Somaţie de plată. Decizia nr. 615/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 615/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 28-05-2013 în dosarul nr. 4591/271/2009
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILA NR. 615/R/2013
Ședința publică din 28 mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE J. B.
Judecător L. F. A.
Judecător M. C. R.
Grefier F. A. F.
Pe rol fiind judecarea apelului civil privind pe recurentele O. E. M., domiciliată în Oradea, Bulevardul Dacia, nr.75, ., județul Bihor și H. M., domiciliată în com.cetariu, ., județul Bihor, în contradictoriu cu intimații T. M., domiciliată în Oradea, ./A, ., județul Bihor F. V., domiciliată în Oradea, ..18/B, ., județul Bihor, P. N. D. și P. F., ambii cu domiciliul în Oradea, ..2, ., ., împotriva sentinței civile nr.8662/07.06.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, având ca obiect succesiune.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc la data de 13.05.2013, când părțile prezente au pus concluzii în fond, concluzii ce s-au consemnat în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și prin care s-a amânat pronunțarea la 20.05.2013, 27.05.2013, 28.05.2013, zi în care s-a și pronunțat hotărârea.
TRIBUNALUL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față constată următoarele :
Prin sentința civilă nr.8662/07.06.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, s-a admis în parte acțiunea precizată și completată, formulată de reclamanta L. G., decedată pe parcursul procesului, acțiune continuată de moștenitoarele O. E. M., și H. M., în calitate de fiice, precum și de reclamanta T. M., împotriva pârâtei F. V..
S-a constatat că de pe urma defunctului F. G., decedat la data de 22.06.2008 a rămas ca și unic moștenitor pârâta F. V. în calitate de soție supraviețuitoare.
S-a constatat că reclamantele sunt străine de succesiune prin neacceptare în termenul legal.
S-a constatat că masa succesorală după defunctul F. G., decedat la data de 22.06.2008 se compune din bunurile proprii ale acestuia reprezentate de: mobila din camera acestuia - compusă din dulap de haine și dulap cu vitrină, mobila de bucătărie, un aragaz cu patru ochiuri Mondial, un frigider de 150l, o mașina de cusut I., un televizor alb – negru, o perdea de import.
S-au respins restul pretențiilor reclamantelor.
S-a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții P. V. D. și P. F..
S-a constatat că intervenineții P. V. D. și P. F. au calitatea de proprietari ai imobilului situat în Oradea, .. 18B, ., județul Bihor, dobândit cu titlu de întreținere, prin contractul de întreținere autentificat sub nr. 3064/03.07.2008 de BNP P. F..
Au fost obligate reclamantele la în plata în favoarea intervenineților în interes propriu a sumei de 3000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele :
Potrivit actelor de stare civilă depuse la dosar (f. 9-12), reclamantele L. G. și T. M. sunt fiicele lui F. T. și ale numitului F. G., decedat (potrivit certificatului de deces . nr._/23.06.2008) la data de 22 iunie 2008. Instanța reține că sub durata acestui proces, la 07.09.2011, reclamanta L. G. a decedat (f. 171), acțiunea fiind continuată de fiicele acesteia O. E. M. și H. M..
În ceea ce o privește pe pârâta F. V., instanța reține că aceasta aceasta are calitatea de soție supraviețuitoare, cei doi căsătorindu-se la data de 16.04.1992 (f. 93)
Având în vedere că prin testamentul autentificat de BNP P. F. sub nr. 1472/26.03.2008, defunctul și-a manifestat voința de a-i lăsa pârâtei întreaga avere mobilă și imobilă ce se afla în patrimoniul lui la încetarea din viață, se constată că pârâta F. V. are și calitatea de legatar universal.
Cu privire la masa succesorală rămasă în urma acestui defunct instanța reține că reclamantele au solicitat constatarea caracterului de bun comun al apartamentului situat în Oradea, .. 18B, ., județul Bihor, (imobilul fiind dobândit și prin contribuția defunctului cu bani rezultați din vânzarea unui apartament al său) și includerea acestuia în masa de împărțit.
