Pretenţii. Sentința nr. 7057/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7057/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 19-04-2013 în dosarul nr. 6769/271/2006*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 519/R/2013
Ședința publică din 19.04.2013
PREȘEDINTE: B. N.
JUDECĂTOR: S. M.
JUDECĂTOR: C. A.
GREFIER: P. D.
Pe rol judecarea recursurilor civile privind pe recurenții ASOCIAȚIA DE proprietari . 105/A și M. E., împotriva sentinței civile nr. 7057 din 10.05.2012, pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul recurentei Asociația de P., av. Mascaș A. și reprezentantul recurentei M. E., av. M. Darius, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este completă.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursurile sunt motivate, cauza fiind la primul termen după repunerea pe rol a cauzei, după care:
Reprezentantul recurentei Asociația de P., av. Mascaș A., depune la dosar situația cu costurile cheltuielilor de încălzire pe toată perioada în litigiu, respectiv noiembrie 2005-decembrie 2009, aferente apartamentului nr. 9.
Reprezentantul recurentei M. E., învederează instanței că recurenta a plătit cheltuielile comune și parțial cheltuieli de încălzire, între suma achitată de recurentă și suma stabilit de experți fiind o diferență foarte mică.
Reprezentantul recurentei Asociația de P., contestă raportul de contraexpertiză efectuat în cauză, invederează că suma reprezentand consum de energie termică a fost stabilita de firma care a montat repartitoarele.
Reprezentanții părților învederează instanței că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat, solicitând cuvântul asupra recursului.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau alte probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei Asociația de P., av. Mascaș A., solicită admiterea recursului asociatiei, respingerea recursului formulat de recurenta M. E., cu cheltuieli de judecată în recurs, învederând instanței că nu își însușește raportul de contraexpertiză întocmit în cauză.
Reprezentantul recurentei M. E., av. M. Darius, solicită constatarea nulitatii recursului formulat de Asociația de Proprietari intrucat a fost tardiv motivat, iar în subsidiar respingerea ca nefondat, admiterea recursului declarat de recurenta M. E., cu cheltuieli de judecată taxă timbru în recurs și cheltuieli de judecată în prima instanță, învederând instanței că normativele europene în construcții stabilesc că există o prezumție a erorii tuturor facturilor de încălzire din cauza neefectuării echilibrării hidraulice. De asemenea, a mai învederat că recurenta a achitat suma stabilită prin raportul de contraexpertiză efectuat în cauză.
Reprezentantul recurentei Asociația de P., arată că actul normativ privind echilibrarea hidraulică este HCL nr. 409/2005. De asemenea, mai arată că recurenta M. E. și-a mărit numărul de elemenți la calorifere.
TRIBUNALUL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța de recurs reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 7057 din 10.05.2012, pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr._, s-a admis în parte cererea de chemare în judecată precizată formulată de reclamanta Asociația de Proprietari . 105/a, în contradictoriu cu pârâta M. E., a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 3.661,64 lei reprezentând consum energie termică aferentă apartam. pârâtei pe perioada noiembrie 2005- decembrie 2009, s-au respins ca nefondate celelalte capete de cerere, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că pârâta este proprietara apartamentului nr. 9 din blocul B3, sc. D, . A.
Părțile au arătat în ședința publică din 17.04.2008, iar martora S. M. a confirmat faptul că, datoria înregistrată de pârâtă la asociația de proprietari reprezintă doar costul energiei termice, pe care pârâta a refuzat să-l achite de la montarea repartitoarelor.
Prin hotărârea Adunării generale a Asociației de proprietari din 15.06.2005 majoritatea celor prezenți au decis montarea de repartitoare de căldură. Ca urmare, au fost încheiate contractele de prestări servici nr. 41 și 42/12.07.2005 între reclamantă și furnizorul . prin care au fost montate repartitoare de costuri pentru energia termică în toate apartamente din blocul B3, cu excepția celui al pârâtei, calculul consumului individual de energie termică pe baza programului de defalcare și repartizare făcându-se începând cu sezonul rece al anului 2005. Societatea furnizoare avea autorizație nr. 109/08.02.2005 emisă de Autoritatea Națională de Reglemnetare pentru Serviciile Publice de Gospodărire Comunală pentru a desfășura activitatea de exploatare a sistemelor de repartizare a costurilor pentru încălzire, valabilă pe perioada 08.02.2005 – 07.02.2006.
Dintre cele două expertize efectuate în cauză, instanța a ținut cont de contraxepertiză, întrucât reprezintă părerea a trei experți.
