Partaj judiciar. Decizia nr. 296/2014. Tribunalul BOTOŞANI

Comentarii

0

Decizia nr. 296/2014 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 30-10-2014 în dosarul nr. 16269/193/2009*

Dosar nr._ partaj judiciar

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BOTOȘANI

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA NR. 296

Ședința publică de la 30 octombrie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE- N. T.

Judecător - D. A.

Grefier – C. R.

Pe rol pronunțarea asupra cererilor de apel declarate de către apelanta - reclamantă C. R., apelanta – pârâtă N. V. și apelantul – intervenient în nume propriu V. M. S. în contradictoriu cu intimatul – reclamant C. M. C., împotriva sentinței civile nr. 9859 din 17.10.2013, pronunțată de Judecătoria B.,având ca obiect partaj judiciar.

Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședință publică din 16 octombrie 2014, conform încheierii de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, și când, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea, pentru 23 octombrie 2014, apoi pentru astăzi, 30 octombrie 2014, când

TRIBUNALUL,

Asupra apelurilor civile de față;

Prin sentința civilă nr. 9859/17.10.2013, Judecătoria B.:

- a respins excepția lipsei de interes și excepția prescrierii dreptului material la acțiune

- a respins excepția autorității de lucru judecat,

- a respins cererea de intervenție formulată de intervenientul în interes propriu V. M. S.,

- a admis în parte acțiunea precizată a reclamanților C. R. și C. M. C., formulată în contradictoriu cu pârâta N. V., în sensul că:

- 1 . a desființat Certificatul de moștenitor nr. 356/10.06.1996 emis cu privire la defunctul C. Z.,

- 2 . a constatat că părțile (reclamanții și pârâta), în calitate de moștenitori ai defunctei C. M., în cote de ½, se află în indiviziune cu privire la suprafața de 16.900 mp înscrisă în TP nr._/26.06.2004, teren situat în extravilanul localității Stâncești, . pc 973/183 arabil și 1118/56 fânețe, în valoare totală de 13.480 lei.

-a dispus ieșirea părților din indiviziune, cu privire la terenul menționat, astfel:

A atribuit reclamanților (moștenitori ai defunctului C. N.), în indiviziune, suprafața de 3.800 mp situată în pc 973/183 arabil și suprafața de 4.650 mp situată în pc 1118/56 fânețe, terenuri evidențiate cu galben în schițele topo de la filele 77-78 (anexele 3 și 4 din expertiza H. T.) – lotul I.

A atribuit pârâtei suprafața de 3.800 mp situată în pc 973/183 arabil și suprafața de 4.650 mp situată în pc 1118/56 fânețe, terenuri evidențiate cu albastru în schițele topo de la filele 77-78 (anexele 3 și 4 din expertiza H. T.) – lotul II;

- 3. a constatat că părțile (reclamanții și pârâta), în calitate de moștenitori ai defuncților C. V. Și C. M., în cote de ½, se află în indiviziune cu privire la suprafața de 2228 mp înscrisă în TP nr._/26.06.2004 (1746 mp – pc 714 arabil și curți-construcții) și, respectiv, în TP nr._/09.09.1993 (482 mp - pc 705/1 arabil și curți construcții), teren situat în intravilanul localității Stâncești, . valoare totală de 8132,20 lei.

- a dispus ieșirea părților din indiviziune, cu privire la terenul menționat, după cum urmează:

A atribuit reclamanților (moștenitori ai defunctului C. N.), în indiviziune, suprafața de 1114 mp situată în pc 705/1 arabil și curți construcții (404+78 mp) și în pc 714 arabil (632 mp), teren evidențiat cu galben în schița topo de la fila 112 (anexa 1 din expertiza refăcută H. T.) – lotul IV (fostul lot al defunctului C. V.).

A atribuit pârâtei suprafața de 1114 mp situată în pc 714 arabil și curți construcții (1000+114 mp), teren evidențiat cu albastru în schița topo de la fila 112 (anexa 1 din expertiza refăcută H. T.) – lotul III (fostul lot al defunctului C. M.).

- 4. a constatat că părțile (reclamanții și pârâta), în calitate de moștenitori ai defunctului C. Z., în cote de ½, se află în indiviziune cu privire la suprafața de 2563 mp înscrisă în TP nr._/26.06.2004 - pc 96 arabil (2485 mp, din măsurători), teren situat în intravilanul localității Cătămărăști Deal, . în schița topo de la fila 144 – expertiza C. C., în valoare totală de 170.465 lei.

- a dispus ieșirea părților din indiviziune, cu privire la acest teren.

- a atribuit pârâtei întregul imobil.

- a obligat pârâta la plata, către reclamanți a unei sulte în valoare de 85.232,5 lei precum și a cheltuielilor de judecată de 1.849 lei.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a respins excepția lipsei de interes și excepția prescrierii dreptului material la acțiune, excepții invocate de pârâta N. V., cu referire la cererea de desființare a CM nr. 3561/10 iunie 1996.

S-a reținut, în acest sens, că reclamanta tinde a clarifica situația succesiunii defunctului C. Z. (solicitând un partaj suplimentar în privința averii acestuia), autor de pe urma căruia s-au eliberat două certificate de moștenitor, cu mențiuni contradictorii. În atare context, în mod evident, capătul de cerere analizat nu apare lipsit de interes.

S-a reținut, pe de altă parte, că în speță s-a invocat și se confirmă ipoteza unei nulități absolute, nulitate a cărei verificare/constatare nu este supusă vreunor exigențe temporale, respectiv prescripției extinctive.

S-a observat că din însuși cuprinsul actului contestat (fila 9 ds. inițial) rezultă că procedura de dezbatere succesorală finalizată prin emiterea Certificatului nr. 356/10.06.2996 a implicat-o exclusiv pe pârâta N. V., notarul public nefăcând mențiunea existenței altor moștenitori. Or, în situația dată, rezultă cu evidență că ceilalți succesori în drepturi ai defunctului, în speță autorul reclamanților, nu a fost invitat și nu a avut posibilitatea de a-și exprima opțiunea față de moștenirea fratelui său, aceasta cu toate că legiuitorul a instituit reguli imperative în scopul menționat - după ce constată că este legal sesizat, notarul public înregistrează cauza și dispune citarea celor care au vocație la moștenire… (art. 75 din Legea nr. 35/1995, în vigoare la data eliberării certificatului contestat).

