Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 293/2014. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 293/2014 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 27-10-2014 în dosarul nr. 1092/222/2012
DOSAR NR._ acțiune în răspundere delictuală – apel
ROMANIA
TRIBUNALUL B. – SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 293
Ședința publică din 27 octombrie 2014
Președinte – L. L.
Asistenți - P. E.
Judiciari - C. D.
Grefier - U. – G. D.
La ordine pronunțarea asupra apelului civil declarat de reclamanții apelanți S. C. S., S. D., domiciliați în D., . nr. 8, ., județul B., Debelii A. M. din D., ., ., . și Ț. I., din B., Calea Națională nr. 72, .. B, . cu intimatul M. D. – prin primar, județul B. împotriva sentinței civile nr. 1080 din 30.05.2014 a Judecătoriei D..
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 20 octombrie 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta încheierea și când din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, când .
TRIBUNALUL
Asupra apelului civile de față;
1) Prin cererea înregistrată sub nr._ din 20 martie 2012, reclamanții S. C. S. și S. D. au chemat în judecată M. D. reprezentat prin primar, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, instanța să oblige pârâtul să plătească reclamanților suma de 50.000 lei, cu titlu de daune interese civile delictuale, în condițiile răspunderii pentru ruina edificiului și ale răspunderii delictuale pentru fapta proprie în vederea reparării prejudiciului material care le-a fost cauzat prin demolarea construcțiilor învecinate cu clădirea proprietatea reclamanților, situată în municipiul D. .. 79, jud. B.. De asemenea au solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanții arată că în baza contractului de vânzare cumpărare și întreținere autentificat sub nr. 2543/11.05.1992 la notariatul de Stat D., au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în municipiul D. .. 79, compus din construcție de cărămidă, acoperit cu tablă și terenul aferent în suprafață de 49,50 mp. Prin contractul de v/c autentificat sub nr._/1997 la BNP R. A. din B., aceștia au vândut cumpărătorilor D. M. și A. construcția și terenul aferent în suprafață de 24,75 mp.
2) Prin cererea înregistrată sub nr. 1093/222 din 20 martie 2012, reclamantul D. M. A. a chemat în judecată M. D. reprezentat prin primar, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, instanța să oblige pârâtul să-i plătească reclamantului suma de 50.000 lei, cu titlu de daune interese civile delictuale, în condițiile răspunderii pentru ruina edificiului și ale răspunderii delictuale pentru fapta proprie în vederea reparării prejudiciului material care i-a fost cauzat prin demolarea construcțiilor învecinate cu clădirea proprietatea reclamantului, situată în municipiul D. .. 79, jud. B.. De asemenea a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat că în baza contractului de vânzare cumpărare și întreținere autentificat sub nr. 5728/7.10.2003 la BNP R. A. din B., a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în municipiul D. .. 79, compus din construcție de cărămidă, acoperit cu tablă și terenul aferent în suprafață de 24,75 mp.
La termenul din data de 7 iunie 2012, dosarul cu numărul de mai sus a fost conexat la dosarul_, avându-se în vedere identitatea de obiect și faptul că acțiunile erau îndreptate împotriva aceluiași pârât pentru ruina aceleiași construcții.
3) Prin cererea înregistrată sub nr. 1499/222 din 30 aprilie 2012, reclamantul Ț. I. a chemat în judecată M. D. reprezentat prin primar, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, instanța să oblige pârâtul să-i plătească reclamantului suma de 50.000 lei, cu titlu de daune interese civile delictuale, în condițiile răspunderii pentru ruina edificiului și ale răspunderii delictuale pentru fapta proprie în vederea reparării prejudiciului material care i-a fost cauzat prin demolarea construcțiilor învecinate cu clădirea proprietatea reclamantului, situată în municipiul D. .. 79, jud. B.. De asemenea a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat că în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 370/17.01.1992 la Notariatul de Stat D., a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în municipiul D. .. 79, compus din construcție de cărămidă, acoperit cu tablă și terenul aferent în suprafață de 49,5 mp.
La termenul din data de 1 noiembrie 2012, dosarul cu numărul de mai sus a fost conexat la dosarul_, avându-se în vedere identitatea de obiect și faptul că acțiunile erau îndreptate împotriva aceluiași pârât pentru ruina aceleiași construcții
În motivarea acțiunii lor, reclamanții au detaliat în mod identic situația de fapt și încadrarea juridică a acesteia, sens în care au arătat că spațiile a căror proprietari sunt, toate la nr. 79 se află pe . municipiul D., jud. B. unde și pârâta are în proprietate un spațiu. Că, în aceste spații au desfășurat activități comerciale până în anul 2009, când din cauza lucrărilor de demolare efectuate de pârâtă nu a mai fost posibil să le folosească din cauza degradării provocate de intervenția pârâtei. În acest sens au invocat că proprietățile lor au un perete cât și acoperișul comun cu spațiul pârâtei și astfel nu au avut posibilitatea să realizeze lucrări de consolidare și de prevenire a degradării propriei lor construcții. Au mai invocat că zona respectivă a fost vizată de autoritățile publice locale pentru realizarea Centrului Cultural G. E., sens în care Consiliul Județean B. a adoptat Hotărârea nr. 40/26 aprilie 2007, devenită obligatorie conform art. 49 din Legea nr. 215/2001. S-a impus această soluție din cauza stării tehnice a clădirilor care datorită vechimii, constituia un adevărat pericol pentru populație, precum și a necesității finalizării obiectivului în discuție.
Au mai învederat reclamanții că în data de 17 august 2009 au semnalat pârâtei faptul că structura de rezistență și acoperișul construcțiilor ce le au în proprietate ar fi fost afectate prin lucrările de demolare efectuate de aceasta, lucrări despre care nu au fost înștiințați și care nu respectau normele juridice în vigoare. În acest context la data de 28 ianuarie 2011 s-a organizat la sediul pârâtei o întâlnire între proprietarii construcțiilor din zonă cu reprezentanții autorității publice locale, pentru a clarifica problema stării clădirilor și găsirea soluțiilor, reciproc avantajoase.
Referitor la starea construcției de la nr. 79 de pe . au subliniat că au realizat constant lucrări de întreținere însă nu și-au permis lucrări de reabilitare la construcțiile proprietatea lor, deoarece acest lucru implica un efort financiar pe care nu și-l permiteau.
