Pretenţii. Decizia nr. 374/2014. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 374/2014 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 14-05-2014 în dosarul nr. 12648/193/2012
Dosar nr._ RECURS - pretenții
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. – SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 374
Ședința publică din 14 mai 2014
Președinte – H. I.
Judecător – T. N.
Judecător – A. C.
Grefier – U. G. D.
La ordine judecarea recursurilor declarate de recurenții C. E., domiciliată în localitatea Românești, județul B. și C. D. cu același domiciliu împotriva sentinței civile nr. 7907 din 24 iulie 2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ //2012 în contradictoriu cu intimatul D. C. domiciliat în satul și ., acțiune civilă având ca obiect „pretenții”
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru recurenți avocat Berențian P. substituind pe avocat B. A., lipsind intimatul.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că procedura de citare este legal îndeplinită.
Instanța dă citire minutei Încheierii de ședință din 8 aprilie 2014 prin care s-a admis cererea de ajutor public judiciar formulată de recurenți sub forma scutirii de plată a taxei de timbru aferentă cererilor de recurs în sumă de 150,70 lei. Totodată, instanța a încuviințat recurenților asistență judiciară prin avocat.
Doamna avocat C. Berențean P. depune la dosar delegația de asistență juridică obligatoriu, delegație de substituire și referatul pentru decontarea onorariului cuvenit apărătorului din fondurile Ministerului Justiției.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul recurenților solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței și în rejudecarea cauzei în fond să respingeți acțiunea ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 7907/24 iulie 2013 a Judecătoriei B. s-a admis acțiunea formulată de reclamantul D. C. domiciliat în ., județul B. în contradictoriu cu pârâții C. D. și C. E., instanța obligându-i să plătească reclamantului suma de 4232,34 lei cu titlu de daune, precum și dobânda legală de la data introducerii acțiunii ( 18.10.2011 ) până la data achitării efective a debitului.
A obligat pârâții să plătească reclamantului suma de 1053 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru în sumă de 350 lei, timbru judiciar de 3 lei și onorariu avocat 700 lei.
Se arată că prin acțiunea înregistrată în data de 13.08.2012 sub nr._ pe rolul Judecătoriei B., în urma declinării competenței Judecătoriei Săveni, reclamantul D. C. a chemat în judecată pe pârâții C. D. și C. E. solicitând instanței ca, prin hotărârea ce urmează a se pronunța, să se dispună obligarea acestora din urmă la plata sumei de 4.232,34 lei cu titlu de daune, sumă ce urmează a fi actualizată cu dobânda legală din momentul introducerii prezentei acțiuni și până la data plății efective .
În motivare reclamantul arată că în data de 21.08.2011 circula cu autoturismul proprietatea cumnatului său Broscăuțanu V., marca Seat înmatriculat cu numărul_ iar in jurul orei 07: 30 se afla pe raza localității Românești, județul B., circulând cu o viteză de circa 30 km /h, moment în care i-a ieșit în față o bovină adultă iar în urma impactului, autoturismul a suferit avarii la capotă și la spoiler, avariile autoturismului ridicându-se la suma de 4.232,34 lei, animalul fiind în proprietatea pârâților.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 1375 din Codul Civil republicat.
În dovedire reclamantul înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri și de proba testimonială.
Se arată că prin întâmpinarea formulată, pârâții C. D. și C. E. au solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată arătând că la trei zile de la accident, au fost chemați la Postul de Poliție din . care li s-a spus că animalul lor este cel care a produs accidentul deși acesta din urmă a fost dat în grija numitului B. D., pârâții susținând că impactul s-a datorat nerespectării indicatorului amplasat și a vitezei foarte mari pe care o avea reclamantul. Se arată că este imposibil ca dintr-un grup de 5 animale, numai una să fie izbită și accidentul să fie unul direct și frontal atât timp cât în spațiu de vizibilitate era posibil a se frâna și evita grupul de animale.
