Revendicare mobiliară. Hotărâre din 12-04-2013, Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 12-04-2013 în dosarul nr. 190/255/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 470/R/2013
Ședința publică de la 12 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. E. M.-G.
Judecător F. I. C.
Judecător M. C. R.
Grefier S. O.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii recursului Civil declarat împotriva sentinței civile nr. 1036/2012 pronunțată de Judecătoria M., formulat de recurenții Ș. L. și Ș. R. în contradictoriu cu intimații P. Z., P. I. M., S. R. PRIN CONSILIUL LOCAL AL M. M. și M. M., având ca obiect revendicare mobiliară rejudecarea dos._ .
Se constată faptul că fondul cauzei a fost dezbătut în ședința publică din 05.04.2013, când părțile au pus concluzii pe fond, concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța în vederea deliberării și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 12.04.2012, dată la care s-a pronunțat prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Deliberând:
Asupra recursului civil de față reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1036 din 26.04.2012 pronunțată de Judecătoria M. s-a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanții Ș. L. D. și Ș. R. în contradictoriu cu pârâții P. Z., P. I. M., MUNICIPIUL M., S. R. prin CONSILIUL LOCAL M., și în consecință s-a stabilit linia de grănițuire pe aliniamentul liniei cadastrale, ce desparte proprietatea reclamanților Ș. L. D. și Ș. R. de proprietatea pârâților P. Z., P. I. M. și Municipiul M. reprezentată de linia de culoare roșie notată cu A-B-C-D-E-F-G pe planul anexat raportului de expertiză întocmit de expert T. S. T.. S-au respins celelalte capete de cerere precum și cererea reconvențională precizată formulată de pârâții–reclamanți reconvenționali P. Z. si P. I. M. în contradictoriu cu reclamanții pârâți reconvenționali Ș. L. D. și Ș. R.. Au fost obligați reclamanții Ș. L. D. și Ș. R. și pârâții P. Z. și P. I. M. să achite fiecare suma de 125 lei în favoarea domnului expert T. S. T. reprezentând diferență onorar expert
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Conform înscrierilor din CF 271 M., imobilul cu nr.topo 197, în natura teren în suprafață de 3787 mp a constituit proprietatea Statului R.. În baza HCL M. nr.63/2005 asupra cotei de 2698/3787 părți din .. 197 s-a intabulat dreptul de proprietate al municipiului M., domeniul privat.
În temeiul contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.6516/21.12. 2005, reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra cotei de 1998/3784 părți teren cu nr.topo.197 M..
În baza documentației cadastrale vizată de OCPI Bihor cu nr._/15.12.2006, din suprafața de 1998 mp cu nr.topo.197 s-a procedat la constituirea a două numere cadastrale în favoarea reclamanților, respectiv nr. cad. 686 în suprafață de 372 mp ce a fost înscris in cf. nr.316 M. și nr. cad. 385 în suprafață de 1626 mp ce a fost înscris in cf 315 M..
În data de 30.10.2009, reclamanții au încheiat cu pârâtul Municipiul M., contractul de închiriere nr._, având ca obiect închirierea suprafeței de 260 mp teren situat în M., ..197, termenul de închiriere fiind de 1 an. Prin actul adițional nr.1/6749 din 30.10.2009 și actul adițional nr.2 ,înregistrat sub nr. 1/3317 din 31.10.2011 a fost prelungit termenul de inchiriere până in data de 31.10.2012.
Conform înscrierilor din cf nr.1 M. imobilul identificat sub nr.194, 195 si 196, reprezentând în natură casă și teren în suprafață de 4607 mp constituie proprietatea pârâșilor P. Z. si P. I. M., dobândit cu titlu de cumpărare in 1999 potrivit contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1895/07.07.1999 de BNP P. P..
Potrivit concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză de expert S. T., numerele cadastrale nou create nu se suprapun în nici o porțiune peste nr.topo.195 si 196 M., proprietatea pârâților P. Z. si P. I. M..
Potrivit celor constatate în teren de dl. expert. S. Tocut, la data efectuării expertizei dispusă cu ocazia rejudecării cauzei, imobilul proprietatea reclamanților Ș. L. D. și soția Ș. R. este situat în M., Calea Republicii, nr.120/A, și reprezintă în natură casă, curte și gradină în intravilan, situate pe nr. cadastrale 685 în suprafață de 1626 mp înscris în CFNDF 315 M. și pe nr. cad. 686 în suprafață de 372 mp înscris în CFNDF 316 M., în total o suprafață de 1998 mp.
