Contestaţie la executare. Decizia nr. 1132/2013. Tribunalul BOTOŞANI
Comentarii |
|
Decizia nr. 1132/2013 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 04-12-2013 în dosarul nr. 3440/222/2012
Dosar nr._ contestație la executare
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA - I - CIVILĂ
Ședința publică din 4 decembrie 2013
Președinte – A. C.
Judecător – D. M.
Judecător – H. I.
Grefier – C. M.
DECIZIA CIVILĂ NR. 1132
La ordine pronunțarea asupra cererilor de recurs formulate de recurentul-contestator A. A. I., în contradictoriu cu recurent-intimat C. C. Limited – prin mandatar . SRL București și B. T. – Sucurslal B., împotriva sentinței civile nr. 525 din 01.04.2013, pronunțată de Judecătoria D., având ca obiect „contestație la executare”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile fără citarea acestora.
Dezbaterile asupra cauzei în fond au avut loc în ședința publică din 28 noiembrie 2013, cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța având nevoie de un timp mai îndelungat pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru astăzi când:
După deliberări,
TRIBUNALUL,
Prin sentința civilă nr.525/1 aprilie 2013 a Judecătoriei D. a fost admisă contestația formulată de contestatoarea A. A. I. în contradictoriu cu intimatele C.E.E. C. Limited prin mandatar S.C. C.E.E. Colect România S.R.L. și B. T. și s-a dispus anularea tuturor formelor de executare efectuate în ds.nr.448/2012 al B.E.J. N. G., repunerea contestatoarei în situația avută anterior executării, prin restituirea sumelor de bani reținute nelegal, s-a respins ca neîntemeiată cererea contestatoarei privind constatarea prescrierii executării silite și s-a dispus restituirea către contestatoare a taxei de timbru.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în ceea ce privește excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită, aceasta nu este întemeiată în cauză, față de împrejurarea că nu este dată ipoteza avansată de contestatoare în conformitate cu care de la data plății ultimelor rate în cele două contracte de împrumut și până la înființarea popririlor în cursul executării silite ar fi trecut mai mult de 3 ani și că, în plus, în acest interval s-au efectuat de către ambele părți acte întrerupătoare de prescripție ce au constat atât în recunoașteri cu privire la neplata ratelor restante ale debitoarei contestatoare, cât și în predarea de către creditoare în interiorul termenului de prescripție din intervalul 30.04._12 a sumei datorate către o firmă de recuperare ce a notificat pe debitoare cu privire la cesiunea creanței, la data de 07.04.2011.
În ceea ce privește fondul cauzei se reține că, urmare a actelor de executare, debitoarea a constatat că s-a restricționat contul său de salarii de la B. T., încât la data de 9.10.2012 nu a putut ridica decât suma de 600 de lei din suma totală de 1.822 lei, fiind înștiințată ulterior, la data de 14.10.2012 despre înființarea popririi pentru sumele datorate în temeiul celor două titluri executorii – contractele de credit în sumă de 13.881 euro, 5.500 lei, 4.791,74 euro și 2.300 lei, precum și cele aferente executării silite de 7.800 lei.
Instanța de fond a constatat ca fiind nelegală această poprire efectuată fără somație, deoarece încalcă dispozițiile art.387 alin.1 C.p.c., în privința veniturilor salariale existând anumite restricții de durată și cuantum la poprire, ce nu au fost respectate.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs contestatoarea care apreciază că i-a fost respinsă în mod greșit excepția privind prescripția dreptului de a cere executarea silită.
În acest sens motivează că de la data plății ultimei rate către Agenția D. a Băncii Comerciale, respectiv luna aprilie 2009 și până la 14 octombrie 2012 când executorul judecătoresc i-a comunicat despre înființarea popririlor au trecut mai mult de 3 ani de zile.
Susține contestatoarea că este eronată concluzia instanței cu privire la întreruperea termenului de prescripție, deoarece notificările cărora le atribuie rolul de acte întrerupătoare de prescripție, depuse la f.121,122 nu i-au fost comunicate niciodată.
Mai critică recurenta și cuantumul debitului urmărit, susținând că instanța de fond nu a avut în vedere că recuperatorii au preluat creanțele fără a ține cont de ratele plătite sau de acelea viitoare, sens în care precizează că se cer sume și dobânzi mai mari decât acelea datorate.
Recurenta invocă art.2537 pct.1 C.Civil, conform căruia prescripția se întrerupe printr-un act voluntar de executare sau prin recunoașterea în orice alt mod a dreptului a cărui acțiune se prescrie făcută de către cel în folosul căruia curge prescripția, recunoaștere ce poate fi unilaterală sau convențională, expresă sau tacită.
