Contestaţie la executare. Decizia nr. 331/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 331/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 18-03-2013 în dosarul nr. 22000/271/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.331/R/2013
Ședința publică din 18 martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. C.
JUDECĂTOR F. I. C.
JUDECĂTOR C. T. S.
GREFIER D. C.
Pe rol fiind pentru azi judecarea recursului civil înaintat de recurentul R. C. în contradictoriu cu intimatul A. P. VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, B. T., BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ, R. B., împotriva sentinței civile 3808/2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc la data de 11.03.2013 când părțile au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, amânându-se pentru data de 18.03.2013 – zi în care s-a pronunțat hotărârea.
TRIBUNALUL
DELIBERÂND,
Asupra recursului civil, tribunalul reține următoarele:
Prin sentința civilă 3808/2012 pronunțată de Judecătoria Oradea a fost respinsă excepția prescripției si excepția perimării invocate de contestator,
A fost respinsă ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatorul R. C., cu domiciliul în localitatea Oradea, .,., ., în contradictoriu cu intimatul A. P. VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul in București, .-11, sector 1 si terții popriți B. Comerciala R. SA, cu sediul in Oradea, .. 2C, jud. Bihor, B. T. SA, cu sediul in Oradea, .-40, jud. Bihor, R. B. SA, cu sediul in Oradea, ., jud. Bihor
S-a constatat ca cererea de suspendare a executării silite pana la soluționarea contestației la executare a rama sfara obiect.
P. a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Cu privire la excepțiile invocate de pârâtă respectiv excepția prescripției dreptului de a cere executarea silita si a excepției perimării executării silite, instanța de fond le-a respins pentru argumentele ce succed:
Având în vedere natura creanței, temeiul legal de recuperare a acesteia este OUG 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului.
Cf. art. 39 alin (2) din OUG 51/1998 „pentru debitorii prevăzuți la art. 38 lit. b), d) si e), A.V.A.S., in măsura in care constata existenta unor acte sau fapte care atrag răspunderea acestora, se va adresa instanței competente in vederea stabilirii răspunderii. In acest caz titlul executoriu il constituie hotărârea prin care instanța a stabilit răspunderea”.
Iar art.38 lit. d) din același act normativ se referă la „ persoanele care începând cu data contractării creditului au îndeplinit funcția de administrator, director general, director sau director executiv ori care au avut calitatea de acționar/asociat la societatea comerciala debitoare si din vina cărora creditul nu a fost restituit ca urmare a schimbării destinației acestuia sau a altor procedee pentru fraudarea creditorului; aceste persoane răspund in temeiul art. 998 din Codul civil pentru partea de credit nerestituit la scadenta, in perioada in care au avut calitatea sau au îndeplinit funcția menționată”.
Cf.art.13 alin 5) din OUG 51/1998, termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silita a creanțelor preluate de A.V.A.S., constatate prin acte care constituie titlu executoriu sau care, după caz, au fost investite cu formula executorie, este de 7 ani.”
Analizând textele legale mai sus invocate raportate la situația de fapt, astfel cum aceasta rezultă din scriptele dosarului, instanța de fond a constatat că, în speță, termenul de prescripție aplicabil este termenul de prescripție special, de 7 ani, iar nu termenul general de 3 ani . Aceasta pentru că termenul general se aplică tuturor acțiunilor întemeiate pe dreptul de creanță cu excepția cazurilor pentru care există termene speciale de prescripție, cum este creanța de față.
Conform art. 405 alin (2) c pr.civilă, termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de cere executarea silită .
Cf art.415 alin (1) cod pr. penală, hotărârile instanțelor penale devin executorii la data când au rămas definitive.
Sentința penală nr.1126/2000 a rămas definitivă la data de 6 martie 2001 și astfel termenul de prescripție s-a împlinit la data de 7 martie 2008, intimata A. a demarat procedura de executare silită la data de 14 febr.2008, însăși contestatorul arătând că a primit somația la data de 29 febr.2008 deci înăuntrul termenului de prescripție.
La fel ca și în materia prescripției și în materia perimării se aplică dispozițiile legii speciale, respectiv disp. OUG 51/1998.
