Pretenţii. Decizia nr. 1178/2013. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1178/2013 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 13-12-2013 în dosarul nr. 5138/193/2012
Dosar nr._ pretenții
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din data de 13 decembrie 2013
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: A. D.
JUDECĂTOR: H. I.
JUDECĂTOR: T. N.
Grefier B. C.
Decizia civilă nr. 1178 R
Pe rol pronunțarea asupra recursului civil declarat de reclamantele recurente B. E. și Ș. A. L. în contradictoriu cu pârâta intimată S. A., împotriva sentinței civile nr. 5567 din 13 mai 2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B. având ca obiect pretenții.
Dezbaterile cauzei în fond au avut loc în ședința publică din 5 decembrie 2013, cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, când:
După deliberare;
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ reclamantele B. E. și Ș. A. L. au solicitat obligarea pârâtei S. A. să le predea cantitatea de 1.200 kg grâu sau să le plătească contravaloarea acestei cantități în sumă de 840 lei cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantele au arătat că mama lor, Ș. E. a încheiat cu pârâta S. A. contractul de arendare teren agricol înregistrat la Primăria ./10.05.2007 prin care a predat acesteia suprafața de 0,74 teren situat în pc 133/14 pentru o durată de 5 ani de zile, pârâta obligându-se să predea autoarei lor cantitatea de 400 kg grâu sau contravaloarea acestei cantități pentru fiecare an agricol. Cu toate acestea, Ș. E. decedând la 25 octombrie 2007, moștenitoarea acesteia nu și-a achitat obligațiile contractuale în anii 2009, 2010, 2011 în sensul că nu a predat cantitatea de 400 kg. grâu/an și nici nu a achitat contravaloarea acestei cantități, deși reclamantele au solicitat pârâtei în mai multe rânduri să își respecte obligațiile contractuale, demersurile rămânând fără rezultat, inclusiv notificarea prin care i-au solicitat la sfârșitul anului 2011 să predea cantitatea de 1.200 kg grâu sau contravaloarea acestei cantități.
În drept, reclamantele au invocat dispozițiile Legii nr. 16/1994.
În dovedirea cererii, reclamantele au depus la dosar următoarele înscrisuri: titlul de proprietate nr._/21.06.1999 ( fila 4), proces verbal ( fila 5), contract de arendare agricol ( fila 6), certificat de moștenitor nr. 32/08.04.2008 ( fila 7), notificare ( fila 8).
Legal citată, prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea acțiunii, arătând că între părți a fost încheiat un contract de arendare în care avea calitatea de arendaș, contract ce a fost respectat prin plata arendei cu toate că suprafața de teren nu a fost lucrată de ea, ci de alte persoane. A mai evocat faptul că în urma decesului arendatorului, moștenitorii acestuia ar fi trebuit să comunice în scris intențiile acestora de continuare a contractului de arendare și doar în cazul unui răspuns afirmativ din partea arendașului, contractul inițial de arendare ar fi continuat să își producă efectele, lucru ce nu s-a întâmplat, singurele mențiuni fiind de somare pentru plata arendei restante ce sunt nelegale și nejustificate întrucât nu au la bază un contract de arendă în vigoare.
În cauză, au fost audiați martorii B. I. și P. G., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar ( filele 25-26).
La data de 15.04.2013, reclamantele au formulat cerere de majorare a cuantumului pretențiilor de la suma de 840 lei la 1.200 lei reprezentând contravaloarea cantității de grâu, cerere ce a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 37 lei ( conform chitanței nr._/08.05.2013 – fila 36) și timbru judiciar în cuantum de 1,5 lei.
Judecătoria B., prin sentința civilă nr. 5567/13 mai 2013 a respins cererea reținând în motivele soluției adoptate că inițial contractul de arendă s-a încheiat la 28 martie 2007 între pârâtă și numita Ș. E. pentru suprafața de 0,74 ha. teren situat în . decesul arendatorului reclamantele nu au probat că au solicitat și obținut acordul scris pentru continuarea raporturilor de arendare conform contractului.
Astfel, a arătat în continuare prima instanță singura notificare adresată pârâtei intervine în anul 2011 ( (fila 8) prin care i se pune în vedere acesteia doar să predea cantitatea de grâu sau contravaloarea acesteia, iar martorul audiat a declarat că a mers în cursul anului 2010 la o fermă la o doamnă pe nume S. ce ar fi promis familiei B. că îi dă produse, însă nu are cunoștință despre contractul încheiat între părți, auzind doar din discuții că ar fi vorba de un contract de arendare, cel de-al doilea martor relatând aspecte legate de modalitatea în care a fost lucrat terenul irelevante sub aspectul contractului de arendare în cauză.
