Evacuare. Hotărâre din 25-10-2013, Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 25-10-2013 în dosarul nr. 3164/271/2006
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 338/A/2013
Ședința publică din 25.10.2013
PREȘEDINTE: C. F. I.
JUDECĂTOR: C. A.
GREFIER: P. D.
Pe rol judecarea apelului civil privind pe apelantul B. T. în contradictoriu cu intimații B. E., C. I., M. T., împotriva sentintei nr. 1945 din 19.03.2007 pronunțată de Judecătoria Oradea, în dosar nr._, avand ca obiect evacuare.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că dezbaterea cauzei a avut loc la data de 11 octombrie 2013, când părțile prezente au pus concluzii în apel, care au fost consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 18 octombrie 2013 și apoi pentru acest termen de judecată.
TRIBUNALUL
DELIBERÂND
Asupra apelului civil de față.
Constată că, prin Sentința civilă nr. 1945 din 19.03.2007 pronunțată de Judecătoria Oradea s-a respins acțiunea precizată formulată de reclamanții B. T. și B. E. împotriva pârâților C. I. și M. T. și au fost obligați reclamanții să plătească pârâtului C. I. suma de 1.050 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 152/17.01.2000 si a actului adițional la acest contract autentificat sub nr. 737/2000 reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra terenurilor cu nr. top. 155/2, 156/1, 157/1, 1291/1 si 1292/2 inscrise in CF 1000 Burzuc si a supraedificatelor ridicate pe teren, respectiv șopron si grajd.
Prin sentința civila nr. 6073/2003 a Judec. Oradea s-a constatat nulitatea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 152/17.01.2000 si a actului adițional la acest contract autentificat sub nr. 737/2000 in ceea ce privește terenurile cu nr. top. 155/2, 156/1, 1291/1 si 1292/2 înscrise in CF 1000 Burzuc, dispunandu-se restabilirea situației anterioare de CF, reținându-se ca obiectul vânzării l-au format numai edificatele ridicate pe teren. In ceea ce privește terenul cu nr. top. 157/1 s-a constatat ca nu se poate dispune restabilirea situației anterioare, intrucat prin decizia civila nr. 688/2002 A Tribunalului Bihor s-a stabilit in favoarea reclamanților un drept de proprietate asupra terenului.
Aceasta hotărâre a fost modificata in parte de Curtea de Apel Oradea, prin decizia civila nr. 732/2006- R constatandu- se nulitatea absoluta a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 152/17.01.2000 si a actului adițional la acest contract autentificat sub nr. 737/2000 si in ceea ce privește terenul cu nr. top. 157/1 inscris in CF 1000 Burzuc si restabilirea situației anterioare de CF. A reținut instanța ca reclamanții au cumpărat de la vânzătorul B. F. doar construcțiile - grajd si fanar- nu si terenul aferent. La rândul sau numitul B. F. a cumpărat de la Comisia de lichidare a CAP Burzuc numai construcțiile in scop de demolare.
Conform disp. art. 33 din Legea nr. 7/1996 daca în cartea funciara s-a înscris un drept real, în condițiile prezentei legi, în folosul unei persoane, se prezuma ca dreptul exista în folosul ei, daca a fost dobândit sau constituit cu buna-credinta, cât timp nu se dovedește contrariul. Iar potrivit prev. art. 34 din același act cuprinsul cârtii funciare, în afara îngrădirilor si excepțiilor legale, se considera exact numai în folosul acelei persoane care, în virtutea unui act juridic cu titlu legal, a dobândit cu buna-credinta un drept real înscris în cartea funciara.
Din probele administrate in cauza instanța a costatat reclamanții nu au calitatea de proprietari ai terenurilor cu nr. top. 155/2, 156/1, 157/1, 1291/1 si 1292/2 inscrise in CF 1000 Burzuc, prin hotărâre irevocabila dispunandu-se radierea din CF a dreptului lor de proprietate, așadar nu au calitatea de a solicita evacuarea paraților de pe aceste terenuri, iar primul capăt de cerere urmează a fi respins.
In ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere reclamanții au susținut ca le este impiedicat accesul la grajdurile pe care le dețin in proprietate de către parați, intrucat aceștia au inchis poarta de intrare. Reclamantul a recunoscut ca parații nu folosesc cele doua grajduri, el deținând cheia de la acestea, insa a arătat ca nu le poate folosi intrucat nu are acces pe poarta de intrare.
Potrivit declarațiilor martorilor V. I. si P.. F. audiați in cauza inspre grajdurile reclamanților exista doua intrări, o poarta mare pentru acces auto si o poarta mica pentru acces pietonal, poarta mare fiind inchisa cu lacăt de către paratul C. I..
Asa cum rezulta din factura fiscala nr. 12/03.06.1993 emisa de Primăria Comunei S. - fila 56 la dosar - paratul C. I. a cumpărat poarta de acces auto la licitație publica.
