Pretenţii. Sentința nr. 9384/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9384/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 28-06-2013 în dosarul nr. 4389/271/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 784/R/2013
Ședința publică de la 28 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. E. M.-G.
Judecător F. I. C.
Judecător M. C. R.
Grefier S. O.
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat împotriva sentinței civile nr.9384/2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, formulat de recurenta ASOCIAȚIA DE proprietari N. B. în contradictoriu cu intimatul I. C., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurentă, av. M. L. în baza delegației de la dosar, lipsă fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează, că dosarul este la primul termen de judecată, că recursul este motivat și scutit de plata taxei de timbru, după care:
Reprezentantul recurentului susține recursul așa cum a fost formulat și motivat, arată că nu are alte cereri și alte probe, solicită a se acorda cuvântul asupra recursului.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat, instanța în baza art. 150 C.p.c. închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentului, solicită admiterea recursului, schimbarea hotărârii recurată în sensul obligării intimatului și la plata penalităților de întârziere, începând cu data de 23.05.2010 până la data plății efective; fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând:
Asupra recursului declarat, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 9384/2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI N. B. în contradictoriu cu pârâtul I. C..
A obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 4149,23 lei reprezentând restanțe cheltuieli întreținere pentru perioada iunie 2010 – noiembrie 2011, precum și la plata de penalități de întârziere în cuantum de 0,2% pe zi de întârziere, calculate începând cu data de 28.09.2011 și până la data plății efective a debitului.
A respins restul pretențiilor ca nefondate.
A luat act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Pârâtul, în calitate de proprietar al apartamentului nr. 15 situat în Oradea, .. 7, .-a achitat cota din cheltuielile de întreținere ale asociației de proprietari ce îi revenea pe perioada iunie 2010 – noiembrie 2011, în cuantum total de 4149,23 lei, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar în probațiune de reclamantă, constând în listele de întreținere (filele 25-42).
Prin hotărârea adunării generale a asociației din data de 28.09.2011 (filele 22-24) s-a prevăzut ca în cazul neachitării în termen de 30 de zile de la data scadenței a cheltuielilor de întreținere, proprietarul în cauză să datoreze penalități de întârziere în cuantum de 0,2% pe zi de întârziere.
Conform prevederilor art. 46 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari. Art. 49 din același act normativ statuează că asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată iar penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioada de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat. Aliniatul 2 al aceluiași articol de lege dispune că termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunară de plată, este de maximum 20 de zile calendaristice.
În conformitate cu prevederile art. 50 alin. (1) dinLegea nr. 230/2007asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
Din interpretarea sistematică a acestor prevederi legale rezultă că pârâtul avea obligația legală de a plăti lunar cota de contribuție ce îi revine la cheltuielile asociației de proprietari. Având în vedere că pârâtul nu și-a respectat această obligație în perioada iunie 2010 – noiembrie 2011, acumulând restanțe la plată în cuantum de 4149,23 lei, instanța, în temeiul art. 46 din Legea nr. 230/2007, a admis acțiunea și l-a obligat pe pârât la plata către reclamantă a sumei de 4149,23 lei, reprezentând cheltuieli de întreținere.
Referitor la capătul de cerere accesoriu privind plata penalităților de întârziere, instanța l-a considerat doar parțial întemeiat, reținând că, prin hotărârea adunării generale a asociației din data de 28.09.2011 (filele 22-24), asociația a stabilit un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță afișată pe lista de plată, iar procentul de penalizare s-a stabilit la 0,2% pentru fiecare zi de întârziere.
Prin urmare, aceste penalități pot fi calculate doar pentru perioada ulterioară hotărârii adunării generale privind cuantumul penalităților, cu respectarea prevederilor legale în materie privind data de la care aceste penalități pot fi calculate, respectiv solicitate.
Față de aceste considerente, instanța de fond a admis doar în parte capătul de cerere accesoriu privind obligarea pârâtului la plata de penalități de întârziere pentru perioada iunie 2010 – noiembrie 2011, urmând ca aceste penalități să fie acordate începând cu data de 28.09.2011 și până la data plății efective a debitului.
În ceea ce privește apărarea pârâtului privind caracterul nelegal al solicitării reclamantei de obligare a sa la plata penalităților de întârziere, având în vedere dispozițiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 175/2010, de modificare a Legii nr. 230/2007, instanța apreciază că această apărare este nefondată, urmând a fi respinsă, pentru următoarele considerente:
Art. 2 alin. (3) din Legea nr. 175/2010 se aplică doar în situația în care, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a legii - 23.07.2010, proprietarii își achită restanțele la cheltuielile de întreținere, ori pârâtul are restanțe la întreținere din perioada iunie 2010 – noiembrie 2011. Astfel, instanța de fond reține că pârâtul nu a achitat în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a Legii nr. 175/2010, restanțele la cheltuielile comune de întreținere, astfel că textul legal invocat un este aplicabil în cazul său.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamanta recurentă Asociația de Proprietari N. B. Oradea, solicitând, în baza art. art. 304 pct. 9 C.P.C. solicităm admiterea recursului, și în consecință, schimbarea în parte a hotarîrii recurate, în sensul obligării pîrîtului la plata penalităților de întîrziere începînd cu luna iunie 2010.