A reținut instanța că deși Legea notarială se referă doar la posibilitatea anulării certificatului de moștenitor (mențiune care induce ideea de nulitate relativă și, respectiv, de prescripție a dreptului material al acțiune), în practica judiciară s-a admis - pentru neregularitatea procedurală ocurentă în speță - fie că este operabilă sancțiunea nulității absolute, fie că, dată fiind neîncunoștințarea tuturor prezumtivilor moștenitori, aceștia pot solicita oricând verificarea legalității certificatului emis de notar. În adoptarea acestor soluții, la care instanța achiesează, s-a avut în vedere că incidența unei astfel de încălcări nu poate fi imputată celui neîncunoștințat și că, în definitiv, excluderea acestor neregularități de la controlul judecătoresc s-ar realiza în baza culpei exclusive a autorului cererii de sesizare.

Analizând fondul cererii de constatare a nulității Certificatului de moștenitor nr. 356/1996, instanța a reținut că prin actul în discuție (fila 9 ds. inițial), emis de pe urma defunctului C. Z., s-au constatat o . elemente precum: natura legală a succesiunii, calitatea de unic moștenitor a pârâtei N. V., sora defunctului, și componența masei succesorale, respectiv un imobil teren în suprafață de 2500 mp, situat în intravilanul satului Cătămărăști-Deal, restituit în baza Legii nr. 18/1991.

De pe urma aceluiași autor, decedat în anul 1990, s-a emis însă și Certificatul de moștenitor nr. 146/05.03.1991 (fila 16 în dosarul de față), în favoarea a trei frați ai defunctului, respectiv pârâta N. V., C. N. și C. V., fiecare cu câte o cotă de 1/3 din averea succesorală. Averea în discuție includea, la momentul respectiv, o . bunuri mobile, două construcții și terenul în suprafață de 3800 mp, aferent acestora, teren care ar fi fost primit de defunct, ca zestre, de la părinții săi.

În baza acestui certificat, s-a realizat ieșirea din indiviziune a coproprietarilor menționați, scop în care s-a deschis dosarul nr. 2923/1991 al Judecătoriei B. (atașat prezentei cauze), soluționat prin Sentința civilă nr. 3405/21.10.1991. Reținând calitatea de succesori în drepturi a tuturor celor trei frați ai defunctului, instanța a dispus ieșirea lor din indiviziune, în sensul atribuirii bunurilor imobile către reclamanta N. V. și al obligării acesteia, către C. V. și C. N., la plata sultelor aferente.

A constatat instanța, față de elementele de fapt prezentate, că pentru defunctul C. Z. s-au realizat, anterior emiterii certificatului de moștenitor contestat, atât procedura succesorală notarială cât și ieșirea din indiviziune, proceduri care au profitat și altor moștenitori decât cel menționat în respectivul certificat. Or, procedurile în discuție au presupus, cu necesitate, acceptarea succesiunii defunctului C. Z. și de către frații C. N. și C. V., acceptare despre care se știe că are caracter indivizibil, adică vizează toate bunurile din masa succesorală. Desigur, era posibilă o procedură succesorală suplimentară, în sensul completării masei stabilite inițial, dar fără ca aceasta să presupună, din nou, stabilirea calității de moștenitor. Cel mult, s-ar fi putut constata, în cazul încetării din viață a unora dintre moștenitori (fără succesori proprii), că doar unul/unii dintre beneficiarii inițiali culeg noile bunuri.

În cauză, potrivit actelor dosarului, C. N. a decedat în septembrie 1994, acesta fiind succedat în drepturi, conform CM nr. 538/1995 (fila 37), de soția supraviețuitoare și de cele două fiice. La rândul său, C. V. a decedat în decembrie 1991, de pe urma sa eliberându-se CM nr. 684/1993, în favoarea fraților N. V. și C. N. (fila 10 ds. inițial). Rezultă așadar că, la momentul emiterii celui de al doilea certificat pentru succesiunea defunctului C. Z., existau și se impunea a fi contactați și alți moștenitori ai acestui autor, respectiv succesorii moștenitorului inițial, C. N.. După cum s-a arătat, acești succesori acceptaseră moștenirea tatălui lor, moștenire care includea și drepturile/bunurile provenite din succesiunea defunctului C. Z..

Cu aceste argumente, instanța a apreciat că actul notarial din 1996 contrazice situația de fapt a succesiunii autorului menționat, atestând în mod nelegal că pârâta ar fi moștenitor unic și, de aici, proprietar exclusiv al suprafeței de 2500 mp înscrise în Certificatul de moștenitor nr. 356/10.06.1996. În consecință, admițând capătul de cerere analizat, instanța a dispus desființarea acestui certificat.

În privința cererii propriu-zise de partaj, instanța a reținut că, potrivit precizărilor succesive ale părților, ieșirea din indiviziune privește succesiunea autoarei inițiale C. M., dar și a fiilor acesteia, C. V., C. M. și C. Z..

De pe urma defunctei C. M. s-a emis Certificatul de moștenitor nr. S422/1970, certificat prin care au fost instituiți moștenitori cei cinci copii ai autoarei, respectiv N. V., C. Z., C. N., C. M. și C. V.. Potrivit certificatului, averea succesorală includea, la momentul respectiv, suprafața de 5400 mp situată în vatra satului Stâncești, . suprafață (5570 mp în fapt) a constituit obiect al partajului în dosarul nr. 2419/1971 al Judecătoriei B. (atașat prezentei cauze), fiecăruia dintre cei cinci coindivizari revenindu-le câte un lot de 1114 mp, potrivit lotizării realizate de expert – fila 24 în respectivul dosar.

După cum s-a arătat, moștenitorul C. Z. a decedat în anul 1990 (fila 15 în prezentul dosar), succesorii săi fiind frații N. V., C. N. și C. V.. C. V. a decedat în anul 1991 (fila 10 ds. inițial), fiind succedat în drepturi, de asemenea, de frații N. V. și C. N.. Acesta din urmă a decedat în anul 1994, având soție supraviețuitoare și descendenți care au înțeles să îi accepte succesiunea (C. E. – decedată, C. Ortansa – decedată, moștenită de reclamantul C. M. C., și C. R.). Al patrulea dintre frați, respectiv C. M., a decedat în anul 1997 (potrivit mențiunilor de pe certificatul de naștere – fila 51), fără descendenți/soție supraviețuitoare. Părțile s-au exprimat în mod concordant, în sensul că averea acestui autor le revine, în calitate de soră/nepoți de frate.