Prin raportul de contraexpertiză nr. 827/19.12.2011 experții au constatat că în instalația de încălzire din apartamentul pârâtei s-au efectuat modificări în sensul măririi numărului de elemenți de încălzire de la 83 la 92. S-a mai constatat că nu s-a realizat echilibrarea hidraulică a instalației interioare de încălzire din condimuniu, astfel că pentru calculul costului energiei termice se aplică metoda specifică situației când nu sunt montate sisteme de repartizare a costurilor. Aplicând această metodă, experții au concluzionat că pentru perioada soicitată de reclamantă consumul individual al pârâtei este de 2.888,45 lei, iar cota pare din consumul instalației comune este de 773,19 lei.
Conform art. 7 lit. h din HCL Oradea nr. 409/2005, la utilizarea sistemului de repartizare a costurilor pentru încălzire se va echilibra hidraulic instalația interioară de încălzire din condominiu, cerință obligatorie în cazul în care s-au făcut modificări în instalațiile interioare de încălzire din condominiu.
Experții au constatat că, deși instalația de încălzire din apartamentul pârâtei este modificată, furnizorul . nu a procedat la echilibrarea hidraulică a instalației de încălzire interioară. Reclamanta nu a dovedit îndeplinirea acestei obligații.
Nefiind îndeplinită această condiție care asigură corectitudinea valorii energiei termice consumate, se aplică metoda calculului raportată la suprafața utilă încălzită, menționată în actul de proprietate, conform art. 13 din Ordinul ANRSC 233/2004. Ca atare, instanța a reținut că pârâta a beneficiat de energia termică pe perioada 2005-2009 la valoarea calculată de experți de 3.661,64 lei.
Potrivit art. 46 din Legea nr. 230/2007 și art. 32 alin. 1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007, toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari. C. parte ce revine pârâtei din cheltuielile privind energia termică pe perioada noiembrie 2005-decembrie 2009 este de 3.661,64 lei; creanța, stabilită și calculată în urma unei expertize, este certă și lichidă.
Termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunară de plată este de maxim 20 de zile (art. 49 alin. 2 din Legea 230/2007). În listele de plată emise de reclamantă sunt menționate data afișării listei și a termenului de plată, acestea respectând dispoziția legală de mai sus. Raportat la termenul de plată prevăzut în liste, scadența pentru suma de 3.661,64 lei este depășită.
Fiind făcută dovada existenței unei creanțe certe, lichide și exigibile, instanța a reținut că pârâta nu a probat plata acesteia.
Asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, fără a depăși 0,2% pentru fiecare zi de întârziere; penalitățile se vor aplica după o perioadă de 30 de zile de la scadență, fără ca suma penalităților să depășească suma la care s-au aplicat (art. 49 alin. 1 Legea 230/2007).
Procesul verbal încheiat la 08.02.2003 cu ocazia Comitetului asociației de proprietari privește stabilirea de penalități de 0,2% pentru întârzieri la fondul de rulment și la lucrările de reparații, nu la plata cotei privind energia termică. De asemenea, penalitățile sunt stabilite de comitetul asociației, care este organ executiv, nu de asumarea asociației, care este organul deliberativ.
Față de cele de mai sus, instanța a apreciat că reclamanta nu a stabilit un sistem propriu de penalizări pentru întârzieri la plata energiei termice printr-o hotărâre a adunării asociației, care să reprezinte temeiul pentru admiterea acestui capăt de cerere.
În baza art. 276 Cod proc. civilă, dată fiind soluția de admitere în parte a cererii și că ambele părți au contribuit la plata expertizelor, instanța a compensat cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta Asociația de Proprietari . 105/a si a declarat recurs pârâta M. E., calea de atac corectă în cauză recursul, fiind in conformitate cu disp. art. 282 ind. 2 Cod pr. civila, cum de altfel s-a indicat si in dispozitivul sentintei atacate.
La data de 21.01.2013 reclamanta Asociația de Proprietari . 105/a a depus la dosar motive de recurs, solicitând modificarea sentinței atacate in sensul admiterii in totalitate a acțiunii.
S-a arătat că pârâta pe tot parcursul derulării cauzei a contestat corectitudinea calculării consumurilor de incalzire la care a fost obligata conform desfășurătoarelor depuse la dosar, dar in același timp plățile parțiale pe care le-a făcut, desi le apreciază ca si conforme consumului efectuat in imobilul pe care îl deține, sunt derizorii raportat la consumul efectuat de un apartament similar din același condominiu.
A mai sustinut recurenta- reclamantă că motivul determinant pentru aceste neregularitati de calcul conform apărărilor pârâtei ar fi lipsa echilibrării hidraulice a instalației de incalzire, necesara doar in situația existentei unor modificări a instalației, singurele modificări constatate si in expertiza efectuata in cauza sunt la apartamentul pârâtei, in sensul măririi numărului de elementi de calorifer (cu 9 elementi), modificare pe care nu a adus-o la cunoștința conducerii asociației si nici nu a instalat repartitoare de cost, asadar pârâta isi invoca propria culpă.
