luni de zile pentru a achita debitul . Este adevărat acest proces verbal nu a mai fost ulterior semnat, insa, potrivit chiar scrisului debitorilor, aceștia nu au mai semnat procesul verbal deoarece . executorul judecătoresc a continuat executarea .
Insa. daca debitul nu este de 140.000 euro. de ce au fost de acord contestatorii sa restituie aceasta suma integral . De ce nu au afirmai cu aceasta ocazie ca sunt de acord sa restituie de buna voie numai suma pe care ei considera ca o datorează, respectiv 80.000 euro .
In opinia intimatului, contestatorii din prezenta cauza nu au făcut dovada susținerilor lor in ceea ce privește suma de 80.000 euor. nerăsturnând prin declarația martorei audiate in prezenta cauza cele cuprinse in contractul de împrumut in forma autentica .
Martora audiata in prezenta cauza a afirmat ca știe de împrumutul de 80.000 euro de la contestatori nefiind prezenta când s-au primit/dat banii. Mai mult afirmat ca a fost angajata la societatea contestatorilor, insa perioada in care a afirmat ca a fost angajata nu corespunde cu perioada in care aceasta fost înregistrata cu contract de numea la Inspectoratul Teritorial de munca Bihor.
Dar, mai susține intimatul, că ceea ce nu spun contestatorii este faptul ca ei sunt debitori cunoscuți, având datorii atât la banci cit si la diferite alte persoane fizice. De altfel, împotriva contestatorului s-a si admis cererea de atragere a răspunderii patrimoniale, in calitatea sa de asociat si administrator, in dosarul nr._ al Tribunalului Bihor, precum si in dosarul nr.2327/1 1 1/2009 .
Mai mult, deși au încasat sume de bani inclusiv sub durata executării acestui contract de împrumut, contestatorii B. G. primind sume de bani in urma succesiunii după tatăl sau ( s-a depus in acest sens copii ale acestor acte la dosarul cauzei ). nu au achitat absolut nimic din debitul pe care-1 aveau fata de intimatul creditor inca din cursul anului 2008 .
Din aceasta perspectiva se solicită a se avea în vedere inclusiv răspunsul la interogatoriu al numitului B. G., unde acesta afirma in mod clar nu a restituit nici o suma de bani din împrumutul primit de la creditor.
Pentru toate cele de mai sus se solicită respingerea recursului ca fiind
nefondat.
Analizând recursul civil din perspectiva motivelor de fapt și de drept invocate de recurenți instanța reține că acesta este nefondat pentru motivele ce succed:
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, în lumina dispozițiilor art.304 ind.1 Cod de procedură civilă, incidente in cauză, adică verificând hotărârea sub toate aspectele, instanța de recurs reține următoarele.
În esență recurenții apreciază că in mod nelegal și netemeinic instanța de fond le-a respins contestația la executare, in condițiile în care, potrivit aprecierilor proprii, a fost dovedită atât nulitatea parțială a titlului executoriu, in privința cuantumului real al sumei împrumutate și a șantajului exercitat cu privire la contestatori, cât și nulitatea tuturor actelor de procedură efectuate de executorul judecătoresc, fiind contestate în mod detaliat somațiile emise, procesul verbal de comunicare a acestora, procesul verbal de situații, modul de numire al expertului, modul de efectuare a evaluării, suma la care a fost imobilul evaluat, nepermiterea vânzării imobilului de către debitori, nepronunțarea instanței de fond cu privire la toate criticile aduse actelor de executare.
Analizând criticile recurenților din perspectiva actelor de la dosar instanța de recurs constată că acestea sunt în totalitatea lor neîntemeiate.
In ceea ce privește nulitatea parțială a titlului executoriu, respectiv a contractului de împrumut și a celui de ipotecă, instanța de fond a reținut în baza unei motivări ample și fundamentate pe baza probațiunii administrare, în mod temeinic că aceste cauze de nulitate invocate nu s-au dovedit.
Cauzele de nulitate sunt expres și limitativ prevăzute de lege și acestea pot privi doar vicieri ale consimțământului, capacității de a contracta, a obiectului și a cauzei și a formei atunci când ea e prevăzută ad validitatem.
Contestatarii contestă în cadrul executării silite validitatea unor acte autentice respectiv a contractului de imprumut și a contractului de constituire a ipotecii convenționale, încheiate în fața unui notar, de persoane majore, responsabile cărora li s-au explicat consecințele actelor ce le încheie.