În anul 2004, pe numele solicitanților N. V., C. N. și C. V., în calitate de moștenitori ai defunctei C. M., s-a eliberat Titlul de proprietate nr._ (fila 7 ds. inițial), pentru un total de 23.437 mp, din care 16.900 mp în extravilan (7600 mp în pc 973/183 arabil și 9300 mp în pc 1118/56 fânețe) și 6537 în intravilan (4024 mp în pc 714 Stâncești și 2563 mp în pc 96 Cătămărăști-Deal). Potrivit susținerilor concordante ale părților, dar și constatărilor expertului (fila 112), suprafața de 4024 mp din . unui număr de 4 loturi din cele cinci formate și atribute prin partajul din 1971 (ale moștenitorilor N. V., C. Z., C. M. și, parțial, C. V.).

Prin TP nr._/09.09.1993, eliberat în mod direct defunctului C. N. (fila 12 în ds recurs), s-a atribuit acestuia suprafața de 1670 mp în pc 705/1 Stâncești, suprafață ce face corp comun cu . și care, potrivit schiței topo de la fila 112, reprezintă lotul de 1114 mp moștenit de defunct, de la autoarea C. M., și un plus ce se include în lotul fratelui C. V. (segment hașurat, în aceeași schiță). Din acest ultim motiv, reclamanții au solicitat a se include, în masa de partaj actuală, și suprafața de 482 mp din titlul propriu.

A concluzionat instanța, față de elementele de fapt descrise, că ulterior partajului din 1971, prin efectul Legii nr. 18/1991, masa succesorală a defunctei C. M. a înglobat noi bunuri, respectiv suprafața de 16.900 mp din extravilan (7600 mp în pc 973/183 arabil și 9300 mp în pc 1118/56 fânețe) și, cel puțin aparent, suprafața de 2563 mp intravilan, din pc 96 Cătămărăști-Deal.

Cum pentru aceste imobile nu a existat o împărțeală (partajul din 1971 s-a limitat la suprafața de 5570 mp intravilan menționată), în cauză apare posibilă și necesară realizarea unui partaj suplimentar. Pentru succesiunea analizată, a autoarei inițiale C. M., s –a reținut în masă și s-a împărțit doar terenul extravilan, urmând ca situația suprafeței de 2563 mp intravilan să fie analizată ulterior, cu consecința reținerii terenului în succesiunea defunctului C. Z..

Așa fiind, văzând valoarea terenului extravilan (13.480 lei – fila 73) și reținând împrejurarea că, în prezent, au rămas doar doi dintre beneficiarii reconstituirii (după defunctul C. V. s-a emis CM nr. 684/1993, în favoarea fraților N. V. și C. N. – fila 10 ds. inițial), ceea ce presupune o cotă de ½, instanța a dispus ieșirea din indiviziune a coproprietarilor, potrivit propunerii de lotizare realizate de expert și agreate de ambele părți.

În privința autorilor C. V. și C. M., cărora li s-a atribuit în anul 1971 câte un lot de câte 1114 mp (evidențiate cu galben și cu albastru în schița de la fila 112), instanța a reținut, în cele ce preced, că au decedat în anii 1991 și 1997, fără soț supraviețuitor/descendenți. Pentru C. V. s-a emis CM nr. 684/1993, în favoarea fraților N. V. și C. N.. Pentru C. M. nu a existat o procedură succesorală notarială, acceptarea succesiunii, de către aceiași moștenitori, realizându-se însă tacit, prin preluarea în posesie a lotului de 1114 mp menționat.

Așa fiind, este de constatat că părțile se află în coproprietate, în cote de ½, și cu privire la suprafețele de 1114+1114 mp ale autorilor menționați, suprafețe situate în intravilanul localității Stâncești, . în TP nr._/26.06.2004 (1746 mp – pc 714 arabil și curți-construcții) și, respectiv, în TP nr._/09.09.1993 (482 mp - pc 705/1 arabil și curți construcții), în valoare totală de 8132,20 lei.

În temeiul art. 728 cod civil și al art. 673.5 alin. 2 C., instanța a dispus ieșirea din indiviziune și cu privire la acest teren, atribuindu- l potrivit voinței concordante a părților.

Relativ la succesiunea defunctului C. Z., instanța a reținut următoarele:

De pe urma acestui autor, decedat în anul 1990, s-a emis Certificatul de moștenitor nr. 146/05.03.1991 (fila 16 în dosarul de față), în favoarea fraților N. V., C. N. și C. V., fiecare cu câte o cotă de 1/3 din averea succesorală. Potrivit mențiunilor acestui certificat, averea în discuție includea o suprafață de 3800 mp aferentă construcțiilor, teren situat în localitatea Stâncești și care ar fi fost primit ca zestre.

În baza acestui certificat, în dosarul nr. 2923/1991 al Judecătoriei B., soluționat prin Sentința civilă nr. 3405/21.10.1991, s-a dispus ieșirea din indiviziune a celor trei coproprietari, în sensul atribuirii bunurilor imobile (una casă, un grajd, 3600 mp teren) către reclamanta N. V. și al obligării acesteia, către C. V. și C. N., la plata sultelor aferente. A constatat judecătoria, prin respectiva sentință, că masa succesorală a defunctului include, între altele, o casă situată în com. M. E., . și suprafața de 3600 mp teren, în valoare totală de 84.507 lei.

Analizând actele dosarului nr. 2923/1991, respectiv raportul de expertiză întocmit în această cauză, instanța a reținut însă că, în fapt, expertul a identificat și a evaluat exclusiv suprafața de 1114 mp dobândită de defunct prin partajul din 1971, sens în care s-au și formulat unele precizări exprese (filele 70, 74 în ds. atașat). Lucrarea nu cuprinde mențiuni referitoare la diferența de 2500 mp (valoare, localizare, vecini), suma de 84.507 lei indicată de expert - și reținută în hotărâre - cuprinzând doar valoarea construcțiilor și a terenului de 1114 mp.

În consecință, a constatat că deși sentința din 1991 s-a referit la totalul de 3600 mp, partajul propriu-zis s-a realizat numai pentru 1114 mp, în sensul că includerea terenului în lotul pârâtei nu a fost dublată de măsura obligării acesteia, către ceilalți coproprietari, și la plata contravalorii cotei de 2/3 din suprafața de 2500 mp. Practic, pentru acest din urmă teren a existat o simplă atribuire - pe care instanța este ținută să o respecte – iar nu o împărțeală reală, împărțeală ce presupune, potrivit art. 673.5 C., formarea și atribuirea loturilor și, în cazul în care loturile nu sunt egale ca valoare, întregirea lor printr-o sumă de bani.

