Îmbogatirea fara justa cauza. Decizia nr. 190/2013. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 190/2013 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 14-02-2013 în dosarul nr. 4553/222/2011
Dosar nr._ îmbogățire fără justă cauză
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA A I –A CIVILĂ
Ședința publică din 14 februarie 2013
Președinte – I. H.
Judecător – T. N.
Judecător – A. D.
Grefier - C. B.
Decizia civilă nr. 190 R
Pe rol judecarea recursului civil formulat de reclamantul recurent C. I., în contradictoriu cu pârâtul intimat C. I., împotriva sentinței civile nr. 1070 din 25 aprilie 2012 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei D., având ca obiect îmbogățire fără justă cauză.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru recurentul reclamant Cionanu I., lipsă, avocat A. I., în substituirea avocatului C. A. și pârâtul intimat C. I..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile și obiectul pricinii arătând că procedura de citare este legal îndeplinită, după care ;
Reprezentanta reclamantului recurent depune la dosar delegație de substituire și împuternicire. Totodată depune la dosar taxă judiciară de timbru în sumă de 570 lei și timbru judiciar de 0,30 lei și i se înmânează duplicatul întâmpinării formulate de pârâtul intimat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului recursului.
Avocat A. I., pentru reclamantul recurent, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței de fond în sensul obligării intimatului la plata materialelor de construcții, achitate de către reclamant. Arată că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală, apreciază că în mod greșit s-a constatat că acesta nu are deschisă calea unei acțiuni în constatare, având în vedere că are deschisă calea unei acțiuni în realizare, însă condiția lipsei unui alt mijloc juridic se raportează la persoana aceluiași debitor. Mai arată că față de debitorul C. I. nu are deschisă calea unei alte acțiuni, aflându-se în situația unei dualități de acțiuni pe temeiuri juridice diferite. Arată că are posibilitatea de a formula acțiune împotriva fiicei acestuia C. G., precum și prezenta acțiune pentru îmbogățire fără justă cauză. Arată că acest mijloc juridic trebuie să existe împotriva aceleiași persoane și nu împotriva altor persoane, altfel, ar fi lipsit de eficiență principiul disponibilității procesului civil, potrivit căruia, creditorul are posibilitatea de a alege împotriva cui se îndreaptă, respectiv împotriva debitorului mai solvabil. Pe fondul cererii, arată că s-a făcut dovada achitării materialelor de construcție folosite pentru locuința proprietate personală a pârâtului. Motivul pentru care reclamantul a plătit contravaloarea materialelor rezultă din declarațiile aflate la dosarul cauzei, precum și din declarația pârâtului C. I., declarație dată într-un dosar de pensie de întreținere, prin care a afirmat că dorește să-i asigure fiicei sale o locuință în intenția ca nepoata să-i fie încredințată fiicei sale. A depus la dosar toate aceste înscrisuri iar acele chitanțe contestate de pârât, nu sunt false. Arată doar că este vorba de un alt contract prin care C. I. a achitat constructorului . contravaloarea materialelor de construcții. Apreciază că nu contează dacă este vorba de un alt contract între două părți diferite, chiar dacă au fost achitate după începerea litigiilor dintre părți nu are relevanță deoarece C. I. era debitor față de L. SRL. Solicită cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.
Pârâtul intimat C. I. solicită respingerea ca nefondat a recursului, arătând că reclamantul avea posibilitatea de a se adresa pentru recuperarea banilor fiicei sale iar chitanțele depuse sunt false. Solicită cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față ;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei D. cu nr._ din 28.12.2011, reclamantul C. I. a chemat în judecată pe pârâtul C. I., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să îl oblige pe pârât la plata sumei de 23.191 lei, reprezentând valoarea cu care acesta și-a mărit patrimoniul în mod nejustificat și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că suma solicitată reprezintă contravaloarea materialelor de construcție înglobate în casa proprietatea pârâtului, materiale care au fost achiziționate de la . și pe care le-a achitat el. A mai arătat că valoarea materialelor achiziționate este de 31.691 lei, însă având în vedere că suma de 8.500 lei a fost achitată în anul 2008, solicită restituirea doar a sumei de 23.191 lei achitată în anul 2009. A arătat reclamantul că la rugămintea familiei C. s-a implicat în finalizarea casei deoarece fiica acestora C. G. se afla în proces având ca obiect încredințare minor și dacă nu făcea dovada că are o locuință nu i se putea încredința minora, precizând că la momentul achitării materialelor nu știa cine era beneficiarul construcției - însă potrivit contractului de concesiune nr. 50 A din 22 august 1996 și a autorizației de construire, rezultă că pârâtul C. I. este proprietarul construcției.