Se invocă nulitatea absolută parțială a contractului susținându-se că de fapt suma împrumutată și pentru care s-a constituit ipoteca nu este de 140.000 euro așa cum a consemnat notarul în cuprinsul actului autentic ci de 80.000 euro, aceasta fiind suma efectiv împrumutată, aspecte necontestate decât la trecerea unei perioade de 5 ani de la acordarea creditului cu ocazia declanșării celei de a doua executări silite, după ce prima a fost anulată față de viciile de procedură ale executării.
Aceste susțineri ale contestatorilor, rămase nedovedite așa cum a reținut în mod corect instanța de fond, nu reprezintă de fapt o cauză de nulitate a contractului, neputându-se încadra în niciunul din condițiile de nevalabilitate reglementate expres de art.948 Cod Civil de la 1864 aplicabil raportului juridic contractual față de data încheierii actelor juridice contestate, deoarece valabilitatea cauzei, cu privire la care există o dublă prezumpție legală de existență și de liceitate, nu s-ar putea scinda in două, respectiv a se considera că există pentru suma de 80.000 euro și că nu ar exista in rest, cauza trebuind să fie privită raportat la act ca la un tot unitar.
În esență ceea ce se invocă de fapt e o simulație prin deghizare parțială a obiectului, respectiv a sumei ce face obiectul contractului însă și această instituție, chiar corect de ar fi fost invocată de parte tot nedovedită rămâne, nefiind întrunite condițiile simulației, cerute de art.1175 Cod Civil de la 1864, cu precădere existența unui contraînscris care să indice voința reală a părților, in speță aceea de a împrumuta doar suma de 80.000 euro și nu de 140.000 euro și de a constituii ipoteca doar asupra acestei sume.
Pe tărâm probator la fel de corect a reținut instanța de fond că un act autentic care se bucură de prezumpție de autenticitate, face dovada până la înscrierea în fals cu privire la mențiunile făcute pe baza constatărilor proprii ale agentului instrumentator și dovada până la proba contrarie pentru mențiunile făcute în act pe baza declarațiilor părților, potrivit art.1174 Cod de procedură civilă de la 1864.
Având în vedere insă că se pune problema contestării conținutului unui înscris autentic, respectiv o probă peste, sau chiar contra unui asemenea înscris sunt aplicabile dispozițiile art.1191 alin 2 Cod Civil de la 1864 care prevăd clar:” nu se va primi niciodată dovada cu martori, în contra sau peste ceea ce cuprinde actul, nici despre ceea ce se pretinde că s-ar fi zis înaintea, la timpul, sau în urma confecționării actului, chiar dacă ar privi o sumă ce nu depășește 250 lei.”
Este clară astfel dorința legiuitorului de a nu permite dovada cu martori în contra sau peste conținutul unui înscris, cu atât mai mult peste conținutul unui înscris autentic ce se bucură de prezumpție de autenticitate care se poate răsturna doar in condițiile probatorii reglementate de lege, proba contrară insă nu s-a făcut, cum temeinic și legal a reținut instanța de fond.
Cât privește pretinsul șantaj, acesta este din punct de vedere juridic o faptă penală care excede sferei dreptului civil, mijloacele legale de valorificare a dreptului invocat trebuid a fi exercitate, dacă se dorește . în fața organelor de cercetare penală.
Din punct de vedere civil corect a reținut insă instanța de fond că aspectele de fapt invocate pot îmbrăca forma unei violența fizice și psihice ca viciu de consimțământ, care însă fiind o cauză de nulitate relativă cu un regim de presripție specială față de alte cauze de nulitate se prescrie în termen de general de prescripție de 3 ani ce curge de la data actului de violență potrivit art.3 coroborat cu art.9 alin 1 din Decretul lege 167/1958 aplicabil potrivit regulii tempus regit actul respectiv a legii sub imperiul căreia prescripția a început să curgă.Or in prezent acest termen este implinit, trecând mai bine de 5 ani de la data luării împrumutului și a constituirii ipotecii, timp în care debitorii nu au invocat niciodată violența ca viciu de consimțământ. Chiar dacă nu s-ar putea reține prescripția dreptului de a invoca violența, acest viciu de consimțământ nu s-ar putea reține nefiind dovedit cu atât mai mult cu cât s-a invocat doar pe calea executării silite la un interval foarte mare de la data încheierii actului.
