Reziliere contract. Decizia nr. 366/2013. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 366/2013 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 21-03-2013 în dosarul nr. 898/222/2011
Dosar nr._ rezoluțiune contract
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. – SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din data de 21 martie 2013
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE- T. N.
Judecător – A. D.
Judecător - H. I.
Grefier – T. R.
Decizia civilă nr. 366
Pe rol pronunțarea asupra cauzei civile privind cererea de recurs formulată de către recurenta - pârâtă A. C., împotriva sentinței civile nr. 757 din data de 27 martie 2012, pronunțată de Judecătoria D., județul B., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata - reclamantă B. Z., având ca obiect rezoluțiune contract.
Dezbaterile asupra fondului pricinii au avut loc în ședința publică din 14 martie 2013, cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, a amânat pronunțarea pentru azi, când:
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată la Judecătoria D. sub nr._, reclamanta-pârâtă B. Z. a chemat în judecată pârâta-reclamantă A. C., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere, autentificat sub nr. 1905 din 23 decembrie 2oo8 de B.N.P. A. Ț. din municipiul B..
În motivare, reclamanta-pârâtă a arătat că, în anul 2oo8, împreună cu soțul ei B. N., în prezent decedat, a încheiat cu pârâta-reclamantă contractul menționat mai sus, însă din suma de 30.000 lei, stabilită cu titlu de preț, au primit doar 1.500 Euro. A mai arătat că pârâta-reclamantă nu și-a îndeplinit obligațiile de întreținere atât față de soțul ei, care a decedat în ianuarie 2oo9, cât și față de ea, fiind nevoită să apeleze la alte persoane.
În dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri și martori.
Prin întâmpinarea cu caracter reconvențional depusă la dosar, pârâta-reclamantă A. C. a arătat că este de acord cu rezoluțiunea contractului de întreținere. Pe cale reconvențională, pârâta-reclamantă a solicitat ca reclamanta-pârâtă să fie obligată să-i restituie suma de 30.000 lei pe care i-a plătit-o cu titlu de preț la data autentificării contractului și suma de 6.129 lei, reprezentând c./valoarea împrumutului de 1500 Euro, pe care l-a dat reclamantei în luna noiembrie 2oo8, la care se adaugă dobânda aferentă acestei sume de la data scadenței și până la data plății efective.
În motivare, a arătat că se cuvine ca reclamanta-pârâtă să-i restituie prețul în sumă de 30.000 lei pe care l-a plătit la data încheierii contractului, având în vedere efectul rezoluțiunii acestuia și anume repunerea părților în situația anterioară.
Cu privire la suma de 1500 Euro, arată că i-a împrumutat-o reclamantei-pârâte în luna noiembrie 2oo8, întrucât soțul acesteia era foarte bolnav și trebuia să suporte o intervenție chirurgicală, sumă pe care la rândul ei a împrumutat-o de la o altă persoană, potrivit contractului sub semnătură privată depus la dosar și pe care reclamanta-pârâtă refuză să i-o restituie, aceasta datorându-i și o dobândă de 10% pe lună.
În declarația dată în instanță, reclamanta-pârâtă B. Z. a recunoscut că a împrumutat suma de 1200 Euro pentru o perioadă de 3 luni, sumă pe care însă nu a restituit-o întrucât pârâta-reclamantă, la rândul ei, nu i-a plătit suma de 30.000 lei pe care i-o datora cu titlu de preț pentru imobilul înstrăinat.
Prin precizările depuse la fila 28 dosar, reclamanta-pârâtă B. Z. și-a completat acțiunea, solicitând instanței să constate nulitatea absolută a clauzei, referitoare la prețul vânzării stabilit la 76.000 lei și la faptul că s-a primit la data încheierii contractului suma de 30.000 lei, deoarece în realitate este vorba despre un contract de întreținere al cărui preț este reprezentat de obligația de întreținere, suma indicată în contract cu titlu de preț nefiind negociată și stabilită de părți cu intenția de a fi plătită, ci reprezentând doar o garanție pentru debitorii obligației de întreținere‚ în situația rezilierii contractului.
