Pretenţii. Decizia nr. 236/2014. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 236/2014 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 17-09-2014 în dosarul nr. 3901/193/2013
Dosar nr._ pretenții – apel
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 236/A
Ședința publică de la 17 septembrie 2014
Completul compus din:
Președinte - P. I.
Judecător – B. G.
Grefier – U. G. D.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelantul – reclamant S. Județean de Urgență Mavromati B., cu sediul în . împotriva sentinței civile nr. 3806 din 10 aprilie 2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B. în contradictoriu cu intimatul – pârât D. I. din satul și ., acțiune civilă având ca obiect „pretenții” .
La apelul nominal făcut în ședința publică nu s-a înfățișat nici una din părțile din proces.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiată părțile, obiectul pricinii, și că procedura de citare este legal îndeplinită. Totodată, se învederează că dosarul se află la primul termen de judecată și s-a cerut judecata cauzei în lipsă.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și reține apelul spre soluționare.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 22.02.2013 sub nr._ reclamantul S. Județean de Urgență “Mavromati” B. a chemat în judecată pe pârâtul D. I., solicitând ca, prin sentința ce se va pronunța, instanța să dispună obligarea acestuia la plata sumei de 639,93 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare pentru partea vătămată C. Z., cu dobânda legală, până la achitarea integrală a debitului.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, urmare a agresiunii provocate de pârât, partea vătămată C. Z. a fost internată în unitatea spitalicească a reclamantei, iar pentru a se vindeca, aceasta a beneficiat de îngrijiri mediale, medicamente, materiale sanitare, investigații paraclinice, etc. a căror valoare este de 639,93 lei.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sanitar, cu modificările și completările ulterioare.
În dovedire, reclamantul a depus la dosar înscrisuri și a solicitat încuviințarea audierii martorului C. Z..
Legal citat, pârâtul nu s-a prezentat în instanță pentru a-și formula eventuale apărări.
Prin sentința civilă nr. 3806 din data de 10.04.2014 ,Judecătoria B. a respins cererea având ca obiect pretenții, ca nefondată .
Pentru a dispune astfel ,prima instanță de judecată a reținut că potrivit dispozițiilor art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sanitar, cu modificările și completările ulterioare, “persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale…”.
Că, potrivit dispozițiilor art.249 C.proc.civ. „cel ce face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească” ,iar reclamantul nu a făcut dovada faptului că pârâtul este responsabil de . produsă împotriva numitului C. Z. în data de 18.05.2010 și ca urmare, ar trebui să acopere prejudiciul produs reclamantului, între prejudiciu suferit și pârât nefiind dovedită o legătură de cauzalitate.
Împotriva sentinței civile nr. 3806 din 10 aprilie 2014 a formulat cerere de apel reclamantul S. Județean de Urgență Mavromati B..
A arătat că instanța de judecată nu a ținut seama de declarația părții vătămate, dată în cursul internării prin care aceasta a arătat că s-a internat urmare a unei agresiuni, indicând persoana care a fost chemat în judecată ca și pârât.
A susținut că ,ar fi trebuit luată în considerare și situația că martorul nu a putut fi audiat, el fiind singura persoană cunoscută și care ar fi putut aduce clarificări.
Pe de altă parte, faptul că partea vătămată nu a făcut plângere penală nu este un motiv ca instanța de judecată să respingă acțiunea, această persoană fiind liberă sau nu să facă plângere.
A mai arătat că împrejurarea că pârâtul nu s-a prezentat în instanță și nu a depus întâmpinare, putea fi considerată de către instanță de judecată o dovadă în favoarea reclamantului.
În drept, a invocat dispozițiile art. 466 și 482 Cod procedură civilă și art. 313 din Legea 95/2006.
Prin cererea de apel nu s-a solicitat administrarea de probe.
Legal citat ,intimatul nu a formulat întâmpinare .
Analizând cererea de apel instanța va constata că aceasta este nefondată urmând a fi respinsă pentru motivele următoare:
Potrivit art. 478 alin. 2 Cod procedură civilă, părțile nu se vor putea folosi înaintea instanței de apel de alte motive și dovezi decât cele indicate la prima instanță sau arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare.
La același aliniat se arată că instanța de apel poate încuviința și administrarea probelor a cărora necesitate rezultă din dezbateri.
Prin cererea sa de apel, reclamantul nu a indicat o probă care să fie administrată în susținerea cererii de apel. De asemenea, nu au fost relevate nici aspecte în baza cărora instanța de apel din oficiu să poată încuviința administrarea vreunei probe.
Reține tribunalul că, în susținerea acțiunii reclamantului ,nici la instanța de fond nu a fost administrată vreo probă. Declarația la care face referire reclamantul nu are forță probantă în sensul stabilirii situației de fapt cu privire la săvârșirea unei fapte de către pârâtul D. I. ,faptă prin care să se fi adus daune sănătății părții vătămate C. Z.. Astfel ,potrivit art. 261 Cod procedură civilă, administrarea probelor se face în fața instanței de judecată. Declarația dată în cursul internării de către persoana vătămată nu poate fi considerată o declarație de martor, în sensul art. 311 și următoarele Cod procedură civilă, acest document reprezentând doar un început de dovadă scrisă conform art. 310 alin. 2 Cod procedură civilă și fiind necesar a fi completat prin alte mijloace de probe.
Mai reține instanțe de apel că, potrivit art. 254 alin. 6 Cod procedură civilă, părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condiții legi, sarcina probei revenind reclamantului în conformitate cu art. 249 Cod procedură civilă.
Împrejurarea că pârâtul nu a depus întâmpinare sau că nu a fost prezent în fața instanței de judecată, nu răstoarnă sarcina probei în sensul că reclamantul era ținut să dovedească ceea ce a susținut.
Nedepunerea întâmpinării nu poate atrage altă sancțiune decât aceea reglementată de art. 208 alin. 2, respectiv de atrage decăderea pârâtului din dreptul de a propune probe și a invoca excepții.
Nici lipsa pârâtului nu poate fi sancționată în condițiile în care însăși dispozițiile procedurale civile, reglementează posibilitatea judecății în lipsă, prin dispozițiile art. 411 Cod procedură civilă.
Pe cale de consecință, pentru toate motivele indicate, în temeiul art. 480 C. pr. Civ, va păstra hotărârea atacată urmând să respingă apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 3806 din 10 aprilie 2014 a Judecătoriei B..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de reclamanta S. Județean de Urgență Mavromati B. cu sediul în . împotriva sentinței civile nr. 3806 din 10 aprilie 2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B. în contradictoriu cu intimatul – pârât D. I. din satul și ., pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 17 septembrie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR GREFIER,
P. I. B. G. U. D.
Red. PI./23.09.2014
JUD. T. C. N.
Dact. D.U.
Ex. 4/23.09.2014
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 397/2014. Tribunalul... | Partaj judiciar. Decizia nr. 341/2014. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