Potrivit reclamantei în raportul de expertiza tehnica efectuat in cauza se recunosc normele legale aplicabile in speța, care de altfel au si stat la baza efectuării acestui raport, chiar daca experții numiți in cauza au dat aplicare doar unor segmente de text înlăturând fără nici un argument celelate fragmente .
A solicitat reclamanta sa fie avute in vedere prevederile art. 6 din HCL nr. 409/2005.
Prin recursul declarat pârâta M. E., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate în parte si respingerea în totalitate a acțiunii reclamantei, cu cheltuieli de judecată
In motivarea recursului pârâta a arătat că motivarea greșită a instanței, este că nu ar fi probat plata sumei respective, adică nu ar fi plătit deloc serviciile de energie termica. În realitate, a sustinut recurenta că a plătit parțial și costuri de energie termică, chiar si după montarea repartitoarelor și a robinetelor termostatice in . nelegală obligarea sa la plata sumei de 3661,64 lei. Pretențiile reclamantei se referă la diferența dintre sumele pretinse de aceasta pentru energia termică, în baza facturilor emise de firma Elsaco si sumele plătite de pârâtă.
A învederat pârâta- recurentă că în mod repetat a precizat că nu a refuzat total plata energiei termice, ci doar a unor sume aberante inventate de firma Elsaco, cu acordul reclamantei. Contraexpertiza efectuată dovedește umflarea abuzivă a costurilor mele de încălzire.
Recurenta a mai arătat că a făcut plăți parțiale pe lunile nov. și dec. 2005, câte 300 lei, ulterior președintele asociației a interzis casierei încasări parțiale, în scopul de a o obliga să plătească toată suma, fapt confirmat de martorul S. M., iar când i s-au repermis plăți parțiale, a plătit 2.550 lei într-o singură zi.
S-a mentionat că inclusiv reclamanta a recunoscut că a plătit parțial costuri de energie termică, în încheierea din 17.04.2008, iar faptul este confirmat și de martorul S. M..
Recurenta a sustinut că instanța de fond nu a verificat plățile efectuate, iar verificarea efectuării plăților parțiale de energie termică se face prin compararea sumelor plătite cu sumele defalcate de pe listele de plată.
A invederat recurenta că în mod justificat nu a plătit în întregime sumele pretinse de către reclamantă pentru energie termică, întrucât există prezumția absolută a erorilor grave a facturilor la încălzire din cauza neefectuarii echilibrării hidraulice a instalației de încălzire și a rețelei de distribuție, conform Standardelor, normativelor în construcții. Reclamanta nu a folosit vreo formula de calcul legala, dovedita științific, invocând un program de calcul "secret", nevalidat științific.
În drept s-au invocat disp. art. 299, 300 al. 2, 304 pct. 9, 304 ind. 1, 312, Cod pr. civ.
Recurenta – reclamantă a formulat întâmpinare la recursul declarat de reclamantă, solicitând în principal, anularea recursului ca tardiv motivat, iar în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea exceptiei invocate s-a aratat că reclamanta a depus motivele de recurs de abia în data de 21 ianuarie 2013, adică la 5 luni de la declararea căii de atac, mult peste termenul legal de 15 zile. D. urmare, în temeiul art. 306 alin. 1 Cod pr. civ. s-a solicitat anularea recursului ca tardiv motivat.
S-a mai aratat că sentința atacată este legală sub aspectul stabilirii costurilor de încălzire, nelegală este eroarea instanței privind neachitarea deloc a costurilor de încălzire, deși s-au efectuat plăți parțiale la încălzire.
Instanța de recurs examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu in baza art. 304 ind. 1 Cod pr. civ., retine următoarele:
În ce priveste recursul declarat de reclamantă, tribunalul retine că potrivit disp. art. 303 alin. 1 C. pr. civ. recursul se va motiva prin însăsi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs. Întrucât hotărârea a fost comunicata reclamantei la data de 30.07.2012, aceasta avea obligatia legala de a motiva recursul declarat în termen de 15 zile de la aceasta dată, ulterior putând numai să dezvolte motivele de recurs.
Având in vedere că în speta reclamanta nu a motivat recursul în termenul legal, depunând motivele de recurs la data de 21.01.2013, instanta in baza prev. art. 312 si 306 rap. la art. 303 alin. 1 Cod pr. civ, va constata nul recursul declarat de reclamantă.