În ce privește încadrarea în drept a situației de fapt, reclamanții au arătat că devin aplicabile prevederile art. 1378 din noul cod civil cu privire la ruina edificiului iar acțiunea de demolare realizată în cursul anului 2011 justifică antrenarea răspunderii civile delictuale prev. de art. 998-999 Cod civilă anterior combinat cu art. 1357 și următoarele din noul Cod civil, întrucât prin această demolare s-a accentuat starea de degradare a construcțiilor ce le au în proprietate.
Prin întâmpinarea depusă, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, deoarece reclamanții încearcă să ducă în eroare instanța cu privire la realitatea faptică. În acest sens a învederat că întâlnirea din data de 28 ianuarie 2011 a avut drept scop identificarea unor soluții avantajoase pentru ca reclamanții să-și demoleze clădirea care așa cum a tranșat și Inspectoratul de Stat în Construcții, prezenta un adevărat pericol public, fiind în mare parte auto-demolate. Că abia după aceia s-au efectuat lucrări de îndepărtare a materialului rezultat din auto-demolarea petrecută în perioada anilor 2007-2008.
În dovedirea celor susținute părțile au depus înscrisuri au solicitat proba testimonială cât și efectuarea unor expertize de specialitate.
Prin sentința civilă nr. 1080 din dat de 30.05.2014 ,Judecătoria D. a respins acțiunile formulate de reclamanți în contradictoriu cu pârâtul M. D. reprezentat prin Primar D. A., ca neîntemeiate și a obligat pârâții la plata cheltuielilor de judecată.
Din probele administrate în cauză, prima instanță a reținut că în anul 1992, reclamanții S. C. S. și S. D. au devenit proprietari în baza contractului de întreținere nr. 2543 din 11 mai 1992, proprietari a unui imobil ( cameră ), situat pe .. 79 din municipiul D., jud. B..
În același an și reclamantul Ț. I. a dobândit în proprietate un spațiu similar învecinat cu al primilor reclamanți în baza unui contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 370 din 17 ianuarie 1992.
În anul 2003 reclamantul D. M. A., a devenit proprietarul unui spațiu similar celorlalți reclamanți și învecinat cu al acestora în baza contractului de întreținere autentificat sub nr. 5728 din 7 octombrie 2003.
Aceste trei spații sunt în aceiași clădire situată la intersecția străzilor D. P. și G. E. și evidențiate ca fiind la nr. 79 pe . . .>
Pârâta, avea în proprietate anterior reclamanților o cameră la același nr. 79, dar . de pe ., aceasta era perpendiculară pe spațiile proprietatea reclamanților față de care avea un zid comun cât și acoperiș comun. Acest spațiu era urmat prin alipire de o altă clădire a pârâtei, respectiv cea de la nr. 81 de pe . din urmă spre deosebire de spațiile încorporate la nr. 79, avea parter și etaj și astfel că acoperișul construcției de la nr. 79 era prins de peretele etajului 1 de la clădirea de la nr. 81.
În continuarea clădirii de la nr. 81 de pe . avea în proprietate un șir de construcții.
A mai reținut prima instanță că toate clădirile în discuție au vechime de cel puțin 110 ani ( fila 51 ), fiind dotate cu beciuri și subsoluri, chiar suprapuse.
Referitor la aceste construcții a arătat prima instanță că este semnificativ a se reține nu numai evenimentele ce s-au derulat în timp dar și atitudinea părților în raport cu drepturile și obligațiile ce le reveneau în calitate de proprietari.
Prin adresa nr. 1242 din 8 aprilie 2005 a Inspectoratului de Stat în Construcții ( fila 46 ) s-a înaintat pârâtului procesul - verbal de inspecție nr. 1240/8 aprilie 2005 a Inspectoratului Județean în Construcții B. cu privire la accidentul petrecut la data de 8 aprilie 2005 la imobilul din .. 81 din municipiul D., accident petrecut după mai multe avarii identificate prin procese – verbale de inspecție în anii 2003-2004 care învederau că această construcție nu mai prezintă siguranță în exploatare și se impune a se lua măsuri de evacuare a chiriașilor cât și măsuri cu privire la construcțiile în cauză.
Imediat ,la data de 18 aprilie 2005 a urmat nota informativă nr. 2500/18 aprilie 2005 ( fila 48 ) care arăta că s-au construit locuințe sociale și astfel chiriașii din clădirile de pe . fi mutați.
Așa cum relevă și reclamanții, în anul 2007 Consiliul Județean Botroșani a adoptat Hotărârea nr. 40/26 aprilie, privind declararea de utilitate publică a unor construcții de pe . altele dar nu și cea a reclamanților.
Expertul G. C., a relevat că în anul 2007 Consiliul local al municipiului D. a hotărât reabilitarea construcțiilor de pe . nr. 79, 81,83, dar ulterior s-a renunțat deoarece s-a constatat că aceste lucrări vor costa mai mult decât se estimase și au hotărât demolarea.
În cursul lunii iunie 2007, pârâta așa cum a fost obligată prin adresa nr. 1242/ 8 aprilie 2005 a Inspectoratului de Stat în Construcții a sesizat această instituție cu privire la imobilul de la nr. 81 de pe . procesul - verbal de inspecție nr. 1990/13 iunie 2007( fila 45 ) I.S.C a atras că există pericolul unui nou accident la acest imobil și a sugerat a se desființa construcția.
Imediat, prin Hotărârea Consiliului local nr. 144/ 27 iunie 2007 s-a aprobat demolarea.
A uramt aceiași concluzie pentru imobilul de la nr. 103 prin procesul verbal de inspecție nr. 1182/ 2 aprilie 2008.
La data de 17 august 2009 ( fila 9 ), reclamanții au sesizat Inspectoratul de Stat în Construcții care a răspuns prin adresa nr. 3225/ 21 septembrie 2008 ( fila 8), că prin procesul verbal de inspecție nr. 3218/18 septembrie 2009 s-a constatat că imobilul de la nr. 81 de pe .-a auto-demolat aproape integral în perioada 2007-2008 dar au rămas doar pereții laterali și grinzile.
Prin Hotărârea Consiliului local nr. 165/6 august 2010 și Hotărârea Consiliului local nr.240 din 25 noiembrie 2010 s-a aprobat demolarea imobilelor de la nr. 79 și 36 și a urmat autorizația de desființare nr. 637 /29 decembrie 2010 a tuturor imobilelor de la nr. 81-121 de pe . alte străzi apropiate.
Pentru toate aceste demolări, pârâta a contractat în conformitate cu prevederile Legii nr. 50/1991, întocmirea documentației tehnice privind demolarea acelor construcții, o firmă specializată în acest sens.
