Fond funciar. Decizia nr. 27/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 27/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 14-01-2013 în dosarul nr. 797/187/2009*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 27/R/2013
Ședința publică din 14 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. I. C.
JUDECĂTOR C. T. S.
JUDECĂTOR D. C.
GREFIER D. C.
Pe rol fiind pentru azi judecarea contestației în anulare înaintată de contestatorii P. M., P. S. în contradictoriu cu intimații P. ORAȘULUI ȘTEI - prin PRIMAR, C. L. ȘTEI - prin PRIMAR în reprezentarea PRIMĂRIEI ȘTEI, P. JUDEȚULUI BIHOR - prin prefectul JUDEȚULUI BIHOR, S.C. A. REPARAȚII ȘI LUCRĂRI - ARL CLUJ S.A, împotriva deciziei civile nr.111/R din 2.02.2012 pronunțată de Tribunalul Bihor .
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
TRIBUNALUL
DELIBERÂND,
Asupra contestației de față reține următoarele:
Prin contestația în anulare înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 06.04.2012, legal timbrată cu 10 lei taxă timbru prin chit.._ și 0,3 lei timbru judiciar, contestatorii P. M. și P. S. au solicitat anularea deciziei civile nr.111/R/2012 a Tribunalului Bihor, rejudecarea recursurilor declarate în cauză, în sensul admiterii recursului declarat de ea și respingerea recursului declarat de către . Lucrări ARL Cluj.
În motivarea contestației se arată că se pornește de la greșita înlăturare din analiza instanței de recurs a titlului de proprietate înscris în CF pe seama antecesorului reclamanților, dându-se prioritate titlului intimatei obținut în condiții cât se poate de dubioase din moment ce s-a evitat cu bună știință citarea lor în instanță, iar pe de altă parte fără a se fi observat și reținut faptul că au formulat cerere corespunzătoare la legea nr.18/1991 încă din primul moment, cerere dublată ulterior și de cererea depusă la legea nr.247/2005.
În nici un caz nu se poate accepta teza puterii de lucru judecat, în condițiile în care intimata . dat dovadă de abuz și de nesocotire flagrantă a dispozițiilor legale în materie, necitând în calitate de pârât pe antecesorul lor.
Simpla înscriere în cartea funciară a unei hotărâri fraudulos obținute nu poate căpăta opozabilitate față de terți și să rămână inopozabilă adevăraților proprietari.
Un alt aspect care demonstrează greșeala materială vădită, este aceea că a dat prioritate dreptului . să se fi desființat în vreun fel dreptul antecesorului lor înscris în cartea funciară.
În drept se invocă art.318 c.pr.civ.
Intimații legal citați nu au formulat întâmpinare și nu au fost prezenți în cadrul dezbaterilor.
Examinând contestația formulată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține următoarele:
Prin decizia civilă nr.111/R/02.02.2012 a Tribunalului Bihor s-a respins recursul recurenților P. M. și P. S. și s-a admis recursul recurentei S.C. A. REPARAȚII ȘI LUCRĂRI ARL CLUJ S.A. împotriva sentinței civile nr.1444 din 18.11.2010, pronunțată de Judecătoria Beiuș, pe care a modificat-o in totalitate în sensul că: a respins cererea de chemare in judecată a reclamanților P. M. și P. S. in contradictoriu cu pârâții S.C. A. REPARAȚII ȘI LUCRĂRI ARL CLUJ S.A. P. orașului Ștei prin Primar, C. L. Ștei prin Primar, P. Județului Bihor - prin Prefect, fără cheltuieli de judecată in fond și recurs.
