Revendicare imobiliară. Hotărâre din 06-12-2013, Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 06-12-2013 în dosarul nr. 2464/271/2008*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1137/R/2013
Ședința publică de la 06 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. E. M.-G.
Judecător F. I. C.
Judecător M. C. R.
Grefier S. O.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii recursurilor Civile declarate împotriva sentinței civile nr. 6763/2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, formulat de recurenții H. M. P. și H. M. și recursul declarat de recurenta I. C. împotriva Încheierii de ședință din data de 30.03.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, împotriva intimaților P. I., P. E., C. I., C. A. și B. T. SUCURSALA ORADEA, având ca obiect revendicare imobiliară.
Se constată faptul că fondul cauzei a fost dezbătut în ședința publică din 22 Noiembrie 2013, când părțile au pus concluzii pe fond, concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța în vederea deliberării și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 29 Noiembrie 2013 și apoi pentru data de 06 Decembrie 2013, dată la care s-a pronunțat prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Deliberând:
Asupra recursurilor de fata retine următoarele – prin sentința civila nr. 6763 din data de 04-05-2012, pronunțată de Judecătoria Oradea in dosarul nr_, instant a dispus respingerea cererii principala formulata de reclamanții H. M. P., H. M. si intervenienta în nume propriu B. T. SUCURSALA ORADEA, in contradictoriu cu pârâtii P. I., P. E., C. I., si intervenient C. A..
A respins cererea de chemare in judecata a altor persoane.
A respins ca lipsita de interes cererea de interventie in interes propriu.
A constatat că linia de hotar dintre imobilele in litigiu este cea stabilită de părți potrivit folosinței faptice, determinată prin semne exterioare reprezentate de garduri, potrivit expertizei efectuate de inginer P. D. R., ce face parte din prezenta hotărâre.
A obligat reclamanții să achite diferenta onorariului in suma de 1000 lei către BIROUL LOCAL DE EXPERTIZE JUDICIARE DE PE L. TRIBUNALUL BIHOR, in contul expertului P. D. R..
A respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecata.
Pentru a hotarî astfel, instanța de fond a reținut următoarele - Reclamantii au dobandit proprietatea asupra terenurilor in litigiu, cu nr. top 591/3 și 590/4, inscrise in CF 287 Cihei, in baza contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 2376/04-08-1999 de către BNP L. F., prin acelasi contract au cumparat și terenurile cu nr. topografice 590/1, 591/1, inscrise in aceeasi carte funciară și situate la același nr. adminstrativ – 236, in loc. Cihei, in suprafață totală de 3976 mp (pag. 15).
Ulterior, au procedat la dezmembrarea acestor numere topografice potrivit actului de parcelare depus la pagina 16 din dosar. Astfel s-au format urmatoarele numere cadastrale: 3918, 3919, 3920, 3918.
Terenul cu nr. top 591/3 și nr. top 590/4 a trecut, doar in parte, in sistem cadastral, intrucat cu prilejul efectuării masuratorilor expertul a evidentiat că suprafata de 645 mp din nr. topo 591/3 se află in posesia paratilor PUPAZĂ I. și sotia E., iar suprafata de 335 mp din terenul cu nr. topografic 590/4 se află in posesia paratilor I. C.. Astfel, nr. topografice 590/4 și 591/3 in urma actului de parcelare si-au redus corespunzator suprafața de la 1365 mp la 535 mp, respectiv de la 2361 mp la 645 mp, ramânând inscrise cu aceste suprafete diminuate in CF 287 Cihei (pag. 16).
Paratii P. I. și sotia P. E. au dobandit in proprietate terenul cu nr. top 591/4, inscris in CF 1003 Cihei, in suprafata de 1426 mp, in baza contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 3262/30.08.2004, (pag. 31). Cu ocazia incheierii acestui act, vanzatorii le-au predat o schită efectuată in anul 1999, de identificare din cuprinsul căreia rezultă că folosința faptică a vanzătorilor corespunde dreptului lor de proprietate (pag. 33).