Din această documentație ( fila 128-129 ), reiese că toate construcțiile au o vechime de peste 110 ani ,durata lor fiind cu mult depășită ( fila 132-133) .
Cum demolarea a fost aprobată pe rigorile legislative, pârâta a contractat activitatea în sine cu . SRL, în baza contractului nr. 265/7 ianuarie 2011.
Prin procesul verbal de inspecție nr. 515/20 martie 2012 a Inspectoratului de Stat în Construcții încheiat drept urmare a sesizării reclamanților, s-a constatat că la data controlului imobilele de la nr. 79 și nr. 81 de pe . complet demolate și totodată s-a atras atenția reclamanților că imobilele lor prezintă un stadiu de degradare avansat și ca atare constituie pericol public, întreaga construcție și că imediat trebuie să se ia măsuri de consolidare / demolare.
Reclamanții nu au dat curs acestei obligații deoarece la data efectuării expertizelor în construcții 2013-2014 de experții G. C. și M. D., imobilul de la nr. 79 era în stadiul surprins de inspectorii Inspectoratului de Stat în Construcții.
În cauză s-au efectuat două expertize în construcții și una financiar – contabilă.
Expertul G. C., expert în construcții a concluzionat că pârâta a început reabilitarea imobilelor de la nr. 81 de pe . cursul anului 2009 dar a abandonat apoi lucrările hotărând demolarea pe care a realizat-o în anul 2011, afectând astfel acoperișul de la camera nr. 79 ce era în proprietatea pârâtei și implicit și proprietatea reclamanților. Apoi, în ianuarie 2012 au demolat și partea ei din nr. 79 afectând din nou acoperișul restului de clădire ce aparținea reclamanților.
Expertul, M. D. a conchis din acte, că pârâta nu a efectuat lucrări de demolare în vecinătatea imobilului reclamanților în cursul anului 2009 ci în cursul anului 2011 la imobilul nr. 81. În realitate totuși ar fi demolat în 2009 înainte de obținerea autorizației de demolare, doar igienizarea s-a efectuat în primăvara anului 2011, iar aceasta afectat imobilul reclamanților, iar această afirmație vine de la faptul că imobilul nr. 81 face corp comun dintr-un șir de imobile și nu avea șarpantă distinctă. Mai conchide acest expert că pârâta trebuia să execute un timpan care să protejeze restul de la nr. 79 ( proprietatea reclamanților) iar pe de altă parte să nu demoleze zidul comun cu nr. 81.
Reclamanții invocă faptul că imobilul de la nr. 79 de pe . care sunt proprietari, pentru câte o cameră fiecare, a fost degradat ca efect al ruinei spațiilor proprietatea pârâtei, respectiv cele de la nr. 79 care are zid comun cu proprietatea lor și cel de la nr. 81 dar și din culpa pârâtei care a dispus îndepărtarea parțială a acoperișului comun, fapt care a generat degradarea accentuată a acoperișului rămas peste spațiile lor.
Se invocă astfel răspunderea cumulată a pârâtei pentru ruina edificiului cu răspunderea civilă delictuală.
D. temei de drept se indică prev. art. 1378 din noul cod civil ( ruina edificiului ) și prev. de art. 998- 999 din vechiul cod civil combinat cu art. 1357 din noul cod civil pentru răspunderea civilă delictuală.
Din situația de fapt reținută s-a constatat de către prima instanță că imobilele proprietatea pârâtei s-au demolat în cursul anului 2011, până la . noului cod civil. Potrivit art. 103 din Legea nr. 71/2011, obligațiile născute din faptele juridice extra contractuale sunt supuse dispozițiilor legii în vigoare la data producerii, ori după caz, a săvârșirii lor.
Ca atare a arătat că situația de fapt dedusă judecății este supusă reglementărilor din vechiul cod civil art. 1002, art. 998- 999 cod civil.
Reclamanții arată în acțiune cât și prin adresa făcută către Inspectoratul de Stat în Construcții B., la data de 17 august 2009, că imobilele proprietatea lor nu mai puteau fi folosite încă din anul 2009 iar acest fapt s-ar datora pârâtei care este răspunzătoare în acest sens pe două temeiuri: ruina edificiului și delictul civil realizat prin aceia că a demolat spațiul de la nr. 79 cât și cel de la nr. 81 iar prin aceasta a afectat zidul comun și acoperișul.
Un prim aspect ce se desprinde din aceste susțineri este cel legat de măsura în care ruina edificiului pârâtei a afectat construcția reclamanților și eventualele cauze de exonerare sau restrângerii răspunderii și măsura în care delictul civil al pârâtei a accentuat degradarea acelor construcții pe lângă ruina edificiului.
Reclamanții au susținut că cele două cauze pot fi cumulate și astfel nu prezintă relevanță dacă numai o cauză a produs vătămarea ( ruina edificiului ) sau ambele ( ruina edificiului și delictul civil ).
Prima instanță a constatat că trebuie analizată mai întâi prima cauză: ruina edificiului.
Din ansamblul probator rezultă că anterior anului 2005, pârâta a ridicat problema consolidării sau demolării construcțiilor din zonă dat fiind faptul că acestea fiind construite cu peste 110 ani în urmă, prezentau un risc major în exploatare și nu numai. În final s-a recurs la soluția demolării deoarece consolidarea era mult prea costisitoare.
Această situație de fapt a fost confirmată de reclamanți atât prin acțiune cât și prin demersurile scrise pe care le-au făcut începând cu anul 2009. În acest sens s-a remarcat că aceștia recunosc că nu au făcut nimic pentru consolidarea construcțiilor ce le au în proprietate, deoarece presupunea „ un efort financiar pe care nu ni-l puteam permite „.
Cum construcțiile reclamanților făceau parte din categoria celor susmenționate făcând corp comun cu imobilul în care avea și pârâta un spațiu în proprietate, respectiv imobilul de la nr. 79 rezultă de la sine că le revine și acestora răspunderea pentru ruina edificiului deoarece întreg imobilul se afla în proprietate comună iar despărțirea spațiilor interioare era dată de un zid comun. Apar astfel incidente prev. art. 1003 cod civil, deoarece acest zid determină drepturi și obligații solidare dat fiind că prin prisma răspunderii bazată pe prev. art. 1002 cod civil atât reclamanții cât și pârâta trebuiau să depună diligențele necesare pentru a împiedica ruina acelui imobil. Chintesența acestor drepturi și obligații derivă din existența unui zid comun. Pe o parte a zidului comun cele trei spații aparținând reclamanților erau perpendiculare cu spațiul ( zidul comun ) al pârâtei. Deci răspunderea le incumba părților în egală măsură.
