Anulare act. Decizia nr. 588/2013. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 588/2013 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 16-05-2013 în dosarul nr. 479/217/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA - I - CIVILĂ
Dosar nr._ anulare act
Ședința publică din data de 16 mai 2013
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE- I. H.
Judecător – N. T.
Judecător - D. A.
Grefier – C. B.
Decizia civilă nr. 588 R
Pe rol pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de reclamantul recurent M. Gh. C., în contradictoriu cu pârâtul intimat A. N., împotriva sentinței civile nr. 1090 din 04.10.2012 pronunțată de Judecătoria Darabani în dosarul nr._, având ca obiect anulare act.
Dezbaterile cauzei în fond au avut loc în ședința publică din 9 mai 2013, cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, pentru a da posibilitate reprezentantei reclamantului recurent de a formula concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față ;
Prin cererea înregistrată pe rolul judecătoriei Darabani la data de 09.04.2012 sub nr._, reclamantul M. Gh. C. a chemat în judecată pârâtul N. A., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se anuleze contractul de vânzare-cumpărare încheiat între părți.
În motivarea acțiunii și prin precizările ulterioare, reclamantul a arătat că suprafața care a făcut obiectul contractului de vânzare – cumpărare încheiat cu pârâtul este și moștenirea celorlalți frați ai săi, că nu a știut ce semnează, că nu a primit nici un ban și că i s-a promis beneficiul întreținerii, ceea ce nu s-a întâmplat.
Pârâtul, prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea acțiunii deoarece contractul este valabil și nu există nici un motiv pentru anularea lui.
În susținerea apărărilor din întâmpinare, pârâtul a depus înscrisuri.
Pentru termenul de judecată din 27 septembrie 2012, reclamantul a solicitat suspendarea judecării cauzei deoarece pe rolul instanței se află o acțiune care are ca obiect anularea titlului de proprietate care a stat la baza încheierii contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3.401/12.12.2008.
La termenul din 27 septembrie 2012, reclamantul a revenit de la cererea de suspendare, solicitând judecarea cauzei în fond.
Judecătoria Darabani, prin sentința civilă nr. 1090 din 04.10.2012, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea civilă având ca obiect "anulare act" introdusă de reclamant.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că pe numele reclamantului M. C. a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1.000 m.p. în conformitate cu prevederile Legii 18/1991, pentru care a fost emis titlul de proprietate nr. 161.854/26.04.2006, terenul fiind situat în intravilanul satului B., ..
Prin actul autentificat sub nr. 3.400 din 12 decembrie 2008 de BNPA Teoderescu D. – P. L., reclamantul a procedat la dezmembrarea terenului în: LOTUL nr. I, compus din casa (C1) construită din chirpici, acoperită cu stuf, cu o cameră, o sală și o magazie, cu suprafața construită la sol de 28,00 m.p. împreună cu suprafața de 300 m.p. teren aferent în parcelele 96 și 98/2, cu nr. cadastral nedefinitiv 525/1 și LOTUL II, compus din suprafața de 700 m.p. teren intravilan în parcelele nr. 96 și 98/2, cu nr. cadastral nedefinitiv 525/2.
La aceeași dată, sub nr. 3401, la BNPA T. D. – P. L. a fost autentificat contractul de vânzare – cumpărare prin care M. C. înstrăinează pârâtului A. N. suprafața de 700 m.p. teren arabil și curți construcții în parcelele nr. 96 și 98/2 cu nr. cadastral nedefinitiv 525/2 m.p. lotul II, situată pe raza satului B., .. Prețul vânzării a fost de 1.000 lei, vânzătorul declarând că a primit integral suma la încheierea contractului.
Deși reclamantul a invocat că a fost indus în eroare de pârât, că nu a știut ce semnează, că nu a primit nici un ban și că pârâtul i-a promis întreținere, dar nu s-a ținut de cuvânt, instanța de fond a respins acțiunea acestuia întrucât reclamantul a fost conștient de actul de pe care-l semnează, solicitând întocmirea documentației de intabulare către PFA P. P. la data de 01.11.2008, iar la data de 12 decembrie 2008 a solicitat BNPA T. D. – P. L. mai întâi întocmirea actului de dezmembrare pentru suprafața de 1.000 m.p. și apoi autentificarea contractului de vânzare –cumpărare.
Reclamantul a arătat că a primit integral prețul iar contractul nu stipulează obligația de întreținere.