Paratii C. I. și C. A. sunt proprietari asupra terenului cu nr. top 591/5 aflat in imediata vecinătate a paratilor P.. De asemenea, paratii I. au in proprietate terenul cu nr. top 590/3 Cihei. Asupra terenurilor sus identificate sunt notate in CF constructii, fiind situate in intravilanul localitatii.
In cauza s-a dispus efectuarea unei expertize topografice, avand ca obiectiv a se identifica terenurile in litigiu și a se stabili dacă folosinta faptică a partilor corespunde dreptului lor de proprietate. Potrivit concluziilor efectuate in cauza de către inginer expert P. D. R., paratii I. au folosinta unei suprafete de 272 mp, din nr. top 590/4 aflat in proprietatea reclamantilor, paratul P. I. are de asemenea folosinta unei suprafete de 573 mp din terenul cu nr. top 591/3, aflat de asemenea in proprietatea reclamantilor, de altfel, constructiile paratilor sunt realizate in parte pe nr. topografice ale reclamantilor.
Expertul a indicat linia de folosinta faptica intre nr. top 590/3 și 590/4 pe aliniamentul a-b-c, intre nr. top 591/3 și 591/4, pe aliniamentul d-e-f-g, intre nr. top 591/4 și 591/5 pe aliniamentul i-j-k.
S-a constatat că linia de hotar dintre imobilele in litigiu este cea stabilită de părti potrivit folosintei faptice, determinată prin semne exterioare reprezentate de garduri, potrivit expertizei efectuate de inginer P. D. R., ce face parte din prezenta hotarare.
In continuare, limitele proprietatilor sunt deplasate, paratul C. avand de asemenea in posesie o suprafata de 367 mp din nr. top 591/4, aflat in proprietatea paratilor P. I. si P. E..
De asemenea o parte a casei acestuia este edificată pe nr. topografic 591/4.
Instanta a retinut, in primul rand, că in momentul in care reclamantii, respectiv paratii, au dobandit imobilele in litigiu existau delimitari exterioare intre proprietati prin garduri care nu au fost deplasate din acel moment. Astfel, linia de hotar era stabilita de către fostii proprietari care au inteles sa isi edifice constructiile cu destinatie de locuinta și anexe gospodaresti potrivit acestor delimitari. In mod evident, insa, in momentul stabilirii liniilor de hotar și construirii gardurilor, antecesorii partilor s-au aflat in eroare asupra amplasării numerelor topografice, asupra cărora purta dreptul lor de proprietate.
Atât reclamantii, cât și paratii s-au aflat in eroare in momentul incheirrii contractelor de vanzare-cumparare prin care au dobândit proprietatea, asupra intinderii obiectului contractului, respectiv asupra amplasarii terenurilor cumparate.
In ceea ce îi priveste pe reclamanti, instanta a apreciat că acestia pot solicita doar o reducere a contraprestatiei, terenul pe care ei l-au cumparat fiind doar cel cuprins intre limitele gardurilor despărtitoare. O deplasare a limitelor proprietatilor in litigiu, prin stabilirea liniei de hotar altfel decât au marcat-o antecesorii partilor, prin construirea gardurilor, ar aduce o parte a casei paratilor I. in curtea reclamantilor, lipsindu-le totodată posibilitatea de patrunde in grădină, de asemenea casa paratilor P., aproape in intregime, ar fi adusă de asemenea in curtea reclamanților.
Instanta a retinut totodată că reclamantii, cu diligente minime, putea să afle momentul cumpararii ca suprafata de teren care li s-a predat in folosinta este mai mică decât cea consemnată in contractul de vanzare-cumparare.
Conform dispozițiilor art.584 „orice proprietar poate îndatora pe vecinul sau la granituirea proprietății lipite cu proprietate sa„, granituirea este in acest fel, operatiunea de determinare prin semne exterioare, a limitelor proprietatilor.
Instanta a constatat insă că, in cauza exista limite exterioare ale proprietatilor, justificarea promovarii unei astfel de cereri avand ca obiect granituirea, apare doar in cazul in care partile nu si-au determinat acest mod, delimitarea proprietatilor. Linia de hotar este cea marcată potrivit folosintei faptice prin imprejmuirile despartitoare dintre proprietatile partilor.
