Rezoluţiune contract. Decizia nr. 406/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 406/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 05-04-2013 în dosarul nr. 3460/271/2006*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 406/R/2013
Ședința publică de la 05 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. I. C.
Judecător M. C. R.
Judecător J. B.
Grefier S. O.
Pe rol fiind judecarea contestației în anulare împotriva Deciziei civile nr. 839/R/2011 a Tribunalului Bihor, formulată de contestatoarea B. A. în contradictoriu cu intimatul M. I., având ca obiect rezoluțiune contract.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru contestatoare av. C. R. în substituirea avocatului C. D. în baza delegației de substituire de la dosar și av. M. G. pentru intimat, în baza delegației de la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la primul termen de judecată, că contestația în anulare este motivată și legal timbrată, după care:
Reprezentanta contestatoarei susține contestația în anulare așa cum a fost formulată și motivată, arată că nu are alte cereri și alte probe solicită a se acorda cuvântul asupra contestației. Învederează instanței că temeiul de drept pe care-și întemeiază prezenta contestație în anulare este art. 318 C.p.c.
Reprezentanta intimatului, arată că nu are alte cereri și alte probe de solicitat în prezenta contestație în anulare.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat, instanța în baza art. 150 C.p.c. închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra contestației în anulare.
Reprezentanta contestatoarei, solicită admiterea contestației în anulare, anularea Deciziei civile nr. 839/R/2011 pronunțată de Tribunalului Bihor și rejudecând recursul, solicită menținerea instanței de fond ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimatului, solicită respingerea contestației în anulare ca nefondată sub toate aspectele invocate de contestatoare, a se constata că motivele invocate in susținerea contestației in anulare nu vizează erori materiale săvârșite de instanța de recurs, ci se invocă greșeli de judecată, aspectele invocate de contestatoare nu constituie motive ale contestației în anulare.
TRIBUNALUL
Deliberând:
Asupra contestației in anulare retine următoarele – prin Decizia Civila nr. 839/R din data de 28.11.2011, pronunțată de Tribunalul Bihor in dosarul nr._, instanța a dispus:
- admiterea ca fondat a recursului civil introdus de recurentul M. I. prin mandatar M. C. F. în contradictoriu cu intimata B. A., împotriva sentinței civile nr. 897 din 27.01.2011 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care a modificat-o în parte, în sensul că:
- a admis în parte acțiunea principală formulată de reclamanta B. A. în contradictoriu cu pârâtul M. I..
- a constatat că în urma defunctului Bot I., moștenitori cu vocație succesorală sunt defuncta M. M., în calitate de fiică, căreia îi revine o cotă legală de ¾ părți din moștenire și defuncta Bot A., în calitate de soție supraviețuitoare căreia îi revine o cotă legală de ¼ părți din moștenire, reclamanta B. A. fiind străină de moștenirea defunctului Bot I. prin neacceptarea succesiunii în termenul legal.
- a constatat că din întreg dreptul defunctului Bot I., respectiv cota de ½ din casa și terenul aferent, defunctei M. M. îi revine o cotă de 18/48 părți, iar defunctei Bot A. îi revine o cotă de 6/48 părți.
- a constatat că moștenitori cu vocație succesorală după defuncta Bot A. sunt reclamanta B. A., în calitate de fiică și legatar universal, căreia îin revine o cotă de 20/48 părți și pârâtul M. I., în calitate de nepot de fiică predecedată, căruia îi revine o cotă de 10/48 părți.
- a dispus sistarea stării de indiviziune existentă între părți asupra imobilului reprezentând în natură casa și terenul aferent, înscrise în CF 65 S., nr. top. 84 și nr. top. 83/3, în cotă de 101/201 din .. 83/3 și cota de 444/888 din .. 84, în sensul că atribuie în întregime imobilul casă și terenul aferent pârâtului reclamant reconvențional M. I..
- a obligat pârâtul reclamant reconvențional M. I. în favoarea reclamantei B. A. la plata unei sulte în cuantum de 10.747 lei.