Astfel, potrivit disp. art.41 al.1 din OUG 51/1958 „titlul executoriu se comunică debitorului, se pune în executare fără nici o formalitate”. În speță A. a dispus și înființarea popririi asupra conturilor debitorului R. C.. Dispozițiile art.390 al.1 C.pr.civ., prevăd că „Dispozițiile art.387 și 389 nu se aplică în cazurile în care legea încuviințează executarea fără somație, ca atare, în speța nu poate fi reținuta perimarea executării silite fiind în contradicție cu prevederile legale aplicabile.
Față de considerentele expuse, instanța de fond a respins excepțiile invocate de către contestator.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a constatat următoarele:
Deși intimata creditoare A. a pornit atât executarea silita imobiliara cat si executarea silita prin poprire asupra conturilor bancare ale contestatorului debitor, cat si prin poprirea veniturilor sale realizate de la angajatorul B. Cooperatista Dacia Oradea, ceea ce se contesta in prezentul dosar este executarea silita prin poprirea conturilor bancare, contestatorul solicitând in contradictoriu cu terții popriți intimata R. B. SA, B. T. SA, B. Comerciala R. SA anularea popririi, deblocarea conturilor bancare deschise la terții popriți si întoarcerea executării silite.
Contestatorul susține ca executarea silita a fost inițiata de către intimata, direct, prin ordin, fără a recurge la un executor judecătoresc ceea ce atrage nulitatea executării silite.
Cf. ART. 42 din OUG 51/1998 „(1)După comunicarea către debitor a titlului executoriu, A.V.A.S. poate dispune prin ordin blocarea prin poprire a conturilor bancare de orice natură pe care debitorul le deține în orice bancă sau organizație cooperatistă de credit, indiferent de moneda în care sunt constituite.”
F. de aceste prevederi legale si văzând si conținutul art. 60 din același text legal potrivit căruia „ Executarea silita asupra tuturor bunurilor urmăribile aparținând debitorilor si garanților se poate face după expirarea termenului prevăzut la art. 58, fara încuviințarea instanței”, instanța de fond a respins susținerile contestatorului.
Instanța de fond a înlăturat susținerile contestatorului ref. la faptul ca executarea silita a fost începuta de o persoana lipsita de calitatea activa de creditor, constatând ca prin titlul executoriu (sentința penală 1126/2000 din 12.06.2000 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar_/1999) contestatorul R. C. (in solidar cu numitul U. I.) a fost obligat la plata sumei de_ lei (vechi) despăgubiri civile în favoarea părții civile A. iar prin potrivit disp. art. 1 alin 1 din OUG 23/2004 A. P. Valorificarea Activelor Bancare si-a schimbat denumirea in A. pentru Valorificarea Activelor Statului .
In ceea ce privește invocarea beneficiului de discuțiune si diviziune, instanța de fond a constatat ca prin titlul executoriu (sentința penală 1126/2000 din 12.06.2000 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar_/1999) contestatorul a fost obligat in solidar cu numitul U. I. la plata sumei de_ lei respectiv in solidar cu numitul I. G. la plata sumei de_ lei in favoarea intimatei AVAB ( actualmente A.), si de altfel obligația de reparare a prejudiciului produs in urma unei fapte penale, in caz de participație, este solidară.
Susținerile referitoare la nelegalitatea masurilor asiguratorii luate prin procesul verbal de sechestru de organele de urmărire penala sunt inutile in prezentul dosar, criticile cu privire la acestea putând fi analizate in cadrul judecării dosarului penal. De altfel, prin sent. penala nr. 1126/2000 s-a menținut sechestrul asigurator asupra bunurilor contestatorului (inculpat) R. C. (filele 98 dosar) .