Prin întâmpinarea depusă la fila 33 dosar, pârâta-reclamantă A. C. a solicitat respingerea acestui capăt de cerere, arătând că prețul a fost stabilit de comun acord de părți și achitat la momentul încheierii contractului.
În apărare, pârâta-reclamantă a solicitat proba cu martori și cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 757/27.03.2012, Judecătoria D.:
- a admis, în parte, acțiunea reclamantei-pârâte B. Z., și în consecință:
- a dispus rezoluțiunea contractului autentificat sub nr. 1905 din 23.12.2oo8 de B.N.P. A. Ț. din B., încheiat între reclamanta-pârâtă B. Z., numitul B. N. (în prezent decedat) și pârâta-reclamantă A. C., și repunerea părților în situația anterioară, în sensul reintrării imobilului în patrimoniul înstrăinătorilor;
- a respins cererea de constatare a nulității absolute a clauzei privind prețul, formulată de reclamanta-pârâtă B. Z., ca neîntemeiată;
- a respins excepția lipsei calității procesuale active a pârâtei-reclamante A. C., ca neîntemeiată;
- a admis, în parte, cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă;
- a obligat reclamanta–pârâtă B. Z. să plătească pârâtei reclamante A. C. suma de 1.500 Euro sau echivalentul în lei de la data efectuării plății, cu titlu de împrumut nerestituit;
- a respins cererea de restituire a prețului în sumă de 30.000 lei, cererea de plată a dobânzii de 10% lunar și cererea de cheltuieli de judecată, formulate de pârâta-reclamantă, ca neîntemeiate.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut din probele cu înscrisuri și cu martori administrate că, în luna noiembrie 2oo8, reclamanta-pârâtă B. Z. a împrumutat de la pârâta-reclamantă A. C., suma de 1500 Euro, obligându-se să o restituie într-o perioadă de 3 luni cu o dobândă de 3% pe lună.
Instanța a arătat și că principala obligație a împrumutatului este de a restitui la scadență lucruri de același gen, în aceeași cantitate și de aceeași calitate (art. 1584 din vechiul Cod civil), indiferent de sporirea sau scăderea valorii lucrului, de la data încheierii contractului și de la data plății.
Cum reclamanta-pârâtă nu și-a îndeplinit obligația de restituire a împrumutului, instanța a admis în parte cererea reconvențională și a obligat-o pe aceasta să plătească pârâtei-reclamante A. C. suma de 1.500 Euro sau echivalentul în lei de la data efectuării plății, cu titlu de împrumut nerestituit.
Având în vedere că în cazul împrumutului dintre persoane fizice poate fi acordată doar dobânda legală, pe care pârâta-reclamantă nu a solicitat-o, instanța de fond a respins cererea de plată a dobânzii de 10% lunar, ca neîntemeiată.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a pârâtei-reclamante A. C., instanța a respins-o ca neîntemeiată, apreciind că aceasta a împrumutat suma de 1.500 Euro pârâtei-reclamante, sumă pe care la rândul ei a împrumutat-o de la numitul M. D..
Cu privire la acțiunea principală, în sentința recurată s-a reținut că prin contractul de v./cumpărare cu clauză de întreținere, autentificat sub nr. 1905 din 23 decembrie 2oo8, reclamanta-pârâtă B. Z. și soțul acesteia, B. N., au vândut pârâtei-reclamante A. C. imobilul situat în satul L., .. B., compus din locuință, grajd, casă, garaj și suprafața de 2.620 m.p. teren curte și grădină, înscrisă în C.F. nr. 258/N a comunei Vîrfu Cîmpului, jud. B.. În contract, s-a menționat că prețul vânzării este de 76.000 lei, din care s-a primit la data autentificării contractului suma de 30.000 lei, restul de 46.000 lei transformându-se în obligația pârâtei-reclamante de a-i întreține pe soții B. N. și Z. cu toate cele necesare traiului pe tot timpul vieții și de a-i înmormânta conform obiceiului.
Având în vedere că prețul stabilit în lei este mai mic decât jumătate din valoarea imobilului de la acea dată și anume 38.000 lei, instanța a calificat contractul încheiat între părți, ca fiind unul de întreținere.
Numitul B. N. a decedat la data de 2o ianuarie 2oo9, având ultimul domiciliu în .. B..