În dovedirea acțiunii, a depus la dosar facturile fiscale nr._ din 25.06.2009, nr._ din 29.06.2009, nr._ din 01.07.2009 ,_ din 08.07.2009 și nr._ din 29.06.2009, chitanțele nr._ din 29.06.2009,_ din 30.06.2009, nr._ din 06.07.2009, nr._ din 01.07.2009 și nr._ din 09.07.2009 emise de către ., declarația dată de către pârât la data de 08.04.2011 în dosarul de urmărire penală 266/P/2011, sentința penală nr. 183 din 13 septembrie 2011, procesul verbal de contravenție nr. 1 din 26.01.2010, a solicitat proba cu martori și interogatoriul pârâtului.
Pârâtul C. I. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, și cerere reconvențională pe care a precizat-o verbal la termenul din 29 ianuarie, și prin care a solicitat obligarea reclamantului la plata de daune morale în sumă de 1 leu și daune materiale în sumă de 1 leu, deoarece acesta îl șicanează prin introducerea mai multor acțiuni.
În apărare,pârâtul a arătat că toate materialele de construcție folosite la casă au fost achiziționate de către copii săi C. I., C. R. și C. G., și că toate chitanțele depuse la dosar de către reclamant sunt false și au fost emise la o dată ulterioară finalizării construcției. Arată că în cadrul cercetării plângerii penale pe care dânsul a făcut-o împotriva ., administratorul acestei societăți și reclamantul au arătat că nu s-au încasat sume de bani în contul societății, deoarece administratorul L. G. a executat lucrări de construcție în calitate de persoană fizică și ca prieten al reclamantului. Mai arată că reclamantul minte atunci când susține că nu știe al cui era imobilul.
În cuprinsul întâmpinării, pârâtul a formulat cerere reconvențională, care a fost calificată de către instanță ca o cerere de chemare în garanție a . și a administratorului societății, L. G., prin care a solicitat obligarea acestora să demoleze imobilul și să îl construiască din nou conform proiectului.
. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție ca neîntemeiată.
În motivare, administratorul societății,L. G., a arătat că a construit o casă pe . D., casă care este proprietatea pârâtului, folosind materialele care au fost achiziționate de la S.C. L. a cărui administrator este, iar pentru materiale s-au emis facturi numitului C. I., facturi care au fost achitate de către acesta. Arată că a participat la construcția casei ca persoană fizică la rugămintea reclamantului și nu a existat niciun raport juridic între dânsul și pârât. A mai arătat că nu există nicio legătură între acțiunea principală și cererea de chemare în garanție formulată de către pârât.
Judecătoria D., prin sentința civilă nr. 1070 din 25 aprilie 2012, a respins, ca neîntemeiate:
- acțiunea în pretenții formulată de reclamantul C. I. împotriva pârâtului C. I. ;
- cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul C. I. în contradictoriu cu chemații în garanție S.C.”L. S.”S.R.L. și L. G. ;
- cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant C. I. în contradictoriu cu reclamantul pârât C. I..
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul este ginerele pârâtului, iar din înscrisurile depuse la dosar rezultă că imobilul construcție, în care au fost încorporate materialele a căror valoare este solicitată prin acțiune, este proprietatea pârâtului C. I., care a fost sancționat cu amenda contravențională în anul 2010 pentru faptul că nu s-a respectat autorizația de construire.
Instanța de fond a reținut și că îmbogățirea fără justă cauză ca izvor de obligații, este calificată ca fiind un fapt juridic licit, care are ca efect mărirea patrimoniului unei persoane cu consecința diminuării patrimoniului alteia fără ca pentru această operațiune să existe o justă cauză iar din acest fapt se naște obligația pentru cel care și-a mărit patrimoniul să îl despăgubească pe cel care și-a micșorat patrimoniul în limitele acestei diminuări.
Totodată că,acțiunea întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză poate fi folosită doar în absența oricărui alt mijloc juridic pentru recuperarea pierderii suferite de către cel care și-a diminuat patrimoniul.
Or,din probele administrate în cauză și declarațiile date de părți în dosarul penal nr. 266/P/2011, rezultă că reclamantul a contribuit la construcția casei proprietatea pârâtului cu o sumă de bani care nu a putut fi determinată, însă în baza înțelegerii pe care a avut-o cu cumnata C. G., atât martorii cât și reclamantul spunând că aceasta urma să îi restituie câte 1.000 de euro pe lună.
