Fond funciar. Decizia nr. 706/2013. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 706/2013 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 11-06-2013 în dosarul nr. 5/40/2013
Dosar nr._ fond funciar – contestație în anulare
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. - SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 706/R
Ședința publică din data de 11 iunie 2013
Completul constituit din:
Președinte - L. L.
Judecător – B. G.
Judecător – A. D.
Grefier – U. G. D.
La ordine judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul – pârât G. A., domiciliat în B., .. 15 împotriva deciziei nr. 473 din 5 iunie 2012 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B., în contradictoriu cu intimații – reclamanți G. M. și G. M. – D. din B., .. 7A, județul B. și intimatele – pârâte C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor B. – prin prefect, C. L. de aplicare a Legii Fondului Funciar a mun. B. – prin primar și Instituția P. B. – prin prefect, acțiune civilă, având ca obiect „fond funciar”.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatorul – pârât G. A., intimatul – reclamant G. M. asistat de avocat I. A., răspunzând și pentru intimata – reclamantă G. M. – D., lipsind reprezentanții intimatelor – pârâte.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier de ședință care arată că procedura de citare este legal îndeplinită.
Domnul G. A. formulează oral cerere de recuzare împotriva membrilor care formează completul de judecată, respectiv a domniilor judecători B. G. și A. D., solicitând reluarea cauzei la a doua strigare pentru a depune cererea de recuzare în formă scrisă și taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar.
Reluându-se cauza la a doua strigare, se prezintă din nou intimatul – reclamant asistat de avocat Iftofe A., iar contestatorul depune în scris cererea de recuzare, însoțită de originalul chitanței . nr._ în sumă de 4 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, care au fost anulate și atașate aparte la dosar.
Instanța suspendă ședința pentru rezolvarea cererii de recuzare.
Cauza este reluată după rezolvarea cererii de recuzare.
Instanța dă citire conținutului minutei, prin care s-a respins cererea de recuzare.
Contestatorul solicită încuviințarea probei cu expertiză judiciară care să fie efectuată de o persoană de specialitate care să verifice actele de proprietate.
Instanța respinge proba cerută de contestator, consideră că o asemenea probă nu este pertinentă neavând legătură cu admisibilitatea contestației în anulare, instanța având a cerceta numai dacă prin decizia de recurs s-a răspuns sau nu tuturor motivelor de recurs ce fuseseră invocate.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra contestației.
Contestatorul – pârât solicită admiterea contestației în anulare, recunoașterea actului de proprietate al tatălui care este inatacabil. Schița nu a fost luată în considerare iar terenul este deținut ilegal de familia G.. Depune la dosar concluzii scrise.
Apărătorul intimatului – reclamant solicită respingerea contestației ca nefondată, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată. Motivele invocate de contestator nu se încadrează între cele prevăzute limitativ de lege pentru această cale de atac. Contestatorul invocă alte motive decât cele dezvoltate prin cererea de recurs și nu indică în clar care anume motive de recurs nu au fost cercetate.
TRIBUNALUL
Asupra contestației în anulare de față;
La data de 27 decembrie 2012 a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe contestația în anulare formulată de contestatorul G. A. în contradictoriu cu intimații G. M. și M. – D., împotriva Deciziei civile nr. 473 din 5 iunie 2012 a Tribunalului B., prin care s-a respins recursul pe care l-a declarat împotriva sentinței civile nr. 3701/ 6 iunie 2011 a Judecătoriei B..
Contestația a fost întemeiată pe disp. art. 318 Cod procedură civilă, constând în omiterea din greșeală a cercetării vreunuia din motivele de modificare sau casare, „în speță fiind vorba de motivarea contradictorie sau chiar străină de natura pricinii (art. 304 pct. 7)”.
Aceasta întrucât ar fi fost preluată ca motivare a deciziei de recurs susținerea intimaților G. că în titlurile de proprietate ce au făcut obiectul anulării s-ar regăsit o suprafață de teren ce li s-ar cuveni.
Însă, instanța de recurs nu ar fi avut în vedere faptul că O. G. nu a avut niciodată în proprietate cei 1000 mp ce fuseseră atribuiți familiei Hancea, întrucât ordinul de atribuire emis de prefect a fost anulat prin sentința civilă nr. 27/1997, rămânând doar 450 mp lui Hancea și 471 mp lui B. ( 921 mp în total).
Așadar, diferența de 71 de mp, de la 921 mp la 1000 mp, nu există iar expertul nici nu a clarificat situația acestei diferențe și locul unde s-ar afla.
De fapt, intimații G. ar fi cumpărat cu acte doar 921 mp iar în urma măsurătorilor s-a constatat că dețin în fapt 1200 mp, neputând justifica proveniența diferenței de 279 mp.
În plus, Comisiei locale de aplicare a Legii 18/1991 nu i s-ar fi înmânat un exemplar al raportului de expertiză pentru a-și exprima punct de vedere cu privire la acesta, ceea ce echivala cu lipsa de procedură.
De asemenea, instanța de recurs ar fi omis a se pronunța și asupra criticilor vizând cheltuielile de judecată, mai ales a onorariului avocatului.
Intimații nu au depus întâmpinare, ci doar concluzii scrise, solicitând respingerea contestației întrucât instanța de recurs s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de recurs, iar prin contestația în anulare sunt în realitate formulate alte motive de recurs decât cele inițiale.
Contestația în anulare este nefondată.
Conform art. 318 Cod procedură civilă: „Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.”
În speță, contestatorul a invocat faptul că instanța de recurs ar fi omis să cerceteze anumite motive de casare.