Referitor la motivul că terenul ce face obiectul contractului de vânzare – cumpărare ar aparține moștenitorilor defunctei M. E., instanța de fond a apreciat că este neîntemeiat deoarece pe numele moștenitorilor a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1 ha 2100 m.p. prin titlul de proprietate nr. 161.854/26.04.2006, deci la aproape 3 ani, fără ca moștenitorii să conteste suprafețele reconstituite sau titlurile de proprietate emise.
Față de cele ce preced, constatând că nu sunt motive de nulitate ale contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. sub nr. 3.401/12.12.2008 de BNPA T. D. – P. L., instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței civile nr. 1090/2012, reclamantul a declarat recurs în termen legal și timbrat corespunzător, solicitând casarea sentinței și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea cererii de recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod proc. civilă, recurentul a arătat că nelegalitatea sentinței este dată de încălcarea disp. legale care prevăd că instanța este obligată să soluționeze cauza potrivit obiectului cererii formulate de către reclamant, iar în cazul în care motivarea este confuză, aceasta este obligată să stabilească împreună cu reclamantul cadrul procesual corect. În acest sens, recurentul a arătat că a formulat acțiune prin care solicită constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 12 decembrie 2008, sub nr.3401.
Motivul nulității actului viza faptul că acesta a fost în eroare cu privire la obiectul vânzării și a clauzelor, ca urmare a faptului că între reclamant și pârâtul A. N. a fost înțelegerea ca pe acest teren să fie construită o casă de adunare, pentru cultul din care face parte și reclamantul, iar anexat la această casă de adunare să-i fie asigurat și reclamantului un spațiu de locuit, respectiv o cameră și un hol.
A arătat că, sub acest aspect s-a declanșat această vânzare, cu condiția să fie trecute și aceste clauze, aspect pe care reclamantul nu le-a cunoscut decât în momentul în care nu a mai avut acces la teren și la această locuință.
Mai mult decât atât, recurentul a pretins că a fost indus în eroare de către pârât, întrucât s-a construit casa de adunare, s-au construit anexele spațiu de locuit, dar acestea au fost vândute către rudele sale ulterior, așa încât a creat impresia și convingerea reclamantului că obiectul contractului și clauzele sunt corect prevăzute în contractul care a intervenit în 2008.
Ca atare, s-au invocă dispozițiile art. 1207 și urm din Noul cod civil și prin dispozițiile acestui articol instanța trebuia să analizeze obiectul acțiunii dedus judecății.
Recurentul a mai arătat că instanța de fond, prin prisma acestei motivări, trebuia să analizeze și prețul vânzării care era numai de 1.000 lei, deci un preț mult sub cel real al terenului și al construcțiilor, așa încât, susținerea reclamantului este întărită și de acest aspect.
De asemenea, susținerea reclamatului este întărită și de faptul că acesta a inclus în vânzare și construcțiile care se aflau pe acest teren, este vorba de un imobil proprietatea reclamantului, care a acceptat să fie demolat, tocmai pentru a se construi această Casă de adunare și anexă spațiu de locuit pentru reclamant, dovadă că aceasta era singura lui locuință, nu avea unde locui.
A arătat că în atare situație câtă vreme obiectul dedus judecății nu a fost analizat corect de către instanța de fond, nu a administrat probe în temeiul disp. art. 1207 și urm. din Codul civil, a solicitat admiterea recursului, casarea cu trimitere în vederea administrării probelor pentru a dovedi eroarea în care a fost ținut reclamantul cu ocazia încheierii contractului și ulterior.
Recurentul nu a solicitat administrarea de probe noi în recurs.
Intimatul A. N. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, întrucât sentința atacată este legală și temeinică, instanța de fond reținând în mod corect că reclamantul a fost conștient de actul pe care-l semnează, că a primit prețul integral și în contract nu a fost stipulată obligația de întreținere.
Recursul declarat în cauză este nefondat din considerentele ce se vor arăta în continuare.
După ce mai întâi a procedat la dezmembrarea imobilului compus din teren în suprafață de 1000m.p. (măsurat 1009 m.p.) și casă, situat în satul B., ., în două loturi - primul în suprafață de 300 m.p. cu casă (NCN – 525/1) și al doilea în suprafață de 700 m.p., măsurat 709 m.p. (NCN – 525/2) - reclamantul M. C. a încheiat cu pârâtul A. N., căsătorit cu A. A., contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3401/12.12.2008.