În motivarea recursului se arată că prima instanță a admis acțiunea în parte, obligînd pîrîtul la plata debitelor restante, și a
penalităților de întîrziere, însă acestea din urmă au fost admise doar începînd cu luna septembrie 2011, și nu iunie 2010, cum solicitase reclamanta prin acțiune.
Motivarea instanței a fost aceea că doar începînd cu Hotărîrea adunării generale a asociaților din 28.09.2011 (f.22-24) există prevederi referitoare la penalități, și că în lipsa acestora pentru perioada anterioară, ele nu pot fi impuse membrilor asociației.
Recurenta susține în continuare că deși logica instanței este corectă raportat la actele existente in acel moment în dosar, ulterior comunicării hotarîrii recurenta a reușit să intre în posesia unei Hotărîri similare, dar din 23.05.2010 depusă la dosar astfel încât s-a dovedit că și anterior hotărîrii A. din 29.03.2011 exista un temei pentru perceperea penalităților.Iar un alt document care întărește această concluzie este Hotărîrea adunării generale a asociaților din 29.03.2011 (al cărei proces-verbal este de asemenea anexat prezentului înscris) unde, la pct. 3 al ordinii de zi se arată limpede că „ ... hotărîndu-se calcularea în continuare a penalităților de întîrziere la efectuarea plăților". Cum în mod logic, nu se poate „continua" ceva ce nu exista anterior, reiese limpede că și înainte de momentul 29.03.2011 se aplicau penalități de întîrziere, mai exact în temeiul Hotarîrii din 23.05.2010.
În continuare de învedereayă că motivul pt. care aceste două înscrisuri nu au putut fi prezentate în fața instanței de fond
este unul ce excede voința recurentei, având in vedere că în 16.08.2011 apox. orele 14", toți cei 300 de membrii ai asociației s-au trezit brusc fără apă caldă, câțiva locatari, observînd mașinile de intervenție ale . contactat-o telefonic pe administratoarea asociației, d-na Cote F.. Aceasta a susținut că "se execută ceva reparații" și că "în cîteva zile vom avea din nou apă", iar cum astfel de incidente mai. existaseră în trecut, oamenii au înțeles, și au așteptat cuminți revenirea apei.După un lung șir de evenimente grave -ce nu fac însă obiectul acestui litigiu- s-a descoperit faptul că administratoarea (încă nu se știe dacă și cu complicitatea unora din cenzori) a delapidat asociația cu aprox. 1,2 miliarde ROL (!), caz amplu mediatizat pe plan local.
Pe parcursul procedurilor legale de control a documentelor asociației, o comisi din cadrul Primăriei Oradea - Departamentul Asociații de P., însoțită de inspectori ai I.P.J. Bihor - Serviciul de Investigare a Fraudelor, a descins în spațiul unde-și desfășura fosta administratoarea activitatea, pt. a căuta, identifica și ridica toate actele asociației șidin nefericire, s-a descoperit că toate actele oficiale ale asociației au dispărut (și nu s-au găsit nici pînă în ziua de azi ...) iar în urma anchetei organele de urmărire penală s-au autosesizat, s-a format un dosar penal pe numele d-nei C., iar potrivit adresei anexate, împotriva acesteia s-a și dispus începerea urmăririi penale.
În consecință, noua conducere a asociației nu avea nici un proces verbal al hotărîrilor anterioare numirii ei, necunoscînd conținutul acestora.
Văzînd însă motivarea primei instanțe, un reprezentant al subscrisei s-a deplasat la sediul Primăriei Oradea - Departamentul Asociații de P., cerînd ajutorul cu privire la această problemă. Inspectorii instituției i-au comunicat reprezentantului nostru că există posibilitatea ca fosta administratoare să fi depus copii ale proceselor verbale aferente unor hotărîri mai vechi, și au făcut demersuri de căutare în arhivele dînșilor așa ajungîndu-se la actele sus menționate.
În concluzie se relevă că acest document a lipsit de la dosar în prima etapă jurisdicțională însă nu di vina reclamatei iar penalitățile se impun a se achita de către pârât deoare ele sunt efectiv percepute de furnizori.