Imobilul proprietatea pârâților P. Z. și P. I. M. este situat în M., Calea Republicii, nr.120, și reprezintă în natură casă(2 corpuri), curte si gradină în intravilan situate pe nr.topo. 194 în suprafață de 323 mp, nr.topo.195 în suprafață de 751 mp și nr.topo.196 în suprafață de 3531 mp înscris în cf 1 M., în total 4605 mp.
Imobilul proprietatea municipiului M. cu nr.topo.197 din cf 271 M. in suprafata de 1786 mp, teren cu constructii (canton SNIF) și teren neconstruit – fânețe în intravilan și zona de protecție a pârâului cu nr.topo.1478.
Gardul ce separa cele două gospodării, respectiv a reclamanților Ș. L. D. și soția Ș. R. și a pârâților P. Z. și P. I. M. este amplasat pe nr. topo. 197 si nr.cad.685.
Suprafața de 162 mp, reprezentând conturul dintre nr.cad.685, 686 M., proprietatea reclamanților și nr.topo.195, 196 M. ,proprietatea pârâților P. Z. și P. I. M., face parte din nr.topo.197 M. proprietatea pârâtului Municipiul M., și este folosit de pârâții P. Z. și P. I. M..
Prin acțiunea precizată, reclamanții au solicitat stabilirea liniei de hotar dintre proprietăți și în ce privește nr.topo.197 M. pe linia cadastrala x-a-b-c-d-ef-g-y, obligarea pârâților P. Z. și P. I. M. să lase în posesie suprafața de 162 mp teren identificat cu nr.topo.197 M., și obligarea pârâților să ridice gardul amplasat pe aliniamentul G-f2-e2-c-C2-k2-B-L-a.2 sau să fie autorizași să ridice gardul pe cheltuiala pârților.
Potrivit dispozițiilor art.561 Noul Cod Civil, orice proprietar poate să iși îngrădească proprietatea, suportând, în condițile legii, cheltuielile ocazionate.
Iar conform art.560 Noul cod civil, proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la granițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoarea suportând, în mod egal, cheltuielile ocazionate de aceasta.
Conform celor constatate de expertul S. Tocut linia cadastrală ce desparte proprietatea reclamanților de proprietatea pârâților este cea reprezentată de linia de culoare roșie notată cu A-B-C-D-E-F-G pe planul anexat, și reprezintă în fapt linia de granițuire.
Linia cadastrală dintre proprietatea pârâților P. Z. și P. I. M. și proprietatea pârâtului Municipiul M. este cea reprezentată de linia de culoarea neagră notată cu x-a-b-c-d-ef-g-y .
Iar gardul este amplasat pe aliniamentul G-f2-e2-c-C2-k2-B-L-a.2 reprezentat pe planul anexat cu culoare albastră.
Instanța a reținut că reclamanții au un drept de proprietate doar asupra imobilului identificat sub nr.cad.685, 686 M., asupra porțiunii de 260 mp identificat cu nr.topo.197 au un drept de folosință potrivit contractului de închiriere cu pârâtul Municipiul M..
Având în vedere starea de fapt reținută, dispozițiile legale menționate mai sus, instanța a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți, și în consecință a stabilit linia de grănițuire pe aliniamentul liniei cadastrale, ce desparte proprietatea reclamanților de proprietatea pârâților P. Z., P. I. M. și Municipiul M. reprezentata de linia de culoare roșie notată cu A-B-C-D-E-F-G pe planul anexat raportului de expertiza.
Urmare a faptului că suprafața de 162 mp identificată sub nr,topo.197 M. nu constituie proprietatea reclamanților, instanța a respins capătul de cerere privind stabilirea liniei de granițuire în ce privește acest teren și terenul proprietatea pârâților P. Z. și P. I. M. ca neîntemeiat.
Având în vedere aceleași motive, instanța a respins, ca nefondat, și capătul de cerere privind obligarea pârâților să iși ridice gardul amplasat pe terenul pârâtului Municipiul M., respectiv autorizarea reclamanților să îl demoleze pe cheltuiala pârâților.