Tribunalul, constată însă că motivele de recurs dezvoltate în cererea de recurs nu au fost bine conturate de către pârâtul recurent G. A., nefiind încadrate fiecare în parte între cazurile descrise de art. 304 Cod procedură civilă, ci s-a făcut doar o trimitere in corpore la disp. art. 304 pct. 6,7,8 și 9.
În această situație, deși motivele de recurs nu sunt structurate, din conținutul petiției de recurs rezultă critica sentinței sub trei aspecte:
- în fapt instanța de fond s-ar fi pronunțat asupra unei revendicări și nu a constatării nulității actelor emise în lege Legii 18/1991, întrucât a procedat la compararea titlurilor de proprietate;
- excepțiile lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes a reclamantului în promovarea acțiunii ar fi fost rezolvate greșit;
- instanța de fond nu a motivat în concret cazurile de nulitate și probele în baza cărora a pronunțat soluția.
Or, tribunalul constată că toate aceste critici au fost respinse de instanța de recurs printr-o motivare detaliată, arătându-se că era necesară analiza provenienței suprafețelor de teren reconstituite pârâtului precum și faptul că instanța de fond era obligată în conformitate cu art. 315 Cod procedură civilă să țină seama de îndrumările date prin decizia de casare de a analiza toate actele juridice care au intervenit succesiv în privința regimului juridic al terenurilor în litigiu.
De asemenea, s-a dat răspuns și criticii referitoare la respingerea excepțiilor, arătându-se că potrivit art. II alin. 2 din Legea 169/1997 nulitatea actelor de reconstituire poate fi invocată de orice persoană care justifică un interes legitim.
Iar în privința nemotivării în concret a cazului de nulitate și a probelor pe baza cărora s-a ajuns la concluzia respingerii recursului, se constată că de la pagina 18 din decizie până la finalul acesteia, instanța de recurs a expus într-un mod amplu întreaga situație de fapt reținută, făcând referire expresă, punctual, la toate probele care o susțin: contracte, testament, registre – agricole, certificate de moștenitor, ordinele prefectului.
De asemenea, la sfârșitul considerentelor a fost precizat expres inclusiv cazul de nulitate al titlului de proprietate și al ordinului prefectului, indicându-se în acest sens art. 8 și 38 din Legea 18/1991 cât și art. III alin. 1 lit. a pct. i din Legea 196/1997.
Așadar, toate motivele de recurs ce au fost invocate în termen prin petiția de recurs au fost analizate, instanța de recurs neomițând nici unul dintre acestea.
Criticile referitoare la cuantumul cheltuielilor de judecată dispuse prin sentință nu au constituit motiv de recurs, așa încât în mod corect instanța de control judiciar nu a cercetat acest aspect al cheltuielilor, nemulțumirile respective fiind ridicate pentru prima oară prin prezenta contestație în anulare.
Tribunalul mai constată de asemenea, că deși nu a constituit un motiv de recurs concret, instanța de recurs a analizat și problema revocării ordinului prefectului emis familiei Hancea (S.) pentru 1000 mp, făcând referire la această situație în mod expres la fila 19 din considerente în care a arătat că „în prezent sunt restituite prin ordin suprafața de 450 mp lui S. și 471 mp lui B. ca urmare a punerii în executare a sentinței civile 27/1997 a Curții de Apel Suceava (f.100) ...”.
Așadar, instanța de control judiciar a avut în vedere că în total s-au atribuit doar 921 mp (471 + 450) și nu 1000 mp prin ordin al prefectului, astfel încât motivul invocat în contestația în anulare că nu s-ar fi ținut seama de revocarea ordinului lui O. G. este nejustificat.
Tribunalul mai constată că prin intermediul contestației în anulare se invocă că decizia pronunțată în recurs „ar cuprinde motive străine de natura pricinii”.
Însă este de observat că acest motiv nu se circumscrie celor limitativ prev. de art. 318 pentru admisibilitatea contestației în anulare ci, constituie un motiv de recurs în conformitate cu art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, ce putea fi invocat cu referire la sentința recurată.
În mod similar, eventuala necomunicare a raportului de expertiză către C. locală nu se încadrează în motivele contestației în anulare limitativ prev. de art. 318.
Totodată, nici critica privind neindividualizarea prin raportul de expertiză a celor 79 mp, nu a constituit motiv de recurs, astfel încât nu se pune problema omisiunii cercetării sale.
Iar faptul că instanța de recurs „nu a dispus cui se cuvin cei 279 mp găsiți în plus” la reclamanți, ar putea viza o eventuală eroare de judecată, însă acesta nu se remediază pe cale contestației în anulare ci, doar erorile materiale. Oricum, instanța nu ar fi putut „dispune” acest lucru în contextul în care obiectul acțiunii nu a fost o revendicare.
În concluzie, instanța de recurs a analizat în mod complet toate motivele de recurs ce fuseseră invocate prin petiția de recurs, astfel încât contestația în anulare va fi respinsă ca nefondată.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul G. A., domiciliat în B., .. 15 împotriva deciziei civile nr. 473/5 iunie 2012 a Tribunalului B., în contradictoriu cu intimații – reclamanți G. M. și G. M. – D. din B., .. 7A, județul B. și intimatele – pârâte C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor B. – prin prefect, C. L. de aplicare a Legii Fondului Funciar a mun. B. – prin primar și Instituția P. B. – prin prefect.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 iunie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
L. L., B. G., A. D. U. D.
Red. L.L./25 iunie 2013,
Dact. D.U.
Ex. 2/27 iunie 2013
| ← Cereri. Decizia nr. 591/2013. Tribunalul BOTOŞANI | Validare poprire. Decizia nr. 769/2013. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
