Fond funciar. Decizia nr. 371/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 371/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 20-03-2013 în dosarul nr. 271/271/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 371/R/2013
Ședința publică de la 20 martie 2013
Completul compus din:
Președinte: L. E. M.-G.
Judecător: N. B.
Judecător: F. M.
Grefier: I. P.
Pe rol, fiind pentru azi judecarea recursurilor civile privind pe recurentele C. L. DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR ORADEA și C. L. DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR S., în contradictoriu cu intimații GUZMANYI L., GUZMANYI V. și C. JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR BIHOR, împotriva sentinței civile nr.8120 din 7 iulie 2011, pronunțată de Judecătoria Oradea, având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că prin serviciul registratură s-a depus la dosar la data de 19 martie 2013 de către intimații Guzmanyi prin reprezentant, concluzii scrise, după care:
Se constată că dezbaterea cauzei în fond a avut loc la data de 14 martie 2013, când părțile prezente au pus concluzii în recurs, consemnate în încheierea din aceea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea cauzei la data de 20 martie 2013, zi în care s-a pronunțat hotărârea.
TRIBUNALUL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.8120 din 7 iulie 2011, pronunțată de Judecătoria Oradea, s-a admis în parte cererea formulată de reclamanții GUZMANYI L. și GUZMANYI V., în contradictoriu cu pârâții C. JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR BIHOR, C. L. DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR ORADEA și C. L. DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR S., s-a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți la reconstituirea în natură prin compensare a dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de 0, 25 ha teren arabil în perimetrul administrativ al Comisiei locale Oradea și asupra suprafeței de 0, 25 ha teren în natură fânețe în perimetrul administrativ al Comisiei locale S., s-a dispus anularea parțială a Hotărârii nr. 155.198/2006 a Comisiei locale pentru aplicarea legilor fondului funciar Oradea și a Hotărârii Comisiei județene pentru aplicarea legilor fondului funciar Bihor nr. 508/C/2009 cu privire la respingerea cererii reclamanților pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 0, 25 ha în natură fânețe, C. locală pentru aplicarea legilor fondului funciar Oradea a fost obligată să procedeze la întocmirea documentației necesare în vederea punerii în posesie și eliberării titlului de proprietate în favoarea reclamanților asupra suprafeței de 0, 25 ha teren arabil în mun. Oradea pe unul din amplasamentele aflate la dispoziția sa conform Anunțului nr. 152.038 /02.06.2010, iar dacă acestea nu mai sunt libere pe alt amplasament echivalent valoric, C. locală pentru aplicarea legilor fondului funciar S. a fost obligată să procedeze la întocmirea documentației necesare în vederea punerii în posesie și eliberării titlului de proprietate în favoarea reclamanților asupra suprafeței de 0, 25 ha teren în natură fânețe pe nr. topo 343/3a, 347/2a, 347/3, 346/2a, 346/3 înscrise inițial în CF 183 S., iar în situația în care acestea nu sunt libere pe alt amplasament echivalent valoric, fără cheltuieli de judecată .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._/12.03.1991, fil. nr. 39 reclamanții au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 1, 69 ha din care 1, 44 arabil și 0,25 fânețe, iar pin TP nr. 519/1993 s-a reconstituit în favoarea lor dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1, 1700 ha teren arabil.
Prin cererea înregistrată sub nr._/30.0.3.1998, fil. 57 reclamanții au solicitat în temeiul Legii nr. 169/1997 reconstituirea și asupra diferenței până la 1, 69, răspunzându-li-se inițial prin adresa din 17.12.1998 că cererea va fi soluționată după întocmirea balanței de fond funciar la nivelul țării, iar ulterior la data de 10.05.2000 fil. 54 li s-a cerut să depună acte de proprietate pentru suprafața solicitată .
Prin HCJ Bihor nr. 2490/2002 reclamanții au fost înscriși cu suprafața de 0, 29 ha pe anexa nr. 39 pentru acordarea de despăgubiri.
Cererea formulată de reclamanți cu nr._/2005 pentru acordarea diferenței de teren nerestituită a fost soluționată prin validarea suprafeței de 0, 29 ha arabil în natură și respingerea suprafeței de 0, 25 ha fânețe.