Întrucât din probele administrate în cauză, inclusiv declarația de recunoaștere a pârâtei-reclamante, a rezultat că aceasta în mod culpabil nu și-a îndeplinit obligația de întreținere, în baza disp. art. 1020, 1021 din vechiul Cod civil, instanța de fond a dispus rezoluțiunea contractului autentificat sub nr. 1905 din 23.12.2oo8 de B.N.P. A. Ț. din B., încheiat între reclamanta-pârâtă B. Z., numitul B. N. (în prezent decedat) și pârâta-reclamantă A. C., și repunerea părților în situația anterioară, în sensul reintrării imobilului în patrimoniul înstrăinătorilor.
Instanța a constatat și că din probele dosarului nu rezultă existența unor motive de nulitate a clauzei privind prețul, litigiul între părți vizând plata acestuia.
Cu privire la înscrisul autentic notarial încheiat între părți, instanța a reținut că acesta face dovada până la înscrierea în fals în ceea ce privește constatările personale ale notarului public, percepute cu propriile lui simțuri, iar celelalte mențiuni (cum ar fi aceea că prețul a fost deja plătit de cumpărător), fac dovada până la proba contrară (art. 1173, 1174 din vechiul Cod civil).
În acest sens, instanța a apreciat că reclamanta-pârâtă a făcut dovada contrară cu privire la plata prețului, pentru următoarele motive.
În declarația de la fila 41 dosar, pârâta-reclamantă arată că atunci când a înmânat reclamantei-pârâte B. Z. suma de 30.000 lei, era de față secretara de la notariat și alte persoane străine, în timp ce martorul C. V. propus de reclamanta-pârâtă, arată în declarația de la fila 42 dosar, că a văzut când pârâta-reclamantă se afla în incinta notariatului și număra o sumă mare de bani și că, întrucât banii nu erau suficienți, a trimis-o pe fiica acesteia să mai aducă niște bani de acasă.
Din declarațiile martorilor D. M., L. C. M. și G. R. rezultă că la câteva zile după încheierea contractului, reclamanta-pârâtă B. Z. se plângea că nu a primit suma trecută cu titlul de preț în contract, iar pentru cheltuielile necesare cu înmormântarea soțului ei,a fost nevoită să împrumute suma de 5.000 lei de la un nepot din București,în opinia instanței fiind greu de crezut că în nici o lună de la încheierea contractului pârâta-reclamantă cheltuise suma de 30.000 lei, ce se pretinde că a primit-o cu titlu de preț.
Instanța de fond a reținut și că nu există dovezi certe din care să rezulte că pârâta-reclamantă A. C. avea această sumă la momentul încheierii contractului, în condițiile în care cu o lună și jumătate în urmă a fost nevoită să împrumute de la o altă persoană suma de 1.500 Euro, pe care a împrumutat-o apoi reclamantei-pârâte.
Totodată că, în data de 07 ianuarie 2009, în timp ce se afla în spital, soțul reclamantei-pârâte i-a solicitat pârâtei-reclamante să semneze un act adițional la contract referitor la plata prețului, pe care însă aceasta a refuzat să-l semneze .
Coroborând cele arătate, instanța de fond a apreciat că suma de 30.000 lei trecută în contract cu titlu de preț, nu a fost achitată de pârâta-reclamantă, motiv pentru care a respins cererea de restituire, ca neîntemeiată.
De asemenea, instanța a respins ca neîntemeiată și cererea de cheltuieli de judecată formulată de pârâta-reclamantă A. C..
Împotriva sentinței civile numărul 757/2012, pârâta–reclamantă A. C. a declarat recurs, în termen legal, întemeiat pe dis. art. 299 și 304 pct. 9 Codul de Procedură Civilă, solicitând admiterea în întregime a cererii sale reconvenționale și obligarea reclamantei – pârâtei la restituirea prețului de_ lei, precum și la plata dobânzii sumei de 1500 euro, în procent de 10% pe lună, de la scadență și până la data plății efective.
În motivarea cererii, recurenta a susținut că hotărârea atacată este dată parțial cu aplicarea greșită a legii, prima instanță dând o greșită interpretare normelor juridice aplicabile împrejurărilor de fapt și de drept reținute pe baza probelor administrate.