Ruina imobilului de la nr. 79 ( comun părților ) s-a datorat vechimii construcției pe fondul lipsei de întreținere a proprietarilor ( reclamanți și pârâtă ) și accentuată de activitatea unor terțe persoane care au deprins din construcție tot ce era lemn ( uși, ferestre, grinzi etc. ).
Ca atare se constată că părțile sunt și proprietarii imobilului dar și victimele ruinei acestuia în egală măsură iar acțiunea reclamanților este neîntemeiată, deoarece invocă propria lor răspundere ( culpă ) drept temei în condițiile în care și pârâta în aceiași măsură putea promova aceeași acțiune.
Ruina edificiului a fost cauza degradării imobilului de la nr. 79 deoarece pârâta a intervenit ulterior anului 2009 doar pentru a ridica materialele rezultate din autodemolare.
Sub acest aspect chiar reclamanții au relevat prin acțiune că spațiile pe care le au în proprietate au putut fi folosite până la sfârșitul anului 2008.
În ce privește acoperișul comun, prima instanță a reținut că acesta nu intră în regimul juridic dat zidului comun și ca atare pârâta nu avea obligația realizării acelui timpan la care se referă experții, care arată că realizarea acestuia ar fi împiedicat degradarea restului de imobil ce intră în proprietatea reclamanților. Pentru această parte de imobil rămasă în picioare cu tot cu zidul comun, reclamanții erau îndrituiți să- și realizeze ei însăși acel timpan.
Împotriva sentinței civile nr. 1080 din 30 mai 2014 au formulat apel reclamanții S. C. S.,. S. D., D. A. M. și Ț. I. .
Au arătat că sentința se întemeiată pe o apreciere eronată a probelor administrate, fiind dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.
În fapt, au arătat apelanții că instanța a reținut că anterior anului 2005 pârâta ar fi ridicat problema consolidării sau demolării construcțiilor din zonă, deoarece acestea erau construite cu peste 110 ani în urmă, prezentau risc major de exploatare. Că, în final s-a recurs la soluția demolării, deoarece consolidarea era mult prea costisitoare, subliniind că reclamanții au confirmat această situație atât prin acțiuni cât și prin demersurile scrise pe care le-au făcut după anul 2009, aceștia recunoscând că nu au făcut nimic pentru consolidarea construcțiilor pe care le au în proprietate, deoarece acest lucru ar fi presupus un efort financiar pe care nu și-l puteau permite.
Au arătat apelanții că prima instanță a motivat pornind de la faptul că proprietatea construcție a reclamanților făcea corp comun cu imobilul în care avea și pârâta construcție în proprietate, respectiv imobilul nr. 79 rezultând că lor le revenea răspunderea pentru ruina edificiului întrucât întreg imobilul se afla în proprietatea comună, iar despărțirea interioară era dată de un zid comun, fiind incidente dispozițiile art. 1003 Cod civil.
Prin prisma dispozițiilor art. 1002 C.Civ . atât reclamanții cât și pârâtul trebuia să depună diligențele necesare pentru a împiedica ruina acestui imobil, precizând că ruina de la nr. 79 s-a datorat vechimii construcției pe fondul lipsei de întreținere a proprietarilor (reclamanți și pârâtă) și accentuată de activitatea unor terțe persoane care au desprins din construcție tot ce era din lemn.
În privința acoperișului comun, prima instanță a constatat că nu intră în regim juridic comun, așa încât pârâta nu avea obligația realizării timpanului la care fac referire experții.
Au arătat apelanții că, în realitate construcțiile proprietatea lor au fost amenajate ca spații comerciale și au fost folosite cu această destinație până în anul 2009. Lucrările de demolare realizate la construcția proprietatea pârâtului, ce făcea corp comun cu proprietatea reclamanților, au generat degradarea accentuată a acoperișului clădirilor și a zidului comun dintre cele două construcții, astfel că nu au mai avut posibilitatea să folosească respectivele clădiri conform destinației comerciale.
Zona în care este situată construcția a fost avută în vedere de autoritățile publice locale pentru realizarea proiectului Centrului cultural G. E. (mai multe imobile din vecinătate fiind expropriate în condițiile prev. de Legea 33/1994 sens în care Consiliul Județean B. a adoptat Hotărârea 40/ 26 aprilie 2007, devenită obligatorie conform art. 49 din Legea 215/2001.
Soluția exproprierii s-a impus din cauza stării tehnice a clădirilor care datorită vechimii acestora, constituie un adevărat pericol pentru populație, precum și în vederea finalizării obiectivului de investiție menționat Centrul Cultural „G. E.”.
În acest context au arătat apelanții că la data de 28 ianuarie 2001 la sediul Primăriei mun. D. a fost organizată o întâlnire la care au participat reprezentați ai acestei autorități publice și proprietarii imobilului din care face parte și construcția lor pentru a se clarifica starea tehnică a clădirilor și pentru a se identifica soluții reciproc avantajoase în scopul acordării de despăgubiri proprietarilor.
Această întâlnire a fost determinată, între altele, de adresa din 17.08.2009, prin care apelanții au semnal că structura de rezistență și acoperișul construcțiilor lor au fost afectate prin lucrările de demolare a construcției alăturate, efectuate de către Primăria mun. D., lucrări despre care nu au fost înștiințați și care nu respectau normele juridice în vigoare.
Cu toate că principala cauză a degradării în zonă o constituie încălcarea de către Primăria mun. D. a propriilor obligații izvorâte din Legea 50/1991 și celelalte acte normative conexe, prin Notificarea nr. 839/17.01.2012, Primăria mun. D., a comunicat obligațiile ce le revin pentru executarea lucrărilor de intervenție la construcția susmenționată, aflată în plin proces de degradare, termenele de execuție, precum și sancțiunile prevăzute de lege pentru neîndeplinirea acestor obligații.
Ca urmare a cererii lor formulată la Primăria Municipiului D. sub nr. 1286/ 25.01.2012, a comunicat că imobilul din . a figurat în proprietatea municipiului D. în perioada 1953 – 2011, și faptul că demolarea construcției de la adresa D. P. nr. 81 s-a realizat de către . SRL D. în baza contractului de prestări servicii nr. 265 din 7 ianuarie 2011, adjudecat conform OUG nr. 34/2006.
Au susținut apelanții că reprezentații pârâtei nu i-au informat în nici un mod cu privire la aceste măsuri cu toate că la 28 ianuarie 2011 au participat la întâlnirea organizată de reprezentații Primăriei mun. D. care a avut ca obiectiv clarificarea situației generată de proiectul de urbanism, ce implica demolarea construcțiilor din zonă.