Contestațiile formulate de reclamanți au fost respinse prin Hotărârea Comisiei Locale Oradea nr. 155. 198/2006 și HCJ Bihor nr. 508/C/2009, reținându-se că nu s-a făcut dovada întregii suprafețe solicitate de 1, 69 ha, iar pentru suprafața validată de 0, 29 ha se va formula ofertă din suprafețele aflate la dispoziția comisiei.
Îndreptățirea reclamanților la reconstituirea suprafețe de 0, 29 ha teren arabil este necontestată însă până în prezent nu s-a formulat nicio ofertă.
Analizând îndreptățirea reclamanților la reconstituirea suprafeței de 0, 25 ha fânețe instanța de fond reține următoarele:
Potrivit adeverinței nr.C/47/05._ în registrul agricol al . figura înscris în anul 1950 cu suprafața totală de 1, 69 ari din care 0, 25 ari fânețe și 1, 44 arabil, fil. 80-81.
Martorul Mihalek G. F., fil. 101, a declarat că părinții săi au deținut fânețe în S. pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate de către pârâta C. L. S. și auzit de la tatăl său că și familia reclamanților ar fi deținut teren în același loc.
Din cele anterior menționate rezultă că este indubitabil faptul că antecesorul reclamatului a deținut suprafața de 0, 25 ha teren fânețe.
Într-adevăr, conform cererii de înscriere în GAC, antecesorul reclamanților s-a înscris în GAC doar cu suprafața de 1, 47ha teren arabil, suprafață care se regăsește menționată și în procesul din 09.03.1951, fil. 28-38. Însă nu există nicio dovadă a faptului că antecesorul reclamanților ar fi înstrăinat terenul de 0, 25 ha în natură fânețe, cu care figura înscris în anul anterior, iar în CF nr. 183 S. antecesorul reclamanților apare intabulat sub B 14 asupra terenurilor cu nr. topo 343/3a, 346/2 ași 347/2a având natura fânețe, fără să existe mențiune de înstrăinare a acestora .
Faptul că aceste terenuri nu au fost solicitate de alte persoane, fiind parțial libere, conform comunicării comisiei locale, fil. 103, conduce de asemenea la concluzia că terenul nu a fost înstrăinat de antecesorul reclamanților.
Este foarte probabil că terenul în litigiu a intrat sub incidența Decretului nr. 151/1950 privind comasarea si circulatia bunurilor agricole, fiind comasat și astfel scos din evidența individuală conform poziției din registrul agricol .
Conform prevederilor art. 8 al 2 din legea nr. 18/1991 „ De prevederile legii beneficiaza membrii cooperatori care au adus pamant in cooperativa agricola de productie sau carora li s-a preluat in orice mod teren de catre aceasta, precum si, in conditiile legii civile, mostenitorii acestora, membrii cooperatori care nu au adus pamant in cooperativa si alte persoane anume stabilite.”
Conform art. 11 din Legea nr. 18/1991
„(1) Suprafata adusa in cooperativa agricola de productie este cea care rezulta din: actele de proprietate, cartea funciara, cadastru, cererile de inscriere in cooperativa, registrul agricol de la data intrarii in cooperativa, evidentele cooperativei sau, in lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declaratii de martori. (2) Dispozitiile alin. (1) se aplica in mod corespunzator si in ceea ce priveste suprafetele preluate de cooperativele agricole de productie in baza unor legi speciale sau in orice mod de la membrii cooperatori. (2^1) Terenurile preluate abuziv de cooperativele agricole de productie de la persoanele fizice, fara inscriere in cooperativele agricole de productie sau de catre stat, fara nici un titlu, revin de drept proprietarilor care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, pe vechile amplasamente, daca acestea nu au fost atribuite legal altor persoane.
Prin urmare, este greșit a se aprecia că numai suprafața de teren care figurează în cererea de înscriere în GAC face dovada îndreptățirii la reconstituirea dreptului de proprietate.
Instanța de fond a apreciat că reclamanții au făcut dovada îndreptățirii la reconstituire asupra suprafeței de 0, 25 ha teren fânețe în condițiile art. 11 din Legea nr. 18/1991 prin CF 183 S., unde antecesorul lor figurează intabulat cu teren în natură fânețe.