Pârâta s-a opus acestei solicitări, arătând că apartamentul este bunul său propriu, cumpărat sub durata căsătoriei din bani proveniți din vânzarea unui al apartament, situat în Oradea ., bun propriu, achiziționat anterior încheierii căsătoriei cu defunctul.
Analizând aceste argumente ale părților în baza probelor administrate în dosar, instanța de fond a constatat următoarele:
Potrivit contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1650 de BNP L. F. (f.89), la data de 09.05.2000, pârâta a cumpărat de la numiții M. Janos și M. F. nuda proprietate asupra apartamentului 9 din blocul X21, situat în Oradea, ..18/b, iar defunctul ei soț, dreptul de uzufruct viager. S-a menționat în contract și faptul că defunctul recunoaște că prețul de cumpărare al apartamentului provine din vânzarea unui apartament care a fost bun propriu al soției sale, cumpărătoarea F. VIORICEA și este de acord cu intabularea acestuia pe numele ei ca bun propriu.
Că plata prețului acestui apartament a fost făcută din suma provenită din vânzarea apartamentului pe care pârâta l-a avut în Oradea, ., rezultă și prezumția ce se naște din datele identice ale celor două contracte de vânzare cumpărare depuse de pârâtă la dosar. Astfel potrivit contractului de vânzare cumpărare sub semnătură privată, la data de 14.04.2000, pârâta a vândut numitei P. L., la prețul de 15.500 lei, apartamentul său propriu, la aceiași dată semnând și contractul de vânzare cumpărare sub semnătură privată referitor la cumpărarea imobilului în litigiu de la numiții M. Janos și M. F..
Pe de altă parte, instanța de fond a considerat că e dificil de prezumat că din vânzarea de către defunctul F. G., în anul 1992, (cu 8 ani înainte) a apartamentului 12, proprietatea sa, situat în Oradea, .. 15, să se fi economisit o sumă de bani pentru plata prețului imobilului de pe . întrucât, potrivit recunoașterii reclamantei T. M. la interogator (f.67) și a mențiunilor din declarația depusă la fila 69 din dosar, prețul obținut din vânzarea acestui apartament al defunctului, prețul încasat din vânzarea unor bunuri din prima căsătorie au fost valorificate, precum și alte bunuri au fost împărțite în mod echitabil prin înțelegere între defunct și fiicele sale. Instanța constată că semnăturile date pe această declarație de către reclamante nu au fost contestate, situație în care mențiunile cuprinse în acest înscris vor fi luate în considerare, cu atât mai mult cu cât se coroborează și cu alte probe administrate.
Totodată instanța de fond a reținut că nu s-au făcut mențiuni în acest act cu privire la suma ce i-ar fi revenit defunctului din prețul apartamentului său, precum și că nu s-au produs probe din care să reiasă că partea ce i s-ar fi cuvenit ar fi fost efectiv folosită la cumpărarea imobilului în litigiu peste 8 ani.
Împrejurarea că reclamantele au fost escontentate ca urmare a vânzării apartamentului defunctului a rezultat și din declarația martorei Vanyai R. (f. 87), care a arătat că defunctul i-a relatat că reclamantele au primit partea care li se cuvenea din apartamentul vândut de el. La fel și martora T. G. (f. 120) a arătat că pârâtul și-a vândut apartamentul, preț pe care l-ar fi împărțit în 3, dându-le o parte fiicelor sale. Martora M. V. (f. 148) a arătat la rându-i că defunctul a vândut apartamentul de pe . i-a împărțit între cele două fiice, vizualizând și înscrisul în care se menționa expres acest fapt.