În condițiile date, instanța a apreciat că în speță nu este dată excepția autorității de lucru judecat (care se analizează în funcție de soluția precedentă, iar nu de cererea care a făcut obiectul acesteia), excepție pe care a respins-o, împreună cu fondul cererii de intervenție, urmând a se analiza pretențiile referitoare la suprafața de circa 2500 mp, care se includea în averea succesorală a defunctului C. Z..

Deși, în privința acestui teren, s-a susținut inițial că ar fi diferit de suprafața de 2563 mp intravilan, din pc 96 Cătămărăști-Deal, inclus în TP nr._/2004 (cu explicația că acesta din urmă provine direct din rolul autoarei C. M., fără să fi constituit obiect al unor transmisiuni către fiul C. Z.), instanța a reținut că ambele părți au exprimat, finalmente, punctul de vedere contrar, astfel încât diferendul s-a concentrat asupra (im)posibilității realizării unui nou partaj. Acest diferend a fost tranșat în cele ce preced, prin respingerea excepției autorității de lucru judecat.

Se rețin totuși o . elemente care consolidează concluzia identității celor două terenuri (terenul din CM/partaj și terenul din TP) și, de aici, includerea suprafeței de 2563 mp din pc 96, în averea succesorală a defunctului C. Z..

Astfel, în afara amplasamentului în prezent identificat – ., niciuna dintre părți nu a indicat o altă locație a terenului aparent partajat în anul 1991, respectiv o locație din statul Stâncești, eventual învecinată lotului de 1114 mp al defunctului, cum sugerează mențiunile din CM nr. 146/1991 (terenul aferent construcțiilor în suprafață de 3800 mp).

Defunctul C. Z. a beneficiat de dispozițiile testamentului nr. 1370/1967 (fila 47 ds. recurs), act prin care i s-a transmis suprafața de circa 2500 mp din vatra satului Stâncești, cu următoarele vecinătăți: P. M., G. C., GAS Cătămărăști și drumul satului (practic, aceasta este modalitatea prin care, în masa succesorală a defunctului s-a aflat, la momentul eliberării certificatului de moștenitor, un total de 3800/3600 mp). Deși testamentul trimite la aceeași localitate, Stâncesti, vecinătățile menționate sugerează o altă locație decât cea a proprietății partajate în anul 1970 (din care s-a format lotul de_ mp al defunctului), proprietate ai cărei vecini, indicați în CM nr. S422/1970 al defunctei C. M. (fila 5 în dosarul nr. 2419/1971 atașat), erau L. D., L. M., C. N. și drumul satului. Întrucât cele două documente invocate sunt contemporane (1967-1970), apare inadmisibilă ipotezaschimbării, în timp, a tuturor vecinătăților, astfel încât să poată fi menținută ideea unei locații unice, respectiv a formării unui trup comun între lotul de 1114 mp al defunctului și terenul dobândit prin testament.

Nu în ultimul rând, instanța a reținut că ambii experți desemnați în cauză au identificat aceeași concluzie (fila 108, 143, 158), respectiv că există identitate între terenul obiect al testamentului din 1967 și terenul actualmente înscris în titlul de proprietate comun.

Așa fiind, instanța a constatat că părțile, în calitate de moștenitori ai defunctului C. Z., în aceeași cotă de ½ (al treilea moștenitor, C. V., fiind succedat în drepturi de aceiași frați), se află în indiviziune cu privire la suprafața de 2563 mp înscrisă în TP nr._/26.06.2004 - pc 96 arabil (2485 mp, din măsurători), teren situat în intravilanul localității Cătămărăști Deal, . în schița topo de la fila 144 – expertiza C. C., în valoare totală de 170.465 lei.

Valoarea menționată a fost stabilită de expertul evaluator desemnat special în acest scop, ca urmare a neînțelegerilor ivite în această privință, între părțile litigante. Întrucât, spre deosebire de experții topo învestiți în cauză, dl. expert Ț. V. este specializat în evaluări imobiliare (fila 174), ceea ce imprimă un plus de rigoare lucrării sale, instanța va reține valoarea de 170.465 lei menționată (fila 178), iar nu valorile indicate, pentru același imobil, de experții topo.

Astfel cum s-a menționat în precedent, terenul de 2563 mp apare atribuit, prin sentința din 1991, pârâtei N. V.. Din acest motiv, dar și pentru faptul că pârâta a obținut certificatul de moștenitor din 1996, ce se va desființa prin prezenta, a fost posibil ca această din urmă parte să încheie contractul de donație nr. 5155/03.09.1996 (fila 39 în ds. inițial), în favoarea intervenientului V. M.-S., pentru suprafața de 2500 din intravilanul satului Cătămărăști-Deal (terenul în litigiu).

A apreciat instanța, față de circumstanțele concrete ale cauzei, că intervenientul a fost îndreptățit a considera, absolut rezonabil, că donatara este proprietară exclusivă a terenului donat și că, în aceste condiții, nu se pune problema asumării unui contract sub condiție, respectiv a riscului de desființare a actului juridic translativ de proprietate, în caz de partaj.

Ca atare, în considerația bunei-credințe a intervenientului, dar și a soluției din 1991, instanța a procedat la partajarea imobilului în sensul atribuirii sale către pârâta N. V., cu obligarea acesteia, către reclamanți, la plata sultei în valoare de 85.232,5 lei, reprezentând ½ din prețul terenului.

În temeiul art. 274 C., instanța a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.849 lei. S-a reținut, în acest sens, că pe parcursul litigiului, reclamanții au avansat cheltuieli în valoare totală de 5498 lei (reprezentând taxe judiciare, onorarii experți și onorariu avocat - filele 2,3,69 și urm. în dosarul inițial, filele 24, 27 în recurs, filele 65, 82, 124, 153, 170, 183 și 189 în rejudecare), iar pârâta – de 1800 lei (onorariu avocat - fila 125 ds. inițial, fila 35 în recurs, fila 196 în rejudecare) În urma compensării, a rezultat o diferență de 3698 lei, diferență ce se impune a fi suportată, în cote de1/2 (1849 lei), de fiecare dintre părți. Instanța nu a exclus cheltuielile cu expertizele efectuate în rejudecare, apreciind că acestea și-au dovedit utilitatea în cauză, cu atât mai mult cu cât pârâta însăși a solicitat a reține unele dintre schițele/concluziile acestor lucrări.