Proprietatea reclamantilor fiind delimitată in momentul cumpararii, acestia nu pot afirma că au cumparat mai mult. Astfel actiunea in revendicare a fost respinsă.
F. de cele mai sus aratate, instanta a respins cererea principala formulata de reclamantii H. M. P., H. M., a respins cererea de chemare in judecata a altor persoane și a respins ca lipsita de interes cererea de interventie in interes propriu.
F. de imprejurarea ca nu s-a achitat integral onorariul de expertiza, instanta a obligat reclamantii să achite diferenta onorariului in suma de 1000 lei către BIROUL LOCAL DE EXPERTIZE JUDICIARE DE PE L. TRIBUNALUL BIHOR, in contul expertului P. D. R..
Instanta a respins cererea de obligare a paratilor la plata cheltuielilor de judecată către reclamanti, intrucat cererea principala a fost respinsa.
Impotriva acestei sentințe, in termen legal, au declarat recurs reclamantii H. M. P., H. M..
Impotriva incheierii de sedinta din data de 30.03.2012, a declarat recurs paratul I. C..
Reclamanții recurenți H. M. P., H. M. au solicitat ca, urmare a admiterii recursului, sa se dispună modificarea in totalitate a sentinței recurate si admiterea cererii de chemare in judecata astfel cum a fost formulata.
In drept, recurenții invoca dispozițiile art. 304, pct. 7, 8 si 9 c.pr.civ., iar in motivarea recursului învederează ca au cumpărat in anul 1999 imobilul din litigiu înscris in CF nr. 287 Cihei, cu nr. top 590/1, 591/1, 590/4, 591/3, in natura casa si 3976 mp teren aferent. La data cumpărării, nu au solicitat efectuarea unei expertize identificatoare, fiind convinși ca suprafața din acte este conforma cu situația faptica a imobilului.
In cursul anului 2006 au demarat demersurile in scopul transcrierii in sistem cadastral, constatând cu aceasta ocazie, confirmata si de expertiza topografica efectuata in cauza, ca pârâții P. ocupa o porțiune de 574 mp din terenul reclamanților identificat prin nr. top 591/3, iar paratul I. C. ocupa 272 mp din nr. top 590/4 aparținând tot reclamanților. Parte din casa si din anexa pârâților P. este amplasata pe terenul recurenților, gardul si terasa paratului I. fiind edificate de asemenea pe terenul recurenților.
Recurenți solicita ca, in cea ce îi privește pe pârâții P., pentru terenul ocupat de edificate, sa i se acorde fie despăgubiri de 20 euro/ mp stabilit de expert, fie teren in compensare, iar terenul neafectat de construcții sa ii fie lăsata in posesie si proprietate deplina. Gardul si terasa paratului I., edificate de asemenea pe terenul recurenților, solicita a fi ridicate.
Apreciază ca sentința pronuntata prin care instanța de fond a reținut ca nu ar fi îndreptățiți la alta suprafața de teren decât cea avuta in vedere la data cumpărări, delimitata ca atare încă din anul 1999, este nefondata.
Recurentul I. C. formulează recurs Impotriva încheierii de ședința din data de 30.03.2012 prin care instanța a dispus disjungerea pe care a formulat-o si constituirea unui dosar distinct. Învederează ca încheierea este nelegala si nefondata, imobilele părților din litigiu fiind învecinate, din raportul de expertiza rezulta ca toate gospodăriile părților sânt deplasate fata de situația rezultata din evidentele de publicitate imobiliare, judecarea împreuna a tuturor cererilor fiind necesara si utila pentru pronunțarea unei soluții unitare.
Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate de recurenți si ținând cont de dispozițiile art. 304, indice 1 c.pr.civ., instanța retine ca ambele recursuri sânt nefondate, urmând a fi respinse ca atare, pentru considerentele ce vor succede.
Potrivit situației de carte funciara, recurentul I. C. deține in proprietate imobilul casa si teren in suprafața de 1800 mp, înscris in CF electronic nr._ Sanmartin, nr. cad 4725, dobândit in proprietate in anul 2007, care se învecinează pe partea dreapta cu imobilul recurenților H. M. P. si H. M..