În apărare s-a solicitat administrarea probei testimoniale.
Din probele administrate prima instanță reține că prin procesul verbal de contravenție . nr._/23.08.2011, pârâta C. E. a fost sancționată contravențional pentru fapta prevăzută de disp. art. 163 lit. b din regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 și anume pentru faptul că a lăsat animalul nesupravegheat pe partea carosabilă sau în imediata apropiere a acestuia, reținându-se în cuprinsul procesului verbal de contravenție că, pârâta C. E. a lăsat nesupravegheată vaca care a pătruns pe DN 24, fiind implicată în accidentul cu autoturismul marca_, în urma căruia a rezultat avarierea autovehiculului cu nr.de înmatriculare_, pentru repararea căruia a fost eliberat devizul nr. 196/28.09.2011, în cuprinsul căruia sunt menționate avariile suferite și cuantumul acestora.
Instanța reține că din cuprinsul declarațiilor martorilor audiați nu reiese o altă situație de fapt decât cea reținută în procesul verbal de contravenție care nu a fost contestat și chiar martorul S. V., propus de pârâți relatează că a văzut momentul în care mașina condusă de reclamant s-a apropiat de intersecția cu ulița, când o vită, bănuind că este a pârâților, împinsă cu coarnele de vitele din spate, speriată, a ieșit în stradă și a intrat în autoturismul care venea din Iași, autoturismul condus de reclamant luând pe capotă animalul care a căzut și apoi s-a ridicat în timp de martorul B. D., propus tot de pârât precizează că pe șoseaua Ștefănești –Iași nu era nici un indicator rutier .
Că, pârâții nu au înțeles să conteste cuantumul despăgubirilor solicitate de partea reclamantă, ci doar vinovăția sa care a fost reținută odată cu întocmirea procesului verbal de contravenție necontestat, instanța reținând că în prezenta cauză sunt aplicabile disp. art. 1001 cod civil care privesc răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale apreciind că pârâții C. E. și C. D., care dețin paza juridică a animalului ,cu vinovăție sub forma culpei au cauzat reclamantului D. C. un prejudiciu în sumă de 4232,34 lei reprezentat de costul total al reparațiilor necesare, prejudiciu produs prin avarierea autoturismului, motive pentru care admite acțiunea și obligă la cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile nr. 7907 din 24.07.2013 declară recurs pârâții C. D. și C. E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând admiterea recursului, casarea în întregime a hotărârii atacate și rejudecând cauza în fond să se respingă acțiunea formulată de reclamant, cu cheltuieli de judecată.
Pe fond, se arată că pentru a se pronunța în sensul admiterii acțiunii, instanța de judecată reține prevederi de drept care nu au fost invocate pe calea acțiunii principale, dar în același timp fără a se face trimitere la posibile modificării ale acesteia prin completări s-au precizări sens în care se arată că pe temeiul art. 103 din Legea nr. 71/2011, răspunderea pentru faptele ilicite cauzatoare de prejudicii (răspunderea civilă delictuală) este guvernată de legea în vigoare în momentul săvârșirii faptei ilicite, și ca atare în opinia recurenților se apreciază că instanța s-a pronunțat asupra unui alt temei decât cel invocat de către părți.
În continuare se invocă faptul că în calitate de pârâți s-a solicitat instanței a dispune în temeiul art. 1169 – 1170 din Codul de procedură civilă,
aplicabil la data formulării întâmpinării ca partea
reclamantă să își dovedească pretențiile, respectiv cererea de chemare în judecată sub toate aspectele.
Cum în cauză, prin administrarea probatoriului cu martorul B. D., nu poate fi reținută ca concludentă declarația acestuia cu privire la existența sau inexistența indicatorului „ATENȚIE ANIMALE", în opinia recurenților instanța de judecată avea obligația de a dispune pârâtului administrarea acestei probe s-au în a solicita administratorului de drum date și relații cu privire la această situație.