In consecință in mod legal și temeinic a respins instanța de fond cererea de constatare a nulității parțiale a titlurilor executorii, ca fiind nefondate.
Cât privește posibilitatea executării de bunăvoie a creanței, rezultă in mod evident din actele dosarului că in condițiile în care debitorii contestă cuantumul creanței, contestă însuși titlul executoriu și fiecare act de executare in parte, contestația la executare admisă inițial pentru nerespectarea legii, atrăgând declanșarea unei noi executări silite, orice încercare de executare pe cale amiabilă, de plată benevolă a creanței, este iluzorie cu atât mai mult cu cât contestatorii redau în detaliu conflictul evident existet între părți ce s-a manifestat și în fața executorului judecătoresc.
Legat de nelegalitatea actelor de executare contestate și a executării silite inseși în dosarul execuțional nr.42/E/2012 al SEJ B., tot legal și temeinic a reținut instanța de fond că actele de executare contestate au îmbrăcat o formă legală neputându-se reține vreo vătămare in persoana cotestatorilor din modul în care au fost întocmite și comunicate aceste acte.
Astfel corect a reținut instanța de fond faptul că somația nr.1 contestată în lumina dispozițiilor art.497 alin 2 Cod de procedură civilă, ca fiind una care nu conține o descrie a imobilului scos la licitație, a fost întocmită cu respectarea legii, deoarece somația cuprinde numărul administrativ al imobilului, localitatea în care se află, . situat imobilul, numărul topografic și numărul de carte funciară, acestea fiind cele mai importante date de indentificare, verificabile în mod public care se impunea a fi aduse la cunoștința persoanelor somate a achita debitul, descrierea fiind una suficientă și succintă, neputându-se reține că debitorii s-ar fi putut afla în eroare cu privire la imobilul ce urmează a fi scos la executare în caz de neplată, cunoscând bine acest imobil, neputându-se reține nici o vătămare în condițiile art.105 alin 2 Cod de procedură civilă.
Tot corect a reținut instanța de fond că nici vicierea comunicării actelor de procedură întocmite de executorul judecătoresc nu poate fi reținută, citația cuprinzând indentitatea celui de la care emană, prin ștampila biroului executorului judecătoresc, fiind respectat art.84 Cod de procedură civilă, iar în ceea ce privește neregularitățile procesului verbal de comunicare, tot in mod legal a reținut instanța de fond că aceasta face dovada veridicității mențiunilor cuprinse în acesta, până la înscrierea în fals, fiind un act autentic in condițiile art.100 alin 4 Cod de procedură civilă, astfel încât pentru contestarea acestora se impune să se recurgă la organele de cercetare penală, in vederea declanșării procedurii falsului.
De altfel din actele depuse in fața instanței de recurs rezultă că s-a formulat de contestatori plângere penală împotriva creditorului B. L., acesta primind o soluție de scoatere de sub urmărire penală pentru faptele de abuz de încredere, șantaj, distrugere, violare de domiciliu și cămătărie, reținând in esență procurorul prin rezoluția din 18.11.2013 pronunțată în dosarul nr.3610/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea faptul că nici una din faptele imputate nu întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni.
De asemenea tot corect a reținut instanța de fond că nici criticile aduse procesului verbal de situații nu pot fi reținute, invocându-se de fapt aspecte nerelevante privind forma și poziționarea geamurilor, cu privire la care nu se poate reține nici o vătămare in baza art.105 alin 2 Cod de procedură civilă in condițiile în care acest act descrie in mod corespunzător, succint dar suficient imobilului scos la licitație.
Tot corect s-a reținut că nu s-a dovedit din actele dosarului execuțional faptul că debitorii ar fi primit acordul expres al creditorului pentru a vinde liber imobilul in scopul achitării creanței, din mențiunea la care ei înșiși fac trimitere în cererea de recurs și concluziile scrise rezultă de fapt că se vorbește de vânzarea imobilului cu acordul executorului și nu al creditorului obligație, însă acordul executorului nu are nici o valoare în cauză. Pe de altă parte numeroasele conflicte penale și civile ivite între părți fac neverosimilă existența unui asemenea acord din partea creditorului, care nu a fost dovedit efectiv.