În consecință, văzând declarațiile martorelor audiate, recunoașterea reclamantei T. M. la interogator și mențiunea din contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1650 BNP L. F. referitoare la proveniența banilor necesari plății prețului, ce toate duc la concluzia că doar din prețul obținut de pârâtă din vânzarea apartamentului bun propriu, s-a cumpărat apartamentul în litigiu, instanța de fond a reținut incidența în cauză a prev. de art. 31 lit. f din C. Fam., potrivit căruia sunt bunuri proprii ale fiecărui soț, ”valoarea ce reprezintă și înlocuiește un bun propriu sau bunul în care a trecut această valoare”.
În speță, suma de bani cu care s-a achitat imobilul a fost bun propriu al pârâtei, obținută din vânzarea unui alt apartament, bun propriu, iar imobilul în litigiu, fiind bunul care înlocuiește valoarea respectivă, capătă același caracter, chiar dacă a fost efectiv cumpărat, în anul 2000, sub durata căsătoriei, prezumția de comunitate fiind astfel răsturnată.
Prin urmare, solicitarea reclamantelor de a se include în masa bunurilor de împărțit cota de ½ parte din apartamentul nr. 9 din blocul X21, situat în Oradea, ..18/b a fost respinsă ca neîntemeiată, acest bun fiind în întregime bunul propriu al pârâtei.
În ceea ce privește bunurile mobile comune incluse în masa succesorală, instanța de fond a reținut pe baza declarațiilor martorelor T. G. (f. 120) – fina pârâtei și Ille C. (f. 121) – vecina pârâtei ce se coroborează cu răspunsurile reclamantelor la interogator, că sub durata conviețuirii pârâta și defunctul F. G. au cumpărat în comun un TV color și o mașină de spălat, bunuri aflate în prezent - potrivit concluziilor raportului de expertiză mobiliară - în posesia pârâtei. În ceea ce privește suma de 1402,80 lei depuși la asociația AAD- CAR Expresul CFR, instanța de fond a reținut pe baza adeverinței nr.1377/03.04.2009 (f.50), că la data decesului numitului F. G., această sumă exista în conturile asociației, fiind ridicată de pârâtă la data de 27.06.2008.
Cu privire la bunurile mobile proprii ale defunctului, instanța de fond a constatat că s-a solicitat includerea în masa bunurilor de împărțit a mobilei din camera defunctului - compusă din dulap de haine, dulap cu vitrină, corp depozitare așternuturi, recameu, a mobilei de bucătărie, a unui aragaz cu patru ochiuri Mondial, a unui frigider de 150 l, a unei mașini de cusut I., a unui televizor alb – negru, a unui serviciu de masă de 12 persoane, a unui covor persan 2/3 m, a unei perdele de import, a unui fotoliu pat, a unui pick-up alb tip servietă.
Sub acest aspect, instanța de fond a constatat că în prezent o parte din acestea, respectiv mobila din camera defunctului - compusă din dulap de haine și dulap cu vitrină, mobila de bucătărie, aragazul cu patru ochiuri Mondial, frigiderul de 150 l, mașina de cusut I., televizorul alb – negru, perdeaua de import, mai există, fiind în posesia pârâtei, în timp ce radio-ul, pick-up-ul, covorul și un fotoliu, au fost vândute de către defunct mult anterior decesului său, iar suma de bani împărțită cu reclamantele.
Caracterul de bun propriu al acestor bunuri, a rezultat din depoziția martorelor T. G. (f. 120), Ille C. (f. 1210) și M. V. (f. 148), acestea confirmând faptul că mobila de bucătărie, mobila din camera ocupată de defunct era a acestuia, cu excepția recamierului, un frigider și un aragaz fiind aduse de defunct la locuința comună. Existența lor și locul amplasării rezultă și din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză de expert D. D., expert ce - cu ocazia deplasării la fața locului - a constatat că doar aceste bunuri au putut fi prezentate de pârâtă.
