Fond funciar. Decizia nr. 1003/2013. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1003/2013 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 28-10-2013 în dosarul nr. 1898/222/2011
Dosar nr._ fond funciar
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică de la 28 octombrie 2013
Completul compus din:
P.: A. C.
Judecător: P. I.
Judecător: D. M.
Grefier: B. C.
Decizia civilă nr. 1003 R
Pe rol pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de pârâta recurentă A. M., în contradictoriu cu intimata reclamantă A. V. și pârâții intimați C. L. de aplicare a Legii Fondului Funciar Pomârla, C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor B., C. V., C. I., C. D. și B. D., împotriva sentinței civile nr. 373 din 05.03.2013, pronunțată de Judecătoria D. în dosarul nr._ având ca obiect fond funciar.
Dezbaterile cauzei în fond au avut loc în ședința publică din 24 octombrie 2013, cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
TRIBUNALUL:
Prin sentința civilă nr. 372 din 05 martie 2013 a Judecătoriei D. s-a respinge excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta A. M., ca neîntemeiată.
- S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul A. V., în contradictoriu cu pârâții A. M., C. V., C. I., C. D., B. D., C. locală de fond funciar a comunei Pomârla, jud. B. și C. Județeană pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B. și în consecință:
- S-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._ din 17.o2.2oo4 eliberat pe numele lui C. E. și dispune radierea din acesta a p.c. nr. 841/2 în suprafață de 1.900 m.p. teren arabil intravilan.
- S-a modificat titlul de proprietate nr. 3539 din14.1o.1992 emis pe numele reclamantului, în sensul completării acestuia cu suprafața de 1.900 m.p. teren arabil intravilan din p.c. nr. 841/2 și suprafața de 2.230 m.p. teren intravilan categoria fânețe din p.c. nr. 842/4, ambele evidențiate în schița de la fila 152 dosar, urmând să fie radiată o suprafață de 630 m.p. din terenul aflat în extravilan.
- A fost obligat reclamantul A. V. să plătească Biroului Local pentru Expertize B., suma de 300 lei, reprezentând diferență onorariu expert C. G. C. iar C. locală de fond funciar Pomîrla să plătească reclamantului suma de 2.000 lei cheltuieli de judecată.
Se reține că prin cererea înregistrată la Judecătoria D. sub nr._ din 24 mai 2o11, reclamantul A. V. a chemat în judecată pârâtele C. locală de fond funciar Pomîrla, jud. B. și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună completarea titlului de proprietate nr. 3539 din 14 octombrie 1992, emis pe numele său, cu suprafața de 4.500 m.p. teren intravilan din p.c. 841.
În motivare reclamantul arată că în anul 1992 a intrat în posesia efectivă a pământului pe care-l deținuse înainte de colectivizare, respectiv 7.200 m.p. teren extravilan și 4.500 m.p. teren intravilan, că, deși terenul a figurat în rolul agricol și a avut posesia acestuia, după apariția legilor fondului funciar în titlul de proprietate i s-a înscris doar suprafața de 7.200 m.p. din extravilan, fiind omisă suprafața din intravilan.
În dovedire a solicitat proba cu înscrisuri și expertiză topografică.
Prin întâmpinare, C. locală de fond funciar Pomîrla, jud. B. a arătat că reclamantul a fost validat cu suprafața de 1,o7 ha. teren din care i s-a eliberat titlul de proprietate doar pentru suprafața de o,72 ha. precizând totodată că vechiul amplasament solicitat de acesta nu este liber din punct de vedere juridic.
Se arată că reclamantul și-a completat acțiunea, solicitând constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._ din 17.o2.2oo4 eliberat pe numele lui C. E., în sensul radierii din acesta a p.c. nr. 841/2 în suprafață de 1.900 m.p. teren arabil intravilan și înscrierea acestei suprafețe alături de cea de 2.600 m.p. teren din p.c. 842 în titlul său de proprietate, cu motivarea că suprafața de 1.900 m.p. din p.c. 841/2 face parte din vechiul amplasament al suprafeței de 4.500 m.p. ce i-a aparținut înainte de colectivizare.
În cauză au fost introduși în calitate de pârâți, succesibilii defunctei C. E. și anume: A. M., C. V., C. I., C. D. și B. D..
Se arată că prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta A. M. a invocat excepția inadmisibilității cererii, motivat de faptul că reclamantul s-a adresat direct instanței de judecată fără a urma procedura specială prevăzută de Legea nr. 18/1991.