Până la data adjudecării lucrării de demolare a construcției din D., ., la această construcție nu fuseseră executată lucrări de întreținere, reparații, și consolidare, încă de dinainte de anul 2009 astfel, că această construcție s-a degradat treptat prezentându-se ca o veritabilă ruină, cu toate că era locuită probabil ilegal de către persoane de etnie rromă, afectând grav atât părțile din construcțiilor lor, respectiv pod, zid comun și fundație, cât și normala desfășurare a activității comerciale, generând întreruperea acestei activități (în aceeași perioadă, clădirile din jurul construcției lor ajunseseră în aceeași stare de ruină, unele dintre ele fiind supuse procedurii de expropriere în baza Legii nr. 33/1994).
Prin neluarea măsurilor privind conservarea construcțiilor proprii, cât și a altor proprietari ai clădirilor din vecinătatea imobilului lor, s-a ajuns la degradarea accentuată a construcțiilor lor, fiind imposibilă exploatarea conform destinației specifice zonei comerciale.
În aceste condiții, deși au realizat constant lucrări de întreținere, repararea construcțiilor ca urmare a demolărilor ilegale ale primăriei a făcut necesar un efort financiar suplimentar pentru reparare.
Au susținut că Noul Cod civil (art. 1378) preia reglementarea din Vechiul Cod civil art. (1002) în materia răspunderii civile delictuale pentru ruina edificiului iar în raport de situația de fapt descrisă poate fi antrenată răspunderea pârâtului.
Au redat condițiile formei de răspundere respectiv: - fapta ilicită, prejudiciul material, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.
De asemenea, au arătat că acțiunea de demolare din cursul anului 2011, justifică antrenarea împotriva pârâtului a răspunderii pentru fapta proprie în raport cu dispozițiile art. 998 – 999 Cod civil, respectiv 1357 Noul Cod civil, deoarece prin această demolare s-a accentuat starea de degradare a construcțiilor lor, nefiind luate măsuri de consolidare a zidului comun sau mai ales a podului comun (D. Pomepiu nr. 81).
Pârâtul avea obligația izvorâtă din contractul de achiziție publică de a verifica dacă societatea comercială cocontractantă a respectat normele juridice specifice operațiunii de demolare și dacă a luat măsuri de prevenire a degradării construcției învecinate. Documentația tehnică depusă nu conține acordul vecinilor, potrivit art. 2.5.6 din anexa I la Legea 50 precum și măsurile impuse prin certificatul de urbanism. Demolarea de la nr. 79 făcută fără autorizație, fără anunțarea vecinilor de către persoane incompetentă, utilizând mijloace neadecvate putea genera accidente prin surparea necontrolată a unor pereți.
Au susținut apelanții că sunt îndeplinite toate cerințele formei specifice de răspundere civilă delictuală și au invocat prev. art. 1380 Noul Cod civil.
Au susținut că prejudiciul a fost determinat provizoriu ca întindere luându-se drept criteriu echivalentul lipsei de folosință a clădirii, deoarece în ultimii trei ani nu au avut posibilitatea să desfășoare activitate comercială, activitatea desfășurându-se până în anul 2009 în care s-au făcut lucrări neautorizate la clădirea din D. P. nr. 81 (adresa nr. 3225/21.09.2009 fila 8 ), clădirea fiind închiriată unor comercianți care au plătit chiria corespunzătoare.
Prejudiciul, au susținut apelanții, cuprinde și cheltuielile aferente lucrărilor de construcții necesare pentru repararea construcției; impozitul și celelalte taxe plătite pentru perioada de 3 ani anterioară introducerii acțiunii.
În continuare apelanții au redat dispozițiile art. 1002 Cod civil și au arătat că producerea unui prejudiciu ca urmare a demolării totale sau parțial a construcției, constituie dovada certă a neîndeplinirii obligațiilor contractuale ale proprietarului privind edificarea construcției, cu nerespectarea standardelor de securitate sau a neglijenței manifestate de acesta în repararea și întreținerea imobilului.
Au susținut că prima instanță a apreciat eronat probele administrate reținând că au recunoscut că nu au făcut nimic pentru a consolida lucrările, deoarece ar fi presupus un efort financiar.
În motivarea cererii au arătat că nu s-au luat măsuri de către reprezentanții pârâtei pentru conservarea construcțiilor proprii, cât și a altor proprietari ai clădirilor din vecinătatea imobilului, situație ce a generat degradarea accentuată a construcției făcând imposibilă exploatarea ei conform destinației specifice și în aceste condiții deși au efectuat constant lucrări de întreținere, reabilitarea construcțiilor lor ar fi implicat un efort financiar pe care nu și-l puteau permite. Au arătat că, necesitatea consolidării a apărut ca o consecință directă și imediată a demolării neautorizată a încăperilor primăriei din .. 79.
Au făcut trimitere la concluziile experților G. C., M. D. arătând că aceștia au învederat că pârâta nu a respectat legislația în vigoare a lucrărilor de demolare, neasigurând acoperișul construcției învecinate prin execuția unui timpan lateral pentru conservare.
Prevederea tehnică de efectuarea a unui timpan era și în cuprinsul certificatului de urbanism nr. 505 din 19 noiembrie 2010, detaliile tehnice nefiind respectate.
Prima instanță, fără argumente de fapt sau de drept, nu a dat eficiență concluziilor experților motivând doar că acoperișul comun nu intră în regimul juridic dat zidului comun și de aceea nu exista obligația pârâtei de a realiza un timpan la care se referă experții. Au susținut că în cauză a mai efectuată o expertiză de către expert I. M. D. prin care s-a determinat beneficiul nerealizat datorită imposibilității nefolosirii clădirii din mun. D.,. .. 79 în perioada de 3 ani înaintea sesizării instanței și până în prezent., însă motivarea hotărârii apelate nu a făcut nici o analizată la acest capăt de cerere.
La 18 aprilie 2014 au revenit la adresa anterioară prin care au solicitat despăgubiri totale de 231. 493 lei și au precizări prin care au determinat valoarea corectă a despăgubirilor ce le revin ca efect al degradării celor 3 imobile din culpa pârâtului.
Raportul de expertiză întocmită de expert I. M. D. conține o eroare evidentă, în sensul că reclamanților S. C. S. și S. D. li s-a stabilit ca valoare a despăgubirilor pentru nefolosirea spațiului comercial suma de 62.383 lei, având în vedere că suprafața acestui spațiu este aproape egală cu cea a reclamantului D. A. M., valoarea corectă a despăgubirilor fiind de 31.191 lei.