Instanța de fond a respins susținerea contestatorului cu privire la faptul ca executarea silita a fost pornita pentru o suma mai mare decât cea cuprinsa in titlul executoriu sent. penala nr. 1126/2000, constatând ca potrivit prev. codului de procedura civila, care constituie dreptul comun in materie in completarea normelor procedurale înscrise in OUG 51/1998, respectiv art. 371 ind 2 alin 3, „ organul de executare va proceda la actualizarea in funcție de rata inflației, calculata de la data când hotărârea judecătoreasca a devenit executorie sau, in cazul celorlalte titluri executorii, de la data când creanța a devenit exigibila si pana la data plații efective a obligației cuprinse in oricare dintre aceste titluri, creditorul avea dreptul a actualiza sumele cuprinse in titlul executoriu .
Pe cale de consecință, instanța de fond a constatat că nu există nici o neregulă în legătură actele de executare contestate și a respins ca nefondată contestația la executare.
In privința cererii privind suspendarea a executării silite pana la soluționarea contestației la executare, având in vedere ca prin prezenta hotărâre a fost soluționata contestația la executare, a constatat ca acest capăt de cerere a rama sfara obiect.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs recurentul R. C. solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate, rejudecarea în întregime a cauzei, admiterea excepțiilor prescripției și perimării executării silite, iar în subsidiar, desființarea ca nelegale a tuturor actelor de executare silită și a executării înseși și întoarcerea executării cu restituirea sumelor nelegal poprite.
În motivarea recursului se arată că este greșită și ilegală reținerea instanței de fond că în cauză s-ar aplica atât procedura de executare prevăzută de OG nr.51/1998 cât și cea prevăzută de dreptul comun.
Prin aceasta instanța de fond a creat o lex tertia combinând cele două legi ceea ce este ilegal.
Se confundă modalitatea sau noțiunea de obținere a titlurilor executorii cu punerea lor în executare.
În speță, titlu executoriu este o sentință penală și nu unul constituit pe calea OG nr.51/1998, prin urmare se supune dispozițiilor prevăzute în materia executării silite din codul de procedură civilă.
Termenul de 7 ani invocat de pârâtă în baza OG 51/1998 și reținut la fond nu este aplicabil ci cel de 3 ani prevăzut de DL 167/1958 și 405 c.pr.civ.
În cauză este incident motivul de casare prevăzut de art.304 pct.7 cu referire la art.304 ind.1 c.pr.civ. existând o vădită contradicție în ceea ce a hotărât și motivat instanța.
Rezultă cu claritate că execuția silită este perimată, câtă vreme din conținutul dosarului execuțional a rezultat că peste 6 luni din 22.08.2008 – 17.03.2009 nu a mai fost îndeplinit nici un act de executare silită, aspect care nu a fost negat și nici contraprobat de către pârâtă.
Atâta vreme cât în cauză începerea executării silite prin poprire s-a făcut cu somație, art.41 alin.1 din OG 51/1998 nu mai era aplicabil.
Pe fondul cauzei s-a invocat pe lângă încălcarea art.387 și 388 c.pr.civ. și faptul că prezenta executare silită s-a efectuat prin poprire fără a se recurge la un executor judecătoresc.
Executorul judecătoresc sau cel propriu al A. erau singurele instituții menite, apte și competente să facă acte de executare conform art.373 c.pr.civ. sau chiar OUG 51/1998.
Executarea a fost pornită și dispusă de către vicepreședintele A. D. F. fără a avea vreo competență stabilită prin lege în cadrul executării silite și de a dispune poprirea veniturilor contestatorului.
Instanța de fond reține art.42 din OUG nr.51/1998 dar fără să aibă în vedere și textele de lege mai sus evocate prin prisma cărora executarea trebuia să se facă de un executor.
Executarea este nulă actele de executare fiind emise și dispuse de organe necompetente.
În drept se invocă art.304 pct.5, 7 și 9 c.pr.civ.
Intimata A. P. Valorificarea Activelor Statului a solicitat respingerea recursului.
În motivare se arată că recurentul reiterează excepțiile prescripției și perimării care au fost respinse în mod temeinic și legal de către instanță prin sentința recurată.
În cauza de față există un singur dosar de executare, în care au fost efectuate mai multe acte de executare, astfel că nu se poate pune problema nici a prescripției dreptului de a cere executarea silită și nici a perimării dosarului de executare.