- a dispus sistarea stării de indiviziune dintre părți cu privire la imobilul teren extravilan cu nr. cadastral 901, în suprafață de_ mp teren înscris în CFNDF 489 S. și nr. cadastral 900, în suprafață de 2800 mp teren înscris în CFNDF 489 S. prin formarea a două loturi și anume: lotul 1, în suprafață totală de_ mp teren, din care suprafața de 7300 mp teren, rezultată din dezmembrarea numărului cadastral 901, conform planului de amplasament și suprafața de 2800 mp teren, aferentă nr. cadastral 900, pe care îl atribuie reclamantei B. A. și lotul 2 în suprafață de 4500 mp teren, rezultată din dezmembrarea numărului cadastral 901 conform planului de amplasament pe care îl atribuie pârâtului reclamant reconvențional M. I..
- a obligat reclamanta în favoarea pârâtului la plata sumei de 3.134 lei cu titlu de sultă.
- a compensat cele două sulte pe care părțile și le datorează reciproc în baza prezentei decizii în limita sumei mai mici și în consecință, a obligat pârâtul în favoarea reclamantei la plata unei sulte în cuantum de 7.613 lei.
- a menținut restul dispozițiilor sentinței recurate.
- a obligat intimata în favoarea recurentului la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut următoarele:
O primă critică adusă sentinței recurate a reprezentat faptul că prima instanță nu a soluționat capătul de cerere din acțiunea reconvențională prin care s-a invocat de recurentul reclamant reconvențional neacceptarea în termenul de opțiune succesorală de către intimata reclamantă a succesiunii defunctului Bot I., precum și faptul că aceasta nu a probat în vreun fel că în termenul de opțiune a făcut acte de acceptare expresă sau tacită a succesiunii defunctului de mai sus.
Atât din cuprinsul considerentelor cât și a dispozitivului sentinței recurate, instanța de recurs reține că instanța de fond nu s-a pronunțat în mod expres asupra acestei cereri, însă prin stabilirea vocației succesorale a intimatei reclamante față de succesiunea defunctului Bot I. și prin reținerea în considerentele hotărârii a intervenirii unei acceptări tacite a intimatei, prima instanță s-a pronunțat asupra cererii formulate de reclamantul reconvențional.
Sub aspectul criticii privind acceptarea succesiunii defunctului Bot I. de către reclamanta intimată, instanța de recurs a apreciat-o ca fiind întemeiată. Astfel, prin cererea reconvențională formulată în fața primei instanțe, reclamantul reconvențional a invocat neacceptarea succesiunii defunctului Bot I. de către reclamanta intimată în termenul legal prevăzut de art. 700 Cod civil, iar prin scriptul depus la fila 50 doar fond, reclamanta intimată, deși precizează că a acceptat această succesiune, nu a produs nici un fel de dovezi în acest sens. Din probațiunea administrată în cauză nu rezultă că reclamanta intimată a făcut acte de acceptare exprese sau tacite a succesiunii defunctului Bot I. prin . succesorale, folosirea acestora, dispunerea de ele sau plata taxelor și impozitelor, cum fără suport probatoriu a reținut instanța de fond.
Conform dispozițiilor art. 689 teza a-II-a Cod civil, acceptarea succesiunii este tacită când eredele face un act pe care nu ar putea să-l facă decât în calitate de moștenitor și care lasă a se presupune neapărat intenția de acceptare. Ori, în cauză reclamanta intimată nu a făcut dovada că a efectuat acte juridice sau materiale din care să rezulte voința sa de a accepta succesiunea defunctului Bot I., respectiv acte de acceptare neechivoce, în sensul însușirii calității de moștenitor în condițiile în care actele care dau naștere la interpretări diferite nu pot constitui acte de acceptare a succesiunii.
Prin urmare, cum în cauză, din probațiunea administrată nu rezultă acceptarea expresă sau tacită a succesiunii defunctului Bot I., în termenul prevăzut de lege de către intimata B. A., instanța de recurs a constatat că aceasta este străină de succesiunea defunctului de mai sus prin neacceptarea moștenirii în termenul legal și, în consecință, a constatat că în urma defunctului Bot I., moștenitori cu vocație succesorală sunt defuncta M. M., în calitate de fiică și căreia îi revine o cotă de ¾ părți din moștenire și defuncta Bot A., în calitate de soție supraviețuitoare căreia îi revine o cotă de ¼ părți din moștenire, iar din întreg dreptul defunctului Bot I., respectiv cota de ½ parte din imobilele casă și teren aferent, defunctei M. M. antecesoarea recurentului îi revine o cotă de 18/48 părți, iar defunctei Bot A. îi revine o cotă de 6/48 părți.
