Obligaţie de a face. Decizia nr. 541/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 541/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 07-05-2013 în dosarul nr. 18237/271/2010
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR ORADEA
-SECȚIA I CIVILĂ-
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 541/R/2013
Ședința publică din 07 mai 2013.
INSTANȚA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTECECILIA R.
JUDECĂTORMARIA S.
JUDECĂTORADRIANA C.
GREFIEROVIDIU I.
Pe rol fiind pentru azi soluționarea recursului civil formulat de recurentul N. G. în contradictoriu cu intimata R. L. V. împotriva sentinței civile nr. 9620/2012 pronunțată de Judecătoria Oradea având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul recurentului, av. G. M. în baza împuternicirii avocațiale de la dosar și reprezentanta intimatei, av. B. L. în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, lipsă fiind restul părților.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura este completă, după care:
Reprezentantul recurentului depune la dosar taxa de timbru în sumă de 4 lei și timbru judiciar în sumă de 0,15 lei.
Reprezentanții părților învederează instanței că nu mai au alte cereri de formulat, probe de administrat și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentului solicită instanței admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii ca nefondate. Fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimatului solicită instanței respingerea recursului, menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate. Fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
DELIBERÂND
Asupra recursului de fata retine urmatoarele – prin sentinta civila nr. 9620 din data de 26 iunie 2012, pronuntata de Judecatoria Oradea in dosarul nr._, instanta a dispus:
- admiterea în parte a cererii de chemare in judecata formulată de reclamanta R. L. V. în contradictoriu cu pârâtul N. G.
- a obligat pârâtul să efectueze prelungirea tubulaturii de evacuare a gazelor arse de la centrala sa termică pe gaz, până la extremitatea exterioară a apartamentului 18 în care domiciliază pârâtul, până la concurența distanței totale de 3 metri, conform raportului de expertiză tehnică și schiței tehnice de ilustrare a soluției propuse, întocmite de către expert Doble G. D. (f.34-40 și f. 80).
- a obligat pârâtul să efectueze demersurile necesare pentru obținerea autorizațiilor necesare executării dispoziției de mai sus.
- a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 2020 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
- a respins ca nefondate restul pretențiilor.
Pentru a hotaraastfel, instanta de fond a retinut ca pârâtul si-a instalat în apartamentul său, o centrală termică proprie, care include atât încălzirea centrală a imobilului cât și apa caldă menajeră, toate acestea în baza unui proiect aprobat de către .. Lucrările de instalare au fost efectuate de o firmă specializată, iar cazanul a fost instalat în bucătăria paratului, tubulatura de aerisire pentru evacuarea gazelor fiind scoasă pe peretele exterior al bucătăriei, perete care dă în holul comun al imobilului în care locuiesc părțile.
Astfel, în holul comun al imobilului în care locuiesc părțile se dispersează gazele arse de la centrala termică a pârâtului creând disconfort și putând chiar afecta sănătatea celorlalți locatari ai imobilului și totodată se produce de către ventilatorul instalat un zgomot permanent în holul comun al imobilului în care locuiesc părțile, creând discomfort celorlați locatari.
Această concluzie se desprinde din raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză și totodată prin uzitarea de o prezumție simplă în temeiul art. 1199 Cod civil. Astfel fiind dovedită emanarea de gaze arse de la centrala termică a pârâtului și prezența unui ventilator în holul comun al imobilului în care locuiesc părțile, care este un spațiu închis sau semiînchis, se prezumă că acestea provoacă un disconfort celorlați locatari, putând chiar afecta sănătatea acestora.
Faptul de a folosi o proprietate de o manieră care să nu afecteze vecinii este o regulă elementară de conviețiuire. Aceasta nu este doar o regulă civică, cu carater exclusiv moral, ci reprezintă o obligație legală, consacrată prin norme juridice exprese. Astfel, art. 44, alin.7 din Constituția României republicată, statuează:” Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecția mediului și asigurarea bunei vecinătăți, precum și la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.”De asemenea, art. 610 Cod civil, obligă pe proprietarul care își crează o utilitate în proprietatea sa să nu aducă vreo vătămare vecinilor.
Chiar dacă pârâtul a instalat centrala termică, pe baza unei ducumentații, legalitatea acestei instalări vizează doar interiorul apartamentului pârâtului, în ceea ce privește exteriorul apartamentului, pârâtul este obligat să respecte normele juridice mai sus enunțate.
Prin raportul de expertiză efectuat în cauză s-a propus o soluție tehnică de prelungire a tubulaturii de evacuare a gazelor arse de la centrala sa termică pe gaz, până la extremitatea exterioară a apartamentului 18 în care domiciliază pârâtul, până la concurența distanței totale de 3 metri. Această soluție permite folosirea de către pârât în continuare a centralei termice dar totodată asigură o manieră corespunzătoare de folosință a acesteia prin aceea că nu provoacă vreo vătămare vecinilor.