Având in vedere ca paratul C. I. este proprietarul porții auto de acces, ca reclamanții au acces la grajdurile ce le dețin in proprietate pe o altă poartă, ca nu au făcut dovada ca ar fi folosit vreodată grajdurile in scop agrozootehnic și nu beneficiază de un drept de servitute de trecere auto, instanța a respins cel de-al doilea capăt de cerere ca neîntemeiat.
Împotriva acestei hotărâri, la data de 8.05.2007, în termen legal, a declarat apel reclamantul B. T., solicitând schimbarea în parte a sentinței apelate în sensul admiterii capătului 2 de cerere precizat în ce privește obligarea pârâtului la permiterea accesului la construcțiile proprietatea apelantului stabilind un drept de servitute de trecere auto pe poarta în cauză, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului s-a arătat că cererea de stabilire a unei servituți este subsidiară cererii de evacuare, astfel încât dacă s-a considerat neîntemeiată prima cerere se impunea analiza celei de-a doua după natura ei juridică reală. Din probele administrate rezultă caracterul de loc înfundat al construcțiilor apelantului, dreptul de proprietate al acestuia asupra grajdurilor, precum și refuzul intimatului de a permite accesul funcțional la grajduri. Din probațiune a mai rezultat că cealaltă poartă este exclusiv pietonală, că poarta auto este destinată trecerii utilajelor de deservire și transport specifice unor grajduri, destinație pe care a și avut-o pe vremea când aceste grajduri erau ale CAP. Faptul că apelantul nu desfășoară activitate zootehnică în acea locație se datorează tocmai lipsei accesului auto. Așa fiind, stabilind că apelantul nu este proprietar pe teren, dar este proprietar pe construcții, instanța trebuia să ii stabilească un drept de trecere cu titlu de servitute. Greșit se reține și achiziționarea grajdurilor în vederea demolării câtă vreme distrugerea lor, fiind achiziționate prin licitație la lichidarea CAP este interzisă.
În probațiune s-a solicitat încuviințarea probei cu expertiză.
Intimatul C. I. a arătat că se opune admiterii apelului formulat în cauză.
În apel, instanța a încuviințat și administrat probele solicitate de părți.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor de apel, cât și a celor de ordine publică, tribunalul apreciază apelul declarat ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin Sentința civilă nr. 3302/2011 a judecătoriei Oradea, rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea apelului și recursului la data de 19.04.2013, s-a dispus obligarea pârâților B. T. și B. E. la ridicarea pe cheltuiala acestora a constructiilor reprezentand grajd și sopron, iar a paratilor B. T. și B. P., la ridicarea pe cheltuiala lor, a contructiei reprezentate de grajdul nr. 2, amplasate pe terenul nr. top 156/1 și 156/2, inscrise in CF 283 Burzuc, in termen de 5 luni de la rămânerea irevocabila a hotararii.
În prezentul dosar apelantul solicită stabilirea unui drept de servitute de trecere în favoarea sa în vederea exploatării acestor construcții cu privire la care s-a dispus demolarea.
Legalitatea și temeinicia dispoziției de demolare nu mai poate fi pusă în discuție în prezenta cauză, această problemă fiind tranșată în dos._ în care s-a pronunțat Sentința civilă nr. 3302/2011.
În aceste condiții, cererea apelantului de stabilire în favoarea sa a unui drept de servitute de trecere în vederea exploatării construcțiilor este nefondată, apelantul trebuind să procedeze la ridicarea construcțiilor.
Față de cele reținute, tribunalul, în baza art, 295 c.pr.civ., va respinge ca nefondat apelul civil introdus de apelantul B. T. în contradictoriu cu intimații B. E., C. I. și M. T., împotriva sentinței civile nr. 1945 din 19.03.2007 a Judecătoriei Oradea, pe care o va păstra în totalitate.
Nu se vor acorda intimatului C. I. cheltuieli de judecată în apel întrucât în cauză nu s-a făcut de către acesta dovada suportării unor cheltuieli de judecată în această fază procesuală și nici nu s-a indicat un cuantum al cheltuielilor de judecată solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul civil introdus de apelantul B. T. domiciliat în Burzuc, nr. 191, jud. Bihor în contradictoriu cu intimații B. E. domiciliată în Burzuc, nr. 191, jud. Bihor, C. I. domiciliat în Burzuc, nr. 370, jud. Bihor, M. T. domiciliat în Burzuc, nr. 372, jud. Bihor, împotriva sentintei nr. 1945 din 19.03.2007 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o păstrează în totalitate.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă. Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 25.10.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
C. F. I. C. A. P. D.
Red. fond
B. N.
Dact. CFI/PD
Ex. 6/ 11.11.2013
Pt. conf. 4 . T., B. E., C. I., M. T.
| ← Cereri. Sentința nr. 125/2013. Tribunalul BIHOR | Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 1074/2013.... → |
|---|