Recurenții H. M. P. si H. M. dețin in proprietate imobilul casa si teren in suprafața de 3976 mp, înscris in CF nr. 287 Cihei, nr. top 590/1, 590/4, 591/1 si 591/3, dobândit in proprietate in anul 1999, care se învecinează pe partea dreapta cu imobilul intimaților P. I. si P. E..
Intimații P. I. si P. E.. dețin in proprietate imobilul casa si teren in suprafața de 1426 mp, înscris in CF nr. 1003 Cihei, nr. top 591/4, dobândit in proprietate in anul 2004, care se învecinează pe partea dreapta cu imobilul intimaților C. I. si C. A..
Intimații C. I. si C. A. dețin in proprietate imobilul casa si teren in suprafața de 2208 mp, nr. top 591/5 Cihei, dobandit in proprietate in anul 1998.
Portrivit dispozițiilor art. 584 c.civ., orice proprietar poate indatora pe vecinul sau la granituirea proprietatii lipite cu a sa, cheltuielile granituirii urmand a se face pe jumatate.
In speta, reclamantii au formulat atat un capat de cerere avand ca obiect granituirea, cat si o actiune in revendicare imobiliara, invocand in drept prin cererea introductiva atat dispozitiile art. 584 c.civ. cat si dispozitiile art. 480 c.civ, precizandu-si ulterior cererea in sensul acordarii unor despagubiri pentru terenurile ocupate de constructii, respectiv compensarea cu o suprafata echivalenta.
Granituirea reprezinta o operatiune de delimitare prin semne exterioare a doua proprietati invecinate, ce apartin unor titulari diferiti si stabilirea traseului real pe care trebuie sa il urmeze titularul, actiunea in granituire fiind a actiune reala, petitorie, imprescriptibila. Ea isi justifica ratiunea atat in cazul inexistentei unei delimitari intre proprietati, cat si in situatia in care astfel de semne exista, dar nu au fost stabilite prin intelegerea partilor sau prin hotarare judecatoreasca si sant contestate de parti. Solutionand cererea in granituire, judecatorul nu este chemat sa se pronunte asupra intinderii dreptului de proprietate, ci asupra formei terenului, in partea din litigiu, al carui contur este fixat decisiv, prin linia hotarului despartitor, determinata prin semne vizibile. Daca prin actiune se cere si o parte determinata din terenul limitrof, detinut fara drept de parat, ea implica si o actiune in revendicare, iar reclamantul trebuie sa dovedeasca dreptul sau de proprietate, potrivit principiilor aplicabile in materie.
Imobilele părților sânt învecinate, iar potrivit concluziilor raportului de exp. topografica efectuat in cauza de exp. P. D. R., cu completările ulterioare, rezulta ca folosința faptica a părților nu corespunde cu limitele topografice ale terenurilor deținute in proprietate.
In concret recurentul I. ocupa de la recurenții H. 272 mp, intimații P. ocupa de la recurentul H. 573mp, iar intimații C. ocupa de la intimații P. 367 mp teren, pe terenurile ocupate fiind parțial edificate construcțiile posesorilor.
Mai retine instanța ca aceasta situație faptica nu este una noua, existând cel puțin din anul 1999, data cumpărării de către părți, din acea data terenurile fiind delimitate astfel cum se regăsesc si in prezent, recurenții H. recunoscand ca nu au efectuat masuratori pentru identificarea amplasamentului terenului la data cumpararii, de unde instanta concluzioneaza ca au avut in vedere la data achizitionarii terenul cu suprafata, cu amplasamenul si cu configuratia conform delimitarilor existente la acea data.
La data cumpararii imobilelor de catre fiecare dintre partile in proces, acestea erau delimitate faptic prin semne exterioare de hotar, traseul liniei despartitoare, materializate prin garduri, nefiind modificat ulterior. Expertiza efectuata in cauza confirma existenta in ce priveste amplasamantul si intinderea terenurilor invecinate, existenta unor diferente intre situatia de carte funciara si suprafetele delimitate prin garduri despartitoare, ceea ce nu poate insa justifica stabilirea unui alt aliniament de granituire decat cel retinut de prima instanta si care este corespunzator folosintei faptice din totdeauna ale partilor, fiind si cel avut in vedere de acestia la data dobandirii si dat fiind si existenta inca la data dobandirii de catre P. si H. a constructilor
In ceea ce il priveste pe recurentul I. C., acesta a dobandit imobilul sau in anul 2007, data la care gospodaria recurentilor H. exista cu delimitarile actuale, cunoscute si acceptate de proprietarii invecinati.