În calculul descris nu au fost reținute însă cheltuielile avansate de intervenient, dată fiind soluția de respingere a cererii acestuia.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamanta C. R. cât și pârâta N. V. și intervenientul V. S. M. – prin recalificarea căii de atac declarate.

Deși reclamanta C. R. a renunțat la judecarea apelului său, urmează a fi reținute argumentele prezentate în cuprinsul cererii întrucât exprimă poziția sa procesuală în raport cu apelul declarat de părțile adverse.

Așadar, se va observa că apelanta a criticat sentința instanței de fond numai sub aspectul modului de partajare a terenului menționat în petit și a considerentelor reținute de prima instanță in legătură cu acest mod de partajare .

A susținut că, în mod nelegal, acest teren a fost atribuit în totalitate pârâtei, în loc să se procedeze la partajarea în natură a terenului, așa cum obligă disp.art. 673 indice 5 alin.2 din vechiul C. .

Cu privire la argumentele care au determinat instanța de fond să atribuie întreaga suprafață de teren pârâtei, apelanta a susținut că acestea sunt neîntemeiate pentru următoarele motive:

l.Deși în pag. 8 a sentinței, instanța motivează în mod corect soluția de respingere a excepției autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 3405/ 1991, totuși, în mod contradictoriu, retine că suprafața de 2500 mp ( 2485 mp din măsurători ) din p.c. 96 intravilan Cătămărăști Deal era inclusă în totalul de 3600 / 3800 mp supus partajului din 1991, că această suprafață a fost atribuită pârâtei Nicuta V. și că instanța este ținută să respecte această atribuire .

Unul dintre argumentele instanței este acela că nici una dintre părți nu a indicat o altă locație pentru această suprafață de teren partajată în 1991

Acest argument nu poate subzista întrucât a indicat atât în prima cerere de recurs, în concluziile scrise depuse în primul recurs ,dar și obiecțiunile la raportul de expertiză C. depuse pentru termenul din 26.04.2013, precum și în obiecțiunile formulate față de expertiza H. că terenul de 3600/3800 mp era terenul aferent gospodăriei din satul Stîncești, ..B., așa cum dealtfel era consemnat în certificatul de moștenitor nr. 146/1991 care a stat la baza partajului din 1991, dar și în rolul agricol al defunctului C. Z. .

De asemenea, în mai multe rânduri, a depus la dosar argumentele sale scrise potrivit cărora terenul în discuție nu a făcut obiectul dosarului de partaj din 1991 și nici nu a fost partajat prin sentința pronunțată în acest dosar .

Astfel:

a.în cererea de chemare în judecată formulată chiar de pârâta N. V. ce a făcut obiectul ds.nr.2925/1991 nu se face referire la două suprafețe de teren distincte care ar compune suprafața totală de 3600 mp,ci doar la o singură suprafață de teren de 3600 mp care ar fi aferentă construcțiilor ( casă și grajd) amplasate în satul Stîncești, .>

b.La cererea de chemare în judecată este anexat certificatul de moștenitor nr. 146/5 03.1991 eliberat după defunctul C. Z., iar in cuprinsul acestui certificat de moștenitor nu este menționată și suprafața de aprox.2500 mp din satul Cătămărăști Deal,. doar suprafața de 3800 mp aferentă construcțiilor din satul Stîncești, . precizarea că vecinătățile menționate în certificat corespund cu vecinătățile terenului din satul Stîncești.

c.Din rolul agricol al defunctului C. Z. depus de pârâtă la dosar rezultă că acesta deținea suprafața de 0,36 ha într-un singur trup din care 0,30 ha teren arabil și 0,06 ha curți/construcții,aceasta fiind suprafața totală aferentă gospodăriei ,de unde concluzia că terenul din rolul agricol este terenul casei

părintești din satul Stîncești și nicidecum terenul liber de construcții la acea data din Cătămărăști Deal, ..B..

Pe de altă parte,este cunoscut faptul că mențiunile înscrise în rolul agricol nu fac decât dovada posesiei la un moment dat și nicidecum dovada proprietății,astfel încât este foarte posibil ca suprafața de 3600 mp înscrisă în rolul defunctului C. Z. să cuprindă lotul său de 1114 mp,precum și loturile defuncților C. M. și V. care nu și-au folosit în fapt loturile atribuite prin sentința civilă nr. 2331/1971 ( la care se adaugă diferențele rezultate din măsurătoare constatate și de experți).

d.în ds.nr.2925/1991 nu a fost depus testamentul autentic nr.1370/1967 prin care defuncta C. M. îi lăsa lui C. Z. suprafața de 2500 mp din satul și corn. Stîncești ( actual .. M. E.),cu alte vecinătăți decât cele înscrise în certificatul de moștenitor nr.146/1991.

e.Prin raportul de expertiză efectuat în ds.nr.2925/1991,a fost identificată și evaluată doar suprafața de 1114 mp din satul Stîncești, corn. M. E. precum și construcțiile,expertul chiar făcând precizarea că defunctul C. Z. nu a dobândit decât 1114 mp prin sentința civilă nr.2331/1971 a Judecătoriei B.

Expertul nu a identificat și nici evaluat suprafața de 2500 mp din .. M. E.,astfel încât este evident că sulta pe care a primit-o C. N. prin sentința civilă nr.3405/1991 nu include și sulta pentru acest teren.

f.Prin contractul de v/c autentificat sub nr._/27.07.1993, N. V. vinde soților A. V. și ARTEEA construcțiile și suprafața de 3600 mp aferentă construcțiilor situate în satul Stîncești,corn.M.E.,cu indicarea vecinătăților, explicând proveniența terenului astfel: 2200 mp i-ar fi dobândit prin sentința civilă nr.3405/19 91, i a r diferența de 1114 mp i-au fost atribuiți prin sentința civilă nr.2331/1971. Rezultă deci că nici un mp din suprafața totală de 3600 mp care a fost partajată în 1991 nu s-a aflat pe raza satului Cătămărăști Deal.

g.în TP nr.3945/21.08.1992 eliberat lui N. V. nu a fost înscrisă suprafața de aprox.2500 mp din satul Cătămărăști Deal,deși acest titlu a fost eliberat după pronunțarea sentinței civile nr.3405/1991. Acest TP nu a fost contestat și nici modificat.

h.Abia în certificatul de moștenitor nr.356/10.06.1996 ( contestat în cauză) eliberat tot după defunctul C. Z. a fost înscrisă suprafața de 2500 mp din intravilanul satului Cătămărăști Deal,. certificat a fost emis la 5 ani după partajul din 1991.

i.în contractul de donație autentificat sub nr.5155/3.09.1996,proveniența terenului donat este explicată prin trimitere la certificatul de moștenitor menționat mai sus și nu prin trimitere la sentința civilă nr.3405/1991.

j.Terenul de aprox.2500 mp din ..M.E. a fost înscris în TP nr._/26.06.2004 eliberat în comun moștenitorilor defunctei C. M. tocmai pentru că nu fusese partajat până la acea dată între moștenitori.