În drept se invocă art.115 și urm. c.pr.civ., OUG nr.51/1998.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, cât și a celor din oficiu, tribunalul apreciază recursul declarat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Prin decizia civilă nr.695/R/16.09.2010 a Tribunalului Bihor s-a respins recursul declarat de către recurentul R. C. și s-a admis ca fondat recursul civil formulat de către recurenta A. împotriva sentinței civile nr.8230/15.12.2009 a Judecătoriei Oradea, pe care a casat-o în totalitate și a trimis cauza spre rejudecare judecătoriei care urma să țină seama de considerentele acestei decizii.
În cuprinsul considerentelor acelei decizii s-a reținut printre altele :că potrivit dispozițiilor art.13 alin.5 din OUG 51/1998 „ termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită a creanțelor preluate de la A. este de 7 ani”.Sentința penală nr.1126/2000 a rămas definitivă la data de 6 martie 2001 și astfel termenul de prescripție s-a împlinit la data de 7 martie 2008, intimata A. a declanșat procedura de executare silită la data de 14 februarie 2008, însuși contestatorul arătând că a primit somația la data de 29 februarie 2008, deci înăuntrul termenului de prescripție…La fel ca și în materia prescripției și în materia perimării se aplică dispozițiile legii speciale, respectiv disp OUG 51/1998… ca atare constatarea perimării și prescripției în speță a fost reținută în mod greșit de fond în contradicție cu prevederile legale aplicabile.
Potrivit art.315 alin.1 c.pr.civ. „ în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului”.
În speță se constată faptul că prin recursul declarat împotriva sentinței date în rejudecarea cauzei, recurentul reiterează excepțiile de prescripție și de perimare a executării silite cu aceeași motivație, excepții care au primit o soluționare prin decizia civilă nr.695/R/16.09.2010 a Tribunalului Bihor, cauza intrând astfel sub aceste aspecte în puterea de lucru judecat.
Nu este admisibil ca după ce o instanță de recurs, a statuat în drept că cele două excepții invocate sunt nefondate, o altă instanță de recurs în cadrul aceleași cauze să statueze în sens contrar.
Referitor la susținerea recurentului că executarea silită a fost inițiata de către intimata, direct, prin ordin, fără a recurge la un executor judecătoresc fapt ce ar atrage nulitatea executării silite, tribunalul în acord cu instanța de fond, consideră că aceasta este nefondată întrucât potrivit normelor speciale, derogatorii, din OUG 51/1998 art.42 „(1)După comunicarea către debitor a titlului executoriu, A.V.A.S. poate dispune prin ordin blocarea prin poprire a conturilor bancare de orice natură pe care debitorul le deține în orice bancă sau organizație cooperatistă de credit, indiferent de moneda în care sunt constituite.”Acest ordin a fost emis de către persoana abilitată în acest sens din cadrul A., a se vedea și prevederile art.9 și 10 din OUG nr.23/2004.
Față de cele arătate ,tribunalul în baza art.312 .c.pr.civ. cu referire la celelalte prevederi legale mai sus arătate, va respinge ca nefondat recursul civil formulat de recurentul R. C. în contradictoriu cu intimatul A. P. VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, B. T., BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ, R. B., împotriva sentinței civile 3808 din 8.03.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o păstrează în totalitate.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil formulat de recurentul R. C., domiciliată în Oradea ., ..7 . în contradictoriu cu intimatul A. P. VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în București sector 1, promoroaca nr.9-11, B. T., cu sediul în Oradea .>
Dacia nr.38-40 jud.Bihor, BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ, domiciliată în Oradea ..2/C, județul Bihor, R. B., cu sediul în Oradea ., județul Bihor împotriva sentinței civile 3808 din 8.03.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o păstrează în totalitate.
Definitivă și irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 martie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
D. C. F. I. C. C. T. S. D. C.
Red.jud. fond C. G.
Red.jud. recurs S. C.
Tehnoredactat SCT/DC, azi 01.04.2013
2 ex.
| ← Anulare act. Decizia nr. 391/2013. Tribunalul BIHOR | Obligaţie de a face. Decizia nr. 541/2013. Tribunalul BIHOR → |
|---|