Faptul că aceasta a investit o parte din bani în casa pârâtului care este tatăl său, nu naște în sarcina pârâtului obligația de achita reclamantului suma respectivă deoarece reclamantul a intenționat să o ajute pe cumnata lui, fiind sensibilizat de faptul că aceasta era în proces de divorț. Prin urmare, nu poate pretinde suma respectivă de la pârât, cu atât mai mult cu cât recunoaște că a existat și o înțelegere de restituire a sumelor respective în tranșe lunare de câte 1.000 euro tot de către cumnata lui.
De asemenea, conform susținerilor părților, relațiile au devenit tensionate în primăvara anului 2009, însă facturile depuse la dosar de către pârât sunt emise de . în lunile iunie și iulie 2009 pentru suma de 23.191 lei, în condițiile în care reclamantul susține că lucrarea a fost finalizată în toamna anului 2008.
În raport de cele arătate, instanța de fond a constatat că nu sunt date condițiile răspunderii întemeiate pe îmbogățirea fără justă cauză, drept pentru care a respins acțiunea ca neîntemeiată.
În ce privește cererea reconvențională de obligare a reclamantului la plata de daune morale și materiale în sumă de 1 leu fiecare, aceasta a fost respinsă ca neîntemeiată, deoarece pârâtul nu a probat faptul că acțiunea este șicanatorie.
Potrivit art. 60 alin. 1 Cod procedură civilă, partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte în cazul în care ar cădea în pretenții cu o cerere în garanție sau în despăgubire.
Însă pârâtul nu a formulat pretenții față de chematul în garanție care să aibă legătură cu obiectul acțiunii principale, așa încât instanța de fond a respins și această cerere ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței civile nr. 1070/2012 a Judecătoriei D., reclamantul C. I. a declarat recurs, în termen legal, solicitând modificarea sentinței recurate și admiterea acțiunii sale în sensul obligării pârâtului C. I. la plata sumei de 23.191 lei, reprezentând valoarea cu care pârâtul și-a mărit în mod nejustificat patrimoniul, precum și a cheltuielilor de judecată.
În motivare, recurentul a susținut că instanța de fond a făcut o apreciere greșită a legii, întrucât acțiunea întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză poate fi uzitată doar în absența oricărui alt mijloc juridic pentru recuperarea de către cel care și-a micșorat patrimoniu a pierderii suferite. Referitor la această din urmă caracteristică, a apreciat că instanța a confundat semnificația sintagmei „alt mijloc juridic”cu instituția dualității de acțiuni. Astfel, în timp ce condiția inexistenței altui mijloc juridic pentru recuperarea pierderii suferite se raportează la persoana aceluiași debitor, dualitatea de acțiuni descrie acea împrejurare în care creditorul poate să tindă la recuperarea prejudiciului, întemeindu-se pe temeiuri juridice diferite exercitate împotriva unor debitori diferiți.
În ceea ce privește fondul cererii, recurentul a susținut că dovada achitării unor părți din materialele de construcție folosite la ridicarea casei aflată în proprietatea pârâtului C. I. rezultă din următoarele probe:
- chitanțele eliberate în anul 2009 prin care a achitat societății L. S. S.R.L. care se ocupa de ridicarea construcției pârâtului contravaloarea materialelor de construcție folosite în cuantum de 23.191 lei. Prin răspunsul la întrebarea 2 din interogatoriu pârâtul a recunoscut că la ridicarea casei au fost utilizate materiale de construcție achiziționate de la S.C. L. S. S.R.L.;
- declarația dată de pârât în dosarul penal nr. 266/P/2009, în care recunoaște că a achitat o parte din bani numitului L. G. „Precizez că L. G. a încasat pentru materialele de construcție și ridicarea casei în total suma de 12.000 E în mai multe tranșe, bani care au fost înmânați de C. I., dar și de C. R., C. G.”;
- sentința penală nr. 183 din 13 septembrie 2011, pronunțată în dosarul nr._ în care se menționează că „din probele administrate rezultă că intimatul L. G. a efectuat lucrări în calitate de persoană fizică la solicitarea prietenului său L. G., s-a înțeles doar cu acesta și numai acesta a efectuat plățile”;
- declarațiile martorilor T. G., M. I., care au declarat că au asistat la discuția dintre Clancea G., fiica pârâtului și recurent, prin care C. G. recunoștea că are o datorie față de acesta din urmă;
- declarația martorului Hlisac Ciceron, care a declarat că frații C. au recunoscut că au datorii față de recurent și că le vor chita ;
- răspunsul recurentului la interogatoriul instanței, răspunsuri care se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
Faptul că a achitat contravaloarea materialelor de construcție, crezând că acestea vor fi folosite la construcția casei numitei C. (fostă A.) G., pentru a o ajuta să facă dovada unei locuințe în cadrul procesului privind încredințarea minorei, recurentul a susținut că rezultă următoarele probe:
- declarația martorului M. I., care a arătat că pârâtul C. I. i-a prezentat casa ca fiind a fiicei sale C. G., iar cele două temelii ca fiind ale numiților C. și C. I.;
- concluziile scrise depuse de pârâtul C. I., în calitate de mandatar al fiicei sale A. G. în cadrul dosarului de divorț nr._, la data de 27 noiembrie 2007, în care menționează că „părinții mei mi-au ridicat casă în municipiul D., județul B., pe care cel târziu în primăvara anului 2008 va fi gata de construit”, aspect pe care nu îl mai recunoaște în prezenta cauză, așa cum rezultă din răspunsul la întrebarea 11 din interogatoriu.