2.în pagina 9 a sentinței apelate, instanța motivează atribuirea terenului în întregime pârâtei și prin buna - credință a intervenientului V. M. - S. can­ar fi fost îndreptățit a considera că donatara N. V. era proprietara exclusivă a terenului donat . Mai reține instanța că, în această situație, nu se pune problema asumării unui contract sub condiție rezolutorie în cazul unui partaj.

Și această argumentație este greșită.

Intervenientul V. M. - S. nu poate fi considerat un terț de bună credință care nu a cunoscut situația juridică a terenului.

Intervenientul este fiul pârâtei N. V. și verișorul apelantei . Din arborele genealogic scris depus la dosar rezultă explicit acest grad de rudenie apropiat, la fel și din alte memorii depuse la dosar în care a exemplificat in împrejurări a aflat despre certificatul de moștenitor a cărui anulare a cerut-o.

La rândul lor, pârâta N. V. și intervenientul V. S. M. au arătat că hotărârea este dată parțial cu aplicarea greșită a legii, prima instanță dând o greșită interpretare normelor juridice aplicabile împrejurărilor de fapt și de drept reținute pe baza probelor administrate.

Astfel, instanța a respins excepția lipsei de interes si excepția autorității pe lucru judecat în mod nefondat, reținând în mod greșit că cele două certificate de moștenitor după C. Z. cuprind mențiuni contradictorii, întrucât C. Z. a avut în proprietate doar 3600 m.p., conform rolului său agricol depus la dosarul cauzei, compusă din 1114 m.p.și 2500 m.p, care au făcut obiectul partajului din 1991.

Suprafața de 2500 m.p. din Certificatul de moștenitor nr.356 din 10.06.1996 este suprafața de teren moștenită de pârâtă de la fratele Z., fapt dovedit cu mențiunile din Contractul de donație nr.5153 din 03.09.1996 prin care se stipulează " terenul ce se înstrăinează a fost dobândit de mine, donatoarea, prin moștenire de la fratele meu C. Z....".

Deci, această suprafață de 2500 m.p. nu este o suprafață suplimentară celei ce i-a fost atribuită paratei prin sentința din 1991.

A accepta punctul de vedere al primei instanțe ar însemna că defunctul C. Z. a avut în proprietate la momentul decesului 6100 m.p. teren (3600 m.p. ce au făcut obiectul partajului din 1991 și 2500 m.p. ce s-au partajat de către prima instanța). În realitate acesta a avut doar 3600 m.p., iar cu privire la modalitate de atribuire s-a pronunțat Judecătoria B. prin Sentința civilă 3405/1991 căpătând astfel autoritate de lucru judecat.

În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, apelanții au arătat că a fost respinsă de prima instanță în mod greșit, deși a reținut că suprafața de 2500 m.p. care a făcut parte din masa succesorală a defunctului C. Z. este una și aceeași cu cea din p.c.96 înscrisă în TP155203/2004.

Așadar, daca acest teren de 2500 m.p. a făcut parte din cei 3600 m.p. partajați în 1991, instanța a respins greșit excepția autorității de lucru judecat, partajând încă o dată, în mod nelegal, aceeași suprafață de teren.

Prima instanță a precizat că, prin sentința din anul 1991, pentru suprafața de 2500 m.p. a existat o simplă atribuire, menționând chiar că "pe care instanța este ținută să o respecte" totuși , a reanalizat dosarul 2923/1991 ceea ce este inadmisibil.

Terenul de 2500 m.p. a fost partajat prin S.C. 3405/1991, pentru simplul motiv că Z. nu a avut alt teren decât 3600 m.p., a inventa toată povestea doar pentru a rejudeca partajul din 1991 nu se poate, datorită autorității de lucru judecat de care se bucură orice hotărâre judecătorească.

Prima instanță a fost investită cu partajul suplimentar de pe urma defunctei C. M., ca urmare a emiterii T.p._/2004, nu s-a formulat un capăt de cerere de către nici una din părți cu privire la dezbaterea succesiunii după C. Z., astfel că prima instanță a acordat mai mult decât, motiv de casare prevăzut de art.304 pct.6 C.P.C.

Întrucât reclamanții au invocat nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr.356/1996 pentru prima dată în rejudecare, după multe termene de judecată, respectiv la termenul din 01.08.2012, apelanții au solicitat admiterea excepției prescrierii dreptului material acțiune respingerea acestui capăt de cerere ca inadmisibil.

Pe fondul cererii de constatare a nulității absolute a certificatului de moștenitor nr.356/1996 emis de pe urma defunctului C. Z., instanța în mod greșit a reținut în motivarea acestei cereri că acest certificat vine cu o completare a masei succesorale stabilite inițial prin certificatul din 1991 – întrucât suprafața de 2500 m.p. menționată în certificat face parte din suprafața de 3600 m.p. care i-a fost atribuită de instanță prin sentința din 1991.

După decesul lui C. V. și C. M. pârâta, împreună cu fratele C. N.-tatăl reclamantei- au convenit ca cele două loturi de câte 1114 m.p. atribuite acestora să fie împărțite astfel: lotul lui V. să-1 dețină N. întrucât accesul la acest lot se făcea prin curtea lui, iar lotul lui M. să-i revină pârâtei, fapt ce s-a și întâmplat.

În anul 1993, timp în care C. N.-tatăl reclamantei trăia, a vândut casa dobândită prin Sentința civilă 3405/1991 și suprafața de 3342 m.p. (respectiv 1114 m.p. x 3), suprafață compusă din lotul nr.1, 2 și 3 din schița ce face parte integrantă din Sentința nr.2331/1971- deci lotul său, al lui Z. si al lui M..

Greșeala pârâtei, de fapt a notarului, a fost că s-a scris în contractul de vânzare către familia A. că suprafața de 3342 m.p. a fost dobândită prin S.C.3405/1991, lucru care s-a întâmplat pentru că situația juridică a lotului lui M. nu era clarificată (a fost clarificată abia în cursul acestei judecăți la fond) iar pe de altă parte titlul de proprietate nu fusese emis încă.