În același timp instanța de fond a avut în vedere declarația martorului A. A. (f. 85) ce a învederat că acea canapea pe care defunctul o avea a fost predată reclamantei L. G., iar o mobilă de bucătărie veche, a fost predată reclamantei T. M. precum și că aceasta a primit de la tatăl ei o sumă de bani din lucrurile vândute de acesta, respectiv radio-ul, pick-up-ul, covorul și un fotoliu. Că o parte din bunurile deținute din prima căsătorie au fost valorificate și împărțite în mod echitabil prin înțelegere între defunct și fiicele sale rezultă și din cuprinsul declarației depuse la fila 69 din dosar, situație față care reclamantele au învederat că renunță la moștenirea acestuia. Chiar dacă acest act nu are valoare de renunțare la moștenire, art. 965 alin. 2 cod civil menționând expres că nu se poate face renunțare la o moștenire ce nu este deschisă, acest act are valoarea unui înscris sub semnătură privată care, coroborat cu restul probelor administrate, conduc la concluzia că defunctul a venit în locuința pârâtei cu bunurile mai sus arătate. În ceea ce privește restul bunurilor a căror partajare s-a solicitat, respectiv, corpul de depozitare așternuturi, recamierul și serviciul de masă de 12 persoane, în condițiile în care nici unul dintre martori nu a putut da detalii despre existența și caracterul lor de bun propriu, au fost excluse de instanța de fond din masa bunurilor de împărțit, neexistând probe certe ce să confirme existența acestora în patrimoniul defunctului.
Nici existența vreunor renovări efectuate în comun în apartamentul pe care pârâta l-a avut anterior achiziționării imobilului în litigiu nu sunt confirmate de probele administrate, martorii referindu-se doar la anumite investiții făcute la imobilul de pe ., situație în care acestea nu pot fi avute în vedere la stabilirea masei de împărțit.
Esențial este, însă, în prezenta cauză, a se stabili dacă reclamantele, au acceptat moștenirea după defunctul lor părinte, aceasta cu atât mai mult cu cât pârâta F. V. a invocat faptul că este unica moștenitoare acceptantă, fiicele fiind străine de succesiune prin neacceptare.
Sub acest aspect s-a reținut că potrivit art. 685 Cod civil „ succesiunea poate fi acceptată curat și simplu sau sub beneficiu de inventar”, iar potrivit art. 700 Cod civil „dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii” .
Deși transmiterea patrimoniului succesoral se produce de drept din momentul deschiderii moștenirii (de la data decesului antecesorului) ea nu are caracter definitiv și obligatoriu, succesibilul având drept de a alege între acceptarea moștenirii și renunțarea la aceasta, drept care trebuie exercitat într-un termen de 6 luni de la data deschiderii moștenirii.
Succesibilul poate face dovada deschiderii moștenirii atât prin acceptare expresă, cât și prin acceptare tacită, în acest din urmă caz moștenitorul efectuând acte sau fapte pe care nu le putea săvârși decât în calitatea sa de erede și din care rezultă în mod neechivoc intenția sa de acceptare a moștenirii, conform art.689 Cod civil.
Termenul de opțiune succesorală de 6 luni este un termen de prescripție iar în situația în care succesibilul nu și-a exercitat dreptul său de opțiune în acest termen, se stinge dreptul de a accepta moștenirea și cu efect retroactiv și titlul de moștenitor, el devenind străin de succesiune.
Analizând probatoriul administrat în cauza instanța de fond a constatat că este incontestabilă acceptarea succesiunii de către pârâtă, având în vedere că aceasta a preluat folosința și posesia bunurilor mobile care formează masa succesorală a defunctului.
În ceea ce le privește însă pe reclamante, din întregul probatoriu administrat în cauză instanța de fond a reținut că acestea nu au făcut dovada acceptării exprese sau tacite a moștenirii în termenul de opțiune succesorală de 6 luni.
Astfel reține instanța de fond pe baza interogatoriului reclamantei L. G. (f. 64 și f. 67) că după decesul tatălui lor, fiica sa O. E., a luat din domiciliul defunctului, verigheta acestuia și niște cărți tehnice și de beletristică, în timp ce reclamanta T. M. a arătat că doar a discutat de câteva ori telefonic cu pârâta, care le-a transmis că nu mai are nevoie de ele și că se descurcă singură.