Astfel că, valoarea totală pentru nefolosirea celor 3 spații comerciale în perioada 19.03.2000 – 31.12.2013 este de 124.766 lei.
Deoarece expertul G. C. a determinat o valoare globală a cheltuielilor de reabilitare a celor trei imobile fără diferențieri între reclamanți, pentru a nu întârzia finalizarea judecății au declarat solidaritatea pasivă și au solicitat ca pârâtul să le plătească suma totală de 200.302,58 lei (124.766 lei – valoarea despăgubirilor pentru nefolosirea spațiului comercial la care se adaugă suma de 75.536,58 lei cheltuieli de reabilitate a celor 3 imobile) cu titlu de despăgubiri delictuale, cu fundamentarea de fapt și în drept dezvoltată în cererea de chemare în judecată.
În drept, au invocat disp. art. 292 Cod procedură civilă, art. 466 și urmă. NCPC, art. 274 Cod procedură civil. Art. 453 Noul Cod de procedură civilă.
Au solicitat admiterea apelului obligarea pârâtului la plata despăgubirilor civile delictuale și la plata cheltuielilor de judecată.
Prin precizările depuse la 14 octombrie 2014, apelanții au detaliat motivele de apel.
Prin întâmpinare ,intimatul a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiată și menținerea sentinței 1080 din 30 mai 2014, ca temeinică și legală.
A arătat că cererea de apel se impune a fi respinsă deoarece nu este dovedită legătura de cauzalitate dintre lucrările de igienizare executate la imobilul situat în .. 79 A proprietatea Municipiului D. și starea de degradare a clădirilor proprietatea reclamanților.
A făcut trimitere la starea tehnică precară a imobilelor proprietatea reclamanților care este stare imputabilă acestora, deoarece nu au executat nicio lucrare de întreținere sau consolidare cel puțin din anul 2009 și până în prezent.
Din declarația martorului H. rezultă fără echivoc faptul că reclamanții nu s-au comportat ca niște buni proprietari, dovadă fiind starea tehnică a imobilului vecin, în care martorul desfășoară activitate comercială în cele mai bune condiții.
Neutilizarea bunului de către reclamanți s-a datorat lipsei de interes a acestora, imobilul fiind părăsit, nepăzit și așa cum s-a dovedit din întregul probatoriu administrat, neefectuării lucrărilor de renovare sau consolidare .Din acest motiv este de notorietate faptul că acel imobil a devenit un pericol public, Primăria D. fiind nevoită să instaleze un gard de protecție pentru a evita eventuale accidente.
De la data pronunțării sentinței apelate și până în prezent, fațada imobilul proprietatea apelanților, aflată pe .-a auto-demolat.
Nu există legătură de cauzalitate între demolarea imobilului de la nr. 81, cu degradarea clădirilor reclamanților deoarece între imobile exista și cel de la nr. 79 A. Chiar dacă s-ar admite că lucrările de igienizare și îndepărtare a molozului rezultat din autodemolarea imobilului de la nr. 79 A, ar fi afectat partea de acoperiș a clădirii proprietatea reclamanților (ceea nu este adevărat) trebuie avut în vedere că zidul comun nu a fost deteriorat în nici un fel, starea actuală a clădirii datorându-se furtului de materiale de construcții (cărămidă și cherestea)
Reclamanții aveau obligația să ia măsuri pentru paza și protecția bunului lor, dar au preferat să accepte ca acesta să devină o ruină pentru ca apoi să acționeze în judecată intimatul în încercarea de a obține foloase necuvenite.
În încercarea reclamanților de a duce în eroare instanța de judecată, aceștia au arătat că la data de 17.08.2009 s-au executat lucrări de demolare care au afectat structura de rezistență și acoperișul proprietatea lor, dar și din fotografiile depuse la dosar rezultă că în luna ianuarie 2011 imobilul de la nr. 70 A era în ființă.
Din documentele întocmite de Inspectoratul de stat în Construcții nu reiese în nici un fel vreo culpă a Primăriei cu privire la imobilul proprietatea reclamanților. Astfel ,prin procesul verbal nr. 515 din 20 martie 2012 întocmit la sesizarea reclamanților se arată că:
- imobilul proprietatea Primăriei situat la nr. 79 s-a autodemolat fără vreo intervenție din partea Primăriei;
- imobilul situat pe .. 81 a fost demolat de Primărie în conformitate cu autorizația de demolare nr. 627 din 29 decembrie 2010 având la bază documentația DATC elaborată de M. Anișoara respectându-se astfel prev. art. 1 din Legea 50/1991;
- imobilele situate pe .. 79 și 81 erau complet demolate la data controlului deci nu există vreo posibilitate reală de a se mai constata dacă lucrările de demolare au fost de natură a afecta imobilul reclamanților. Cu atât mai mult, autorizația de demolare se referă la imobilul de la nr. 81 și nu cel de la nr. 79, care avea zid comun cu proprietatea reclamanților;
- cu privire la defecțiunile existente la imobilul reclamanților, ISC B. arată că nu se poate stabili legătura de cauzalitate între aceste degradări și demolările efectuate de Primăria D..
După efectuarea controlului prin măsurile impuse de ISCA B. prin același proces – verbal,reiese că tocmai reclamanții sunt cei care au obligația de a lua măsuri cu privire la imobilul situat la nr. 79 în sensul menținerii sau desființării imobilului în cauză iar pentru a preveni pierderea de vieți omenești, din cauza unor posibile accidente, reclamanții au obligația împrejmuirii acestui imobil.
A susținut intimatul că apelul se bazează pe susțineri false, precum că imobilele proprietatea apelanților au făcut obiectul unui act administrativ de expropriere, deși acest lucru nu s-a întâmplat niciodată.
Apelanții critică expertiza contabilă, pe care au solicitat-o, dar se poate observa din conținutul acestui document că nu au oferit expertului documentele necesare întocmirii expertizei. Este evident că acest lucru nici nu putea fi făcut, deoarece în acele imobile nu se puteau desfășura activități economice din cauza stării avansate de degradare, instalată cu mult timp înaintea anului 2009. Această stare de degradare este imputabilă apelanților care nu au efectuat lucrări de întreținere a imobilului.
Au solicitat să se aibă în vedere că toate imobilele din zonă au o vechime mai mare de 80 de ani, iar neexecutarea unor lucrări de consolidare conduce indirect la degradarea acestora.