În fapt, la data de 23.12.2008 a încheiat cu reclamanta un contract, prin care i s-a transmis dreptul de proprietate asupra imobilului situat în satul L., . B., compus din locuința CI, grajdul C2, din casa C3, din grajdul C4 și din suprafața de 2620 m.p. teren curte și grădină, situat în p.c. 28, identificat cu număr cadastral 91, înscris în C.F. nr.258/N a comunei Vîrfu Cîmpului.
Prețul vânzării, conform clauzelor contractuale, a fost de 76.000 lei, din care a plătit la data autentificării contractului suma de 30.000 lei, iar restul de 46.000 lei s-a transformat în întreținere.
Practica judicară și literatura de specialitate au statuat că, atunci când în contract este stipulat și un preț, iar acest contract este desființat pentru neexecutarea obligației de întreținere, instanța va dispune, la cerere, restituirea prețului plătit.
Având în vedere efectul rezoluțiunii contractului de întreținere și anume repunerea părților în situația anterioară, cu particularitățile determinate de caracterul aleatoriu al contractului de întreținere, în situația în care în schimbul bunului transmis, întreținătorul a achitat și un preț, acesta trebuie să-i fie restituit, sub acest aspect contractul neavând caracter aleatoriu (Contracte civile speciale-Teorie și practică judiciară, Ed. Lumina Lex 2000, pag.356).
In ceea ce privește achiesarea sa la cererea reclamantei ,recurenta a arătat că i-a comunicat și acesteia că este de acord cu desființarea contractului, fără să reprezinte o recunoaștere a neîndeplinirii obligațiilor asumate prin contract, întrucât neîndeplinirea obligației de întreținere s-a datorat refuzului de a primi întreținerea, nicidecum neîndeplinirii obligației sale.
Referitor la apărarea făcută de reclamanta-pârâtă, potrivit căreia nu a existat consimțământul vânzătorilor-întreținuților în ceea ce privește clauza referitoare la plata sumei de 30.000 lei cu titlu de preț sau că aceștia nu ar fi înțeles că semnează un contract care conține o astfel de clauză, din încheierea de autentificare rezultă că notarul a stat de vorbă cu defunctul B. D., i-a adus la cunoștință actul prin citire, acesta înțelegând conținutul actului, care a reprezentat voința sa și a consimțit la autentificare, semnând toate exemplarele, cererea și anexele.
De asemenea, din încheierea de autentificare rezultă că și reclamantei-pârâte i s-a adus la cunoștință actul prin citire, pe care I-a înțeles și care a exprimat voința sa, a consimțit la autentificare, semnând toate exemplarele, cererea și anexele.
Astfel, sub acest aspect, având în vedere că cele susmenționate au fost constatate personal de notarul public, acționând în cadrul competenței sale, prin propriile simțuri și reclamanta-pârâtă nu s-a înscris în fals cu privire la contractul în cauză, în raport cu dispozițiile art. 1171 Cod civil, înscrisul pe care îl opune acesteia este unul autentic, care din punct de vedere al forței sale probante se bucură de prezumție de autenticitate și validitate.
Contractul autentic încheiat între recurentă, reclamanta-pârâtă și defunctul său soț are deplină credință în privința oricărei persoane despre dispozițiile și convențiile ce constată.
Rezultă că partea care înfățișează actul autentic regulamentar întocmit nu mai are nici o dovadă de făcut, oricine ar fi partea adversă.
Adevărul pretențiilor și drepturilor sale rezultă din conținutul și forma contractului autentificat sub nr. 1905 la 23.12.2008 la Biroul Notarului Public „A. Ț." din mun. B., a cărui autenticitate nu poate fi atacată decât pe calea înscrierii în fals, însă reclamanta-pârâtă nu a probat înscrierea în fals.
Reclamanta-pârâtă invocă lipsa consimțământului, însă nu a probat cele arătate, nu a făcut dovada erorii „obstacol"" ca viciu de consimțământ, astfel că unica soluție legală pe care instanța o poate pronunța este respingerea acestui capăt de cerere ca nefondat.