Potrivit declarației martorului A. A., nepoata defunctului, O. E. la aproximativ 2-3 zile după înmormântare, a luat de la locuința pârâtei actele cu privire la locul de veci, verigheta defunctului și niște cărți tehnice, pe care i le-a predat ulterior mamei sale. Faptul preluării unui inel gen verighetă ce ar fi aparținut primei soții a defunctului și a unor cărți tehnice și de beletristică rezultă și din declarația martorei Ille C., ce a învederat și că toate aceste bunuri i-au fost arătate ei personal de către O. E..
Și însușirea acestor bunuri a fost contestată de pârâtă, în sprijinul afirmațiilor sale venind și depoziția martorei, T. G. (f. 120). Astfel potrivit declarației acestei martore, ce a arătat că a locuit cu pârâta timp de o lună după decesul soțului, nici reclamantele și nici O. E. nu au vizitat-o pe pârâtă în acea perioadă. În ceea ce privește verigheta defunctului, martora a arătat că a văzut bijuteria recent și aceasta se afla în posesia pârâtei.
Însă, dincolo de declarațiile contradictorii ale martorilor audiați, instanța de fond a reținut că acestor fapte materiale pretinse a se fi efectuat de către nepoata defunctului, nu le este recunoscută aptitudinea de a fi asimilate cu o acceptare tacită a succesiunii, deoarece nu sunt fapte care realizează condițiile impuse de art. 689 Cod civil.
Nu au fost nici acte de dispoziție și nu s-au integrat nici în categoria actelor de folosire, conservare sau administrare a bunurilor defunctului de natură a fi considerate acte de acceptare tacită, nedovedindu-se nici că s-au făcut cu intenția neechivocă de a se accepta succesiunea. Preluarea din succesiune a unei verighete (despre care nu s-a dovedit cu certitudine că ar fi aparținut defunctului) sau a unor cărți - bunuri de valoare redusă și care constituie prin natura lor doar amintiri de familie nu are valoarea unei acceptări tacite a moștenirii, câtă vreme nu s-au făcut și alte acte juridice în sensul celor la care se referă art. 691 Cod civil.
În privința reclamantelor singurul demers care ar putea fi interpretat ca act de acceptare tacită, pe care nu ar fi putut să îl facă decât în calitate de erezi și care presupune intrinsec intenția de acceptare este înregistrarea la instanță a prezentei cereri de judecată, la data de 30.03.2009.
În reglementarea Codului civil, acceptarea unei succesiuni este un drept, iar acest drept se prescrie, potrivit art.700 Cod civil, în termen de 6 luni, socotit de la deschiderea succesiunii.
În speță, având în vedere că deschiderea succesiunea a avut loc în data de 22.06.2008, iar demersurile au fost făcute de reclamante în luna martie 2009, cu depășirea termenului de 6 luni, se constată prescris dreptul acestora de a accepta succesiunea.
Neacceptarea în termen a succesiunii duce la stingerea titlului de moștenitor, astfel că instanța de fond a constatat că reclamantele sunt străine de moștenire.
Pe cale de consecință, având în vedere că s-a constat că reclamantele sunt străine de succesiune și reținând că doar un moștenitor acceptant poate solicita, reducțiunea liberalităților excesive, stabilirea cotelor de moștenire, partajarea masei succesorale sau constatarea unor drepturi de creanță, instanța de fond a respins restul pretențiilor acestora ca neîntemeiate.
Față de toate cele de mai sus, instanța de fond a constatat că acțiunea formulată de reclamante este întemeiată doar în parte și numai în ceea ce privește, constatarea, în baza art. 650 și urm., 659 C.Civ. corob. cu prevederile L.319/1944, că în urma defunctului F. G., decedat la data de 22.06.2008, a rămas ca și unic moștenitor pârâta F. V. în calitate de soție supraviețuitoare, masa bunurilor de împărțit compunându-se din bunurile proprii ale acestuia.
