Obligaţie de a face. Decizia nr. 92/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 92/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 11-03-2013 în dosarul nr. 9374/271/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILA NR. 92/A/2013
Ședința publică din 11.martie.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. LEVENT
Judecător: B. J.
Grefier: F. F.
Pe rol fiind judecarea apelului civil privind pe apelanții FORTIȘ R. și FORTIȘ R., ambii domiciliați in ORADEA, ./A, județul. Bihor, în contradictoriu cu intimatul N. N. G., domiciliat in ORADEA, ., județul. Bihor, împotriva sentinței civile nr. 8293/31.05.2012, pronunțată de Judecătoria Oradea, având ca obiect obligație de a face
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc la data de 18.02.2013, când părțile prezente au pus concluzii în fond, concluzii ce s-au consemnat în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și prin care s-a amânat pronunțarea la 25.02.2013, 04.03.2013, 11.04.2013, zi în care s-a și pronunțat hotărârea.
TRIBUNALUL
DELIBERÂND:
Asupra apelului civil de față constată următoarele :
Prin sentința civilă nr. 8293/31.05.2012, pronunțată de Judecătoria Oradea, s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții FORTIȘ R. și FORTIȘ R., în contradictoriu cu pârâtul N. N. G., fiind obligați reclamanții să achite pârâtului suma de 1.902 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele :
Pârâtul este proprietar asupra imobilului casă și teren în suprafață de 912 mp identificate cu nr. cadastral_ înscris în CF_. Alături de imobilul pârâtului se află proprietatea reclamanților, în natură teren cu casă în intravilan în suprafață de 290 mp, identificată cu nr. cadastral_ CF_.
În curtea pârâtului, pe partea dreaptă cum se intră în curte, lângă peretele casei reclamanților, se găsește o anexă, numită de părți șopron, ce a fost edificată cel mai târziu din anul 2002, aspect reținut din adresa nr._/01.06.2011 a Primăriei municipiului Oradea în care au fost enumerate construcțiile pentru care pârâtul achită impozit (f.51). Existența construcției încă dinainte de anul 2002 a fost confirmată și de martorii P. D. și Putin Ladislau.
În anul 2011 pârâtul a executat la anexă (șopron) lucrări de construcție constând în: turnarea șapei, înlocuirea șipcilor și a unor bucăți de țiglă din acoperiș, schimbarea parțială a învelitorii acoperișului (depoziția martorului P. D.).
Din cercetarea la fața locului și din raportul de expertiză topografică nr. 396/04.04.2012 întocmit de expert P. I. instanța de fond a reținut că în acel moment șopronul pârâtului avea doi pereți exteriori laterali și pereți interiori despărțitori din BCA și era situat pe o podea din beton. Se întindea pe toată lungimea casei reclamanților și era susținut de stâlpi din țeavă metalică situați la o distanță de minim 0,58 cm de peretele casei reclamanților. Acoperișul era înclinat, iar distanța dintre acesta și casa reclamanților era de aproximativ 15-20 cm. Casa reclamanților se afla pe linia cadastrală dintre terenurile părților.
Martorii Putin Ladislau și P. D. au relatat că șopronul nu avea fundație, fapt ce nu a fost contrazis de alte probe, martorul Bauer E. A., propus de reclamanți, arătând că nu-și poate da seama dacă șopronul are fundație sau nu.
Pârâtul nu deținea autorizație de construcție pentru lucrările efectuate la șopron, motiv pentru care a fost amendat contravențional de Primăria municipiului Oradea (f.39).
Din declarația martorului Bauer E. A. instanța de fond a reținut că după începerea lucrărilor la șopron pe peretele casei reclamanților, pe partea inferioară, au putut fi observate fisuri, tencuială căzută și stropi de la aparatul de sudură.
Față de textul legal expus mai sus, lipsa autorizației de construcție pentru lucrările efectuate nu a fost analizată de instanța de fond în prezentul cadru procesual întrucât calitate procesuală activă de a solicita desființarea lucrărilor pentru acest motiv o avea Primăria municipiului Oradea ca autoritate care a constatat contravenția și a aplicat sancțiunea.