Recurenta a precizat că la notariat și reclamanta-pârâtă a vorbit cu notarul, ea a ales ca și contractul să aibă clauzele pe care le are și, potrivit clauzelor contractuale, rezultă că „s-a primit azi data autentificării contractului suma de 30.000 lei".
Ori, față de regimul juridic al actelor autentice și forța probantă în privința constatărilor notarilor, o astfel de cauză de nulitate, în măsura în care nu s-a defăimat înscrisul ca fals, nu poate fi primită.
Referitor la plata prețului de 30.000 lei, recurenta a considerat că declarațiile martorilor audiați au dovedit acest fapt juridic.
Astfel, martorul C. V. care a însoțit părțile în ziua semnării contractului, a văzut-o pe recurentă împreună cu reclamanta-pârâtă, pe holul notariatului, numărând o sumă importantă de bani.
În legătură cu cele reținute de prima instanță, potrivit cărora este greu de crezut că la o perioadă scurtă de timp reclamanta-pârâtă cheltuise suma de 30.000 lei, recurenta a susținut că suma de bani pe care a achitat-o au folosit-o pentru a-și plăti datoriile, iar dintre martorii audiați în cauză, G. R. este persoana care a sperat că va obține imobilul după ce reclamanta-pârâtă a refuzat să mai primească întreținere de la recurentă, iar nepotul de la București este persoana în numele căreia susține același martor că a acționat.
Recurenta a pretins și că a depus la dosarul cauzei înscrisuri doveditoare că deținea suma de bani în speță, însă în mod total nelegal, prima instanță a omis a le analiza.
În ceea ce privește dobânda de 10% solicitată prin cererea reconvențională, instanța a reținut în mod greșit că singura dobânda care poate fi acordată în împrumutul dintre persoanele fizice este dobânda legală, pe care nu a solicitat-o și în consecință a respins cererea ca nefondată.
Recurenta a apreciat că soluția primei instanțe este nelegală, atât timp cât putea să îi acorde mai puțin decât a cerut, deci dobânda legală, nu era necesar să solicite in terminis expres această dobânda, care este sub cea de 10% pe care a solicitat-o.
Intimata – reclamantă B. Z. nu a depus întâmpinare la cererea de recurs însă, prin concluziile orale formulate de apărătorul său la termenul de judecată din 14.03.2013, a solicitat respingerea acesteia ca nefondată.
Recursul declarat în cauză este fondat în limitele și din considerentele ce urmează.
Având în vedere că, prin sentința atacată, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea reclamantei pârâtei B. Z. de constatare a nulității absolute a clauzei privind prețul vânzării din contractul autentificat sub numărul 1905/23.12.2008, este lipsită de interes analiza argumentelor prezentate de recurentă în susținerea soluției date acestui capăt de cerere.
Cât privește plata de către recurentă a prețului de_ de lei înscris în contract se constată că, în mod corect, instanța de fond a reținut că intimata reclamantă a făcut dovada contrară acestei mențiuni – dovadă admisibilă în condițiile în care această plată nu se încadrează în constatările personale ale notarului.
În acest sens,încheierea de autentificare nu conține și mențiunea că plata sumei de_ lei s-ar fi efectuat în prezența notarului,ci doar una din clauzele negociate de părți are următorul conținut:,, Prețul vânzării este de 76 .000( șaptezeci și șase mii) lei,din care s-a primit azi data autentificării contractului suma de 30.000( treizeci mii) lei…’’.
Astfel, contrar susținerilor recurentei, din înscrisurile depuse la dosarul de fond (filele 63-97), nu rezultă că aceasta deținea la data de 23.12.2008 suma de_ de lei (respectiv 7500 euro la cursul valutar BNR din decembrie 2008) întrucât:
- chitanțele atestă primirea periodică, uneori lunară, de către aceasta a unor sume cuprinse, de obicei, între 100 și 250 euro;
- cele mai multe dintre chitanțe dovedesc asemenea plăți în anii 2006, 2007, dar și în anii 2009 și 2010 – ce nu au relevanță în cauză;
- pentru anul 2008, au fost depuse doar 4 chitanțe, după cum urmează:
- din 16 ianuarie 2008 – 150 euro (fila 79);
- din 5 martie 2008 – 250 de euro (fila 84);
- din 26 noiembrie 2008 – 500 euro (fila 95);
- din 13 decembrie 2008 – 1000 de euro (fila 75) – deși această plată nu este pe numele intimatei, ci a numitei S. R.;
- certificatele de stagiu de cotizare la pensie pentru anii 2002 – 2005 nu au relevanță în cauză;
- nici unul dintre înscrisuri nu probează că intimata ar fi depozitat aceste sume primite lunar la vreo societate bancară.