Conform expertizei extrajudiciare efectuate în cauză de expert M. N. T., fil. 104,105, terenul în litigiu în suprafață de 0, 25 ha fânețe se află pe teritoriul administrativ al .> Conform art. 10 din HG nr. 890/2005 „(1) In situatiile în care restituirea pe vechiul amplasament nu mai este posibila, fostului proprietar sau mostenitorilor acestuia li se va oferi, un alt amplasament situat în aceasi localitate sau într-o localitate invecinata. Oferta va fi trimisa persoanelor îndreptatite prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire iar termenul în care raspunsul la oferta trebuie dat nu poate fi mai mic de 7 zile de la data primirii ofertei de teren pe alt amplasament. In cazul în care fostul proprietar sau mostenitorii acestuia nu accepta amplasamentul oferit, comisia locala va trebui sa formuleze o alta oferta în termen de 30 de zile, daca persoanele îndreptatite nu opteaza pentru primirea de despagubiri.
C. locală Oradea a comunicat situația terenurilor ce pot fi reconstituite conform Anunțului nr._/02.06.2010, iar C. locală S. a comunicat că terenurile în litigiu cu nr. topo 343/3a, 346/2a, 346/3, 347/2a, 347/3, 419/1b aparțin comunei S. și sunt parțial libere, fil. 68, 103.
În raport de toate considerentele anterior enunțate instanța de fond a apreciat că reclamanții sunt îndreptățiți la reconstituirea în natură prin compensare cu privire la suprafața de 0, 29 ha pe perimetrul administrativ al mun. Oradea pe unul din amplasamentele aflate la dispoziția Comisiei Locale Oradea conform Anunțului nr. 152.038 /02.06.2010, iar dacă aceste nu mai sunt libere pe alt amplasament echivalent valoric, precum și asupra suprafeței de 0, 25 ha teren în perimetrul . amplasament, iar în lipsă pe alt amplasament echivalent valoric.
În baza disp. art. 8, 13, din Legea nr.18/1991 precum și dispozițiilor reținute în considerentele hotărârii, s-a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți la reconstituirea în natură prin compensare a dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de 2900 mp teren arabil în perimetrul administrativ al Comisiei locale Oradea și asupra suprafeței de 0, 25 ha teren în natură fânețe în perimetrul administrativ al Comisiei locale S..
În temeiul disp.art. 58 din legea nr. 18/1991 s-a dispus anularea parțială a Hotărârii nr. 155.198/2006 a Comisiei locale pentru aplicarea legilor fondului funciar Oradea și a Hotărârii Comisiei județene pentru aplicarea legilor fondului funciar Bihor nr. 508/C/2009 cu privire la respingerea cererii reclamanților pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 0, 25 ha în natură fânețe.
În baza disp. art.3 din legea nr. 1/2000, art. 18 al. 3 din Legea nr. 18/1991, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 67/2010, art. 5, 6 din HG nr. 890/2005:
- a fost obligată C. locală pentru aplicarea legilor fondului funciar Oradea să procedeze la întocmirea documentației necesare în vederea punerii în posesie și eliberării titlului de proprietate în favoarea reclamanților asupra suprafeței de 2900 mp teren arabil în mun. Oradea pe unul din amplasamentele aflate la dispoziția sa conform Anunțului nr. 152.038 /02.06.2010, iar dacă acestea nu mai sunt libere pe alt amplasament echivalent valoric
- De asemenea a fost obligată C. locală pentru aplicarea legilor fondului funciar S. să procedeze la întocmirea documentației necesare în vederea punerii în posesie și eliberării titlului de proprietate în favoarea reclamanților asupra suprafeței de 2500 mp teren în natură fânețe pe nr. topo 343/3a, 347/2a, 347/3, 346/2a, 346/3, iar în situația în care aceste nu sunt libere pe alt amplasament echivalent valoric.
Cheltuieli de judecată nu au fost acordate nefiind solicitate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta recurentă C. L. Oradea de Aplicare a Legii 28/1991, solicitând, în temeiul disp.art.304 pct.9 C.pr.civilă, admiterea recursului ca fondat, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii și astfel a înlăturarea obligației stabilită în sarcina Comisiei locale de a reconstitui vreun drept de proprietate în favoarea reclamantului.
In motivarea în fapt a recursului se susține că sunt aplicabile cauzei prevederile art.6 alin.(1""2) din Legea nr. 1/2000, modificată si completată prin Legea nr.247/2005 care prevăd„ Consemnările efectuate intre anii 1945-1990 in registrele agricole, cererile de intrare in fostele cooperative de producție, documentele existente la arhivele statului referitoare la proprietatea terenurilor, neinsotite de titlurile de proprietate, au valoare declarativa cu privire la proprietate." A..(1"^3) „ In situația in care nu mai exista Înscrisuri doveditoare, proba cu martori este suficienta in reconstituirea dreptului de proprietate cand aceasta se face pe vechile amplasamente si cand martorii ce le recunosc sunt proprietarii vecini sau moștenitorii lor, pe toate laturile terenului pentru care s-a cerut reconstituirea."