Sub aspectul compunerii masei succesorale rămase în urma defunctului Bot I., instanța de fond a reținut în mod corect că în aceasta se cuprinde cota de ½ parte din imobilele casă și teren aferent situat în S., nr. 231, jud. Bihor, înscris în CF 65 S., nr. top. 84 de sub B 15 cu terenul aferent în cotă de ½ din cota de 101/201 .. 83/3 și ½ din cota de 444/888 din .. 84 de sub B 21.
Împrejurarea reliefată de recurent potrivit căreia imobilul casă situat la nr. administrativ 231 și care face obiectul prezentului litigiu ar fi notat sub B 18 și nu sub B 15 din CF 65 S., nu este susținută de nici o probă și nici de înscrierile în Cartea Funciară. Ceea ce rezultă cu certitudine din probațiunea administrată este că imobilul casă inclus în masa succesorală a defuncților Bot I. și Bot A. este situat la numărul administrativ 231 S. compus din 3 camere, hol, bucătărie, coridor și anexă și este înscris în CF 65 S. nr. top. 84.
După defuncta Bot A., calitatea de moștenitori și cotele cuvenite, instanța de recurs a apreciat că au fost stabilite în mod corect de prima instanță cu respectarea dispozițiilor legale și ca urmare a reducțiunii testamentului autentificat sub nr. 1564 din 20 iunie 2003 de BNP L. F..
Cât privește capătul de cerere referitor la sistarea stării de indiviziune, criticile formulate de recurrent au fost apreciate de instanța de recurs ca fiind fondate, astfel, avându-se în vedere cotele finale ale părților asupra imobilelor casă și teren aferent, înscris în CF 65 S., cu nr. top. 84 și 83/3, de 28/48 părți, în favoarea antecesoarei recurentului, defuncta M. M. și de 20/48 părți, în favoarea reclamantei intimate, reținând că imobilul nu este comod partajabil în natură, dispozițiile art. 7281 c.pr.civ. conform căruia nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune și probațiunea administrată în cauză, înscrisuri și probe testimoniale din care rezultă că antecesorii recurentului s-au gospodărit și locuit împreună cu defuncții Bot I. și Bot A. și și-au adus ajutorul prin muncă la ridicarea casei de la nr. 231, cum în mod corect s-a reținut și de prima instanță, de mărimea cotelor părților, sunt criterii în funcție de care instanța de recurs apreciază că în urma sistării de indiviziune în care se află părțile, imobilul casă de la nr. 231 S. și terenul aferent, înscris în CF 65 S., în cotă de 101/201 din .. 83/3 și cota de 444/888 din .. 84 se justifică să fie atribuit recurentului reclamant reconvențional, urmând a fi obligat acesta în favoarea intimatei reclamante, în temeiul art._ alin. 4 c.pr.civ. la plata unei sulte în cuantum de 10.747 lei, sultă care se cuvine reclamantei intimate în raport de valoarea imobilului casă și teren aferent, stabilită prin raportul de expertiză întocmit în cauză de expert M. M. C., la suma de 25.792 lei și nu la suma de 23.702 lei, cum a reținut prima instanță, fără să se fi avut în vedere și valoarea terenului în cotă de 101/201 aferent parcelei cu nr. top. 83/3, de cota de proprietate a intimatei de 20/48 părți, rezultând astfel suma de 10.747 lei stabilită cu titlu de sultă.
Referitor la terenurile în extravilan cu nr. cadastral 900, înscrise în CF NDF 489 S., în suprafață de 2800 mp și cu nr. cadastral 901, în suprafață de_ mp,m teren înscris în CF NDF 489 S., asupra cărora reclamanta intimată are o cotă de 2/3 părți și urmare a reducțiunii testamentare, iar recurentul reclamant reconvențional o cotă de 1/3 părți, instanța de recurs, având în vedere dispozițiile art. 728 Cod civil, reținând faptul că terenul este comod partajabil în natură și ținând cont și de mărimea cotelor de proprietate ale părților conform art. 6739 c.pr.civ. și de raportul de expertiză întocmit în cauză de expert N. P. G. și planurile de amplasament aferente, precum și de principiul echității, a dispus sistarea stării de indiviziune în care se află părțile prin formarea a două loturi, lotul 1- în suprafață totală de_ mp teren, din care suprafața de 7300 mp teren, rezultată din dezmembrarea numărului cadastral 901, conform planului de amplasament și suprafața de 2800 mp teren, aferentă nr. cadastral 900, care va fi atribuit reclamantei intimate și lotul 2 în suprafață de 4500 mp teren, rezultată din dezmembrarea numărului cadastral 901 conform planului de amplasament, care va fi atribuit pârâtului reclamant reconvențional M. I..