Tot legal și temeinic a reținut instanța de fond că nu se poate pune în discuție și analiza problema legalității prețului de pornire a licitației si a valorii imobilului, așa cum s-a stabilit de expertul evaluator, în condițiile în care instanța de fond a pus în discuție efectuarea unei expertize de evaluare a imobilului în litigiu iar contestatoarea a arătat expres că nu dorește o expertiză acceptând deci valoarea stabilită în dosarul execuțional.
In consecință orice critică legată de modul de stabilire a prețului de pornire, a modului de evaluare, sau orice altă critică legată de aceste acte prin care s-a stabilit prețul, devine lipsită de interes în condițiile in care acest preț de evaluare a fost acceptat expres in fața instanței, caracterul rezonabil și real al prețului fiind dovedit și acceptat.
Tot legal și temeinic s-au respins și criticile legate de modul de comunicare publicației de vânzare 1 și a publicației de vânzare 2 din actele dosarului rezultând că in comunicarea acestora și a tuturor actelor de procedură au fost respectate dispozițiile art.100 Cod de procedură civilă.
De asemenea au fost respectate și termenele reglementate de art.509 alin 2 și alin 5 pentru scoaterea la vânzare silită a imobilului, la prima si respectiv la cea de a doua vânzare.
Din actele dosarului execuțional a rezultat de asemenea că s-a stabilit în mod corect cuantumul creanței datorate de debitori prin procesul verbal de stabilire al creanței din 09.02.2012, fiind dedusă din totalul debitului suma de 6733 lei reținută prin poprire, iar cheltuielile de executare respectiv onorariul executorului judecătoresc de 11.328,27 lei plus TVA respectă dispozițiile art.37 alin 1 lit d din Legea nr.188/200 a executorilor judecătorești raportat la debitul total ce face obiectul executării silite, ce s-a declanșat pentru debitul total de_ lei.
Nu se poate reține nici critica recurenților potrivit cărora instanța de fond nu s-ar fi pronunțat asupra unor motive de nulitate ale actelor de executare contestate, din contră instanța de fond a analiza in mod clar și concis legalitatea fiecărui act contestat în parte atât din perspectiva respectării condițiilor de formă cât și a unei eventuale vătămări ce s-ar fi putut produce debitorilor urmăriți concluzionând in mod lagal și temeinic că titlurile executorii și actele de executare contestate s-au încheiat cu respectarea normelor legale incidente neputându-se reține nici o vătămare în persoana debitorilor urmăriți prin modul în care aceste acte au fost redactate și comunicate debitorilor.
Pentru toate aceste motive de fapt și de drept, constatând că nu sunt incidente in speță dispozițiile art.304 Cod de procedură civilă, soluția recurată fiind dată cu aplicarea corectă a legii, instanța va respinge ca neîntemeiat recursul civil introdus de recurenții B. G. și B. M. în contradictoriu cu intimatul B. L., împotriva sentinței civile nr. 3300 din 07.03.2013 pronunțată de Judecătoria Oradea pe care o va păstra în totalitate.
In baza art.274 Cod de procedură civilă, văzând căderea în pretenții a recurenților și culpa procesuală a acestora în promovarea prezentei căi de atac îi va obliga pe recurenții B. G. și B. M. la cheltuieli de judecată în cuantum de 1500 lei în favoarea intimatului B. L., suma reprezentând onorari avocat ales B. C. dovedit cu chitanța nr.05 din 02.07.2013 depus în original la dosarul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil introdus de recurenții B. G. și B. M. ambii cu domiciliul in Oradea, ., județ Bihor în contradictoriu cu intimatul B. L., cu domiciliul în loc. Oradea, ., județ Bihor, împotriva sentinței civile nr. 3300 din 07.03.2013 pronunțată de Judecătoria Oradea pe care o păstrează în totalitate.
Obligă recurenții la cheltuieli de judecată în cuantum de 1500 lei în favoarea intimatului.
Definitivă și irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Decembrie 2013
Președinte, L. E. M.-G. | Judecător, F. I. C. | Judecător, M. C. R. |
Grefier, S. O. |
Red. Jud. I.F. – M. C. G.
Red. Jud. T.B. – L. M.-G.
Tehnored. S. O. 2 ex/16.12.2013
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 219/2013.... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