- declarația martorului D. M., audiată în cadrul dosarului de divorț a numitei A. G. în care precizează că „mai știu că își face singură o casă undeva prin D.”.
Recurentă a apreciat și că atitudinea nesinceră a pârâtului rezultă din necoroborarea răspunsului la interogatoriu și susținerile acestuia cu celelalte probe administrate. Astfel,
- prin răspunsul la întrebarea 1 din interogatoriu acesta a afirmat că nu este proprietarul construcției, fapt ce se contrazice cu răspunsul dat de Primăria Municipiului D., prin adresa nr._/21.12.2011, din care rezultă că în prezent C. I. este titularul contractului de concesiune, acesta nesolicitând cedarea contractului. Mai mult, potrivit art. 28 alin. 56 din Legea 219/1998 privind regimul concesiunilor este interzisă subconcesionarea obiectului concesiunii;
- prin răspunsul la întrebarea 3, acesta a negat faptul achitării de către recurent a materialelor de construcție, contrazicând propria declarație din dosarul penal nr.266/P/2009,în care recunoaște că recurentul a achitat o parte din bani numitului L. G., situație de fapt consemnată și în sentința penală nr. 183 din 13.09.2011, pronunțată în dosarul nr._ soluționat de Judecătoria D.;
- prin răspunsul la întrebarea 10 din interogatoriu, a afirmat că divorțul fiicei sale era pronunțat înainte de începerea construcției, însă sentința civilă a fost pronunțată la data de 4.12.2008.
- prin răspunsul la întrebarea 11 din interogatoriu nu a recunoscut că a susținut în cadrul procesului de divorț al fiicei sale, că va ridica o casă pentru fiica sa, fapt ce se contrazice cu mențiunile din cuprinsul concluziilor scrise semnate de pârât, în calitate de mandatar al fiicei sale, în care a afirmat că”părinții mei mi-au ridicat casă în municipiul D., jud. B., care cel târziu în primăvara anului 2008 va fi gata de construit”.
Recurentul a precizat și că pârâtul și fiii acestuia, C. I. și C. G., au fost sancționați pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare în dosarul penal nr. 535/P/2009 prin Ordonanța de scoatere de sub urmărire penală din 2 februarie 2010, ordonanță rămasă definitivă conform sentinței penale nr. 244 pronunțată în dosar nr._ de Judecători D..
În drept, recurentul a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 și 3041 Cod proc. civilă.
Intimatul C. I. a formulat întâmpinare la cererea e recurs, prin care a solicitat respingerea acesteia ca nefondată, deoarece reclamantul recurent avea posibilitatea să se adreseze pentru recuperarea banilor pe care-i pretinde împotriva numitei C. G..
Totodată a susținut caracterul fals al chitanțelor emise de L. G., în considerarea relației de prietenie cu reclamantul, precum și faptul că ridicarea casei a avut loc înainte de emiterea chitanțelor, susținere ce poate fi demonstrată cu martori. A mai arătat că după judecarea procesului va formula plângere penală pentru denunț calomnios deoarece s-au produs și ticluit mai multe probe mincinoase împotriva sa.