Pentru a pronunța această decizie instanța de recurs, a reținut următoarele:
Cu privire la recursul formulat de recurenta S.C. A. REPARAȚII Șl LUCRĂRI - ARL CLUJ S.A. s-a reținut că acesta este întemeiat pentru motivele ce succed:
„In fapt așa cum corect s-a învederat pe larg in motivele de recurs, instanța de fond a făcut o analiză a situației de fapt și respectiv a îndreptățirii reclamanților la eliberarea unui titlu de proprietate asupra unui teren in condițiile art.36 din Lg.18/1991, in calitate de succesori in drepturi ai antecesorilor îndreptățiți, fără a ține cont și fără a analiza in vreun fel înscrierile in cartea funciară operate in temeiul unor hotărâri judecătorești irevocabile in favoarea pârâtei recurente, mulțumindu-se pur și simplu să le înlăture, considerându-le inopozabile reclamanților, deși au fost înscrise in cartea funciară.
In fapt terenul in litigiu respectiv suprafața de 240 mp înscrisă sub nr. top.1333/9 și suprafața de 410 mp din nr.top.1333/10, înscrise ambele in CF3784 Ștei, constituie potrivit înscrierilor in cartea funciar, proprietatea tabulară a pârâtei intimate S.C.A. Reparații și Lucrări-ARL Cluj S.A., dreptul fiind înscris în cartea funciară sub B30, in data de 26.02.2007 in baza sentinței civile nr.1393/2006 pronunțat de Judecătoria Beiuș in dosarul nr.474/2007 definitivă și irevocabilă prin neapelare (f.113-dosar de fond).
In consecință recurentul pârât S.C. A. REPARAȚII Șl LUCRĂRI - ARL CLUJ S.A. deține un titlu de proprietate asupra terenului in litigiu care, pe de o parte fiind o hotărâre judecătorească rămasă irevocabilă, se bucură de putere de lucru judecat, pe de altă parte, se bucură de efectul de opozabilitate față de terți, prin înscrierea sa in cartea funciară.
Față de aceste împrejurări instanța de recurs reține că in mod neîntemeiat și nelegal instanța de fond a înlăturat pur și simplu titlul de proprietate al recurenților pârâți, înscris in cartea funciară, considerând că hotărârile nu se bucură de opozabilitate față de reclamanții cu care nu a fost pronunțate in contradictoriu.
Este adevărat că hotărârile judecătorești se bucură de autoritate de lucru judecat doar intre părțile litigante, pornind de la tripla identitate de părți, obiect și cauză, insă aceste hotărâri judecătorești se bucură și de un alt efect, cel al puterii de lucru judecat, principiu potrivit căruia o situație juridică tranșată in mod irevocabil într-un litigiu se bucură de putere de lucru judecat, astfel încât nu poate să fie repusă in discuție, și apoi anihilată sau răsturnată printr-un alt proces purtat intre alte părți, al cărui singur scop este acela de anihila puterea de lucru judecat odată consacrată prin hotărârea inițială.
Cu atât mai mult nu este permisă încălcarea . a puterii de lucru judecat a hotărârilor judecătorești inițiale, cu cât pronunțarea a două hotărâri contradictorii, chiar dacă nu strict intre aceleași părți, dar care practic recunosc in mod egal dreptul de proprietate asupra aceluiași teren, in temeiul unor legi diferite, la două persoane diferite, respectiv pe de o parte recurentei pârâte ce se bucură de un drept înscris in cartea funciară in baza unui titlu neanulat reprezentat de o hotărâre judecătorească irevocabilă pe de altă parte noua hotărâre care recunoaște îndreptățirea cu privire la același drept reclamanților recurenți, ca și moștenitori ai proprietarilor tabulari, nu face altceva decât să pericliteze siguranța circuitului juridic civil, incălcând principiul securității circuitului juridic civil conferind un titlu la doi proprietari diferiți, incălcând astfel dreptul la un proces echitabil prevăzut de art.6 CEDO.