F. de acestea instanța a constatat ca este indubitabil faptul ca antecesorul reclamanților a deținut suprafața de 0,25 ha teren fânețe în baza declarației_martorului care afirma ca a auzit de tatăl sau ca și familia reclamanților ar fi deținut fânețe în S..
Se mai arată că din din suprafața dovedita cu acte dupa autorul Kuzmanyi Ș. conform CF 7 si CF183 Seleus s-a reconstituit prin titlul de proprietate nr.519/1993 suprafata de_ mp teren arabil pe raza municipiului Oradea. Din raportul de expertiza tehnica topografica efectuat in dosar rezulta ca nr.topo. 343/3a, 346/2a, 346/3,_347/2a, 347/3, 419/1 b înscrise in CF 183 Seleus se afla pe teritoriul comunei Sanmartin, astfel încât reclamanții nu mai sunt indreptațiți la reconstituirea unui drept de proprietate din teren situat pe raza municipiului Oradea.
Față de împrejurările de drept și de fapt invocate se solicită admiterea recursului ca fondat, modificarea hotărârii pronunțată de instanța de fond, dispunându-se spingerea acțiunii formulată de reclamant ca neantemeiată și totodată în contradicție cu prevederile legale.
In drept s-au invocat prevederile art.304 pct.9, 312 C.pr.civilă, art.6 alin.(1"^ 2), alin.(1""3) din Legea nr. 1/2000. Legea nr.247/2005.
De asemenea s-a formulat recurs în cauză și de către pârâta recurentă C. LOCALA DE APLICARL A LEGII FONDULUI FUNCIAR S., în temeiul dispozițiilor art.304 pct.9 C.pr.civilă, solicitându-se admiterea prezentului recurs casarea sentinței recurata si a trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, iar in subsidiar, in măsura in care se consideră ca nu se impune casarea cu trimitere se solicită casarea hotărârii si rejudecând recursul să se respingă cererea de chemare in judecata in ceea ce privește C. Locala Sinmartin, cu privire la amplasamentele înscrise in CF 183 Seleus, cu cheltuieli de judecata in caz de opunere.
In motivarea în fapt a recursului se susține că hotarirea instanței de fond este netemeinica si nelegala pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a pronunțai o hotarâre netemeinica si nelegala ,fara a se administra probe concludente si utile cauzei si totodată a interpretat greșit legea.
Astfel se arătă ca recurenta se află în imposibilitatea de-a pune in executare o astfel de hotarire ,deoarece terenul amplasat pe numerele topografice 343/a,347/2a,347/3,346/2a,346/3 din CF 183 S. nu constituie teren liber aflat la dispoziția Comisiei locale nefiind cuprinse in rezerva comunei astfel încât nu poate formula obiectul reconstituirii.
Se mai precizează totodată ca in zona de amplasament a acestor numere topografice s-au efectuat lucrări de regularizare a pâriului Peta astfel ca nu se cunoaște daca exista sau nu teren liber.
In ceea ce privește acordarea unui teren pe alt amplasamemt echivelent valoric se arată că in cauza nu a fost identificat de către reclamanții intimați nici un alt amplasament ,acestia nu au probat printr-o expertiza de specialitate care este valoarea terenului pe care l-au avut anterior si cel pe care il solicita .
Se mai susține că instituția recurentă nu are resurse financiare pentru a efectua evaluări astfel ca obligația de-a stabili valoarea terenului revine reclamanților intimați,si raportat la terenurile aflate in rezerva comunei ,acestia trebuiau eventual sa identifice un alt amplasament pe care sa il solicite, si in măsura in care nu formează obiectul altor litigii recurenta să se poată pronunța.
F. de aceste considerente se apreciază ca se impune casarea cu trimitre spre rejudecare in vederea administrării probei cu expertiza topo si de evaluare ,proba care consideram ca este utila cauzei si pertinenta cauzei
In drept se invocam art.304 pcl.9 C.pr.civilă .