Din probele administrate prima instanță reține că reclamantul A. V., figura în registrul agricol cu suprafața de 1,17 ha pe teritoriul comunei Pomîrla, din care în locul denumit ”la vie” cu o,36 ha. în locul denumit ”la răchiți” cu o,36 ha. și la locul denumit ”în grădini” cu o,45 ha, că la data de 16 martie 1991 acesta a formulat cerere de reconstituire pentru suprafața de teren deținută anterior colectivizării, fiind ulterior validat în anexa 2A cu o suprafață de 1,o7 ha. teren, iar la data de 14 octombrie 1992, i s-a eliberat titlul de proprietate nr. 3539, doar pentru suprafața de 7.200 m.p. teren extravilan, rămânând o diferență de 3.500 m.p.
Se reține că prin titlul de proprietate nr._ din 17.o2.2oo4, s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea numitei C. E. (autoarea pârâților), pentru o suprafață de 1 ha. și 514 m.p. teren situat pe teritoriul satului Pomîrla, ., din care o suprafață de 1.900 m.p. situată în p.c. 841/2 intravilan și învecinată cu Hrițmi M. L. D. și V. Z. cu privire la care reclamantul pretinde că se află pe amplasamentul suprafeței totale de 4.500 m.p. ce i-a aparținut înainte de colectivizare.
Cu privire la excepția invocată de pârâta A. M., instanța reține că pentru introducerea acțiunii în constatarea nulității absolute a unui titlu de proprietate, legiuitorul nu prevede obligativitatea parcurgerii unei proceduri prealabile administrative, motive pentru care respinge excepția.
Din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor coroborate cu consemnările din registrul agricol al reclamantului și posesia exercitată de acesta după apariția Legii nr. 18/1991 și până în anul 2o1o, instanța constată că reclamantul a avut în proprietate înainte de colectivizare o suprafață de 4.500 m.p. din care au fost identificați 4.130 m.p. evidențiați în schița de la fila 152 dosar din care o suprafață de 2.230 m.p. în p.c. 842/4, aflată la dispoziția comisiei locale de fond funciar și o suprafață de 1.900 m.p. în p.c. 841/2 înscrisă în titlul de proprietate emis în favoarea autoarei pârâților.
Se reține că suprafața în litigiu a fost solicitată de reclamant în baza Legii 18/1991, este situată în intravilan, reprezintă vechiul amplasament al acestuia, iar la data solicitării se afla în posesia reclamantului și la dispoziția comisiei locale de fond funciar care abia în anul 2oo4 a inclus-o în mod ilegal în titlul de proprietate al autoarei pârâților, titlul acestora din urmă fiind lovit de nulitate în conformitate cu dispozițiile art. III al. 1 lit. ii din Legea 169/1997 încât admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul A. V. și constată nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._ din 17.o2.2oo4 eliberat pe numele lui C. E. și dispune radierea din acesta a p.c. nr. 841/2 în suprafață de 1.900 m.p. teren arabil intravilan, având în vedere că din suprafața validată în favoarea reclamantului nu i s-a trecut în titlul de proprietate o diferență de 3.500 m.p. și văzând principiul potrivit căruia reconstituirea se face pe vechiul amplasament pentru suprafețele din intravilan, prima instanță modifică titlul de proprietate nr. 3539 din14.1o.1992 emis pe numele reclamantului, în sensul completării acestuia cu suprafața de 1.900 m.p. teren arabil intravilan din p.c. nr. 841/2 și suprafața de 2.230 m.p. teren intravilan categoria fânețe din p.c. nr. 842/4, ambele evidențiate în schița de la fila 152 dosar, urmând să fie radiată o suprafață de 630 m.p. din terenul aflat în extravilan, obligând și la cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe declară recurs pârâta A. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în considerarea dispozițiilor art.304 pct. 8, 9, art. 304 indice 1 cod procedură civilă.
Recurenta a arătat că în situația dedusă judecății s-a făcut cererea inițială însă nu s-au admis suprafețele în integritatea lor, împrejurare în care reclamantul avea posibilitatea să se adreseze conform procedurii speciale, comisiei județene de aplicare a legii fondului funciar iar în măsura în care nici aceasta nu i-ar fi reconstituit suprafața solicitată se putea adresa cu plângere la instanța competentă și anume Judecătoriei D., încât fiind vorba de pași procedurali bine definiți trebuia să fi urmat această procedură și nu să se adreseze direct instanței.
In al doilea rând a susținut că instanța nu a analizat o altă excepție ridicată de recurentă și anume aceea a inadmisibilității cererii, excepție invocată prin înscrisul depus la data de 27.12.2012, în sensul că instanța nu poate împroprietări persoane fizice, atributul acesta aparținând doar celor două comisii, locală si județeană de fond funciar.
Legal citat pârâtul A. V. a formulat întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului și menținerea în totalitate a sentinței Judecătoriei D., ca fiind temeinică și legală.