În ceea ce privește cererea de intervenție în interes propriu, instanța de fond a reținut că aceasta este admisibilă, dat fiind faptul că intervenienții prin solicitarea de a se recunoaște dreptul lor proprietate justifică un interes. Interesul este legat de clarificarea situației juridice a imobilului, reclamantele contestând caracterul de bun propriu al pârâtei, aspect pe care intervenienții l-au avut în vedere la momentul încheierii contractului de întreținere. Pe de altă parte, instanța de fond a constatat că aceștia nu aveau la dispoziție o altă acțiune prin care să își conserve dreptul de proprietate, dat fiind faptul că nu sunt în posesia imobilului, acesta fiind folosit și în prezent de către pârâtă, ca urmare a păstrării de către aceasta a dreptului de uzufruct viager.
Împotriva sentinței civile nr.8662/07.06.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, au formulat apel pârâtele O. E.-M. și H. M. prin care au solicitat schimbarea în parte a sentiței civile apelate în sensul admiterii acțiunii introductive astfel cum a fost completată și precizată.
În motivare s-a arătat că, bunul imobil a fost vândut astfel cum rezultă și din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/03.12.1992 la notariatul de Stat Județean Bihor, vânzare urmare căreia defunctul a înscasat o anume sumă de bani care reprezintă bun propriu și care a fost folosită în căsnicia cu pârâta, în concret pentru cumpărarea apartamentului de pe . s-au folosit și banii proveniți din vânzarea de către pârâtă a imobilului deținut de ea din Nufărul.
S-a aprecizat că instanța de fond a reținut eronat că reclamantele au primit partea lor din apartamentul situat pe . prima căsătorie a defunctul, motiv pentru care implicit nu mai pot avea pretenții la valoare din acesta, însă în realitate scriptul denumit „declarație" nici măcar nu este datat, adică nu se cunoaște când s-a redactat acest act față de data decesului primei soții, față de data căsătoriei cu cea de-a doua soție.
S-a arătat că parte din valoarea unor bunuri mobile din prima căsătorie au fost predate reclamantelor fără ca acestea să se suprapună cu bunurile mobile proprii ale defunctului care i-au rămas și nici nu înlătură realitatea că prețul apartamentului din prima căsătorie i-a revenit în totalitate defunctului.
S-a arătat că simpul fapt că în contractul de vânzare-cumpărare prin care defunctul împreună cu pârâta au cumpărat imobilul din Oradea . anul 2000 pârâta apare ca și cumpărătoare iar defunctul ca uzufructuar este nerelevant sub acest aspect, imobilul fiind cumpărat în timpul căsătoriei părților, fiind bun comun.
Instanța de judecată mai retine eronat faptul că nu există probe că suma de bani rezultată din vânzarea apartamentului din prima căsătorie a defunctului ar fi fost folosită de acesta la cumpărarea locuinței cu F. Viorea.
Teza pârâtei că defunctul ar fi predat toți banii de pe apartament fiicelor sale nu este reală, nici dovedită. Simplul fapt că T. M. a primit câteva bunuri mobile și o sumă infimă de bani, nu înseamnă că din valoarea totală de_ ROL nu i-ar fi rămas suficient pentru a contribui cel puțin cu ½ părți la acest apartament din Oradea ., nr.l8B, ., jud. Bihor.
S-a arătat că investițiile efectuate de defunct împreună cu pârâta la imobilul din . fost probate contrar celor inserate în hotărârea apelată și astfel trebuie reținut sporul de valoare al imobilului cu aceste investiții evaluate de expert la suma de 7000 lei, iar valoarea totală a bunuri mobile comune este de 89.220 lei
S-a arătat că, covorul persan și fotoliu pat trebuie incluse în categoria de bunuri proprii ale defunctului, inclusiv suma de bani de 1402,80 lei există ca depozit la CAR expresul CFR ridicată ulterior de pârâtă.
S-a arătat că reclamanta a acceptat tacit succesiunea și că masa succesorală se compune cota de ½, impunându-se reducțiunea liberalităților excesive.