Instanța de recurs, având în vedere că potrivit cotei de proprietate a recurentului căruia i se cuvine o suprafață aferentă de 4867 mp teren, că în lotul acestuia a fost inclusă suprafața de 4.500 mp teren, a obligat reclamanta intimată, în temeiul art._ alin. 4 c.pr.civ., în favoarea recurentului, la plata sumei de 3.134 lei cu titlu de sultă pentru suprafața de 367 mp inclusă în lotul acesteia(367 mp x 2 euro, conform raportului de expertiză întocmită în cauză, rezultă o sumă de 734 euro x 4,27 lei = 3.134 lei). Constatând că ambele părți își datorează reciproc sume de bani cu titlu de sultă în baza prezentei decizii, a dispus compensarea celor două sulte în limita sumei mai mici și în consecință a obligat recurentul în favoarea intimatei la plata sumei de 7.613 lei cu titlu de sultă(10.747 lei – 3.134 lei = 7.613 lei).
În contextul considerentelor mai sus expuse, instanța de recurs a apreciat recursul formulat ca fiind fondat, admitandu-l în temeiul art. 312 alin. 3 c.pr.civ. coroborat cu art. 304 pct. 9 c.pr.civ. împotriva sentinței recurate, pe care a modificat-o în parte, conform dispozitivului prezentei decizii și a menținut restul dispozițiilor sentinței recurate, iar în temeiul art. 274 c.pr.civ. coroborat cu art. 276 c.pr.civ. a obligat intimata în favoarea recurentului la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale, reprezentând taxă timbru achitată cu chitanțele depuse la dosar, cheltuielile de judecată constând în onorariu avocațial nefiind acordate întrucât nu au fost justificate cu chitanțe de plată depuse la dosar.
Împotriva acestei decizii, in termen legal, a declarat contestație in anulare intimata contestatoare B. A., solicitând ca in urma admiterii contestației, sa se dispună anularea Deciziei Civile nr. 839/R din data de 28.11.2011, pronunțată de Tribunalul Bihor si rejudecând recursul sa se dispună respingerea acestuia ca nefondat si menținerea in totalitate a sentinței recurate nr. 897 din data de 27.01.2011 pronunțata de Judecătoria Oradea, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea contestației in anulare, după ce reiterează dispozitivul si considerentele deciziei, apoi dispozitivul si considerentele sentinței, contestatoarea învederează ca decizia pronunțată este rezultatul unei erori materiale, întrucât, contrar celor dispuse de instanța de recurs, din probatoriul administrat rezulta ca reclamanta a acceptat tacit succesiunea defunctului sau tata BOT I. si a contribuit la edificarea imobilului inclus in masa succesorala rămasă după defunct, respectiv ulterior decesului antecesorului sau, a folosit imobilul, a achitat taxele si impozitele aferente acestuia. Omisiunea instanței de recurs de a analiza complet tot probatoriul administrat in cauza, a condus la pronunțarea unei decizii nelegale si nefondate de înlăturare de la succesiune a reclamantei contestatoare, cu toate ca chiar paratul din litigiu a recunoscut acceptarea de către reclamanta a succesiunii, fiind de acord si cu varianta de partajare solicitata de reclamanta.
La termenul de judecata din 05.04.2013, contestatoarea a invederat instantei ca intelege ca invoce ca motiv al contestatiei in anulare, dispozitiile art. 318, teza 1 c.pr.civ. – dezlegarea data de instanta de recurs fiind rezultatul unei erori materiale.
Prin concluziile orale, intimatul M. I., prin apărătorul ales, a solicitat respingerea contestației in anulare ca fiind inadmisibila, in speța nefiind îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 318, teza 1 c.pr.civ, cu cheltuieli de judecata.