Consideră că instanța de fond a făcut o apreciere corectă și pertinentă a tuturor probelor administrate în dosar reținând în mod corect că reclamantul a urmat procedura administrativă cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafața din rolul agricol ce i-a aparținut înainte de colectivizare, a avut chiar posesia acestei suprafețe după anul 1990 iar faptul că acest teren nu a fost trecut în titlul său fiind dimpotrivă, înscris în mod nelegal în titlul autoarei recurentei, este imputabil comisiei locale și nu poate fi confirmat de instanța de judecata.
A arătat că în mod corect reclamantul a solicitat instanței constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._/17.02.2004 emis pe numele autoarei pârâților invocând în drept prevederile art. III alin 1 Legea 169/1997, potrivit cărora, sunt lovite de militate absolută actele de
reconstituire și constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor
amplasamente a foștilor proprietari, solicitate de către aceștia în
termen legal, libere la data solicitării în baza Legii 18/1991 pentru
terenurile intravilane.
Apreciază că soluția dată de instanța de fond este singura în măsură să conducă la o stabilitate a raporturilor juridice, stabilitate dictată atât de legislația în vigoare, cât și de echitatea care trebuie să guverneze reconstituirea și constituirea dreptului de proprietate asupra terenului, reclamantul apărându-și un drept al său, firesc fiind ca terenul intravilan (așa cum a fost identificat în raportul de expertiză topografică) să fie trecut în titlul său de proprietate, pentru a repara astfel o eroare a comisiei locale și care nu este imputabilă în vreun fel reclamantului.
În recurs nu s-au făcut cereri noi de probe.
Examinând recursul Tribunalul apreciază că acesta nu este întemeiat motivat de următoarele:
Observă Tribunalul faptul că recurenta critică în principal modul în care prima instanță a soluționat excepția invocată de aceasta referitoare la inadmisibilitatea acțiunii în lipsa parcurgerii unui proceduri prealabile.
În legătură cu această susținere este de observat faptul că lipsa procedurii prealabile se referă în mod special la procedura premergătoare eliberării titlurilor de proprietate respectiv cea care vizează reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate prin cererea adresată comisiei. Or, în situația din speță, petentul nu a ridicat obiecțiuni asupra procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate în raport de care se deduce implicit că se declară mulțumit și aceasta dat fiind faptul că întinderea dreptului reconstituit nu a fost contestată de către acesta.
Nemulțumirea reclamantului vizează, în esență, modul în care s-a desfășurat procedura de întocmire și eliberare a titlului de proprietate pentru suprafața reconstituită iar cu privire la acest aspect, așa cum, de altfel, în mod just a stabilit și prima instanță legea nu prevede o procedură prealabilă de contestare pe cale administrativă și care urmează regulile de drept comun așa încât criticile formulate în prezentul recurs se dovedesc nefondate.
În legătură cu cea de-a doua critică adusă sentinței de fond Tribunalul reține că, într-adevăr, atributul punerii în posesie aparține, potrivit legii, Comisiilor Locale de Fond Funciar constituite în acest scop însă în măsura în care se reclamă neregularități legate de această procedură de reconstituire și eliberare a titlurilor a titlurilor instanțele sesizate au îndreptățirea legală ca, în procedura litigioasă contencioasă și în termeni de contradictorialitate cu toate părțile cărora li se opun aceste nereguli și pe care le vor cita și, eventual, asculta, să procedeze la îndreptarea aspectelor nelegale sesizate și să dispună efectiv asupra modului în care urmează a se realiza punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate, cum a fost cazul în speță. Tribunalul mai constată că în mod just a reținut prima instanță aspecte legate de nelegala includere a suprafeței de 1900 m.p. teren în titlul pârâților și că, în acest context pentru motivele arătate va respinge recursul pârâtei A. M. și va păstra hotărârea pronunțată ca fiind temeinică și legală, iar în temeiul art. 274 Cod proc. civilă obligă partea căzută în pretenții la cheltuieli de judecată reprezentând onorar avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de recurs formulată de recurenta A. M., în contradictoriu cu intimata reclamantă A. V. și pârâții intimați C. L. de aplicare a Legii Fondului Funciar Pomârla, C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor B., C. V., C. I., C. D. și B. D., împotriva sentinței civile nr.372 din data de 05.03.2013 a Judecătoriei D., pe care o menține.
Obligă recurenta să plătească intimatului A. V. suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 28 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, Grefier,
C. A. I. P. M. D. C. B.
Red.A.C./25.02.2014
Judec.C. N. C.
Dact.C.B./28.02.2014
2 exp.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 451/2013. Tribunalul BOTOŞANI | Revendicare mobiliară. Decizia nr. 1104/2013. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