In ceea ce privește dreptul de creanță pe care reclamantele îl au conform cotei succesorale amintite din suma de 1500 lei încasată de pârâtă de la Primăria Municipiului Oradea cu titlu de ajutor de înmormântare și din suma de 1400 lei încasată cu titlu de ajutor de înmormântare de la CFR, s-a arătat că aceste aspecte au fost dovedite, iar cererea de intervenție în interes propriu este inadmisibilă.
Prin întâmpinare intimații P. N. D. și P. F., au solicitat respingerea apelului ca nefondat și în consecință păstrarea hotărârii instanței de fond, ca fiind legală.
S-a arătat că în mod corect, instanța de fond a admis cererea de intervenție în interes propriu și a constatat că aceștia au calitatea de proprietari ai imobilului din litigiu situat în Oradea, ..l8/B, ., cu titlu de întreținere, potrivit contractului de întreținere autentificat sub nr.3064/3.07.2008 de BNP P. F..
Prin întâmpinare intimata F. V., a solicitat respingerea apelului ca nefondat și în consecință păstrarea hotărârii instanței de fond, ca fiind legală.
S-a arătat că în mod corect, instanța de fond a constatat că în urma defunctului F. G., decedat la 22.06.2008, aceasta a rămas unica moștenitoare, în calitate de soție supraviețuitoare, iar reclamantele apelante sunt străine de succesiune prin neacceptare în termenul legal.
In consecință, instanța de fond a constat că faptele materiale pretinse a se fi efectuat de către nepoata defunctului nu pot fi asimilate cu o acceptare tacită a succesiunii deoarece nu au fost realizate în condițiile impuse de art.689 cod civil.
Aceeași instanță a reținut că singurul act de acceptare tacită a succesiunii a fost efectuat de către reclamante la data înregistrării cererii de chemare în judecată la 30.03.2009, cu depășirea termenului de 6 luni prev.de disp.art.700 cod civil.
In mod corect se reține că prețul apartamentului din litigiu a fost plătit din suma provenită din vânzarea apartamentului pe care aceasta l-a deținut în Oradea, ., cu atât mai mult cu cât există identitate de dată a celor două contracte de vânzare-cumpărare depuse de subsemnata la dosar.
În ceea ce privește bunurile mobile, în mod corect instanța de fond a constatat că masa succesorală rămasă în urma defunctului se compune din bunurile proprii ale acestuia :o mobilă de cameră, o mobilă de bucătărie, un aragaz, un frigider, o mașină de cusut, un TV alb negru și o perdea.
În ceea ce privește dreptul de creanță pe care reclamante apelante îl solicită, instanța reținând că sunt străine de moștenire a respins pretențiile acestora.
Pe fondul cauzei, așa cum s-a arătat și în concluziile scrise depuse la instanța de fond, s-a menționat că intimata a fost singura care am fost alături de defunctul soț pe tot parcursul conviețuirii, cu atât mai mult în perioada în care s-a îmbolnăvit grav, iar reclamantele, în calitate de fiice ale defunctului, nu s-au preocupat de îngrijirea tatălui lor bolnav.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate dar si din oficiu, instanța o găsește legală și temeinică pentru cele ce urmează a fi arătate mai jos.
Din starea de fapt care a fost rețină corect de prima instanță, se reține că pârâtele apelante nu au făcut dovada acceptării expese sau tacite a moștenirii în termenul de opțiune succesorală de 6 luni, motiv pentru care nu pot emite pretenții justificate la succesiunea defunctului F. G..
Astfel se reține că prin preluarea din masa succesorală a unor cărți tehnice și de beletristică, bunuri care au o valoare redusă și prin natura lor reprezintă amintiri de familie, nu s-a realizat un act de acceptare a succesiunii atâta timp cât acestea nu constituie acte de dispoziție sau de administrare care ar putea fi asimilate actelor de acceptare tacită a succesiunii.