În probațiune s-au depus înscrisuri.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
Analizând recursul civil din perspectiva motivelor de fapt și de drept invocate de recurentă și a celor de ordine publică, instanța reține că acestea sunt fondate pentru motivele ce succed:
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, in lumina dispozițiilor art.304 ind.1 Cod de procedură civilă, incidente in cauză, adică verificând hotărârea sub toate aspectele instanța de recurs reține următoarele.
In mod corect instanța de fond a reținut faptul că, in lipsa unei hotărâri a Adunării Generale a Asociație de P., reclamanta nu putea percepe in mod legal penalități de întârziere de la unii proprietari rău platnici, atâta timp cât legea îi conferea posibiltatea de a le percepe numai in baza unor hotărâri luate in condițiile legii și nu in mod arbitral, fără o consultare a tuturor membrilor asociației, legea conferid numai o posibilitate de care asociațiile de proprietari, pot sau nu să uzeze.
In consecință trebuie reținut faptul că penalitățile de intârziere pot fi percepute de reclamanta recurentă numai in măsura in care deține o hotărâre a Adunării Generale prin care se ia o hotărâre in condițiile legii in acest sens și prin care se stabilește cuantumul penalităților ce nu poate depășii 0,2%, dispozițiile art.49 din Lg.270/2007, fiind foarte clare in acest sens.
Instanța de fond, in baza actelor pe care le deținea la data judecării cauzei a dat o hotărâre legală și temeinică apreciind că penalitățile de 0,2% nu pot fi aplicate retroactiv ci doar de la data pronunțării Hotărârii Adunării Generale, respectiv din 28.09.2011., aplicarea retroactivă fiind inadimisibilă și nelegală, astfel incât din această perspectivă reclamanta recurentă a calculat eronat și nelegal penalitățile datorate de pârât.
Cu toate acestea instanța de recurs are obligația să reanalizeze situația de fapt și din perspectiva noilor inscrisuri depuse in calea de atac, pe care instanța de fond nu a avut cum să le ia in calcul, datorită imposibilității reclamantei de a le prezenta, din motivelor temeinicie și obiective învederate legate de schimbarea întregii conduceri a asociației, înscrisuri care nu au fost depuse decât in recurs.
Astfel din actele depuse in recurs rezultă că reclamanta recurentă deține o hotărâre a asociației de proprietari incă din 23.05.2010 prin care s-a decis aplicarea unori penalități de 0,2 % rău platnicilor și care își produce efectele până la data pronunțării noii hotărâri, respectiv 28.09.2011.Din aceste considerente, față de noile înscrisuri depuse in recurs, se impune modificarea in partea a hotărârii instanței de fond și acordarea penalițăților de 0,2 % începând cu data de 23.05.2010 și până la data plății efective.
Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept instanța de recurs reține că sunt incidente in cauză motivele de casare prevăzute de 304 alin 1 pct.9 Cod de procedură civilă, hotărârea instanței de fond fiind dată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, doar raportat la noile inscrisuri depuse in recurs si numai in ceea ce priveste plata penalităților, motiv pentru care va admite recursul civil formulat de recurenta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI N. B. în contradictoriu cu intimatul I. C., împotriva sentinței civile nr. 9384/21.06.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea pe care o va modifica în parte în sensul că:
Penalitățile de întârziere la care este obligat pârâtul se calculează începând cu data de 23.05.2010 până la data plății efective a debitului.
Se vor menține restul dispoziției sentinței recurate, privind debitul principal, cuantumul penalităților și cheltuielile de judecată.
In baza art.274 Cod de procedură civilă nu se vor acorda cheltuielile de judecată in recurs, nefiind solicitate de către niciuna dintre părți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat recursul civil formulat de recurenta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI N. B., cu sediul în Oradea, .. 9, ., în contradictoriu cu intimatul I. C., domiciliat în Oradea, .. 7, ., jud. Bihor, împotriva sentinței civile nr. 9384/21.06.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea pe care o modifică în parte în sensul că:
Penalitățile de întârziere la care este obligat pârâtul se calculează începând cu data de 23.05.2010 până la data plății efective a debitului.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă și irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Iunie 2013
Președinte, Judecător Judecător
L. E. M.-G. F. I. C. R. M. C.
aflată în C.O. semnează pentru
Președintele Instanței
C. M.
Grefier
S. O.
Red. Jud. I.F. – A. P.
Red. Jud. T.B.- L. E. M.-G.
Tehnoredactat S. O.
2 ex/ 15 Iulie 2013
| ← Evacuare. Decizia nr. 394/2013. Tribunalul BIHOR | Grăniţuire. Decizia nr. 257/2013. Tribunalul BIHOR → |
|---|