În ce privește acțiunea posesorie formulată de reclamanți, instanța a reținut că potrivit probelor de la dosar, respectiv, expertiza tehnică întocmită de expert T. S., pozele depuse de pârâții P. Z. și P. I. M., terenul în suprafață de 162 mp, proprietatea pârâtului Municipiul M., este folosit de pârâții P. Z. și P. I. M., terenul fiind îngrădit de aceștia. Din întreg probatoriul administrat în cauză nu rezultă ca reclamanții ar fi folosit în fapt vreodată această suprafață de teren.
Având în vedere starea de fapt reținută și dispozițiile art. 674 Cod procedura civilă, potrivit cărora cererile posesorii vor fi admise numai dacă nu a trecut un an de la tulburare sau deposedare, și reclamanții dovedesc că înainte de această dată, ar fi posedat cel puțin un an, și posesia lor întrunește condițiile cerute de art.1846 și 1847 din Codul civil, instanța apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile stabilite de dispozițiile legale menționate, motiv pentru care va respinge și acest capăt de cerere.
Prin cererea reconvențională pârâții reclamanții reconvenționali P. Z. si P. I. M. au solicitat în contradictoriu cu reclamanții pârâți reconvenționali Ș. L. D. și soția Ș. R. a se constata nulitatea absolută a documentației cadastrale vizate de OCPI Bihor sub nr._/15.12.2006 cu radierea nr.cad.685, 686 M., rectificarea situației de cf. în sensul nulității absolute a încheierii de cf. nr.5223/2006, cu radierea înscrierilor din CFNDF.315 și nr.316 M. de sub B.1,2, cu sistarea colilor și restabilirea situației de carte funciară anterioară din cf.271 M., a se stabili linia de hotar pe linia de amplasament a gardului existent în prezent între cele două proprietăți și să fie obligați reclamanții pârâți reconvenționali să lase în deplină proprietate și posesie porțiunea de 216 mp pe care o ocupa pe nedrept din terenul cu nr.topo.195 si 196 M..
Potrivit concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză de expert S. T., numerele cadastrale nou create nu se suprapun în nici o porțiune peste nr.topo.195 si 196 M., proprietatea pârâților P. Z. și P. I. M..
Față de această situație instanța a respins capetele de cerere privind anularea documentației cadastrale, rectificarea situației de carte funciara, respectiv obligarea reclamanților pârâți reconvenționali la eliberarea terenului în suprafață de 216 mp din terenul cu nr.topo.195, 196 M. ca nefondate.
În ce privește capătul de cerere privind stabilirea liniei de grănițuire pe amplasamentul gardului, instanța a constatat că potrivit măsurătorilor efectuate, gardul nu respectă aliniamentul liniei cadastrale ce desparte proprietatea reclamanților pârâți reconvenționali și proprietatea pârâților reclamanți reconvenționali, pentru aceste motive și având în vedere dispozițiile art.560, 561 Noul cod civil instanța a respins și acest capăt de cerere ca nefondat.
În conformitate cu dispozițiile art. 560 Noul Cod civil instanța a reținut că părțile sunt obligate la plata în cota de ½ în ce privește cheltuielile de grănițuire motiv pentru care va obliga reclamanții și pe pârâții P. Z. și P. I. M. să achite suma de 125 lei fiecare, în favoarea domnului expert Tocut S. T., reprezentând diferență onorar expert privind completarea depusă.
În ce privește cheltuielile de judecată solicitate de reclamanți, având în vedere că acțiunea a fost admisă în parte și a faptului că reclamanți nu au făcut dovada efectuării altor cheltuieli decât cele privind expertiza topografică, instanța nu a acordat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs în termen legal reclamanții Ș. L. D. și Ș. R. prin care au solicitat admiterea recursului și modificarea în parte a hotărârii pronunțate, în sensul admiterii în întregime a acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului a fost criticată hotărârea instanței de fond sub aspectul netemeiniciei și nelegalității.