În ceea ce privește pretențiile financiare ale reclamanților cu titlu de venituri nerealizate, acestea nu au susținere reală și sunt combătute și de expertiza contabilă administrată în cauză,expertul, arătând că reclamanții nu au fost în măsură să prezinte documente cu care să dovedească desfășurarea de activități comerciale în imobilul proprietatea lor.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri .
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține că cererea de apel este nefondată urmând a fi respinsă pentru motivele ce succed.
În analiza cererii de apel instanța de judecată va porni de la analizarea situației de fapt și va reține că imobilele proprietatea reclamanților se află în .. 79 iar ale pârâtului M. D. parțial .. 79 și în D. P. nr. 81.Clădirile cu numerele menționate au fost alăturate.
În prezent construcția din D. P. nr. 81 a fost demolată, pârâtul susținând că demolarea imobilului s-a realizat în baza autorizației de demolare nr. 627 din 29.12.2010 (fila 42 dosar).
Este de remarcat că, încă din data de 18 aprilie 2005 numitul A. L. inspector în cadrul Direcției de Servicii Publice D. aducea la cunoștință Consiliului Local a Municipiului D., că pe parcursul desfășurării activității în cadrul Biroului Locativ Imobiliar a adus la cunoștință despre situația imobilelor din zona centrală a Municipiului D. în sensul că aceste imobile nu prezintă siguranță în exploatare motiv care a dus la rezilierea contractului de închiriere a locatarilor din respectivele imobile.
S-a arătat în acest referat că,chiar dacă au fost reziliate contractele de închiriere, foștii chiriași continuă să locuiască în aceste imobile pe propria răspundere, asumându-și în mare măsură responsabilitățile cu privire la pericolul producerii unor accidente ce ar cauza pierderi materiale și chiar de vieți omenești.
Ca urmare a demersurilor făcute autoritățile locale au reușit începând cu 20 octombrie 2004, derularea unor investiții - locuințe sociale de necesitate -în care urmează să fie mutate aproximat 238 persoane. A arătat domnul A. L. că, deși investiția este în derulare și se fac eforturi pentru terminarea sa, imobile din zona centrală au început să se auto-demoleze parțial punând deja pe unii dintre foștii chiriași în situația de a rămâne pe drumuri. Mai exact a făcut mențiunea expresă că în 8 aprilie 2005, s-a produs auto-demolarea parțială a unui planșeu la imobil din D. P. nr. 81, rămânând fără locuință aproximativ 11 persoane. S-a arătat că în urma acestui eveniment s-au făcut verificări de către reprezentantul Inspectoratului Județean în Construcții B. stabilindu-se o . măsuri urgente ce trebuie luate pentru a se împiedica producerea unor accidente (f. 48 dosar). În data de 8 aprilie 2005, (fila 46 dosar) Inspectoratul de Stat în Construcții înainta adresă Primăriei municipiului D., spre analiză și ducere la îndeplinire a procesului – verbal de inspecție 1240 din 8 aprilie 2005, referitor la accidentul tehnic petrecut la 8 aprilie 2005, accident implicând continuarea avariilor locale la clădirea veche și puternic degradată din .. 81, mun. D..
S-a arătat că ,deoarece această clădire ca și altele la care I.J.C B. a identificat avarii prin actele de inspecție întocmite în anii 2003 și 2004 nu mai prezintă siguranță în exploatare și chiar pun în pericol persoanele care le utilizează cu statut legal sau nelegal este necesar să se dispună de către organele publice, să se verifice legalitatea utilizării lor de către diverse persoane.
Prin procesul verbal a arătat că a dispus evacuarea chiriașilor și luarea de măsuri în vedere stabilirii legalității utilizării acestor imobile.
Prin procesul verbal de inspecție emis de Inspectoratul de Stat în Construcții la 13 iunie 2007, se constata că pereții imobilului din D. P. nr. 81 realizați din zidărie, planșeele și acoperișul din lemn și învelitoarea sunt deteriorate prezentând deficiențe, (fisuri, crăpări, prăbușiri și dislocări materiale) cu caracteristici fizico – mecanici reduse care evidențiază afectarea cerințelor precizate de art. 5 din Legea 10/1995 respectiv rezistență și stabilitate, siguranță în exploatare, siguranță de foc, igienă,sănătatea oamenilor refacerea și protecția mediului ,existând riscul producerii unui accident tehnic. S-a arătat că deoarece există riscul unui accident tehnic (colapsul parțial sau total al imobilului) în vederea prevenirii unui astfel de imobil se impune împrejmuirea zonei, semnalizarea cu plăcuțe de avertizare și începerea executării lucrărilor de interveniții de urgență în vederea sprijinirii construcției.
În cazul în care proprietarul optează pentru desființarea construcției ,s-a arătat că lucrările se vor efectua numai pe bază de proiect de desființare și autorizație de desființare de către o societate comercială specializată (fila 45 dosar).
În baza acestui proces – verbal pârâtul a început întocmirea documentației în vederea desființării construcției imobil nr. 81.
La 8 august 2010, Consiliul Local al municipiului D. prin Hotărârea nr. 165 a stabilit a aprobat să se întocmească documentația pentru demolarea imobilelor situate în zona centrală a mun. D., zona demolabilă, .. 79 la 121 (f. 44 dosar) iar prin Hotărârea nr. 240 din 25 noiembrie 2010 s-a aprobat proiectul pentru demolarea imobilelor situate în zona centrală a mun. D. .. 79 – 121 în baza referatului se specialitate nr._ din 18 noiembrie 2010 întocmit de referentul din cadrul Compartimentului locativ imobiliar, motivat de măsurile dispuse de Inspectoratul de stat în Construcții( fila 37 ds.)
Prin procesul – verbal de inspecție din 23 septembrie 2011 (fila 12 dosar) Primăria mun. D. reținea că ansamblul de imobile situate în zona centrală a mun. D. din .. 79 proprietatea D. M., Ț. I. și S. C. se află într-o stare avansată de degradare chiar în pericol de prăbușire care generează pericol urban în ceea ce privește siguranța construcțiilor și a mediului înconjurător, aspect urban deplorabil și un pericol imediat de creare a unui posibil focar de infecție datorită folosirii acestora de către diverse persoane ca și WC-uri publice.
S-a solicitat proprietarilor construcțiilor să se ia măsuri imediate de delimitate, perimetrală a proprietăților și a sistemelor de închideri, îndepărtarea elementelor de construcție care pun în pericol cetățenii ce tranzitează zona și igienizarea proprietăților.