Analizând contestația in anulare, prin prisma motivelor invocate de contestatoare, instanța urmează sa o respingă, pentru considerentele ce vor succede.
Potrivit dispozițiilor art. 318, teza de început c.pr.civ., hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestația in anuare când dezlegarea data este rezultatul unei greșeli materiale.
Dispozițiile art. 318, al. 1 c.pr.civ. reglementează contestația in anulare speciala, care este o cale de atac extraordinara, ce se poate exercita in cazurile limitativ prevăzute de lege numai împotriva hotărârilor pronunțate de instanțele de recurs.
Pentru a putea fi admisa o contestație in anulare îndreptata împotriva deciziei pronunțată de o instanța de recurs, este necesar ca eroarea materiala grava, invocata de parte, sa privească o problema de procedura. O atare eroare trebuie sa fie evidenta, in legătura cu aspectele formale ale judecății in recurs, pentru verificarea căreia sa nu fie necesara o reexaminare a fondului sau re-apreciere a probelor. Aceasta cale de atac tinde la anularea unei hotărâri nu pentru ca judecata nu a fost bine făcută, ci pentru motivele expres prevăzute de lege.
Când pe calea contestației in anulare se invoca greșeli de judecata sub pretextul săvârșirii unor erori materiale, calea de atac a contestației in anulare se transforma in recurs, iar recursul a recurs este inadmisibil.
Insa in spata, instanța de recurs a analizat acțiunea civila formulata de reclamanta sub aspectul tuturor capetelor de cerere, a efectuat o analiza completa si întregului probatoriu administrat, făcând o apreciere asupra acestuia, astfel încet nu poate fi vorba de o greșeala materiala in sensul legii, ci eventual o greșeala de judecata, care nu se poate îndrepta de aceasta instanța prin retractarea propriei sale hotărâri, ci doar de către instanța de control judiciar, in cadrul cailor de atac prevăzute de lege..
Greșelile instanței de recurs care deschid calea contestației in anulare sânt greșeli de fapt si nu greșeli de judecata, de apreciere a probelor si de interpretare a dispozițiilor legale.
Contestația in anulare nu poate fi primita atunci când se invoca stabilirea eronata a situației de fapt, in urma aprecierii probelor sau a interpretării faptelor, întrucât aceasta echivalează cu o greșeala de judecata.
Greșeala materiala nu trebuie sa fie nici rezultatul interpretării unui text de lege, pentru ca, practic, s-ar ajunge la judecarea din nou a aceluiași recurs.
Greșeala materiala trebuie sa fie evidenta, esențiala, ceea ce înseamnă ca in lipsa ei soluția ar fi fost alta.
Instanța retine ca motivele invocate in susținerea contestației in anulare nu vizează erori materiale săvârșite de instanța de recurs, ci pretinse erori de judecata, astfel încât, nefiind îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 318, al. 1, teza 1 c.pr.civ., urmează a fi respinsa, conform dispozitivului prezentei decizii.
Reținând culpa procesuala a contestatoarei, in temeiul art. 274 c.pr.civ., o va obliga sa plătească intimatului cu titlu cheltuieli de judecata reprezentând onorariu avocațial, suma de 800 ron, conform chitanței justificative de la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulata de contestatoarea B. A. domiciliata in Girișul de Criș, nr. 129, jud. Bihor in contradictoriu cu intimatul M. I. domiciliat in Santandrei, nr. 231, jud. Bihor si reședința in Oradea, .. 11, .. 3, jud. Bihor, împotriva deciziei civile nr. 839/R din 28.11.2011 pronunțată de Tribunalul Bihor in dosarul nr._ .
Obliga contestatoarea sa plătească intimatului cu titlu cheltuieli de judecata suma de 800 lei.
Definitiva si irevocabila.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Aprilie 2013
Președinte, F. I. C. | Judecător, M. C. R. | Judecător, J. B. |
Grefier, S. O. |
Red. – S. M., B. N. și M. F.
Red. Dec. – R. M. C.
Tehnored. S.O.
2 ex/ 09 Aprilie 2013
| ← Expropriere. Sentința nr. 253/2013. Tribunalul BIHOR | Partaj judiciar. Decizia nr. 406/2013. Tribunalul BIHOR → |
|---|