Intimații Guzmanyi V. și Guzmanyi L. au formulat și depus la dosarul cauzei întâmpinare, solicitând respingerea ca nefondate a ambelor recursuri, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea poziției lor procesuale intimații susțin faptul că hotărârea primei instanțe este una temeinică și legală arătând că au solicitat după antecesorul lor Guzmanyi S. o suprafață de 1,69 ha din care 1,44 ha teren arabil și 0,25 ha fânețe, pe care acesta a deținut-o anterior colectivizării, eliberându-li-se T.P.519/1993 doar pentru o suprafață de 1,17 ha iar ulterior când s-a cerut reconstituirea pentru diferență această cerere s-a admis doar pentru 0,29 ha arabil în natură fiind respinsă pentru 0,25 ha.
Se consideră astfel că îndreptățirea intimaților la reconstituire pentru terenul de 0,29 ha nu a fost contestată de nimeni așa cum rezultă din dicizia nr._ din 29 05 2009 emisă de C. pentru aplicarea legilor fondului funciar Oradea mai mult această comisie a oferit intimaților prin adresa din 24.06.2010 un alt amplasament, considerând că probabil persoana care a redactat recursul din partea Comisiei Locale Oradea de aplicare a legii 18/1991 se află în eroare, necunoscând aceste aspecte, atunci când afirmă că intimaților li s-a reconstituit întreaga suprafață de teren la care sunt îndreptățiți.
Se mai arată că această recurente se află . și cu privire la suprafața de teren pe care a deținut-o in proprietate antecesorul intimaților susținând că din toate înscrisurile de la dosar rezultă că acesta a deținut în proprietate 1,44 ha teren arabil iar până în prezent s-a reconstituit pe seama acestuia doar 1,17 ha potrivit T.P.519/1993.
De asemenea se arată că există suficient teren la dispoziția comisie locale astfel încât nu există impedimente la reconstituire.
In ceea ce privește suprafața de 0,25 ha fânețe se susține faptul că antecesorul intimaților Guzmanyi S. a deținut această suprafață anterior cooperativizării, fapt ce rezultă din declarația martorului Mihalek G. F. cât și din înscrisurile de la dosar, respectiv o adresa de la DGAS Filiala pentru Arhivele Statului din care rezultă indubitabil că anterior inscrierii în GAC antecesorul lor a deținut 0,25 ha de fânețe date ce rezultă și din registrul agricol pe anul 1950 iar în prezent o parte din topograficele indicate figurează in evidențele comisiei ca fiind libere fapt ce demonstrează că terenul solicitat de reclamanți nu a fost solicitat de alte persoane.
Față de toate aceste considerente se solicită respingerea recursurilor.
In probațiune s-au depus la dosarul cauzei înscrisuri.
Judecata a fost suspendată in baza art.242 alin 1 pct.2 față de lipsa părților în ședința publică din 07.06.2012, fiind repusă pe rol la cererea Comisiei Locale de aplicare a legii 18/1991 Sanmartin in sedința publică din 06.09.2012 când instanța a solicitat balanța actuală de fond funciar de pe raza localității S., depusă la dosar la 01.11.2012.
De asemenea la solicitarea instanței s-au depus la dosar si documentele anexate la cererea nr._/2005 formulată de intimați.
Analizând recursurile civile prin prisma motivelor invocate de recurente, ținând cont si de prevederile art. 304 indice 1 c.pr.civ., tribunalul retine ca acestea sunt nefondat, urmând a fi respinse ca atare, pentru considerentele ce vor succede.
1.În ceea ce privește recursul formulat de recurenta C. L. de aplicare a legii 18/1991 Oradea, se reține că această recurentă contestă în esență îndreptățirea intimaților la reconstituire pe 0,25 ha fânețe pe raza localității Oradea considerând că o asemenea îndreptățire nu rezultă din actele de la dosar iar intimaților li s-a reconstituit întreaga suprafață la care erau îndreptățiți prin T.P.519/1993 respectiv 11.700 mp teren arabil.
Aceste susțineri ale recurentei urmează să fie respinse ca nefondate având în vedere că sunt contrazise atât de materialul probator administrat la dosar cât și de poziția oficială a acestei recurente adoptată cu ocazia corespondenței oficiale purtate cu intimații, in intenția de a soluționa cererea, cum era și firesc, pe cale extrajudiciară.