Întrucât delimitarea faptica existenta la data achiziționării si nemodificata pana in prezent, era cunoscuta si acceptat de recurenții H. încă de la data dobândirii, in mod corect a dispus instanța de fond si respingerea capătului de acțiune întemeiata pe dispozițiile art. 480 c.civ. privitoare la revendicarea imobiliara si in consecința si a capetelor de cerere subsecvente de compensare prin echivalent valoric sau cu teren in natura.
In măsura in care părțile doresc sa pună de acord situația faptica prezenta cu cea rezultata din evidentele de publicitate imobiliara – gospodăriile părților fiind alunecate fata de amplasamentul topografic al pacelelor deținute in proprietate conform evidentelor de publicitate imobiliara - au posibilitatea promovării unei acțiuni in rectificare de carte funciara, după cum au si posibilitatea de a se îndrepta Impotriva vânzătorului pentru răspunderea in evicțiune, atât recurenții H. cat si intimații P. dobândind de la aceiași proprietari anteriori P..
Motivarea din sentința pronuntata este pertinenta raportat la natura pricinii, actul dedus judecații fiind corect interpretat, hotararea pronuntata fiind temeinica si legala, neputându-se retine incidenta motivelor de recurs invocate de recurenții H..
Referitor la recursul formulat de recurentul I. Impotriva încheierii de disjungere din data de 30.03.2012, se retine ca acest parat a formulat cererea pentru introducerea in cauza a proprietarilor învecinați in partea dreapta CRETIU la data de 23.03.2012, la patru ani de la începerea litigiului ce constituie obiectul prezentului dosar, instanța de fond reținând in mod corect incidenta dispozițiilor art. 165 c.pr.civ. si fata de poziția de opunere a celorlalte părți, cererea nou formulata pricinuind întârzierea soluționării dosarului prin efectuarea unei noi completării de expertiza, celelalte cereri fiind in stare de judecata.
F. de considerentele mai sus reținute, instanța de recurs retine ca criticile formulate de recurenți sânt nefondate, motiv pentru care, in temeiul disp. art. 312 c.pr.civ. urmează sa respingă ambele recursuri, conform dispozitivului prezentei decizii.
In temeiul art. 274 c.pr.civ., va respinge cererea recurenților privind acordarea cheltuielilor de judecata, aceștia fiind in culpa procesuala, va respinge cererea intimaților P. privind acordarea cheltuieli de judecata, acestea nefiind justificate prin chitanțe de plata, luând act ca ceilalți intimați nu au solicitat cheltuieli de judecata in recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile civile introduse de recurenții H. M. P. și H. M., ambii domiciliați in localitatea Cihei, nr. 236, . si I. C., cu domiciliul procesual ales in Oradea, .. 1, ., in contradictoriu cu intimații B. T. SUCURSALA ORADEA, cu sediul in localitatea Oradea, .-40, jud. Bihor, in contradictoriu cu pârâții P. I. și P. E., ambii domiciliați in localitatea Cihei, nr. 235, ., C. I. si C. A., ambii dom. in localitatea Oradea, ./A, .. 5, jud. Bihor, împotriva sentinței civile nr. 6763 din 04.05.2012 si împotriva încheierii de ședința din data de 30.03.2012, pe care le păstrează in totalitate.
Fără cheltuieli de judecata.
Definitiva si irevocabila.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Decembrie 2013
Președinte, L. E. M.-G. | Judecător, F. I. C. | Judecător, M. C. R. |
Grefier, S. O. |
Red. Jud. I.F. – M. B.
Red. Jud. T.B. M. C. R.
Tehnoredactat S. O.
2 ex/ 10 Decembrie 2013
| ← Pretenţii. Hotărâre din 12-04-2013, Tribunalul BIHOR | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 219/2013.... → |
|---|