Cu privire la recunoașterea tacită se arată că aceasta poate consta în plata parțială a datoriei, achitarea în tot sau în parte a dobânzilor sau penalităților ori solicitarea unui termen de plată.
Recurenta arată că era datoare față de creditoarea din contractele de împrumut și apreciază că aceasta ar fi trebuit să-i aducă la cunoștință despre încheierea contractelor de cesiune de creanță din data de 25 noiembrie 2009, în lipsa unei asemenea informări ea neavând cunoștință despre recuperator și nefăcând față de acesta nici un act de întrerupere a prescripției, notificările referitoare la cesiune fiind datate 7 aprilie 2011, mult după cesiune.
Pentru aceste motive contestatoarea solicită să se admită recursul, să fie casată în parte sentința Judecătoriei D. și să se admită excepția invocată, constatând prescripția dreptului de a cere executarea silită cu privire la cele două creanțe din contractele de credit bancar nr.559/2 iulie 2007 și nr.955/21 noiembrie 2007.
La rândul ei și intimata S.C. C. C. ROMANIA S.R.L. a formulat recurs împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond, invocând excepția lipsei calității sale procesuale pasive în cauză, în temeiul art.162 C.procedură civilă.
În acest sens recurenta arată că din împuternicirea atașată rezultă că are calitatea de mandatară a creditoarei C. COLECT LIMITED numai pentru efectuarea actelor de executare silită a debitorilor acesteia și că în mod eronat s-a îndreptat contestatoarea împotriva sa, iar instanța, fără a avea la dosar o procură din partea creditoarei care să-i confere drept de reprezentare intimatei a procedat, de asemenea, în mod greșit la anularea actelor de executare din dosarul execuțional nr.448/2012 al executorului judecătoresc N. G..
La această cerere de recurs s-au atașat ca înscrisuri doveditoare contractul de cesionare a creanțelor, f.8-26, procură pentru executare, f.27-31.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că este investită cu judecarea a două cereri de recurs formulate pentru motivele de nelegalitate prev.de art.304 pct.9 C.proc.civ. vechi, aplicabil în cauză, împotriva unei hotărâri judecătorești pronunțate în materia contestației la executare reglementată de art.399 și următoarele C.proc.civ.vechi.
Ambele recursuri sunt nefondate și vor fi respinse ca atare, urmând a fi menținută sentința recurată.
Astfel, în ceea ce privește recursul contestatoarei prin care se cere admiterea excepției prescripției dreptului de a cere executarea silită, excepție respinsă la fond, instanța reține că soluția dată excepției este corectă astfel că urmează a fi menținută.
Ceea ce reproșează contestatoarea în realitate este o necunoaștere a cesiunii de creanță prin care s-a schimbat persoana creditoarei ca urmare a lipsei unei notificări în acest sens, motiv apreciat ca suficient de către prima instanță pentru a conduce laolaltă cu alte vicii proprii executării silite la desființarea actelor de executare greșit întocmite. Această executare, chiar greșită, deși nu și-a produs finalitatea urmărită de creditoarea cesionară dovedește însă la fel ca și contractul de cesiune a creanței interesul creditoarei de recuperare a debitului.
Potrivit art.405 C.proc.civ.vechi, dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel, iar termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită, prin împlinirea acestui termen orice titlu executoriu pierzându-și puterea executorie.
Potrivit clauzelor din contractele de credit, titluri executorii în cauză, întreg creditul cu toate obligațiile asumate prin semnarea contractelor devine exigibil în termen de 30 de zile de la data scadenței ratelor de credit.
Prin încheierea contractului de cesiune de creanță în luna martie 2011 creditoarea a dovedit stăruință în ceea ce privește plata debitului, cedând prerogativele de executare silită cesionarei C. COLECT LIMITED.
Contestatoarea afirmă că după întreruperea plății ratelor ca urmare a unor probleme financiare, s-a deplasat la sediul primei creditoare pentru a face plăți, ocazie cu care a aflat despre cesiunea de creanță.
Prin urmare, deși termenul de prescripție curgea în intervalul mai 2009-mai 2012, calculat de la aprilie 2009,data ultimei rate plătite de debitoare, potrivit recunoașterii acesteia din recurs, totuși ea însăși printr-un alt act de recunoaștere expresă față de creditorul inițial, consemnat în acțiune, a întrerupt acest termen prin intenția de reluare voluntară a plății debitului după efectuarea cesiunii, adică după luna martie 2011.
