Contestaţie la executare. Decizia nr. 271/2014. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 271/2014 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 03-04-2014 în dosarul nr. 6351/193/2013
Dosar nr._ contestație la executare
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din data de 3 aprilie 2014
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: I. H.
JUDECĂTOR: N. T.
JUDECĂTOR: D. A.
Grefier B. C.
Decizia civilă nr. 271 R
Pe rol se află judecarea cererii de recurs formulată de contestatorul recurent I. P., în contradictoriu cu intimații I. D., I. A., I. N., I. C., I. M., împotriva sentinței civile nr. 7201 din 14 iunie 2013, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei B., având ca obiect contestație
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatorul I. P., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile și obiectul pricinii, precum și modul de îndeplinire a procedurii de citare după care ;
Contestatorul recurent depune la dosar taxă judiciară de timbru în sumă de 48,50 lei și cerere de acordare a ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plata a jumătate din taxa judiciară de timbru.
Nemaifiind alte cereri de formulat, sau probe de administrat, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra fondului recursului.
Contestatorul recurent I. P. solicită anularea actelor de executare silită.
TRIBUNALUL :
Asupra recursului civil de față ;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 27.03.2013, sub nr._ contestatorul I. P., în contradictoriu cu intimații I. D., I. A., I. N., I. C. și I. M., a contestat, procedura de executare silită demarată în dosarul nr. 1/2013 al B. „T. I.”.
În motivare, petentul a arătat că ieșirea din indiviziune s-a realizat în anul 2008, că fratele său I. I. a arendat teren și a vândut partea de terenul său iar în anul 2009 fratele său a decedat.
În dovedire, s-au anexat înscrisuri.
Intimatul I. C. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca nefondată, cu argumentul că aspectele invocate de petent țin de judecata fondului, precum și aplicarea unei amenzi judiciare contestatorului, pentru rea-credință și tergiversare.
Prin întâmpinare, intimata I. A. a solicitat respingerea ca inadmisibilă a contestației, învederând că titlul executoriu este reprezentat de o sentință irevocabilă de partaj, că actele de urmărire au fost îndeplinite în mod legal și că aspectele invocate de petent au făcut obiectul cercetării în căile de atac, neputând fi reluate în prezentul cadru.
În temeiul art. 719 pct. 3 NCPC, intimata a solicitat aplicarea unei amenzi judiciare petentului, cu argumentul că acesta a exercitat acțiunea cu rea-credință.
La termenul din data de 14.06.2013, petentul și-a completat acțiunea, învederând că aceasta are drept obiect următoarele: desființarea procedurii de executare silită demarate în dosarul nr. 1/2013 al B. T., realizarea, în cadrul contestației, a unei noi împărțeli a terenului din dosarul_, obligarea pârâtei I. D. la plata sumei de 2000 lei reprezentând daune morale, a impozitului aferent perioadei 2006-2009, în valoare de 161 lei, și a sumei de 3700 lei reprezentând contravaloarea suprafeței de 37 ari pe care această parte ar fi primit-o în plus.
La solicitarea instanței, B. T. I. a înaintat dosarul de executare nr. 1/2013.
Prin sentința civilă nr. 7201 din 14.06.2013 Judecătoria B. a respins contestația la executare formulată de contestatorul I. P., în contradictoriu cu intimații I. D., I. A., I. N., I. C., și I. M., domiciliat în G., .. 6, ., ., a admis excepția prescrierii dreptului material la acțiune pentru cererea având ca obiect pretenții – plată impozit teren și a respins, ca prescris, acest capăt de cerere, a respins celelalte pretenții ale reclamantului, ca neîntemeiate (daune morale, despăgubiri materiale, cheltuieli de judecată), precum și cererea intimaților I. C. și I. A., de aplicare a unei amenzi judiciare petentului.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 5726/21.09.2010, Judecătoria B. a admis acțiunea reclamantului I. P., a dispus ieșirea din indiviziune a moștenitorilor autoarei I. M. și a atribuit intimaților din prezenta cauză, în calitate de succesori ai numitului I. I., fratele reclamantului, următoarele suprafețe: 0,88 mp din sola 137 pc 1240/9 și 0,02 mp din sola 137 pc 1233/168, 0,0808 mp din sola 89 pc 862/23, 0,2047 mp din pc A304/1, 0,0270 mp din pc F304/1 și 0,0083 mp din pc P304, 3334 mp din pc 743/6 (fila 25 verso). Prin Încheierea din data de 02.12.2010, judecătoria a îndreptat/a lămurit dispozitivul sentinței menționate, astfel că intimaților le-au revenit, în realitate, următoarele suprafețe: 0,88 ha din sola 137 pc 1240/9 și 0,02 ha din sola 137 pc 1233/168, 0,0808 mp din sola 89 pc 862/23, 0,0416 ha din pc A304/1, 0,0270 ha din pc F304/1, 3334 mp din pc 743/6 (fila 22 verso).
Se arată că hotărârea primei instanțe a devenit irevocabilă prin respingerea recursului, fiind învestită cu formulă executorie în data de 08.08.2012. Ulterior, s-a deschis dosarul de executare nr. 1/2013 din 14.01.2013 al B. T. I., la cererea creditorilor I. D., I. A., I. N., I. C. și I. M., în cadrul acestui dosar, executorul a emis somația din data de 25.03.2013 și a solicitat contestatorului I. P. să lase intimaților deplina proprietate și liniștita posesie a unora dintre suprafețele sus-menționate.