Curtea Europeană reiterează in cauza R. c României că :” a judecat asupra aspectului că atenuarea vechilor neajunsuri aduse nu trebuie să creeze noi pagube disproproționate (a se vedea mutatis mutandis, Pincova și Pinc, nr._/1997). Curtea consideră că nu trebuie ca o singură persoană care a beneficiat de o judecată definitivă favorabilă să suporte consecințele faptului că sistemul legislativ și judiciar intern a ajuns în cauza respectivă la coexistența a două judecăți definitive care să confirme dreptul la proprietate a unor persoane diferite asupra aceluiași bun.” Există deci o încălcare a art.6 para1.
Mai mult prin înscrierea dreptului de proprietate al recurenților pârâți in cartea funciară acest drept se bucură de opozabilitate față de terți in sensul prevederilor Lg.7/1996 in forma in vigoare la data la care a operat înscrierea și care stipulează clar faptul că „dacă un drept s-a inscris in cartea funciară in folosul unei persoane se prezumă că dreptul există in folosul ei.”, iar dacă dreptul a fost radiat se prezumă că acesta nu mai există in folosul persoanei respective. In consecință prin radierea dreptului înscris in cartea funciară, în folosul recurentului pârât, instanța de fond, a operat o reală privare de proprietate a acestuia, fără insă a anula sau a analiza in vreun fel actul ce a stat la baza înscrierii dreptului său, ceea ce însă nu este permis.
Așa cum corect a indicat și recurentul in motivele sale de recurs, rectificarea unui drept înscris in cartea funciară nu se poate dispune decât in condițiile restrictive prevăzute de art.34 din
Lg.7/1996, respectiv:” daca printr-o hotărîre judecatoreasca definitiva si irevocabila s-a constatat ca:
1. înscrierea sau actul în temeiul caruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil;
2. dreptul înscris a fost gresit calificat;
3. nu mai sunt întrunite conditiile de existenta a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul caruia s-a facut înscrierea;
4. înscrierea din cartea funciara nu mai este în concordanta cu situatia reala actuala a imobilului.”
Din motivarea instanței de fond ar rezulta că aceasta a considerat că titlul recurenților pârâți nu ar fi valabil, nefiind opozabil reclamanților recurenți si considerând că terenurile in litigiu sunt dezafectate in prezent, fără a ține cont insă de faptul că titlul reclamanților nu a fost niciodată declarat nul el fiind valabil mai mult el a făcut obiectul unui litigiu judecat irevocabil, bucurându-se de putere de lucru judecat.
Astfel recurenta pârâtă a dobândit terenul in litigiu in baza unei hotărâri de Guvern adică in temeiul legii, titlu revalidat ca efect al unei hotărâri judecătorești ce a rămas irevocabilă.
In ceea ce privește îndreptățirea reclamanților la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului in litigiu instanța de recurs reține că, și dacă s-ar accepta calitatea acestora de succesori în drepturi a proprietarului de carte funciară, pornind de la îndreptățirea recunoscută de către autorități a acestora cu privire la alte imobile din averea antecesorului P. S., nu s-a dovedit cu nici un fel de probe că recurenții sau antecesorii lor ar fi formulat cerere in termenele si condițiile prevăzute de art.36 alin 5 din Lg.18/1991, cu privire la terenul in litigiu.
Asa cum corect a indicat recurentul, reclamanții aveau posibilitatea de a formula cerere in baza art.36 alin 5 din Lg.18/1991 pana cel tarziu la data de 1 noiembrie 2001, termen de decădere reglementat imperativ de art.36 alin 5 ind 1 din Lg.18/1991, or cererea depusă de aceștia la P. Orasului Ștei, a fost formulată la data de 14.09.2005, adică mult după expirarea termenului prevăzut de lege și fără a se indica vreun temei de drept al restituirii.
Totodată văzând decizia 210/1991 a Prefectului Județului Bihor prin care s-au atribuit in proprietate reclamanților in baza art.36 din lege, mai multe suprafețe de teren fără construcții, cuprinse in anexa la pozitia 85, instanța de recurs reține că in măsura in care erau nemulțumiți de decizie, reclamanții aveau posibilitatea de a o contesta in termenele defipte de lege, fiind inadmisibilă reiterarea unei noi cereri care să urmărească aceeași finalitate pe baza dreptului comun, eludând practic o lege specială și termenele prevăzute de aceasta.