Recursul declarat în cauză este fondat în limitele și din considerentele ce urmează:
În sentința recurată, instanța de fond a reținut în mod neîntemeiat că nu ar fi fost îndeplinită una dintre condițiile juridice de exercitare ale acțiunii în restituire întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză (actio de in rem verso), apreciind că reclamantul ar fi avut posibilitatea recuperării sumelor, ce reprezintă prețul unor dintre materialele incorporate în casa pârâtului, de la C. G..
Aceasta, deși a constatat în mod corect că „reclamantul a contribuit la construcția casei pârâtului”, concluzie ce dovedește îndeplinirea condițiilor materiale pentru intentarea acțiunii, respectiv mărirea patrimoniului pârâtului pe seama micșorării patrimoniului reclamantului.
Prin urmare, în absența unei cauze legitime de mărire a patrimoniului pârâtului în detrimentul reclamantului, instanța de recurs va reține ca întemeiate susținerile recurentului conform cărora caracterul subsidiar al acțiunii ce face obiectul dosarului de față se analizează în persoana aceluiași debitor.
Așadar, reclamantul era îndreptățit la formularea prezentei acțiuni împotriva pârâtului, atât timp cât nu s-a probat vreun temei pentru dezechilibrul patrimonial reținut de instanța de fond, în condițiile în care s-a dovedit plata de către reclamant a valorii unora dintre materialele folosite la construcția casei pârâtului, după cum urmează:
- Din cele cinci chitanțe aflate la f. 5-9 în dosarul de fond, rezultă că reclamantul a făcut plăți către S.C. „L. S.”S.R.L. în sumă totală de 23.191,55 lei, reprezentând conform facturilor aferente contravaloarea unor materiale de construcție ;
- Prin răspunsul la întrebarea nr. 2 a interogatoriului solicitat de reclamant, pârâtul a recunoscut că la construirea casei, singura ridicată dintre cele trei pentru care s-a eliberat certificat de urbanism, au fost folosite materiale de construcție achiziționate de la S.C. „L. S.”S.R.L.;
- Deși, prin același interogatoriu, pârâtul a contestat efectuarea plății materialelor de către reclamant, în declarația dată în dosarul penal nr. 266/P/2011, C. I. a susținut că administratorul societății S.C. „L. S.”S.R.L ar fi „încasat pentru materiale precum și ridicarea casei în total suma de 12.000 E în mai multe tranșe, care i-au fost înmânați de C. I., dar și de C. R., C. G.…”.
- Prin întâmpinarea la cererea de recurs, intimatul pârât nu contestă încorporarea în casa sa a materialelor plătite de reclamant. În schimb, invocă întocmirea în fals a chitanțelor, fără a face vreo dovadă în acest sens, în condițiile în care în dosarul penal nr. 266/P/2011 nu s-a stabilit acest caracter și nici nu a solicitat instanței să verifice chitanțele prin procedura falsului, arătând pe autorul acestuia.
Față de ansamblul celor ce preced, tribunalul constată că sentința recurată a fost dată cu aplicarea greșită a legii așa încât, în temeiul art. 312 alin. 1,2 și 3 Cod proc. civilă, va admite recursul declarat în cauză și va modifica sentința recurată în ceea ce privește modul de soluționare a acțiunii principale, în sensul admiterii acesteia și a obligării pârâtului la plata către reclamant a sumei de 23.191,55 lei, reprezentând contravaloarea materialelor de construcție.
Totodată, în baza art. 274 Cod proc. civilă, pârâtul va fi obligat și la plata sumei de 1708,94 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată din ambele instanțe, reprezentând taxe judiciare de timbru și timbru judiciar.
Întrucât nu au formulat obiect de recurs în prezenta cauză, vor fi menținute soluțiile date de instanța de fond cererii reconvenționale și cererii de chemare în garanție formulate de pârâtul C. I..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul C. I., împotriva sentinței civile nr. 1070/25 aprilie 2012 a Judecătoriei D..
Modifică în tot sentința recurată în sensul că:
Admite acțiunea reclamantului și obligă pârâtul C. I. să plătească reclamantului suma de 23.191 lei, cu titlu de contravaloare materiale construcții și osebit suma de 1708,14 lei, cheltuieli de judecată de la fond și recurs, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Menține celelalte dispoziții din sentință care nu contravin prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 14 februarie 2013.
Președinte, Judecători, Grefier,
I. H. N. T. D. A. C. B.
Red.N.T../01.04.2013 v
Judec.L. O.
Dact.C.B./02.04.2013
2 exp.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1196/2013. Tribunalul BOTOŞANI | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1216/2013. Tribunalul... → |
|---|
