Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 770/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 770/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 27-06-2013 în dosarul nr. 1627/833/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 770/R/2013
Ședința publică din 27.06.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. D.
Judecător: B. J.
Judecător: D. C. A.- vicepreședintele instanței
Grefier: P. M.
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat împotriva sentinței civile nr. 1042/2012, pronunțată de Judecătoria Salonta, formulat de recurenta K. E. în contradictoriu cu intimații B. Ș., H. S., K. A., P. I., K. A. (S.) și H. G., având ca obiect hotărâre care sa tina loc de act autentic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. T. Z. pentru recurentă, în baza delegației de la dosar, lipsă fiind restul părților.
Procedura incompletă cu intimatul H. G. prin publicitate.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al 2-lea termen de judecată, că recursul este motivat și legal timbrat, după care:
Reprezentantul recurentei depune la dosar dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu intimatul H. G. prin publicitate și arată că nu mai are alte cereri de formulat și nici alte probe de solicitat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și nici alte probe de solicitat, instanța închide faza probatorie și acordă cuvântul pe recurs:
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului și pe cale de consecință admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, să se constate transferul succesiv asupra imobilelor în litigiu, să se constate că recurenta a dobândit dreptul de proprietate asupra acestora cu titlu de cumpărare în baza contractului de vânzare cumpărare încheiat sub semnătură privată din 18.08.2011 încheiat cu intimatul B. S., să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic și să se efectueze rectificările cuvenite în CF, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
DELIBERÂND:
Asupra recursului de fata retine următoarele – prin Sentința civila nr. 1042/2012, pronunțată de Judecătoria Salonta, a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta K. E. în contradictoriu cu pârâții B. Ș. H. S., K. A., K. A. (S.), P. I., și H. G., având ca obiect hotărâre act autentic și întabulare.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a retinut urmatoarele:
Litigiul în speță se poartă asupra două suprafețe de teren de câte 1439 mp fiecare: unul este înscris în CF 1073 B. nr. top. 86/70 - ultimul proprietar tabular fiind pârâta H. S., iar cel de-al doilea este înscris în CF 1074 B. nr. top. 86/71 - ultimul proprietar tabular fiind pârâtul H. G..
Reclamanta solicită pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare a acestor imobile, cu înscrierea dreptului său de proprietate asupra acestor suprafețe de teren, invocând contractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată din 18.08.2011 încheiat de aceasta cu pârâtul B. Ș..
Prin contractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată din 18.08.2011, promitentul-vânzător/pârâtul B. Ș. s-a obligat să înstrăineze promitentei-cumpărătoare/reclamanta K. E.:
1) - teren în intravilan în suprafață de 1439 mp, situat în localitatea B., identificat prin CF 1073 B., nr. top. 86/70, dobândit de el prin contractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată din 05.03.1992 încheiat cu H. S. ;
2) - terenul în intravilan în suprafață de 1439 mp, situat în localitatea B., identificat prin CF 1074 B. nr. top. 86/71, dobândit de el prin contractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată din 24.02.2000 încheiat cu vânzătorul K. A. care, la rândul său, l-a dobândit prin acte de vânzare-cumpărare succesive.
Referitor la prima suprafață de teren (CF 1073 B. nr. top. 86/70), instanța de fond a constatat că înscrisul intitulat „contract de vânzare-cumpărare” din data de 05.03.1992 încheiat cu H. S. nu poartă nici o semnătură, astfel încât nu îndeplinește condițiile unui început de dovadă scrisă care să permită completarea cu proba testimonială.
Pe de altă parte, poziția de neopunere a pârâtei H. S. și încheierea unui nou contract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată la data de 22.02.2012 (în timpul derulării prezentului proces) fac dovada lipsei refuzului acestei pârâte de a perfecta operațiunea juridică, ceea ce face posibilă încheierea actului notarial, lipsind de interes intervenția instanței.
Cu privire la cea de-a doua suprafață de teren (CF 1074 B. nr. top. 86/71), chiar dacă în urma precizărilor reclamantei au fost introduse persoanele despre care s-a susținut că au realizat transmiterile succesive (promisiuni de vânzare-cumpărare, schimburi, succesiuni), în cauză nu s-a făcut dovada legală a acestora.
În temeiul prevederilor art. 23 din Legea 7/1996 (anterior modificării prin NCC), (”Daca mai multe persoane si-au cedat succesiv una celeilalte dreptul real asupra unui imobil, iar înscrierile nu s-au făcut, cel din urma indreptatit va putea cere înscrierea dobândirilor succesive odată cu aceea a dreptului sau, dovedind prin înscrisuri originale întreg șirul actelor juridice pe care se întemeiază inscrierile”), instanța de fond a respins ca nefondată acțiunea formulată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta K. E., solicitând admiterea recursului, admiterea cererii formulate.
Fără a indica motivele în drept, recurentul a apreciat, în motivarea cererii de recurs că, argumentația folosită de instanța de fond ar fi condus la soluția inversă celei pronunțate, existând o evidentă contrazicere logică între argumentația proprie și rezultatul acesteia
Acest motiv determină instanța de recurs să încadreze criticile recurentei în prevederile art. 304 pct. 7 c.pr.civ.
În cererea de recurs recurenta reiterează toată motivația cererii introductive de instanță.
În plus, acuză instanța de fond de denegare de dreptate, prin ignorarea principiului libertății procesuale și a disponibilității părților.
Părțile cocontractante nu s-au opus admiterii acțiunii, iar recurenta a depus toate înscrisurile originale solicitate de instanța de fond.
Verificând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs, în baza art. 304 pct.7, 304 ind.1 c.pr.civ, tribunalul constată că acestea nu sunt fondate.
