Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 48/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Sentința nr. 48/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 04-02-2013 în dosarul nr. 5649/111/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 48/C/2013
Ședința publică din 4 februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. C.
GREFIER D. C.
Pe rol fiind pentru azi judecarea cauzei civile înaintată de reclamanții Z. F., Z. A. T. în contradictoriu cu pârâtul S. R.- MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE – reprezentat de DGFP BIHOR, având ca obiect despăgubiri Legea nr.221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că prin serviciul registratură la data de 31.01.2013 reclamanții au depus la dosar concluzii scrise, după care:
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc la data de 28 ianuarie 2013 când părțile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, amânându-se pentru data de 4 februarie 2013, zi în care s-a pronunțat hotărârea.
TRIBUNALUL
DELIBERÂND,
Constată că prin acțiunea înregistrată la instanță la data de 26.04.2011 scutită de taxă de timbru conform art.4 alin.4 din L.221/2009, reclamanta Z. F. a chemat în judecată pe pârâții S. R. Ministerul Finanțelor Publice – DGFP Bihor, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate caracterul politic al măsurii administrative dispusă față de reclamantă, constând în deportarea acesteia în perioada 1.08.1950 – 28.05.1955, să fie obligat pârâtul la plata de daune morale în cuantum de 100.000 de euro, cu dobânzi legale de la data introducerii cererii de chemare în judecată și până la plata efectivă a acestei sume, fără cheltuieli de judecată în caz de neopunere.
În motivarea acțiunii a arătat că, a fost deportată pe perioada arătată, motiv pentru care i s-au și recunoscut unele drepturi prin aplicarea prevederilor DL 118/1990, motiv pentru care se consideră îndreptățită la despăgubiri, față de prevederile art. 5 alin.1 din L.221/2009.
Față de argumentul care urmează a fi invocat de către pârâtă referitoare la Decizia Curții Constituționale 1358/2010 care a declarat neconstituțională prevederea legală, inserată în dispozițiile textului de lege arătat, apreciază că aceasta echivalează cu o nerecunoaștere a drepturilor sale, o discriminare în contextul în care sunt pe deplin aplicabile și prevederile art. 998 și 999 cod civil.
Cu privire la un eventual argument de prescriere a unei acțiuni pe dreptul comun, un astfel de argument ar fi fals de vreme ce prin prevederile legii 221/2009 a avut loc o repunere în termenul de prescripție general de 3 ani.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la instanța la data de 26.04.2011, reclamanții Z. F. și Z. A. T., au chemat în judecată pe același pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice – DGFP Bihor, solicitând a se constata caracterul politic al măsurii administrative dispuse față de defunctul Z. I., constând în deportarea acestuia în perioada 1.08.1950 – 28.05.1955, să fie obligat pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 10.000 euro cu titlu de daune morale și la plata despăgubirilor de natură materială pentru bunurile confiscate cu această ocazie, cu dobânzi legale pentru suma acordată de la data introducerii cererii de chemare în judecată și până la plata efectivă a acestora, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii s-au invocat aceleași aspecte pe care le-a invocat reclamanta Z. F. în cererea mai sus arătată.
Având în vedere gradul de rudenie existent între reclamanți, Z. F. fiind mama reclamantului Z. A. T., având în vedere că aceștia au fost strămutați împreună s-a dispus conexarea celor două dosare pentru a se asigura o judecată unitară.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța constată că, față de reclamanți și familia lor a fost luată o măsură administrativ cu caracter politic, constând în deportarea lor din localitatea Lugașul de Jos în Oradea, apoi în localitățile Peșțtera și Subpiatră, în perioada 1.08.1950 – 28.05.1955 astfel cum rezultă din copia dosarului CNSAS, din declarațiile martorilor audiați și din copiile hotărârilor Comisiei pentru aplicare a Decretului Lege 118 din 1991, emise în favoarea reclamanților Z. F. și Z. A. T. precum și a numitului Z. I., bunicul acestora, fiind considerați chiaburi.
Conform art. 3 constituie măsură administrativă cu caracter politic orice măsură luată de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu, motiv pentru care instanța urmează să constate caracterul politic al acestei măsuri.