Mai mult acceptând că cererea formulată in 14.09.2005 ar viza si aceste terenuri ea este evident tardivă ținând cont de temeiul juridic invocat respectiv art.36 alin 5 din Lg.18/1991 iar pe de alta parte este ilogic și nelegal a completa și a modifica o decizie din 1991, in baza unei cereri formulate cu mult timp ulterior, respectiv în anul 2005, și fără a exista vreo dovada că in 1991 aceste terenuri au fost solicitate sau că decizia de atribuire a prefectului a fost contestată in vreun fel.
Cererea formulata de recurenții reclamanți in data de 14 09.2005 și depusă la P. Orașului Ștei(f.33- dosar de recurs)poate însă urma regimul reglementat de Lg.247/2005 și în măsura îndreptățirii și a îndeplinirii tuturor condițiilor prevăzute de lege, comisiile de aplicarea legii fondului funciar competente, vor avea posibilitatea, fie să ofere reclamanților un teren in echivalent, fie să îi propună la acordarea de despăgubiri, având in vedere faptul că în privința terenului în litigiu, exista un titlu emis in condițiile unei alte legi și care nu a fost desființat. „
Cu privire la recursul formulat de recurenții P. M. și P. S. s-a reținut următoarele:
„Se constată că recursul recurenților P. M. și P. S. vizează doar dispoziția instanței de fond privind acordarea cheltuielilor de judecată. Având in vedere faptul că in urma casării cu rejudecare a sentinței primei instanța, s-a respins in întregime, de către instanța de recurs, cererea de chemare in judecată, se reține că recurenții reclamanți aflați in culpă procesuală nu sunt îndreptățiți la nici un fel de cheltuieli de judecată”
În susținerea prezentei contestații în anulare, contestatorii invocă faptul că instanța de recurs, a pronunțat o hotărâre greșită, în raport de materialul probator administrat și că aceasta ar fi astfel rezultatul unei erori materiale, care ar face incidente prevederile art.318 c.pr.civ.
Nu poate fi reținută însă teza I a art.318 c.pr.civ. invocată respectiv faptul că „ dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale”, întrucât noțiunea de greșeală materială nu trebuie interpretată extensiv. Legea are în vedere greșeli materiale cu caracter procedural, care au dus la pronunțarea unei soluții eronate, greșeli pe care instanța le-a comis prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale. O asemenea eroare trebuie să fie evidentă, în legătură cu aspectele formale ale judecății .
Prin această cale de atac se tinde la anularea unei hotărâri nu pentru că judecata nu a fost bine făcută, ci pentru motivele expres prevăzute de lege, iar legea nu a urmărit să deschidă părților posibilitatea unui recurs la recurs.
Față de cele arătate, nefiind întrunite cerințele art.318 c.pr.civ. tribunalul va respinge contestația în anulare și a luat act că intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare introdusă de contestatorii P. M., P. S. în contradictoriu cu intimații P. ORAȘULUI ȘTEI - prin PRIMAR, C. L. ȘTEI - prin PRIMAR în reprezentarea PRIMĂRIEI ȘTEI, P. JUDEȚULUI BIHOR - prin prefectul JUDEȚULUI BIHOR, S.C. A. REPARAȚII ȘI LUCRĂRI - ARL CLUJ S.A, împotriva deciziei civile nr.111/R din 2.02.2012 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o păstrează în totalitate.
Definitivă și irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 ianuarie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
F. I. C. C. T. S. D. C. D. C.
Red.jud. recurs M. –B.- M.
Red.jud. cont în anulare S. C.
Tehnoredactat SCT /DC, azi 21.01.2013
2 ex.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 490/2013. Tribunalul BIHOR | Pretenţii. Sentința nr. 9916/2013. Tribunalul BIHOR → |
|---|