Acesta este și motivul pentru care C. N., tatăl reclamantei nu a ridicat nici un fel de obiecțiuni la înstrăinarea acestui lot (pentru că soții A. s-au mutat acolo chiar din data vânzării, devenind vecini cu C. N. - cu care au fost în foarte bune relații), de altfel acesta nu a formulat nici recurs împotriva sentinței din 1991.

Această situație de fapt se completează cu considerentele reținute de prima instanță potrivit cărora suprafețele de 1114 m.p. și cea de 2500 m.p. nu fac parte din același trup, sunt situate în locații diferite.

În anul 1996, pârâta N. a vrut să doneze fiului său, V. M. suprafața de 2500 m.p. situată în Cătămărăști Deal, care este suprafața din testament, care i-a fost atribuită în urma moștenirii de la fratele C. Z., prin sentința din 1991 și care a fost identificată și de toți cei trei experți cadastrali că a făcut parte din masa de partajat rămasă după C. Z..

La notariat i s-a spus că nu poate fi întocmit actul de donație, întrucât nu este menționat amplasamentul terenului, motiv pentru care a fost la Primărie, i s-a eliberat o adeverință de proprietar, în baza căreia s-a eliberat certificatul de moștenitor nr.356/1996.

Motivul pentru care pârâta a fost trecută singura moștenitoare pentru suprafața de 2500 mp, teren situat în Cătămărăști Deal a fost acela că această suprafață de teren i-a fost atribuită acesteia în proprietate prin sentința din 1991 și care este inclusă în suprafața de 3600 m.p.

Referitor la cheltuielile de judecată, apelanta N. V. a criticat compensarea acestora și în raport cu expertizele Hostiuc, C. și Ț., apreciind că nu au fost utile cauzei ci s-au datorat pretențiilor nejustificate ale reclamantei.

În drept,au fost invocate disp. art.299 și urm. C..

Apelul declarat de pârâta N. V. și intervenientul V. S. M. este fondat în limitele și din considerentele ce urmează:

Nu este dată excepția lipsei de interes a reclamanților în formularea cererii de constatare a nulității / anulării certificatului de moștenitor nr. 356/10.06.1996 emis după defunctul C. Z. deoarece, în calitate de descendenți ai autorului C. N., aceștia nu au fost incluși la dezbaterea succesorală finalizată prin acest certificat. Aceasta deși, calitatea lor de moștenitori ai defunctului C. Z. fusese stabilită prin certificatul de moștenitor nr. 146/05.03.1991 emis după același defunct, precum și prin sentința civilă nr. 3405/1991 a Judecătoriei B..

Cât privește problema masei succesorale înscrisă în acest certificat, aceasta urmează a fi analizată împreună cu fondul cererii de apel.

În mod corect, instanța de fond a reținut că, față de situația de fapt constatată în privința moștenitorilor, fie este aplicabilă sancțiunea nulității absolute fie că, dată fiind neînștiințarea tuturor prezumtivilor moștenitori, aceștia pot cere oricând verificarea certificatului de moștenitor emis în lipsa lor, ca sancțiune pentru conduita culpabilă a pârâtei N. V. care s –a declarat unic moștenitor, așa încât nu este dată nici excepția prescripției dreptului la acțiune.

În schimb, tribunalul apreciază că este dată în cauză autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 3405/21.10.1991 a Judecătoriei B., din motivele ce urmează.

Potrivit rolului agricol 1959 – 1961 (fila 87 dosar apel), autoarea C. D. M. figura în intravilan cu două terenuri:

- în . 0,54 ha (0,10 ha „bătătură” și 0,44 ha arabil);

- în .” – o suprafață de 0,25 ha arabil.

Prin sentința civilă nr. 2331/28.12.1971, pronunțată în dosarul nr. 2419/1971 (atașat), Judecătoria B. a procedat la partajul suprafața de 5.400 m.p. (5570 m.p. din măsurători) situată în satul Stâncești, în sensul atribuirii fiecăruia dintre descendenții defunctului C. M. a câte unui lot în suprafață de 1114 m.p. – respectiv reclamantei N. V. și pârâților C. N., C. Z., C. V. și C. M..

Deși la momentul efectuării acestui partaj, C. Z. era beneficiar al testamentului autentificat sub nr. 1370/21.07.1967 (fila 47 dosar_ ) prin care mama sa îi testase suprafața de cca 2.500 m.p., nu a solicitat valorificarea acestui testament, ceea ce determină concluzia că terenul testat nu făcea parte din suprafața de 5.400 m.p. din Stâncești, ci privea terenul din .” – identificat de experți în p.c. 96 Cătămărăști Deal.

Ulterior, prin sentința civilă nr. 3405/1991 pronunțată în dosarul nr. 2925/1991 (atașat), Judecătoria B. a procedat la partajul masei succesorale rămasă după defunctul C. Z. – compusă din casă, grajd, suprafața de 3.600 m.p. și o . bunuri mobile – între moștenitorii N. V., C. V. și C. N., incluzând în lotul apelantei bunurile imobile, respectiv „una casă, un grajd și 3.600 m.p. teren”.

Întrucât în rolul agricol al autorului C. Z. pentru aniii 1971 – 1973 (fila 99 – 100 dosar fond) apare înscrisă o suprafață totală de 3.600 m.p. și nu s-au invocat și dovedit alte modalități de dobândire a acestui teren, tribunalul reține că acesta provenea din partajul succesoral efectuat în 1971 și din testamentul din 1967 ( 1.114 m.p. + 2.500 m.p) .

Așadar, prin cele două sentințe de partaj, instanțele au procedat la partajarea unei suprafețe totale de 5.400 m.p. / 5.570 m.p. + 2.500 m.p., ceea ce reprezintă întreg terenul intravilan al autoarei C. M. (respectiv 3.974 m.p. – p.c. 714 Stâncești și 2.563 m.p. – p.c. 96 Cătămărăști din titlul de proprietate nr._/2004 și 1.370 m.p. – p.c. 705/1 Stâncești din titlul de proprietate nr._/1993 emis autorului reclamant, C. N.) așa încât prezentul partaj nu poate privi decât terenul extravilan al autoarei C. M. precum și terenurile intravilane dobândite prin partajul din 1971 de către defuncții C. V. și C. M. (1.114 m.p. + 1.114 m.p.).