Cu privire la prejudiciul creat reclamanților prin existența șopronului la o distanță mică de casa reclamanților, prima instanță a analizat dispozițiile art. 610 cod civil de la 1864, ce reglementează distanța dintre anumite construcții. Conform art. 3 din Legea 71/2001, în speță se aplică dispozițiile Codului civil de la 1864, dat fiind că lucrarea a fost realizată înainte de . actualului Cod Civil, astfel că efectele juridice sunt reglementate de același act normativ.
Art. 610 Cod civil de la 1864 face trimitere la distanța prevăzute de regulamente sau de obiceiul locului. În lipsa unui act normativ care să precizeze expres distanța dintre construcții, instanța de fond a avut în vedere faptul că nu s-a făcut dovada unui prejudiciu cauzat reclamanților prin existența șopronului. Fisurile la partea inferioară a peretelui, tencuiala căzută din aceeași porțiune sau stropii de la aparatul de sudură, învederate de martorul Bauer E. A., au putut fi considerate prejudicii cauzate de modul în care au fost efectuate lucrările la șopron, nu de existența acestuia.
Față de probele administrate, instanța de fond a apreciat că șopronul respectă distanța suficientă pentru a nu afecta casa reclamanților, astfel că cererea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței civile nr. 8293/31.05.2012, pronunțată de Judecătoria Oradea, au formulat apel reclamanții FORTIȘ R. și FORTIȘ R., care au solicitat schimbarea în totalitate a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
În motivare s-a arătat că instanța de fond a interpret eronat dispozițiile legale raportat la probatoriul administrat care, a demonstrat că, construcția s-a ridicat în 2011 și printr-o ordonanță președințială instanța a dispus sistarea lucrărilor de construcție.
S-a arăt că, art.610 cod civil prevede obligația de a lăsa o distanță minimă pentru realizarea unei construcții față de linia despărțitoare și că Legea 50/1991 impune obținerea acordului vecinilor pentru obținerea autorizației pentru construcțiile amplasate adiacent construcțiilor existente sau în imediata vecinătate, astfel că nu se mai impune dovedirea unui prejudiciu care există în prezenta cauză și care constă în pericolul pe care îl reprezintă construcția artizanală față de structura de rezistență a casei acestora.
S-a arătat că instanța nu a ținut cont de raportul de expertiză tehnică efectuată în cauză, care a menționat că șopronul pârâtului se găsește situat în parte pe mejdie iar zidul de susținere este dispus chiar în interiorul terenului.
În final s-a arătat că, instanța de fond a apreciat în mod eronat că acțiunea putea fi promovată doar de către autoritățile competente, în realitate și aceștia au calitate procesuală de a acționa ori de câte ori se ridică o construcție fără autorizație.
În drept se ind. art.296 cod procedură civilă.
Prin concluzii scrise, pârâtul N. N. G. a solicitat respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea expertizei și onorar avocațial.
În motivare s-a arătat că, construcția șopron a existat în curtea pârâtului fiind edificată în urmă cu peste 30 ani (din 1952) pârâtul moștenind de la părinții lui în anul 2002 această construcție nu constituie o construcție nouă, edificată în cursul anului trecut așa cum susțin reclamanții.
S-a mai arătat că la șopronul existent pârâtul a edificat doar reparații în cursul anului trecut., că șopronul nu afectează integritatea și siguranța construcției reclamanților și că șopronul în prezent este distanțat de construcția reclamanților deși anterior era lipit de aceasta.
Totodată s-a mai arătat că, dacă acest șopron a existat de peste 30 de ani, înseamnă că proprietarii au acceptat amplasarea acestui șopron raportat la mejdia și construcția învecinată și că nu numai șopronul se află lângă mejdia dintre proprietățile părților dar toate construcțiile aparținând atât reclamanților că și pârâtului se află aproape sau chiar pe mejdia despărțitoare dintre cele două imobile.
S-a mai arătat că părțile și-au dat la un moment da chiar declarații de acceptare pentru refacerea și extinderea construcțiilor pe linia despărțitoare, respectiv pe mejdie.