Prin urmare, a concluzionat judecătorul fondului nu rezultă în mod cert din declarațiile martorilor audiați că acea promisiune de a da produse ar fi avut la bază o continuare a contractului de arendare în cauză.
Împotriva sentinței reclamantele B. E. și Ș. A. L. au declarat recurs în termen legal, în motivele căruia au invocat faptul că au dovedit cu probele administrate faptul că au fost de acord cu continuarea contractului de arendă încheiat de autoarea lor și pârâtă, iar în baza acordului în anul 2008 pârâta a achitat contravaloarea arendei și a încasat de la APIA B. subvenția pentru teren inclusiv în anii 2009, 2010, 2011, când nu și-a mai respectat obligația de plată a arendei.
Au concluzionat în continuare recurentele că în mod greșit și nelegal s-a reținut de către instanța de fond încetarea contractului la data decesului autoarei în lipsa comunicării în scris a intenției continuării contractului de către moștenitori și obținerii acordului scris din partea arendașului, lipsa dovezii privind acordul scris nefiind sancționată de legiuitor cu încetarea contractului, acordul scris fiind necesar doar pentru opozabilitate.
Recursul declarat este nefondat pentru cele ce urmează:
Astfel cum a reținut prima instanță la data de 28.03.2007, între pârâtă și numita Ș. E., autoarea reclamantelor a intervenit un contract de arendare teren agricol în suprafață de 0,74 ha situat în . al cărei proprietară era numita Ș. E. conform titlului de proprietate nr._/21.06.1994 ( fila 4) în schimbul unei cantități de 400 kg grâu sau a contravalorii acestei cantități, la data de 25.10.2007, decedând numita Suiu E. lăsând ca moștenitoare pe reclamantele din prezenta cauză conform certificatului de moștenitor nr. 32/08.04.2008 ( fila 7).
Potrivit art. 25 ind. 1 din Legea 16/1994 (în vigoare la data încheierii contractului de arendare - 28 martie 2007, în caz de deces al arendatorului sau arendașului contractul de arendare poate continua însă numai dacă moștenitorii majori ai arendașului sau, după caz, moștenitorii proprietarului comunică în scris intențiile lor și obțin acordul scris al celeilalte părți, în termen de 30 de zile de la data decesului.
În speță, un acord scris din partea pârâtei în ceea ce privește continuarea contractului de arendă cu moștenitorii autoarei reclamantelor nu a fost dovedit și în plus nici martorul B. I. nu a declarat faptul că ar avea cunoștință de un contract încheiat între pârâta S. A. și familia B., iar cel de-al doilea martor P. G. (f. 26 ds.) declarând doar aspecte legate de modalitatea în care a fost lucrat terenul și în plus necunoscând cine a lucrat terenul în litigiu, ci doar că S. are în jur de 40 de ha., martorul și soțul pârâtei efectuând lucrările agricole pe acest teren.
În concluzie, câtă vreme nu există măcar un început de dovadă scrisă între părțile litigiului în ceea ce privește existența înțelegerii dintre părți și nici martori care să cunoască aspecte în legătură cu aceasta, faptul că martorul B. I. a declarat că în anul 2010 pârâta S. a promis produse soțului reclamantei fără a identifica în concret anul pentru care s-ar fi achitat astfel de obligații, nu poate constitui o probă care să certifice că și după decesul unei părți din contract, cealaltă a înțeles să se oblige în continuare, în condițiile convenției anterioare, și față de moștenitori.
Așa fiind, față de cele evocate, Tribunalul B. apreciind critica recurentelor nefondată, va respinge recursul și va păstra soluția atacată ca fiind legală și temeinică, făcând aplicarea prev. art. 312 Cod proc. civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamantele B. E. și Ș. A. L., în contradictoriu cu pârâta intimată S. A.,împotriva sentinței civile nr. 5567 din 13.05.2013 a Judecătoriei B., pe care o păstrează.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 13 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
D. A. I. H. N. T. C. B.
Red.A.D./19.03.2014
Judec. M. O. V.
Dact.B.C./28.03.2014
2 exp.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 727/2013. Tribunalul BOTOŞANI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 35/2013. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