Luând cunoștință despre noua creditoare debitoarea contestatoare era în măsură să comunice acesteia toate plățile efectuate și să ceară informații privitoare la suma pe care o datorează, inclusiv să plătească noii creditoare, ceea ce însă nu a mai făcut deoarece, potrivit afirmației sale, nu a putut afla care este această firmă, căreia a intenționat să-i facă plăți.
Deși debitoarea nu a primit notificarea din aprilie 2011 comunicată de cesionară prin poștă, cf.f.61,62 ds.fond, aceasta a recunoscut prin contestația la executare, f.3 ds.fond, că i s-a adus la cunoștință despre cesiune precum și că datorează bani în contul contractelor de credit - titluri executorii, recunoaștere ce are semnificația unui act întrerupător de prescripție, în condițiile art.405 indice 2 lit.a C.proc.civ. vechi.
În aceste condiții în cauză a început să curgă după cesiune un nou termen de prescripție a executării silite, termen pe care în lipsă de alte repere, de exemplu data exactă a prezentării debitoarei la creditoarea anterioară pentru a plăti, instanța de recurs îl va socoti de la data încheierii cesiunii, martie 2011, deci anterior actului de recunoaștere a debitului, astfel că noul termen de prescripție a executării silite se împlinește în martie 2014.
Cum executarea silită s-a efectuat în cursul acestui termen nou de prescripție, scurs după recunoașterea de către debitoare a datoriei, respectiv începând cu data de 08.06.2012, cf.f.42 ds.fond, când creditoarea cesionară s-a adresat executorului judecătoresc, nu este dată în cauză excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită, aspect corect reținut și de prima instanță, motiv pentru care recursul contestatoarei debitoare va fi respins ca nefondat.
În ceea ce privește recursul intimatei și acesta este nefondat și va fi respins ca atare, aceasta invocând în susținerea cererii sale o excepție a lipsei calității procesuale pasive ce nu este dată în cauză.
În drept intimata invocă dispozițiile art.162 C.p.c., iar în fapt arată că, potrivit împuternicirii atașate, are doar calitatea de mandatară a creditoarei și numai pentru efectuarea actelor de executare silită împotriva debitorilor acesteia printre care se numără și contestatoarea, în ceea ce privește contestația la executare și orice fel de alte proceduri necontencioase pentru recuperarea debitelor acestora.
Apreciază intimata că mandatul său nu este suficient pentru a permite anularea actelor de executare din dosarul deschis la executor de către creditoare și nici pentru reprezentarea în proces a creditoarei, în condițiile art.67 și urm.C.p.c.
Analizând excepția astfel formulată, instanța de recurs apreciază că este neîntemeiată față de scopul mandatului dat de către creditoare intimatei și anume acela de a efectua în numele creditoarei și pentru aceasta toate procedurile de executare referitoare la revendicările creditoarei –client împotriva debitorilor săi.
Procura pentru încredințare dată de creditoare intimatei nici nu poate fi executată decât în măsura în care, mandatara intimată, lucrând pentru clienta sa, creditoare în cauză, o reprezintă în toate aspectele ce survin pe parcursul executării silite până la stingerea debitului, aspect ce este detaliat în cuprinsul mandatului în 6 alineate, f.27 ds. recurs.
Cea mai explicită împuternicire, ce răspunde la excepția invocată și arată netemeinicia acesteia este aceea prevăzută la a șasea poziție în procura de executare, în conformitate cu care compania intimată a fost mandatată de clienta creditoare:
-„să acționeze în numele clientului prin toate mijloacele legale pentru a recupera creanțele clientului prin executare sau orice alte acțiuni legale;
-să întocmească toate actele în cadrul procedurilor de executare;
-să accepte toate documentele trimise;
-să prezinte orice cereri la autoritățile competente;
-să participe la concilieri cu clienții clientului și să acorde reeșalonarea datoriilor și prelungirile;
-să confirme cererile efectuate;
-să renunțe la revendicări, să prezinte cereri pentru compensare, obiecții sau afirmații, prezentând faptele și renunțând la acestea.”
Cum contestația la executare este o parte a executării silite, chiar dacă are loc în fața instanței, procura a dat intimatei prerogative să-și reprezinte și să-și apere clienta și în această etapă, astfel că recursul construit pe excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei mandatare este nefondat și va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de contestatoarea A. A. I. cu domiciliul în mun. D., ..4, ., jud. B. și intimata . SRL cu sediul în sector 1 București ..11, . civile nr. 525/01.04.2013 a judecătoriei D. pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 04.12.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
A. C., D. M., H. I., C. M.
Red. D.M./03.02.2014
Dact. C.M./03.02.2014
Ex.2
← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1103/2013. Tribunalul... | Partaj judiciar. Decizia nr. 727/2013. Tribunalul BOTOŞANI → |
---|