Pentru aceste motive instanța a dat eficiență acestei soluții tehnice, obligând pârâtul prin prezenta hotărâre să se conformeze acestei soluții tehnice ilustrată și printr-o schiță tehnică. Pentru a fi eficientă această soluție și a putea fi pusă în aplicare instanța a obligat pârâtul să efectueze demersurile necesare pentru obținerea autorizațiilor necesare executării acestei soluții tehnice.
S-a retinut ca soluția adoptată de către instanță respectă principiul disponibilității. Aceasta, deoarece pretenția reclamantei privind obligarea pârâtului la dezafectarea burlanului (hornului) de evacuare a gazelor emanate în urma arderilor de gaz, reprezintă o solicitare cu caracter radical, o solicitare mai largă în care se include în mod implicit și posibilitatea unei soluții mai atenuate, respectiv obligarea pârâtului la prelungirea tubulaturii de evacuare a gazelor arse de la centrala sa termică pe gaz.
În consecință instanța a admis în parte cererea, adoptând ultima soluție menționată, respectiv cea atenuată, respingând ca nefondate restul pretențiilor vizând soluția radicală solicitată de reclamantă.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 274 C.proc.civ, pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei suma de 2020 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea timbrajului (20 lei) și a onorariului expertului (2000 lei).
Impotriva acestei sentinte, in termen legal, a declarat recurs paratul N. G., invocand in drept dispozitile art. 304, pct. 6 si 9 c.pr.civ. si solicitand tribunalului ca prin decizia pe care o va pronunta sa dispuna admiterea recursului, modificarea in totalitate a sentintei recurate in sensul respingerii cererii de chemare in judecata.
In motivarea recursului, recurentul invedereaza ca instanta de fond a acordat altceva decat s-a cerut, reclamanta solicitand obligarea paratului la dezafectarea burlanului de evacuare a gazelor emanate de centrala pe gaze naturale instalat in apartamentul paratului, iar prin hotararea pe care a pronuntat-o, instanta a dispus obligarea pârâtul să efectueze prelungirea tubulaturii de evacuare a gazelor arse de la centrala sa termică pe gaz, până la extremitatea exterioară a apartamentului 18 în care domiciliază pârâtul, până la concurența distanței totale de 3 metri, conform raportului de expertiză tehnică și schiței tehnice de ilustrare a soluției propuse, întocmite de către expert Doble G. D.. Astfel, instanta a incalcat principiul disponibilitatii, pronuntandu-se pe altceva decat a solicitat reclamanta, aceasta neprecizandu-si actiunea nici ulterior depunerii la dosarul cauzei a raportului de expertiza, nici instanta nepunand in discutia partilor necesitatea unei astfel de precizari.
Hotararea este si nefondata, paratul montand centrala de incalzire in baza unui proiect aprobat de ., pe care l-a respectat intocmai. Tubulatura prin care se asigura evacuarea in exteriorul apartamentului a rezidurilor rezultate din arderea gazelor, este montata pe singurul perete exterior al apartamentului paratului recurent. Evacuarea gazelor are loc in holul semideschis care se afla in coproprietatea proprietarilor de apartamente si prin care se asigura inclusiv accesul in apartamentul reclamantei intimate.
Recurentul mai arata ca intre parti exista o stare conflictuala mai veche, parata intimata obstructionand evacuarea gazelor de la centrala recurentului prin acoperirea gurii de evacuare cu o punga de nylon, ceea ce l-a determinata pe recurentul din cauza sa promoveze o alta actiune, solicitand incetarea actiunilor intimatei
Prin concluziile orale, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, mentinerea in totalitate a sentintei atacate, fara cheltuieli de judecata.
Analizand recursul prin prisma motivelor invocate de recurent si prevazute de art. 304, pct. 6 si 9 c.pr.civ. si tinand seama si de dispozitiile art. 304 indice 1 c.pr.civ., instanta retine ca acesta este nefondat, urmand a fi respins ca atare, pentru considerentele ce vor succede.
Criticile recurentului privitoare la netemeinicia sentintei recurate, sant nefondate.
In acord cu prima instanta, tribunalul retine ca dreptul de proprietate al recurentului este compatibil cu existenta unor limite ale exercitiului prerogativelor sale. Dreptul de proprietate este exercitat de titularul sau in cadrul unor relatii sociale, de aceea este posibil sa apara si o limita a exercitiului dreptului, anume exercitarea sa in asa fel incat, prin exercitarea atributiunilor sale, sa nu fie aduse atingeri drepturilor subiective ce apartin altor persoane.
Daca exercitiul dreptului de proprietate se concretizeaza in asemenea atingeri, proprietarul comite un abuz de drept. Orice drept trebuie exercitat numai in conformitate cu menirea sa naturala si in limitele sale normale, adica in armonie cu uzurile sociale. Cand insa cineva uzeaza de dreptul sau in mod anormal si intoarce dreptul de la menirea sa normala si obisnuita, cu depasirea hotarului dreptului subiectiv, el comite un abuz de drept.