Conform procesului verbal întocmit la data de 1.08.1950 de Comitetul provizoriu al comunei Lugașul de Jos, cu ocazia preluării inventarului viu și mort în urma ridicării chiaburului Z. I. și a familiei și totodată predarea întregii averi mobile și imobile în custodia unui terț, rezultă că acestuia i s-a ridicat o . bunuri, enumerate în cuprinsul acestuia.
La dosar s-a depus și sentința penală prin care s-a dispus confiscarea întregii averi imobiliare ce a format proprietatea inculpatului Z. I., din conținutul căreia rezultă că, acesta a fost condamnat la 5 luni închisoare corecțională, reținându-se în sarcina sa faptul că ar fi periclitat ordinea economică.
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize care să stabilească valoarea bunurilor confiscate, față de disp. art. 5 lit.b, din L.221/2009 potrivit cărora: „Orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la: acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau ale Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare”, valoarea acestora ridicându-se conform raportului de evaluare întocmit de experta F. V., la suma de 220.230 lei, motiv pentru care instanța va admite acest capăt de cerere, obligându-l pe pârâtul S. R. reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice – DGFP Bihor să plătească reclamanților această sumă cu titlu de daune materiale, cu dobânzi legale de la data rămânerii definitive a hotărârii până la plata integrală a sumei.
În ceea ce privește capătul de cerere privind despăgubirile morale, se constată că prin decizia 1358/2010 a Curții Constituționale s-a constatat că prevederile art. 5 din L.221/2009, care prevedeau posibilitatea acordării de daune morale, pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare, au fost declarate neconstituționale ceea ce înseamnă că și-au încetat aplicabilitatea, motiv pentru care prin decizia 12 pronunțată în dosarul 14/2011 de ÎCCJ s-a stabilit că în urma deciziilor Curții Constituționale nr. 1358/2010 și 1360/2010, dispozițiile art. 5 al.1 lit.”a” teza I din L.221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauze nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial, așa fiind acest capătul de cerere urmează a fi respins ca inadmisibil.
Dispozițiile art. 998 – 999 cod civil nu pot fi invocate ca temei pentru admiterea acțiunii deoarece acestea constituie dreptul comun, ori în speță există o lege specială care derogă de la legea generală, cele două temeiuri juridice neputând fi combinate și în orice caz o asemenea acțiune ar fi prescrisă fiind vorba de drepturi de creanță, care se prescriu într-un termen de 3 ani, termen care începe să curgă de la data de 22.12.1989.
În baza disp. art. 274 c.pr.civ. cheltuielile de judecată urmează a fi respinse deoarece S. R. nu se află într-o culpă procesuală propriu zisă prezentul litigiu nefiind generat de atitudinea organelor care reprezintă S. R.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții Z. F., domiciliată în Lugașu de Jos . nr.60 județul Bihor și Z. A. T., domiciliată în Lugașu de Jos . nr.106A județul Bihor, în contradictoriu cu pârâtul S. R. reprezentat prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor, cu participarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor și în consecință:
Constată caracterul politic al măsurii administrative a strămutării reclamanților și a familiei lor compusă din Z. I., decedat la 27.01.1951 Z. I., decedată la 29.10.1970 – bunicii reclamantului Z. A. T. și Z. I. decedat la 1.01.1998, tatăl reclamantului Z. A. T. și soțul reclamantei Z. F., de la domiciliul lor din localitatea Lugașu de Sus în Oradea, apoi în localitățile Peștera și Subpatră în perioada 1.08.1950 – 28.05.1955.
Obligă pe pârâtul S. R. reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice – Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor să plătească reclamanților 200.230 lei cu titlu de daune materiale cu dobânzi legale de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri până la plata integrală a sumei.
Respinge capătul de cerere privind acordarea daunelor morale.
Obligă pe pârât să plătească reclamanților 3.500 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 4 februarie 2013.
Președinte Grefier,
A. C. D. C.
Red.judecător A. C.
Tehnoredactat grefier DC, azi 4.03.2013
6 Ex.
4 comunicări
1.Z. F., domiciliată în Lugașu de Jos . nr.60 județul Bihor
2.Z. A. T., domiciliată în Lugașu de Jos . nr.106A județul Bihor,
3.S. R. reprezentat prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor,
4.Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor
| ← Grăniţuire. Decizia nr. 257/2013. Tribunalul BIHOR | Legea 10/2001. Sentința nr. 16/2013. Tribunalul BIHOR → |
|---|