Se solicită a se reține că pe calea acțiunii formulate instanța de fond nu a verificat și nici nu s-a pronunțat asupra susținerii reclamantului că la momentului impactului avea o viteză de 30 km/h, că această situație nu poate fi reținută atâta timp cât valoarea pagubei este una considerabilă în opinia recurenților, susținere bazată pe următoarele argumente:
-locuința acestora se află pe o „uliță" care vine perpendicular pe drumul care circula reclamantul,
- distanța de vizibilitate a reclamantului în linie dreaptă până la locul de impact este de peste 200 m,
- distanța de la gardul ultimei case până la drumul național este de peste 5 m,
- luând în considerare că reclamantul se deplasa pe banda de pe sensul opus față de poziția de unde veneau animalele, lățimea drumului național 6,6 m - rezultă că până pe această bandă sunt încă 3,3 m iar spațiul de frânare crește exponențial în funcție de viteză, mai exact, crește cu pătratul vitezei.
În condițiile în care la locul producerii accidentului nu au fost prevalate urme, sau alte obiecte, susținerea reclamantului care propune în dovedire un alt ocupant al autoturismului, a cărei declarație nu poate fi reținută ca adevărată și reală recurenții afirmă că nu rezultă altă opțiune decât aceea că autoturismul a pătruns în „cârdul" de vite și astfel a avut loc distrugerea autoturismului și că impactul s-a datorat sub aspectul nerespectării indicatorului amplasat, dar și a vitezei foarte mari.
S-a mai susținut că instanța de judecată reține doar faptul că recurenților li s-a aplicat o sancțiune contravențională, printr-un proces verbal pe care aceștia în necunoștință de cauză nu l-au contestat.
Se mai arată că fără a se putea identifica dacă animalul (bovina) că ar aparține exclusiv recurenților instanța de fond reține doar pe baza unor prezumții starea de vinovăție și, ca atare, obligarea la plata unor sume, pe care pârâta afirmă că nu le posedă, că însăși identificarea animalului s-a făcut fără ca pârâții să fie de față, numitul Bosinceanu V., care avea calitatea de paznic, confirmând faptul că în acea zi ar fi fost la cârdul de animale polițistul din comună care ar fi întrebat dacă este vreo vacă care să prezinte urme de accident iar animalul nu prezenta astfel de urme.
Se impune a se stabili care a fost viteza de dinaintea impactului, dacă în urma accidentului a fost necesar a se efectua reparații la capotă iar cauza producerii accidentului, în opinia recurenților, a fost aceea că cu toate că în zonă se află indicatoare de atenționare „ANIMALE", reclamantul nu a luat măsurile ce se impun și ca atare nu a respectat regimul de viteză, impactul datorat fiind rezultatul tocmai a faptului că nu a respectat regulile de circulație existente.
Cum prin soluția instanței de fond nu s-a răspuns la toate motivele solicitate de către recurenți în susținerea nevinovăției s-a solicitat a se respecta ingerințele art. 1169-1170 din vechiul Cod civil, soluție ce se bazează doar pe prezumții pe care instanța le-a tras din necontestarea procesului verbal de contravenție, sens în care se solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 299 și următoarele Cod de procedură civilă iar în temeiul art. 304/1 Cod de procedura civila se cere examinarea cauzei sub toate aspectele.
Reclamantul – intimat D. C. legal citat, nu a formulat un punct de vedere față de recursul declarat.
Examinând recursul Tribunalul apreciază că acesta nu este întemeiat.
Reține Tribunalul în primul rând faptul că pârâții – recurenți nu au înțeles să conteste procesul verbal de contravenție întocmit de organele de poliție în legătură cu aceleași evenimente ce au făcut obiect de judecată și în prezenta cauză, așa încât sub aspectul împrejurărilor de fapt reține că situația constatată s-a confirmat și consolidat în mare măsură, cel puțin sub aspectul identificării aparținătorilor animalului implicat în incident și a contextului în care s-a produs acest eveniment.