Obiectul acestui contract l-a format suprafața de 700 m.p., respectiv lotul II rezultat din dezmembrare, iar conform clauzei înscrise în contract „Prețul vânzării, stabilit de comun acord, este de 1000 (o mie) lei, sumă pe care eu, vânzătorul, declar că am primit-o integral de la cumpărător, anterior perfectării contractului”.
Conform încheierii de autentificare nr. 3401/12.12.2008, în fața notarului public s-au prezentat ambele părți ,,care, după citirea actului, au consimțit la autentificarea prezentului înscris și au semnat toate exemplarele lui și anexele”.
Reclamantul a solicitat constatarea nulității acestui contract pentru eroare asupra obiectului vânzării și a clauzelor contractului, însă este de observat mai întâi că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 1207 și urm. din NCC, întrucât acest cod a intrat în vigoare la data de 1 octombrie 2011, în timp ce contractul atacat a fost încheiat la data de 12 decembrie 2008.
Prin urmare, valabilitatea contractului trebuie analizată în raport cu dispozițiile Codului civil 1865,în vigoare la data încheierii lui.
În consecință, față de dispozițiile art. 1171 și 1174 Cod civil, contractul ca și înscris autentic face dovadă până la înscrierea în fals în ceea ce privește constatările personale ale notarului, făcute în limitele atribuțiilor sale - constatări referitoare la prezența părților, modul de identificare a acestora, luarea consimțământului, semnarea înscrisului de către părți în fața notarului, etc.
Așadar, întrucât reclamantul nu a defăimat înscrisul ca fals, nu poate pretinde, pe baza unor simple prezumții, că nu a cunoscut obiectul sau clauzele contractului, în condițiile în care în încheierea de autentificare s-a consemnat că a citit contractul și a consimțit la autentificarea lui.
Celelalte mențiuni din contract, înscrise pe baza declarațiilor părților și care n-au putut fi constatate personal de notar cu propriile simțuri, fac dovadă până la proba contrară.
Prin urmare, întrucât reclamantul nu a dovedit că prețul menționat în contract nu a fost plătit sau nevalabilitatea consimțământului său exprimat în fața notarului, nu pot fi reținute nici criticile cu acest obiect formulate de recurent.
Sub acest aspect, este de observat că, deși într-adevăr art. 129 alin. 5 Cod proc. civilă 1865 stabilește obligația judecătorului de a stărui în aflarea adevărului pentru pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale, alin. 1 al aceluiași articol prevede în același timp că:
,, Părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. 1, precum și să-și probeze pretențiile și apărările.’’
Iar obligația stabilită în sarcina părților este primordială, întrucât art. 129 alin. 51 Cod proc. civilă arată în mod expres că „părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii”.
Totodată, este de observat că recurentul nu a dovedit nici susținerea că obiectul contractului atacat l-ar fi format și construcția ce-i aparține, în condițiile în care aceasta se afla pe lotul de 300 m.p., iar vânzarea ce face obiectul cauzei privește suprafața de 700 m.p. fără construcții.
Potrivit cererii de recurs și recunoașterii din întâmpinare a intimatului A. N., construcția aflată pe lotul I, de 300 m.p., a fost într-adevăr demolată, iar în locul acesteia a fost ridicată o altă construcție, însă aceste împrejurări nu fac obiectul acestei judecăți,care se circumscrie doar valabilității contractului de vânzare cumpărare nr. 3401/12.12.2008 – astfel cum reclamantul a stabilit cadrul procesual prin cererea de chemare în judecată.
Or, față de ansamblul celor ce preced, tribunalul constată că sentința recurată a fost dată cu aplicarea corectă a legii și că instanța de fond a interpretat corect actul juridic dedus judecății, fără a schimba natura și înțelesul acestuia, așa încât în temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, acest recurs urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul M. Gh. C., în contradictoriu cu pârâtul A. N., împotriva sentinței civile nr. 1090/4.10.2012 a Judecătoriei Darabani, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 16 mai 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
I. H. N. T. D. A. C. B.
Red.N.T./01.07..2013 v
Jud. T. G. M.
Dact. C.B./02.07.2013
Ex. 2
| ← Fond funciar. Decizia nr. 550/2013. Tribunalul BOTOŞANI | Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 246/2013.... → |
|---|