Astfel, așa cum a reținut în mod legal și temeinic și instanța de fond, reclamanții au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate printr-o cerere formulată încă in anul 1991, după antecesorul comun G. I. pentru o suprafață de 1,69 ha teren din care 1,44 arabil și 0,25 fânețe, reconstituidu-li-se dreptul de proprietate pe o suprafață de 1,1700 ha teren in baza T.P.519/1993.
Ulterior în baza cererii nr._/1998 reclamanții intimați au solicitat în baza legii 169/1997 reconstituirea dreptului lor pentru diferența de până la 1,69 ha, recurenta recunoscându-le expres îndreptățirea prin HCJ Bihor 2490/2002 prin intermediul căreia reclamanții au fost înscriși in anexa nr.39 pentru acordarea de despăgubiri, iar ulterior in baza cererii nr._/2005 au fost validați pentru restituirea in natură pentru suprafața de 0,29 ha teren, fiind respinsă cererea pentru cei 0,25 ha fânețe solicitați.
In aceste condiții a intervenit o recunoaștere expresă și neechivocă a recurentei în ceea ce privește îndreptățirea reclamanților la reconstituirea cu privire la suprafața de 0,29 ha teren, recunoaștere fundamentată pe înscrisurile de la dosar din care rezultă indubitabil îndreptățirea reclamanților la reconstituire pe această suprafață, recunoaștere asupra căreia nu se mai poate reveni în prezent fără a leza substanțial un drept de proprietate recunoscut în mod valabil și in condițiile legii de o autoritate competentă.
Singurul aspect litigios al suprafeței de 0,29 ha a rămas amplasamentul care nu a fost identificat până la data formulării cererii de chemare în judecată, periclitând astfel caracterul efectiv al dreptului recunoscut fără rezerve de recurentă încă din anul 2002, inițial sub formă de despăgubiri, apoi din 2005 sub forma unui teren în echivalent, astfel încât orice contestație cu privire la această îndreptățire recunoscută expres de mai bine de 11 ani este nefundamentată și ar echivala cu o încălcare a unui drept de proprietate recunoscut atât in condițiile dreptului intern cât și a jurisprudenței constate a Curții Europene a Drepturilor Omului in materia art.1 Protocol 1.
Cât privește suprafața de 0,25 ha teren fânețe solicitată pe raza comunei S., restituit pe numerele top.343/3a, 347/2a,347/3,346/2a,346/3 înscris în CF 183 S. instanța reține că recurenta în mod neîntemeiat susține că această suprafața este nelegal acordată atâta timp cât reclamantei i s-a reconstituit întregul drept la care este îndreptățită respectiv 1,1700 ha teren prin TP.519/1993 în condițiile în care prin însăși cererea dovedită cu înscrisuri și martori acesta solicită 1,69 ha, recurenta fiind cea care îi recunoaște expres îndreptățirea în plus pentru 0,29 ha pe raza localității Oradea, refuzându-i dreptul la cele 0,25 ha deși din coroborarea probelor cu înscrisuri și martori rezultă fără urmă de tăgadă și îndreptățirea la această suprafață.
In consecință recursul formulat de C. L. de aplicare a legii 18/1991 Oradea este nefundat urmând a fi respins ca atare.
2.In ceea ce privește recursul formulat de recurenta C. L. de aplicarea a legii 18/1991 S. se reține că prin acest recurs se susține că această comisie nu a primit cererea reclamanților, cererea fiind depusă doar la comisia abilitată de la Oradea și neavând cunoștință de aceasta nu a putut lua măsuri, afirmând totodată că terenul pe suprafața căruia s-a dispus reconstituirea nu este teren liber neaflându-se în rezervele comisiei locale de aplicare a legii 18/1991 S., precizând că in zonă s-au făcut lucrări de regularizare a râului P. și că nu se mai știe dacă există teren disponibil. Totodată recurenta afirmă că se impunea efectuarea unei expertize topografice de identificarea unui amplasament liber și de evaluare a acestuia pentru ca reconstituirea să se facă pe un teren echivalent valoric obligații ce reveneau reclamanților intimați, urmând ca recurenta să își exprime părerea cu privire la terenul solicitat.
Toate aceste susțineri se dovedesc a fi total neîntemeiate urmând a fi respinse ca atare.