Art. 57 din Constitutia Romaniei prevede ca drepturile si libertatile constitutionale trebuie sa fie exercitate cu buna credinta, fara a se incalca drepturile si libertatile celorlalti.
Art. 1 din Decretul nr 31 din 1954 dispune ca drepturile civile ale persoanelor fizice sant recunoscute in scopul satisfacerii intereselor lor personale, potrivit cu scopul lor economic si social, in acord cu interesele societatii in general, potrivit legii si regulilor de convietuire sociala.
Exista abuz de drept in situatia in care titularul dreptului de proprietate, prin exercitarea atributelor pe care acesta i le confera, cauzeaza, din vina sa, un prejudiciu altei persoane. Consecinta ce decurge dintr-o asemenea imprejurare va fi angajarea raspunderii civile delictuale a proprietarului pentru prejudiciul astfel cauzat, adica prin aplicarea dispozitiilor art. 998-999 c.civ. In situatia cauzarii unor dezagremente altor persoane, prin utilizarea bunurilor asupra carora poarta obiectul dreptului de proprietate, temeiul juridic al angajarii raspunderii proprietarului este art. 1000, al. 1 c.civ.
Existenta abuzului de drept presupune indeplinirea a trei conditii
- exercitarea anormala a atributelor dreptului de proprietate prin deturnare de la scopul lor
- culpa celui care actioneaza in acest mod
- un prejudiciu suferit de terte persoane.
In speta, paratul recurent a montat o centrala termica pe gaz in propriul apartament, invecinat cu cel al carui proprietar este reclamanta, evacuarea rezidurilor rezultate din arderea gazelor facandu-se pe o tubulatura fara gratar de protectie in holul comun semideschis, langa usa de intrare in apartamentul reclamantei, geamul reclamantei dand tot in acest hol.
Expertul desemnat de prima instanta a concluzionat in sensul necesitatii prelungirii tubulaturii de evacuare a gazelor rezultate din ardere cu cca 3 metrii, pana la peretele exterior ce da in curtea . unui gratar de protectie pe portiunea de tubulatura ce iese in exteriorul peretelui.
Instanta de recurs retine ca paratul recurent, chiar daca a instalat centrala de incalzire in acord cu autorizatia emisa de organul competent, prin modul in care se realizeaza evacuarea gazelor arse/admisie, creaza un disconfort proprietarului apartamentului invecinat, reclamantei intimate, prin zgomotul si mirosul emanat, motiv pentru care, urmare a exercitarii anormale a atributelor dreptului de proprietate prin deturnare de la scopul lor, din culpa exclusiva a recurentului, acesta este dator sa repare prejudiciul suferit de intimata, in temeiul principiilor raspunderii civile delictuale.
Instanta de fond a apreciat ca modalitatea cea mai adecvata de reparatiune si care tine cont deopotriva de drepturile si de interesele legitime ale ambelor parti litigante, este nu aceea a desfiintarii totale a tubulaturii de evacuare a gazelor rezultate din ardere, ci prelungirea acestora cu cca 3 metrii, pana la peretele exterior ce da in curtea . unui gratar de protectie pe portiunea de tubulatura ce iese in exteriorul peretelui.
Astfel incat, nu se poate retine ca instanta a dat altceva decat s-a cerut, nefiind incident motivul de modificare prevazut de art. 304, pct. 6 c.pr.civ., ci de alegerea modalitatii celei mai adecvata de reparare a prejudiciului suferit de intimata.
F. de considerentele mai sus aratate, instanta de recurs retine ca nu sant incidente motivele de recurs invocate de recurent si prevazute de art. 304, pct. 6 si 9 c.pr.civ., nefiind identificate nici alte motive de ordine publica care sa conduca la o solutie diferita de cea pronuntata de prima instanta asfel incat, in temeiul art. 312 cpr.civ. urmeaza a fi respins recursul ca nefondat, conform dispozitivului prezentei decizii.
In temeiul art. 274 c.pr.civ., ia act ca nu au fost solicitate cheltuieli de judecata in recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul civil introdus de recurentul N. G. dom. in Oradea .. 19, ., . în contradictoriu cu intimata R. L. V. dom,in Oradea, .. 19, ., ., impotriva sentintei civile nr 9620 din 26.06.2012 pronuntata de Judecatoria Oradea, pe care o păstrează in totalitate.
F. cheltuieli de judecata.
Definitiva si irevocabila.
Pronunțată în ședința publică din 07.05.2013.
Președinte Judecător Judecător Grefier
C. R. M. S. A. C. O. I.
Red. jud. R.C.
Red. jud. fond B.A.
Tehnored. R.C.
2 ex/14.05.2013
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 331/2013. Tribunalul BIHOR | Legea 10/2001. Sentința nr. 226/2013. Tribunalul BIHOR → |
|---|