De altfel, cele reține în procesul verbal de constatare a contravenției au fost confirmate și în cadrul procesul de față de către martorii audiați în cauză, în special de către martorul S. V. care se afla la acel moment în apropierea locului unde s-a produs incidentul soldat cu avarierea autoturismului.
În continuare Tribunalul apreciază drept nerelevante sub aspectul modului de soluționare a cauzei chestiunile evocate de recurenți legate de legea aplicabilă situației deduse judecății, funcție de momentul la care s-a produs evenimentul, temeiul de drept aplicabil fiind corect identificat de către prima instanță, iar dat fiind specificul speței aplicarea în timp a dispozițiilor civile în materia răspunderii civile delictuale pentru fapta animalului nu este de natură a exonera de răspundere partea aflată în culpă delictuală, indiferent de succesiunea în timp a reglementărilor civile în această materie.
Mai mult decât atît instanța este îndreptățită a califica corect obiectul cererii de chemare în judecată și de a identifica în aceeași măsură temeiul de drept al acțiunii, corespunzător situației de fapt expuse de parte, chiar dacă aceasta a indicat un temei de drept eronat.
În continuare Tribunalul reține, de asemenea, lipsită de relevanță în cauză susținerea recurenților legată de existența pe drumul public a pretinsului indicator “atenție animale” indicator care chiar dacă ar fi existat ar fi obligat participații eventual, la o atenție sporită în trafic, el având un rol preponderent preventiv însă aceasta nu înseamnă că existența unui astfel de avertisment îi culpabilizează de producerea unui eveniment nedorit sau dimpotrivă îi exonerează de răspundere pe cei care prin acțiunile lor au determinat producerea unui prejudiciu participanților la trafic mai ales în condițiile în care s-a reținut, și nu s-a dovedit contrariul, că viteza cu care circula autoturismul în momentul impactului era de circa 30 km/oră, vitează care nu poate fi nici pe departe apreciată ca fiind una imprudentă.
Toate aspectele invocate de către recurenți în cadrul prezentului recurs legate de existența pretinselor împrejurări care ar duce la concluzia că autoturismul ar fi pătruns pur și simplu în cârdul de animale nu pot fi avute în vedere de instanță în primul rând pentru faptul că acestea nu au fost confirmate prin niște probe științifice iar în al doilea rând, și nu lipsit de relevanță, pentru motivul că există dovezi testimoniale care afirmă situația de fapt evocată în acțiune și reținută de către prima instanță, sens în care se au în vedere declarațiile martorilor R. D. M. și S. V. persoane care au fost prezente la locul producerii incidentului și care au dat declarații în mare măsură concordante sub acest aspect, recursul urmând a fi respins pentru motivele arătate hotărârea primei instanțe fiind temeinică și legală.
Văzând că recurenții au beneficiar de ajutor public judiciar sub forma asistenții prin avocat în temeiul art. 19 alin. 1 din OUG 51/2008 cheltuielile avansate de stat în acest sens în sumă de 500 lei, vor rămâne în sarcina acestuia și dispune totodată plata onorariului pentru avocatul desemnat în urma admiterii cererii de ajutor public din fondurile speciale ale Ministerului de Justiție.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul. declarat de recurenții C. D. și C. E. împotriva sentinței civile nr. 7907/2013 a Judecătoriei B., pe care o păstrează.
Dispune plata onorariului pentru av. B. A. în sumă de 500 lei din fondul pentru ajutor public judiciar al Ministerului Justiției.
Cheltuielile avansate de stat pentru ajutorul public judiciar acordat recurenților rămân în sarcina acestuia.
irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 mai 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
Red. A.C./1.09.2014,
Jud. P. A.
Dact. D.U.
Ex, 2/1.09.2014
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 109/2014. Tribunalul BOTOŞANI | Pretenţii. Decizia nr. 267/2014. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