In ceea ce privește nedepunerea cererii de reclamanți decât la C. L. de aplicare a legii 18/1991 Oradea și cu privire la terenul de 0,25 S. care s-a și pronunțat asupra acestuia, respingând cererea pe acest aspect, instanța de recurs reține că atâta timp cât cererea este clară în privința terenului solicitat și s-a făcut dovada îndreptățirii, o eventuală eroare în care s-au aflat inclusiv autoritățile locale respectiv Oradea cât și S. în privința apartenenței administrative a zonei S., aflată la zona limitrofă dintre cele două, nu poate afecta sub nici o formă valabilitatea cererii și nici îndreptățirea petentului, comisiile locale de aplicare a legii 18/1991 care se consideră necompetente teritorial să soluționeze o cerere depusă la acestea, având obligația de a trimite cererea pe cale administrativă celei competente în vederea soluționării cu celeritate, ceea ce s-a și întâmplat în timpul procesului pendinte, astfel încât recurenta nu mai poate susține în mod verosimil în prezent că nu are cunoștință de cerere, or că nu a fost sesizată în vreun fel, prezentul proces constituind în sine un mod de sesizare.
In privința îndreptățirii la amplasamentul solicitat respectiv suprafața de 0,25 ha teren fânețe pe raza localității S. se reține că această îndreptățire rezultă cu claritate din declarațiile martorului Mihaly G. F. audiat în fața instaței de fond (declarație la fila 101 dosar de fond) cu înscrisuri, respectiv adeverința C/47/05.03.1991 emisă de D.G.A.S.Filiala Arhivelor jud. Bihor din care rezultă că in 1950 antecesorii reclamanților figurau în registrul agricol cu o suprafață totală de 1,69 ari din care 0,25 ari fânețe și 1,44 arabil, o dovadă in plus a îndreptățirii, reținută și de instanța de fond, fiind aceea că o parte din numerele top. asupra cărora poartă îndreptățirea nu au fost solicitate de alte persoane îndreptățite la reconstituire, fiind considerate în prezent libere.
In ceea ce privește alegerea amplasamentului, în mod total eronat și cu interpretarea greșită a legii apreciază recurenta C. L. de aplicare a legii 18/1991 S. că alegerea amplasamentului în cazul reconstituirii prin echivalent cât și dovada echivalentului valoric al acesteia ar fi o obligație a celor care și-au dovedit îndreptățirea. Această obligație de identificare a unui amplasament în echivalent valoric pe care să se dispună reconstituirea în natură pentru persoanele îndreptățite este o competență exclusivă a comisiilor, identificarea urmând a se face de preferența prin buna învoială a părților. Este regretabilă și păguboasă, atât pentru părți cât și pentru Stat, practica recentă declanșată de persoanele îndreptățite, care au așteptat în zadar timp îndelungat să li se reconstituie dreptul pe un amplasament în echivalent valoric, procedând în cele din urmă la idenitificarea unuia pe care extrajudiciară și solicitarea sa în instanță. S-a transformat astfel o procedură preponderent administrativă și necontencioasă de identificare a amplasamentului pentru cei îndreptățiți într-o procedură devenită preponderent contecioasă adusă spre soluționare în fața instanțelor de judecată fie datorită pasivității pe teremen lung și fără nici o justificare a autorităților competente, abilitate să dispună rapid în acest domeniu, fie datorită persoanelor îndreptățite care nu erau dispusă să accepte amplasamentele oferite de comisie.
Echivalentul valoric al terenului este dovedit prin faptul că cel pe care s-a dispus de instanța de fond reconstituirea se află in imediata vecinătate și exact în aceeași zonă in care se afla cel deținut de antecesorii reclamanților și are aceeași categorie de folosință respectiv fânețe ,astfel încât nu se impunea o expertiză de evaluare pentru a trage o asemenea concluzie logică.
Cât privește împrejurarea că suprafața de 0,25 ha teren fânețe situat pe raza localității S. și situat pe numerele top. 343/3a, 347/2a,347/3,346/2a,346/3 înscrise în CF 183 S. susținerile recurentei potrivit cărora acestea nu s-ar mai afla la dispoziția comisiei nu au fost dovedite în mod concret. Astfel prin adresa nr.2556/2011 emisă de Primăria S. C. de fond funciar (fila 103 dosar de fond) și care a stat la baza pronunțării hotărârii primei instanța, s-a arătat clar faptul că numerele top mai sus indicate se află pe raza comunei S. și nu s-au emis titluri de proprietate cu privire la aceste nemere top, sau în privința unora s-au eliberat titluri însă mai există teren liber suficient cât să se poată opera reconstituirea solicitată de reclamanți. Aceleași aspecte rezultă și din consultarea CF-urilor de la dosar.