Așadar, aceste înscrisuri, precum și faptul că la data de 5 noiembrie 2008, recurenta a împrumutat de la un terț, în condiții oneroase, suma de 1500 euro, pentru a o ajuta pe intimata B. (filele 18-19), determină concluzia că cea dintâi nu avea suma de_ lei nici în luna noiembrie 2008 și nici în luna decembrie 2008.
Iar faptul că nu a plătit acest preț soților B. rezultă din declarațiile martorilor D., L. și G., coroborate cu înscrisurile întocmite în urma incidentului care a avut loc între părți la data de 9.01.2009, în incinta Spitalului Județean B., tocmai din cauza neplății prețului vânzării înscris în contract.
Astfel, în declarația dată la 20.01.2009 agentului de poliție care a cercetat incidentul, recurenta a arătat următoarele:
„…aceștia (B. Z. și N. – s.n.), în luna decembrie 2008 mi-au propus să îmi dea casa lor din Vârfu Câmpului, județul B., cu clauză de întreținere, fapt care a fost pus în practică, fiind semnate documente notariale.
Ulterior, mătușa B. Z. a revenit asupra acestui act întocmit notarial, voind ca printr-un act adițional pe care să-l semnez, să plătesc efectiv o sumă de bani acestora, iar diferența să fie pentru întreținerea lor (…). Fiind surprinsă de această acțiune a mătușii mele m-am arătat neîncrezătoare în buna intenție a acesteia și am luat asupra mea acel act adițional prezentat de ea pentru a-l studia și a-l consulta…”
În acest context, susținerea martorului C. V. în sensul că a văzut-o pe recurentă că „număra niște bani dar nu știu despre ce sumă era vorba” nu poate face proba contrară, acei bani putând reprezenta, de exemplu, suma necesară pentru plata impozitului de 2060 lei (menționată în contract), precum și pentru plata onorariului notarului public.
Prin urmare, în mod corect instanța de fond a respins capătul din cererea reconvențională având ca obiect restituirea prețului în sumă de_ de lei.
În schimb, tribunalul apreciază că recurenta era îndreptățită să primească dobânda legală aferentă sumei de 1500 euro, începând cu data introducerii acțiunii, respectiv 15.03.2011 și până la data plății respective, în conformitate cu disp. art. 1088 din Codul Civil 1864.
Aceasta întrucât, astfel cum a arătat și recurenta, nivelul dobânzii legale este mai mic decât dobânda de 10% pe lună solicitată prin cererea reconvențională, așa încât putea fi acordată acesteia, în condițiile în care reclamanta a fost obligată să-i restituie împrumutul de 1500 euro sau echivalentul în lei de la data efectuării plății.
Prin urmare, față de ansamblul celor ce preced, în temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă raportat la art. 312 alin. 1, 2, 3 Cod procedură civilă va fi admis prezentul recurs, iar sentința recurată va fi modificată în parte, doar în sensul obligării reclamantei intimate la plata către pârâta recurentă a dobânzii legale sus menționate.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta A. C. în contradictoriu cu intimata - reclamantă B. Z. împotriva sentinței civile nr. 757/27 martie 2012 a Judecătoriei D..
Modifică, în parte, sentința recurată, în sensul că obligă reclamanta să plătească pârâtei dobânda legală aferentă sumei de 1500 euro, începând cu data introducerii acțiunii, respectiv 15 martie 2011 și până la data plății efective.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate necontrare prezentei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21.03.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
T. N. A. D. H. I. T. R.
Red. TN - 07.05.2013
Jud. fond –CNC
Tehnored. TR - 2 ex./13.05.2013
| ← Cereri. Decizia nr. 624/2013. Tribunalul BOTOŞANI | Anulare act. Decizia nr. 674/2013. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