Prin completare la concluzii scrise, intimatul a arătat că a efectuat o scurtare cu 11 cm. din zidul lateral al șopronului care ar fi încălca proprietatea apelanților potrivit expertizei de la dosar.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor invocate dar si din oficiu, instanța o găsește legală și temeinică pentru cele ce urmează a fi arătate mai jos.
Se apreciază că reclamanții au depus toate diligențele necesare pentru a se asigura că lucrările executate de către vecini respectă dispozițiile legale și nu constituie pentru aceștia și locuința familială un pericol iminent sau de durată.
Tocmai de aceea instanța apreciază că, reclamanții fiind persoanele direct interesate și afectate de lucrările de construcție realizate de către pârâți, au calitate procesuală activă în formularea acțiunii și sunt cei mai îndreptăți să promoveze prezenta cauză, cu atât mai mult cu primăria nu a decis încă să promoveze o acțiune cu obiect similar.
În mod corect prima instanță a reținut că, șopronul a fost edificat cel mai târziu în anul 2002, aspect reținut din adresa nr._/01.06.2011 a Primăriei municipiului Oradea în care au fost enumerate construcțiile pentru care pârâtul a achitat impozitul și că în 2011 au efectuat anumite lucrări de reparație și de îmbunătățire, împrejurare care se coroborează cu depozițiile martorilor P. D. și Putin Ladislau.
Din cercetarea la fața locului și din raportul de expertiză topografică nr. 396/04.04.2012 întocmit de expert P. I. rezultă că, șopronul pârâtului se întinde pe toată lungimea casei reclamanților și este susținut de stâlpi din țeavă metalică situați la o distanță cuprinsă între 0,58-0,69 m de peretele casei reclamanților, având acoperișul înclinat și distanța dintre acesta și casa reclamanților care se afla pe porțiuni pe linia cadastrală sau la o distanță de maxim 0,23 m față de aceasta este de aproximativ 15-20 cm.
Așadar, din moment ce chiar construcția reclamanților având destinația de locuință încalcă prevederile art.610 c.civil vechi întrucât se află fie pe linia cadastrală fie la o distanță foarte mică față de aceasta, instanța apreciază ca fiind nejustificată atitudinea acestora ca pârâtul să respecte dispozițiile legale menționate mai sus. Aceasta cu atât mai mult cu cât reclamanții au tolerat și implicit au acceptat ani de zile atât existența șopronului cât și distanța acesteia față de construcția primilor.
În mod justificat pârâtul a arătat că în mediul urban obiceiul locului nu impunea respectarea interdicției de amplasare a unor construcții la o distanță de 60 cm față de o altă construcție sau linia despărțitoare dintre acestea, situație care se regăsește în speța de față.
În ceea ce privește amplasarea unei părți a șopronului pe suprafața reclamanților instanța apreciază că această distanță se încadrează între limitele erorilor admise de art.7 din Ordinul nr.634/2006, și în plus în fața instanței de apel pârâtul a scurtat peretele care într-un singur punct încălca linia despărțitoare cu 11 cm.
D. urmare, va respinge apelul formulat de către apelanți și va îi va obliga să plătească intimatului 800 lei reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv onorariu avocațial potrivit chitanței nr.0589/18.02.2013.
În mod corect prima instanță a obligat reclamanții să achite pârâtului suma de 1.902 lei reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv onorariu expertiză astfel că o nouă solicitare în acest sens formulată în apel este neîntemeiată ori lipsită de interes, după caz.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Respinge apelul formulat de către apelanții FORTIȘ R. și FORTIȘ R., ambii domiciliați in ORADEA, ./A, județul. Bihor, în contradictoriu cu intimatul N. N. G., domiciliat in ORADEA, ., județul. Bihor, împotriva sentinței civile nr. 8293/31.05.2012, pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o menține în totalitate.
Obligă apelanții să plătească intimatului 800 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 11.03.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
A. L. F. B. J. F. F. A.
Red.ALF
Tehnoredactat ALF./FF/ 5 ex/ 11.04.2013
Emis 3 comunicări cu:
- FORTIȘ R.,
- FORTIȘ R.),
- N. N. G.,
Azi.2013,grefier
| ← Fond funciar. Decizia nr. 557/2013. Tribunalul BIHOR | Pretenţii. Decizia nr. 268/2013. Tribunalul BIHOR → |
|---|