In ceea ce privește susținerile proprii din recurs, contradictorii cu cele din fond, ale Comisiei Locale de aplicare a legii 18/1991 S. instanța de recurs reține că acestea nu au fost dovedite cu titluri de proprietate depuse la dosar sau cu alte înscrisuri relevante, însă chiar dacă o parte din aceste numere top. nu s-ar mai afla din motive obiective la dispoziția comisiei, potrivit dispozițiilor instanței de fond reconstituirea e posibilă și pe un alt amplasament echivalent valoric aflat la dispoziția comisiei, astfel încât prin această dispoziției cu caracter principal și subsidiar instanța de fond a eliminat riscul inaplicabilității hotărârii sau a afectării unor drepturi de proprietate reconstituite anterior pentru alți terți.
In consecință hotărârea recurată a fost dată cu respectarea prevederilor art.8, 11,13, 18 și 58 din Legea 18/1991 cu modificările ulterioare, art.5 și 6 H.G.890/2005, fiind o hotărâre legală și temeinică, ambele recursuri urmând a fi respinse ca nefondate.
Pentru toate aceste motive de fapt și de drept, constatând că nu sunt incidente in speță dispozițiile art.304 pct.9 Cod de procedură civilă, soluția recurată fiind dată cu aplicarea corectă a legii, instanța de recurs va dispune respingea ca nefondate recursurile civile introdus de recurentii C. L. DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR ORADEA și C. L. DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR S. în contradictoriu cu intimații GUZMANYI L. și GUZMANYI V., C. JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR BIHOR, împotriva sentinței civile nr.8120 din 7 iulie 2011, pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o va păstra în titalitate.
In baza art.274 Cod de procedură civilă văzând căderea in pretenții a ambilor recurenți și culpa procesuală a fiecărui recurent in exercitarea căi de atac îi va obliga la cheltuieli de judecată în cuantum de 800 lei în favoarea intimaților GUZMANYI L. și GUZMANYI V., sumă ce reprezintă onorariu avocat ales Inășel A. dovedit cu chitanța nr.176 din 05.06.2012 depusă in original la fila 20 dosar de recurs .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile introduse de recurenții C. L. DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR ORADEA, cu sediul în Oradea, P-ța Unirii nr. 1, jud. Bihor și C. L. DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR S., cu sediul în S., jud. Bihor, în contradictoriu cu intimații GUZMANYI L. și GUZMANYI V., domiciliați în Oradea, . nr. 35, .. 10, jud. Bihor și C. JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR BIHOR, cu sediul în Oradea, P-cul T. nr.3, jud. Bihor, împotriva sentinței civile nr.8120 din 7 iulie 2011, pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o păstrează în titalitate.
Obligă recurenții la cheltuieli de judecată în cuantum de 800 lei în favoarea intimaților GUZMANYI L. și GUZMANYI V..
Definitivă și irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 martie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier, L. E. M.-G. N. B. F. M. I. P.
Red.fond.U. O. M.
Red.rec.L. E M.-G.
Dact.IP/LEMG
2 ex./19.apr.2013.
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR - ORADEA
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
2 ex.
COPIA MINUTEI DECIZIEI CIVILE NR.371/R/2013
DIN 20 MARTIE 2013
…………………………………………………
PENTRU MOTIVELE CE VOR FI REDACTATE ÎN SCRIS
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile introduse de recurenții C. L. DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR ORADEA, cu sediul în Oradea, P-ța Unirii nr. 1, jud. Bihor și C. L. DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR S., cu sediul în S., jud. Bihor, în contradictoriu cu intimații G. L. și G. V., domiciliați în Oradea, . nr. 35, .. 10, jud. Bihor și C. JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR BIHOR, cu sediul în Oradea, P-cul T. nr.3, jud. Bihor, împotriva sentinței civile nr.8120 din 7 iulie 2011, pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o păstrează în titalitate.
Obligă recurenții la cheltuieli de judecată în cuantum de 800 lei în favoarea intimaților G. L. și G. V..
Definitivă și irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 martie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
ss indescifrabil ss indescifrabil ss indescifrabil
Pt. conf..Grefier,
I. P.
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 16/2013. Tribunalul BIHOR | Legea 112/1995. Hotărâre din 23-01-2013, Tribunalul BIHOR → |
|---|