Referitor la recursul declarat de pârâtă, se retine că prin actiunea, astfel cum a fost precizată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de încălzire aferente perioadei noiembrie 2005-dec. 2009. Asa cum rezulta din centralizatorul depus de reclamanta la dosar (fila 188 vol. II) aceasta a stabilit costurile de încălzire pentru apartamentul proprietatea pârâtei ca fiind de 8.910,73 lei din care pârâta a achitat 3.578,45 lei, rămânând, potrivit calculelor reclamantei o diferență de 5.332,28 lei pe care a solicitat-o prin prezenta actiune.
Întrucat pârâta a contestat sumele datorate cu titlu de cheltuieli de încălzire pe perioada in litigiu in cauza au fost efectuate doua lucrări de expertiza.
Raportul de expertiza efectuat in cauza de exp. C. C. nu poate fi avut in vedere, întrucât nu cuprinde toata perioada in litigiu, calculul consumului de energie termica aferent apartam. pârâtei fiind efectuat numai pentru perioada nov. 2005-febr. 2007.
Conform concluziilor raportului de contraexpertiza efectuat de exp. Karpati Adalbert, Axenie I. si Nosa I. pentru perioada solicitată de reclamantă consumul individual al pârâtei este de 2.888,45 lei, iar cota parte din consumul instalației comune este de 773,19 lei, în total 3.661,64 lei.
In cuprinsul raportului de contraexpertiza exp. Nosa I. a arătat că datele din raportul de contraexpertiza înlocuiesc si totodata anulează pe cele existente in expertiza depusă de acelasi expert. Totodata expertul Nosa I. a depus o nota la dosar din care rezultă că raportul de expertiza pe care l-a efectuat individual este înlocuit de raportul de contraexpertiza.
Asadar singura lucrare de care instanța putea să țină seama la pronunțarea soluției este lucrarea de contraexpertiză, din concluziile căreia rezulta că reclamanta a calculat gresit consumul de energie termică pentru apartamentul pârâtei.
În consecintă, după cum corect a stabilit instanta de fond, consumul total de energie termica aferenta apartamentului pârâte este de 3.661,64 lei si nu 8.910,73 lei cum a calculat reclamanta.
Instanta de fond insa, in mod eronat, nu a avut în vedere plățile efectuate de pârâtă pentru cheltuielile de energie termică, desi reclamanta a recunoscut aceste plăti in valoarea de 3.578,45 lei, asa cum rezulta din centralizatorul depus de reclamanta la dosar, recursul pârâtei fiind întemeiat sub acest aspect.
Scăzând din suma datorata de 3.661,64 lei, conform concluziilor raportului de contraexpertiza efectuat in cauza, plătile efectuate in suma de 3.578,45 lei, rezulta că pârâta-recurenta mai datorează suma de 83,19 lei reprezentând consum de energie termică pe perioada noiembrie 2005-dec. 2009.
Referitor la cheltuielile de judecată in fond, se retine că lucrarea de contraexpertiza ce a fost avută in vedere la pronuntarea solutiei a fost suportata in mod egal de ambele părti. In ce priveste cheltuielile solicitate de pârâtă reprezentând costul achizitionarii standardelor proprietate intelectuală a ASCO, acestea nu pot fi incluse în cheltuieli de judecata.
Solicitarea pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată nu poate fi primită, având in vedere că actiunea acesteia a fost admisa in parte, așadar nu a căzut în pretentii. Având in vedere culpa procesuală a ambelor părti, solutia instantei de fond de neacordare a cheltuielilor de judecată este corectă, fiecare parte urmând să își suporte propriile cheltuieli.
Față de cele de mai sus, in baza art. 312 Cod pr. civ. va fi admis recursul pârâtei si va fi modificată în parte sentinta atacată în sensul că va fi obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 83,19 lei reprezentând consum de energie termică. Vor fi menținute restul dispozitiilor hotărârii atacate.
In baza art. 274 Cod pr. civ. va fi obligată intimata să plătească în favoarea recurentei M. E. suma de 155 lei cu titlu de cheltuieli de judecată in recurs (taxa de timbru si timbru judiciar).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Constată nul recursul declarat de recurenta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI . 105/A.
Admite ca fondat recursul civil introdus de recurenta M. E. domiciliată în ., ., . în contradictoriu cu intimata ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI . 105/A cu sediul în Oradea, ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 7057 din 10.05.2012, pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o modifică în parte, în sensul că:
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 83,19 lei reprezentând consum de energie termică.
Menține restul dispozițiilor hotărârii atacate.
Obligă intimata să plătească în favoarea recurentei suma de 155 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă și irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 aprilie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
B. N. S. M. C. A. P. D.
Red. fond U. L.
Red. BN
Dact. BN/PD
Ex. 2/20.05.2013.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1018/2013. Tribunalul BIHOR | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