Prin documentul înregistrat sub nr. 705 din 25 septembrie 2009 (fila 8 dosar)Inspectoratul de stat în Construcții s-a adresat reclamanților M. D., Stroica C. și Ț. I. arătând că s-a efectuat un control la imobilul din .. 81 și s-a întocmit procesul – verbal de inspecție din 18 septembrie 2009 prin care s-a constatat că imobilul situat pe .. 81 s-a autodemolat integral în perioada 2007 – 2008, în urma autodemolării parțiale a clădirii au rămas pereții laterali, (parțial comuni cu imobilele învecinate dreapta - stângă) și grinzile planșeului din lemn peste parter. Că, în aceeași perioadă proprietarul Primăria mun. D. a îndepărtat de la adresa menționată doar volumul de material rezultat din autodemolare .Se mai arătat la punctul 3 din acest document, că părțile de clădire rămase își pot pierde stabilitatea și există riscul producerii de accidente. Motivat de aspectele constatate, s-a dispus proprietarului măsuri de asigurare a părților rămase din imobil. Deoarece clădirea este foarte grav avariată, dacă proprietarul optează, respectând procedurile legale, pentru desființarea clădirii, la efectuarea lucrărilor se vor respecta prevederile Legii 50/1991.
S-a arătat că la efectuarea lucrărilor de postutilizare se vor lua măsurile necesare pentru a nu fi afectate clădirile învecinate, sprijiniri și măsuri de protecție. Aceste lucrări urmau să se efectueze pe baza expertizei tehnice elaborată de un expert tehnic atestat și a documentației de execuție întocmită de un proiectant de specialitate,expertul tehnic având obligația de a prevedea soluții tehnice care să nu afecteze clădirile învecinate.
Relevant în situația imobilelor de la nr. 79- comun al părților și de la nr. 81 fostă proprietate a pârâtului este declarația martorului H. M. (fila 200 dosar fond). Acesta a arătat că datorită situației determinată de vechimea clădirii, în spațiul dintre el și Primărie au început să se prăbușească elemente de construcții și astfel Primăria a demolat primul compartiment, după construcția sa rămânând spre intersecția D. P. nr. cu G. E. compartimentul proprietatea reclamanților și încă unul al primăriei.
A arătat că în urma intervenției primăriei a rămas zidul comun în picioare și acoperișul în stadiul în care erau acestea înainte de intervenție.
A arătat acest martor că acoperișul se prăbușise deoarece a putrezit scheletul de susținere.
În ce privește activitatea comercială a reclamanților a arătat că nu reține data când a încetat, dar a încetat cu mulți ani în urmă.
Același martor a subliniat că niciodată reclamanții nu au intervenit să consolideze cu ceva clădirea în care aveau spații în proprietate, nici înainte de intervenția primăriei iar nici după.
A susținut că dacă el nu ar fi făcut reparațiile la magazinul său din D. P. nr. 83 aceste clădiri se demolau.
Martorul A. A. (fila 199 dosar), a arătat că la momentul efectuării intervenției, jumătate din clădirea care aparținea reclamanților nu mai avea acoperiș, deoarece întregul corp de clădire fusese până la acea dată devastată de către populația orașului care a lucrat diferite elemente, respectiv lemne. A susținut acest martor că la intervenția nu a făcut nimic altceva, decât a luat molozul și gunoiul care se aducea deoarece efectiv se făcuse un WC public acolo și fiind în centrul orașului era un focar de infecție. Intervenția s-a făcut și pentru faptul că respectiva clădire se putea prăbuși cu posibilitatea de a face victime și a constat în închiderea perimetrului și ridicarea dărâmăturilor din zidurile spațiului.A susținut martorul că intervenția a fost făcută cu o cupă, care nu avea brațe, astfel încât nu ar fi putut să muște din acoperiși.
Față de aceste elemente determinante în stabilirea situației de fapt instanța de apel va constata că în mod corect prima instanță de judecată a reținut că nu există un fapt delictual ce ar putea fi pus în sarcina pârâtului și nici o culpă a acestuia pentru ruina edificiului, câtă vreme partea sa din imobilul de la nr. 79 reprezenta proprietate comună cu cea a reclamanților care aveau aceleași obligații de întreținere a imobilului, obligații pe care nu au înțeles se ducă la îndeplinire.
Va reține instanța de apel că autodemolarea imobilului de la nr. 81 s-a realizat încă din anul 2005, așa cum rezultă din documentele întocmite pentru perioada menționată iar afectarea acoperișului comun a intervenit anterior intervenției pârâtei în anul 2011, intervenție care a presupus igienizarea perimetrului respectiv, fără a fi afectat în mod direct construcția proprietatea reclamanților.
Prin urmare, va respinge ca întemeiat motivul de apel potrivit căruia instanța de fond ar fi interpretat în mod eronat probele și că nu ar fi luat în considerare concluziile expertului.
Reține instanța de apel că în cauză concluziile experților nu au avut în vedere elementele menționate astfel cum rezultă din dosar, astfel încât va înlătura concluziile potrivit cărora degradarea acoperișului la partea de construcție a reclamanților s-ar fi datorat intervenției pârâților,câtă vreme din elementele menționate rezultă fără echivoc autodemolarea încă de la nivelul anului 2005 la construcția din D. P. nr. 81.
Reținând această situație de fapt apare lipsit de interes a se analiza care a fost beneficiul de care au lipsiți reclamanți prin imposibilitatea de a folosi spațiul, ca și spațiu comercial .Este însă de reținut că și aceste susțineri ale reclamanților apar ca neîntemeiate câtă vreme din niciuna din probele administrate nu rezultă că spațiile respective ar fi fost folosite ca spații comerciale, iar imposibilitatea folosirii ar fi intervenit la un anume moment, concret determinat de intervenția pârâtului sau al unei degradări determinate în mod direct de partea din imobil ce aparținea pârâtului.
Pe cale de consecință, va respinge cererea de apel formulată împotriva sentinței civile nr. 1080 din 30 mai 2014 al Judecătoriei D., ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanții apelanți S. C. S., S. D., domiciliați în D., . nr. 8, ., județul B., Debelii A. M. din D., ., ., . și Ț. I., din B., Calea Națională nr. 72, .. B, . cu intimatul M. D. – prin primar, județul B. împotriva sentinței civile nr. 1080 din 30.05.2014 a Judecătoriei D., pe care o păstrează.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 27.10.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
L. L. P. I. U. D.
Red. PI ./20.02.2015
Jud. Murarașu I.
Dact-. D.U.
Ex. 5/24.02.2015
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 271/2014. Tribunalul... | Pretenţii. Decizia nr. 583/2014. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