S-a mai reținut că în prezenta cauză, petentul a contestat actele de urmărire astfel îndeplinite, invocând însă, în mod exclusiv, aspecte referitoare la partajul deja realizat, cu solicitarea expresă de a se proceda la o nouă împărțeală. Din considerentele Sentinței nr. 5726/21.09.2010 (fila 9 verso), rezultă că reclamantul a sesizat, și în dosarul de fond, aspectele referitoare la existența unei suprafețe de 3,5 ha pe care autorul intimaților și-ar fi însușit-o și ar fi valorificat-o în mod unilateral, scop în care acesta din urmă s-a declarat unic moștenitor al defunctului I. I.. În consecință, împrejurările descrise au constituit, în mod real, obiect al analizei în dosarul de partaj finalizat prin sentința a cărei executare s-a demarat.
Așa fiind, în speță, dispozițiile art. 399 alin. 1 și 3 C. își demonstrează pe deplin finalitatea, aceea de a nu se eluda principiul autorității de lucru judecat și, respectiv, regimul căilor de atac și regulile de competență materială a instanțelor. Practic, în cadrul contestației la executare se poate obține cel mult lămurirea titlului executoriu reprezentat de o hotărâre judecătorească, iar nu modificarea ori desființarea acestuia, astfel cum se urmărește prin acțiunea dedusă judecății (o nouă împărțeală).
Față de aceste aspecte, contestația petentului s-a dovedit inadmisibilă și a fost respinsă ca atare.
În privința cererii de obligare la plata impozitului pe teren aferent perioadei 2006-2009, instanța a reținut dincolo de faptul că petentul a primit deja o soluție de respingere, în dosarul de partaj că la momentul reiterării pretențiilor - 18.04.2013 (fila 50) - era împlinit termenul de prescripție stabilit prin art. 3 din Decretul nr. 167/1958 (3 ani). Așa fiind, instanța va admite excepția prescrierii invocată din oficiu și va respinge, ca prescris, capătul de cerere analizat.
Instanța a respins și celelalte pretenții ale reclamantului (daune morale, despăgubiri materiale – contravaloare teren), reținând că în dosar nu s-a făcut dovada prejudiciului pretins și mai mult, reclamantul și-a întemeiat pretențiile pe situația de fapt care fi impus, în opinia sa, și realizarea unei alte împărțeli, situație pe care instanța de fond nu a reținut-o drept temeinică.
Față de caracterul inadmisibil/neîntemeiat al tuturor cererilor reclamantului, s-a respins și cererea de acordare, către aceeași parte, a cheltuielilor de judecată.
În ceea ce privește aplicarea unei amenzi judiciare petentului, în condițiile art. 108.1 alin. 1 pct. 1 C. (în cauză nu sunt aplicabile prevederile NCPC, executarea silită începând sub imperiul vechiului cod de procedură civilă), instanța a reținut în primul rând, că în speță nu s-a solicitat și nu s-a obținut suspendarea urmăririi silite, astfel încât apare evident că nu s-a urmărit exclusiv tergiversarea procedurii iar, pe de altă parte, intimații nu au făcut dovada relei-credințe a părții adverse, în sarcina contestatorului putând fi reținută, eventual, doar culpa de a nu cunoaște/de a nu înțelege regulile de drept.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs contestatorul I. P.,criticând-o pentru nelegalitate.
Invocă recurentul că sentința primei instanțe este nelegală întrucât nu s-a luat în calcul „ambele titluri”de proprietate, respectiv pentru suprafața de 3,5 ha. și 2,76 ha. pentru a se împărți în mod egal, precum și celelalte pretenții formulate.
Recursul declarat este nefondat.
Reține Tribunalul că dispozițiile art. 399 Cod proc. civilă stabilesc posibilitatea formulării contestației de către cei interesați sau vătămați prin executare, împotriva executării silite înseși, precum și împotriva oricărui act de executare.
Așadar, în raport de prevederile legale enunțate în precedent, contestația la executare vizează numai incidente legate de executare, în acest cadru putând fi cercetate doar formele de executare întocmite cu prilejul executării silite, urmând a fi stabilită respectarea cerințelor legale aplicabile potrivit codului de procedură civilă. Pe calea contestației la executare nu se pot invoca motive de fond care să repună în discuție hotărârea ce se execută, deoarece partea interesată a avut posibilitatea să le valorifice în cadrul judecății, fie prin cererile adresate primei instanțe, fie prin exercitarea căilor de atac specifice.
Având în vedere că titlul executoriu în baza căruia s-a început executarea silită contestată,prin prezenta acțiune, este reprezentat de sentința civilă nr. 5726/21.09.2010 a Judecătoriei B., irevocabilă ca urmare a respingerii recursului și că în acest cadru procesual, astfel cum rezultă din sentință, contestatorul a invocat aspectele referitoare la existența și a unei suprafețe de 3,5 ha. pe care autorul intimaților și-ar fi însușit-o și ar fi valorificat-o, precum și cu privire la plata impozitului pe teren, aferent perioadei 2006-2009, pentru care a primit o soluție de respingere, Tribunalul apreciază că în mod corect prima instanță a respins contestația la executare pe considerentul că motivele invocate de contestator nu se subscriu dispozițiilor art. 399 Cod proc. civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul I. P., în contradictoriu cu intimații I. D., I. A., I. N., I. C., I. M., împotriva sentinței civile nr. 7201/14.06.2013 a Judecătoriei B., pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 3 aprilie 2014.
Președinte, Judecători, Grefier I. H. N. T. D. A. C. B.
Red. I.H./22.05.2014
Jud. C. T.
Dact. C.B./22.05.2014
Ex. 2
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... | Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 293/2014.... → |
|---|