Instanța de fond a identificat corect obiectele celor două promisiuni de vânzare-cumpărare: un teren de 1439 mp, înscris în CF 1073 B., top 86/70, proprietar tabular Hegeduș S., respectiv un teren în suprafață de 1439 mp, înscris în CF 1074 B., top 86/71, proprietar tabular H. G..
Din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosar, instanța de fond a reținut în mod corect că:
- În ceea ce privește terenul înscris în CF 1073 B., top 86/70, proprietar tabular Hegeduș S., înscrisul de la fila 9, prin care proprietarul tabular a înstrăinat către B. S., nu poartă nicio semnătură.
- În ceea ce privește terenul înscris în CF 1074 B., top 86/71, proprietar tabular H. G., din înscrisul de la fila 7 nu rezultă cine este persoana care a vândut lui P. F., cel care, la rândul lui, a înstrăinat imobilul către K. A., promitentul vânzător al pârâtului B.. Mai mult, din cuprinsul înscrisului de la fila 5 nu rezultă obiectul vânzării, care nu este determinat din punct de vedere al amplasamentului, respectiv nu rezultă nr. topografic și nici cartea funciară în care este întabulat.
Tribunalul reamintește că, pentru a fi valabilă, o promisiune de vânzare cumpărare, fiind un contract, trebuie să îndeplinească toate condițiile de validitate prevăzute de art. 942-1026 cod civil, respectiv capacitate de a contracta, consimțământ valabil exprimat, cauză licită, obiect determinat sau determinabil.
Antecontractul, deci, pentru a fi valabil, trebuie să cuprindă dovada acordului de voință a părților, materializată prin semnătura acestora sau a mandatarilor, precum și datele de identificare a obiectului ce urmează a fi înstrăinat/cumpărat.
Fiind vorba de imobile întabulate, caracterul determinabil al obiectului se referă, indubitabil, la datele de carte funciară ale acestora.
Astfel, întemeiat instanța de fond a înlăturat, din șirul promisiunilor de vânzare-cumpărare, actul nesemnat, actul din care nu rezultă promitentul vânzător precum și actul care nu cuprinde date care pot determina obiectul vânzării.
Tribunalul reamintește de asemenea că, întemeiat pe principiile executării în natură a obligațiilor și reparării prejudiciilor cauzate prin neexecutarea obligațiilor asumate, principii ce se desprind din dispozițiile art.1073 și 1077 Cod civil, în vigoare la momentul încheierii antecontractelor în discuție, există posibilitatea suplinirii consimțământului părții care nu-și execută obligația, prin pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare autentic.
Această practică judiciară a fost legiferată prin dispozițiile art. 5 alin. 2 din Titlul X din Legea nr.247/2005 (în vigoare la momentul încheierii antecontractelor în discuție), care prevede că „în situația în care după încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fără construcții, una dintre părți refuză ulterior să încheie contractul, partea care și-a îndeplinit obligațiile poate sesiza instanța competentă care poate pronunța o hotărâre care să țină loc de contract”.
Simpla neopunere a părților cocontratante nu justifică acoperirea viciilor mai sus enunțate.
Prin respingerea acțiunii, chiar în prezența acordului pârâților, instanța de fond nu numai că nu a încălcat principiul disponibilității părților, dar a făcut o corectă aplicare a legii la starea de fapt și probatoriul administrat.
Procesul civil este guvernat de principiul disponibilității.
Conform acestui principiu, consacrat de art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă, instanțele sunt obligate să se pronunțe în limitele în care au fost învestite prin cererea de chemare în judecată și prin eventualele cereri reconvenționale sau de intervenție.
C. procesual, atât sub aspectul obiectului cât și al părților între care se derulează litigiul, este cel fixat de părți, nefiind permis instanței ca, din oficiu, să se pronunțe în afara limitelor în care a fost învestită, prin introducerea în cauză a altor persoane decât cele între care se poartă procesul.
Prin urmare, respingerea unei cereri, în prezența acordului părților, cerere care nu este întemeiată, nu conduce la concluzia încălcării principiului mai sus evocat, așa cum susține recurenta.
Pentru aceste considerente, văzând că în cauză nu sunt incidente motive de ordine publică de natură a atrage casarea hotărârii, în baza art. 312 c.pr.civ tribunalul va respinge ca neîntemeiat recursul formulat, cu consecința menținerii sentinței civile 1032/4.07.2012 a Judecătoriei Salonta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil introdus de recurenta K. E. cu domiciliul procesual ales în comuna Ciumeghiu ., județ Bihor, în contradictoriu cu intimații B. Ș. cu domiciliul în comuna Ciumeghiu ., județ Bihor, H. S. cu domiciliul în comuna Zerind .. 296, județul A., K. A. cu domiciliul în comuna Ciumeghiu ., județul Bihor, P. I. cu domiciliul în Oradea, ., județul Bihor, K. A. (S.) și H. G. cu ultimul domiciliu cunoscut în comuna Ciumeghiu ., județul Bihor, împotriva sentinței civile nr. 1042 din 04.07.2012 pronunțată de Judecătoria Salonta pe care o păstrează în totalitate.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă și Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică din 27.06.2013
Peședinte Judecător Judecător
C. D. pt. B. J. D. C. A.
aflată în c.o. semnează
președintele instanței
M. C.
Grefier
P. M.
- red. fond B. C.
- red. apel C.A.D.
- dact. PM
2 ex./05.07.2013.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 302/2013. Tribunalul BIHOR | Evacuare. Decizia nr. 546/2013. Tribunalul BIHOR → |
|---|