S-a invocat faptul că deși recurenții nu sunt proprietari tabulari ai terenului în cauză, dețin folosința acestuia în baza unui contract de închiriere, astfel că au dreptul să solicite ridicarea gardului, această cerere fiind o cerere conexă acțiunii în grănițuire, având caracterul unei obligații de a face. În lipsa unei astfel de cereri grănițuirea ar fi lipsită de finalitate, în zadar stabilindu-se care este linia de grănițuire corectă, dacă această grănițuire nu se poate realiza efectiv. De altfel, Municipiul M., care este proprietarul terenului a fost de acord cu cererea formulată de reclamanți, care au solicitat acest lucru pe calea acțiunii oblice, în calitate de persoane prin care proprietarul exercită folosința faptică, în numele proprietarului, care, potrivit contractului avea obligația de a le preda terenul. Contractul încheiat între reclamanți și primărie s-a prelungit prin act adițional
În drept s-a invocat art. 304 pct. 8,9, 312 alin. 3 C.pr.civ.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimații P. Z. și P. I. M. au solicitat respingerea recursului.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimații MUNICIPIUL M., S. R. prin CONSILIUL LOCAL M. au solicitat admiterea recursului, arătând că se impune stabilirea liniei de hotar pe aliniamentul x-a-b-c-d-e-f-g-y din raportul de expertiză.
În recurs s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, de către recurenți.
Examinând hotărârea atacată, atât prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu, sub toate aspectele, se constată că aceasta este legală și temeinică.
Criticile aduse de recurenți hotărârii atacate, se apreciază în totalitate nefondate.
În calitate de titulari ai unui contract de închiriere, recurenții pot avea doar calitatea de detentori precari, iar acțiunea in grănițuire poate fi exercitata de către proprietar, uzufructuar si chiar de către posesor, nu insa si de către detentorii precari. Față de acestea, în mod legal și temeinic a respins prima instanță atât cererea de grănițuire cu privire la nr. top. 197 cât și cererea privind obligarea pârâților la ridicarea gardului construit pe același topografic. Faptul că proprietarul terenului a fost chemat în judecată în calitate de pârât și nu s-a opus admiterii acțiunii nu face ca acțiunea formulată de chiriaș să fie admisibilă, în condițiile în care proprietarul nu a formulat și el aceeași cerere.
În ce privește susținerile recurenților privind formularea acțiunii pe cale oblică, instanța reține că, pe de o parte, în fața primei instanțe acțiunea nu a fost formulată ca acțiune oblică și nici întemeiată pe art. 974 c.civ. (1560 NCC), acest temei fiind invocat pentru prima oară prin cererea de recurs și constituind o schimbare a cauzei acțiunii, ce nu poate fi primită în calea de atac.
Pe de altă parte, acțiunea oblică se fondează pe dreptul de gaj general al creditorului și constituie un mijloc preventiv de apărare împotriva pericolului insolvabilității debitorului, urmărind ca scop conservarea patrimoniului acestuia, în cauză nefiind dovedită îndeplinirea condițiilor acțiunii oblice, nici sub aspectul pericolului insolvabilității debitorului, nici sub aspectul dreptului de creanță care să fie garantat printr-un gaj general asupra patrimoniului debitorului.
În raport de considerentele expuse, criticile aduse de recurenți hotărârii atacate se apreciază a fi nefondate, motiv pentru care în baza art.312 C.pr.civ. – recursul se va respinge ca nefondat.
Nu s-au solicitat de către intimați cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil introdus de recurenții Ș. L. și Ș. R., ambii domiciliați în în M., Calea Republicii nr. 120/A jud. Bihor în contradictoriu cu intimații P. Z. și P. I. M., ambii dom. în M., Calea Republicii nr. 120, Bihor, S. R. PRIN CONSILIUL LOCAL AL M. M., cu sediul in M., Calea Republicii, nr.1, jud. Bihor și M. M., cu sediul in M., Calea Republicii, nr.1, jud. Bihor împotriva sentinței civile nr. 1036/26.04.2012 pronunțată de Judecătoria M. pe care o păstrează în totalitate.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă și irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 12 Aprilie 2013
Președinte, L. E. M.-G. | Judecător, F. I. C. | Judecător, M. C. R. |
Grefier, S. O. |
Red. Jud. I.F. - M. G.
Red. Jud. T.B. - F. I. C.
Tehnoredactat S. O.
2 ex/ 21.05. 2013
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 829/2013. Tribunalul BIHOR | Legea 10/2001. Decizia nr. 153/2013. Tribunalul BIHOR → |
|---|