Prin urmare, în final,din terenul intravilan inclus în masa succesorală a autoarei inițiale, C. M.,

- reclamanții au dobândit o suprafață de 2.228 m.p. în Stâncești (lotul propriu din partajul din 1971 și lotul atribuit inițial lui C. V.);

- în timp ce pârâta N. V. a dobândit o suprafață de 3.342 m.p. în Stâncești (3 loturi de câte 1.114 m.p. – al său și al fraților Z. și V. ) și suprafața de 2.500 / 2.563 m.p. în Cătămărăști.

Reclamanții au contestat că terenul atribuit pârâtei, prin sentința civilă nr. 3405/1991, ar fi fost format din lotul de 1.114 m.p. din Stâncești și suprafața de 2.500m.p. din Cătămărăști Deal, susținând că, în realitate, cei 3.600 m.p. din masa succesorală rămasă după C. Z. ar fi fost formați din trei loturi de câte 1.114 m.p. din Stâncești - dobândite de acesta precum și de frații M. și V. la partajul din 1971.

Însă, este de observat că dacă s –ar accepta această ipoteză, s –ar ajunge la concluzia că:

- pârâtei N. V. i –ar reveni patru loturi de câte 1.114 mp la Stâncești (al său precum și cele trei atribuite după C. Z.,trebuind a fi valorificată sentința nr.3405/1991 ),

- reclamanților le –ar reveni doar un lot de 1.114 m.p. la Stâncești,

- iar terenul de 2.500 m.p. / 2563 m.p. din Cătămărăști ar trebui împărțit în două loturi egale între părți, așa încât în nicio variantă de interpretare nu se poate susține că reclamanților li s –ar cuveni 2.228 m.p. în Stâncești și jumătate ( ½) din 2500m.p. în Cătămărăști, așa cum pretind aceștia.

În plus, la partajul din 1991,acțiunea a fost promovată și de C. V., așa încât nu poate fi primită aprecierea că acesta ar fi inclus în masa succesorală rămasă după fratele C. Z. și propriul său teren.

Sentința civilă nr. 3405/21.10.1991 a rămas irevocabilă prin neexercitarea căilor de atac – doar în acel cadru procesual putând fi cercetate criticile legate de eventualele inadvertențe între terenurile identificate și evaluate de expert și cele menționate în dispozitivul sentinței și de nivelul sultelor – așa încât se impunea și în prezenta cauză cu putere de lucru judecat.

Prin urmare, pentru motivele ce preced, tribunalul apreciază că sentința civilă nr. 3405/21.10.1991 a vizat și suprafața de 2500 m.p / 2563 m.p. din p.c. 96 Cătămărăști Deal, ceea ce este de natură să determine admiterea apelului declarat de N. V. și V. S. M. și schimbarea în parte a sentinței atacate în sensul:

- admiterii excepției autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 3405/21.10.1991 a Judecătoriei B.;

- admiterii cererii de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul V. simion M.;

- înlăturării din dispozitivul sentinței civile nr. 9859/17.10.2013 a Judecătoriei B. a dispozițiilor privind partajul suprafeței de 2563 m.p. înscrisă în titlul de proprietate nr._/26.06.2004 – p.c. 96 arabil (2485 m.p. din măsurători), teren situat în intravilanul localității Cătămărăști Deal, . în schița de la fila 144 - expertiza C., atribuirea acestui teren și obligația la plata sultei.

Criticile formulate de apelanți cu privire la cheltuielile de judecată sunt nefondate deoarece lucrările experților au fost necesare în raport cu complexitatea cauzei și cu specializarea acestora.

Totodată, tribunalul va luat act de renunțarea apelantei C. R. la judecarea cererii de apel așa încât, în temeiul art. 45 din O.U.G nr. 80/2013, va admite cererea acesteia și va dispune restituirea taxei judiciare de timbru de 1.278 lei.

Ca urmare a admiterii cererii de apel, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, apelanta C. R. va fi obligată să achite apelanților N. V. și V. S. M. cheltuieli de judecată în sumă de 1278 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru din apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de apelanții N. V. și V. S. M., ambii cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat S. A. M. din municipiul B., ., ., județul B., pârâtă, respectiv intervenient în nume propriu, în contradictoriu cu intimatul – reclamant C. M. C., domiciliat în B., .. R 8, ., județul B. împotriva sentinței civile nr. 9859/17 oct. 2013 a Judecătoriei B..

Schimbă, în parte, sentința atacată, în sensul că:

Admite cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul V. S. M..

Admite excepția autorității de lucru judecat a sentinței civile 3405 din 21 oct 1991 a Judecătoriei B..

Înlătură din dispozitivul sentinței civile nr. 9859/17 oct.2013 a Judecătoriei B., dispozițiile privind partajul suprafeței de 2563 mp înscrisă în titlul de proprietate nr._/26 iunie 2004 - p. 96 arabil (2485 mp din măsurători), teren situat în intravilanul localității Cătămărăști Deal, .. B., evidențiat în schița de la f. 144 – exp. C., atribuirea acestui teren și obligația la plata sultei.

Menține restul dispozițiilor din sentință, necontrare prezentei.

Ia act că apelanta C. R., domiciliată în B., .. 8, ., județul B., a renunțat la judecarea cererii de apel.

Obligă apelanta C. R. să achite apelanților suma de 1278 lei, cheltuieli de judecată (taxă timbru din apel).

În temeiul art. 45 din OUG nr. 80/2013 dispune restituirea către apelanta C. R. a taxei de timbru în cuantum de 1278 lei.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 30 octombrie 2014.

Președinte, Judecător, Grefier,

T. N. A. D. C. R.

Red. TN /Tehn. FAM/17.11.2014. v

← Pretenţii. Decizia nr. 164/2014. Tribunalul BOTOŞANI		Pretenţii. Decizia nr. 255/2014. Tribunalul BOTOŞANI →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Pretenţii. Decizia nr. 751/2014. Tribunalul BOTOŞANI Fond funciar. Decizia nr. 719/2014. Tribunalul BOTOŞANI Acţiune în constatare. Decizia nr. 180/2014. Tribunalul BOTOŞANI Pretenţii. Decizia nr. 164/2014. Tribunalul BOTOŞANI Pretenţii. Decizia nr. 255/2014. Tribunalul BOTOŞANI Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 163/2014. Tribunalul BOTOŞANI Contestaţie la executare. Decizia nr. 271/2014. Tribunalul BOTOŞANI Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 293/2014. Tribunalul BOTOŞANI