În schimb, chiar dacă fiica defunctului a luat de la domiciliul conjugal verigheta acestuia care are o anumită valoare materială și ar fi avut un mandat special din partea mamei pentru ridicarea bunului care este admisibil întrucât acceptarea succesiunii nu constituie un act esențialmente personal care nu ar putea fi realizat printr-un mandat special ( cum ar fi testamentul, căsătoria, etc.), se apreciează că aceasta face parte din categoria bunurilor considerate ca amintiri de familie care nu pot fi asimilate actelor de acceptare tacită a succesiunii.
În ceea ce privește cererea de intervenție se constată că apelantele fiind străine de succesiune nu mai justifică un interes în atacarea acestui capăt de cerere, cu atât mai mult cu cât aceasta a fost admisă în mod întemeiat ca urmare a reținerii calității de proprietari ai intervenienților P. N. D. și P. F. asupra imobilului din Oradea, ..
D. urmare, va respinge ca nefondat recursul formulat și va obliga recurentele în favoarea intimatei F. V. la plata sumei de 1.000 lei cheltuielile de judecată și la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatului P. N. D., reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentele O. E. M., domiciliată în Oradea, Bulevardul Dacia, nr.75, ., județul Bihor și H. M., domiciliată în com.cetariu, ., județul Bihor, în contradictoriu cu intimații F. V., domiciliată în Oradea, ..18/B, ., județul Bihor, P. N. D. și P. F., ambii cu domiciliul în Oradea, ..2, ., . și T. M., domiciliată în Oradea, ./A, ., județul Bihor, împotriva sentinței civile nr.8662/2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o menține în întregime.
Obligă recurentele în favoarea intimatei F. V. la plata sumei de 1000 lei cheltuielile de judecată și la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatului P. N. D..
Irevocabilă
Pronunțată în ședință publică din 28.05.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR B. J. A. L. F. M. C. R.
În sensul respingerii cu
altă motivare.
GREFIER
F. F. A.
Red.BJ
Tehnoredactat BJ./FF/ 8 ex/16.07.2013
Emis 6 comunicări cu:
- O. E. M.,
- H. M.,
- T. M.,
- F. V.,
- P. N. D.
- P. F.
Azi.2013,grefier
Opinie Judecător - B. J.
Din starea de fapt care a fost rețină corect de prima instanță, rezultă că, pârâtele apelante nu au făcut dovada acceptării exprese sau tacite a moștenirii în termenul de opțiune succesorală de 6 luni, motiv pentru care nu pot emite pretenții justificate la succesiunea defunctului F. G.
În speță se susține că a avut loc o acceptare tacită a succesiunii prin mandatar, mandatul fiind dat verbal unei nepoate a defunctului care a preluat anumite bunuri din moștenire, aspect care în opinia mea nu poate fi luat în considerare ca și act de acceptare a succesiunii astfel
Conform disp. Art. 689 C. civ. „ acceptarea este tacită când eredele face un act, pe care nu ar putea să îl facă decât în calitatea sa de erede, și care lasă să se presupună neapărat intenția sa de acceptare”.
Actele de acceptare tacită pot fi făcute și prin mandatari, însă în opinia mea mandatul nu poate fi verbal.
Este important ca însușirea calității de moștenitor acceptant al moștenirii să rezulte în mod neechivoc dintr-un înscris, acesta exprimând voința succesibilului, iar nu a unui terț și tocmai din acest motiv mandatul trebuie să fie dat în formă scrisă. Consimțământul poate fi exprimat în orice înscris, autentic sau sub semnătură privată, special destinat acceptării. Actele de acceptare trebuie să fie neechivoce în sensul însușirii calității de moștenitor, cele echivoce nu pot fi luate în considerare ca atare.
Prin urmare apreciez că, în speță nu s-a dovedit existența unor acte de acceptare a succesiunii defunctului F. G. și astfel apelantele nu pot emite pretenții justificate la succesiunea acestuia.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1162/2013. Tribunalul BIHOR | Evacuare. Decizia nr. 394/2013. Tribunalul BIHOR → |
|---|
