Pretenţii. Decizia nr. 267/2014. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 267/2014 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 13-10-2014 în dosarul nr. 1071/217/2013
Dosar nr._ pretenții
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 13 octombrie 2014
Președinte – M. C.
Judecător – N. T.
Grefier – C. B.
Decizia civilă nr. 267A
Pe rol judecarea apelului civil declarat de apelantul – pârât A. D., CNP_, domiciliat în loc. Rădăuți Prut - jud. B., cu domiciliul procesual ales la sediul S.C.A. P., P., Aruștii și D.” cu sediul în mun. B., Calea Națională nr. 101, ., în contradictoriu cu intimatul - reclamant A. C. M., CNP_, cu domiciliul în loc. P. jud. B., împotriva sentinței civile nr. 302/29.05.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Darabani, jud. B. având ca obiect pretenții .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat A. R. pentru apelantul lipsă și intimatul A. C. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile și obiectul pricinii.
Avocat A. R. depune delegație de substituire.
Intimatul A. C. M. se legitimează cu CI . nr._.
Instanța declară încheiată cercetarea procesului și deschide dezbaterile în apel.
Avocat A. R., pentru apelant, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, sentința instanței de fond fiind nelegală și netemeinică, având în vedere că s-a invocat la fond lipsa calității procesuale active a reclamantului întrucât singura persoană îndreptățită să solicite restituirea sumei din petitul acțiunii era persoana în patrimoniul căreia a fost produsă paguba, respectiv T. A., proprietara mașinii.
Mai mult, nu s-a făcut dovada reparațiilor, intimatul a depus bonuri fiscale anterioare și nu a prezenta de la IPJ documente de constatare a pagubelor produse prin accident.
Intimatul solicită respingerea apelului și menținerea sentinței de la fond.
Instanța închide dezbaterile și reține apelul pentru soluționare pe fond.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 302/29.05.2014, Judecătoria Darabani:
- a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului,
- a admis acțiunea având ca obiect ”pretenții”, formulată de reclamantul A. C. M. în contradictoriu cu pârâtul A. D., obligând pârâtul la plata către reclamant a sumei de 9.768 lei, reprezentând contravaloarea reparației făcute la autoturism.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, la data de 08.01.2013, a avut loc un accident de circulație, în urma căruia mașina condusă de reclamant a fost avariată.
Pentru reparațiile făcute la acest autovehicul, reclamantul a suferit un prejudiciu de 9768 lei.
Instanța a reținut și că, potrivit art. 1357 cod civil „cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să-l repare”.
Prin urmare, reclamantul are legitimitate procesuală pentru a se îndrepta cu acțiune în răspundere civilă delictuală împotriva persoanei care a provocat prejudiciul.
Tot potrivit art.1357 Cod civ., pentru angajarea răspunderii civile delictuale, trebuie îndeplinite cumulativ, următoarele condiții:
- existența unui prejudiciu,
- existența unei fapte ilicite,
- existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu,
- existența vinovăției celui ce a cauzat prejudiciul.
Referitor la prejudiciu, a fost constatat ca fiind cert. Acesta derivă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei (f. 4-12), iar suma de 9768 lei este apreciată ca fiind costul reparației autovehiculului avariat.
În ceea ce privește fapta ilicită – doctrina o definește ca fiind orice faptă, prin care sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparținând unei persoane, prin încălcarea normelor dreptului obiectiv. Există faptă ilicită și ca urmare a neîndeplinirii unei activități sau neluarea unei măsuri care trebuia, potrivit legii, să fie întreprinsă de către o anumită persoană. Astfel, atât existența faptei ilicite cât și vinovăția pârâtului rezultă din răspunsul de la fila 69 dosar.
Cât privește raportul de cauzalitate dintre prejudiciu și fapta ilicită, instanța de fond a stabilit că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că paguba produsă autovehiculului proprietatea numitei T. A. s-a datorat accidentului produs din vina pârâtului în data de 08.01.2013.
În aceste condiții, având în vedere că nu a fost identificată nicio cauză de înlăturare a vinovăției pârâtului (care, pe teren delictual, răspunde și pentru cea mai ușoară culpă)– instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite cumulativ cerințele răspunderii civile delictuale, pârâtul fiind obligat la plata sumei de 9.768 lei, reprezentând contravaloarea daunelor.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel pârâtul A. D., solicitând schimbarea în tot a acesteia, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, în principal ca introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă, iar în subsidiar ca nelegală și netemeinică
În motivarea cererii de apel, a arătat că,în fața instanței de fond, a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului motivat de faptul că titularul dreptului dedus judecății și îndreptățit să solicite restituirea sumei solicitate prin petitul acțiunii este persoana în patrimoniul căreia a fost produsă paguba constând în avarierea autoturismului, respectiv T. A., proprietara acestuia.
A considerăm că instanța de fond în mod greșit a respins excepția invocată, în motivare rezumându-se la indicarea textului art. 1357 Cod civil și la simpla constatare a legitimității procesuale a reclamantului, ceea ce nu echivalează cu o motivare în sensul dispozițiilor codului de procedură civilă.
Astfel, cu toate că intimatul a afirmat prin cererea de chemare în judecată fapt că interesul său în cauză l-a constituit faptul că a achitat cheltuielile presupus realizate cu autoturismul avariat prin accident, interesul, chiar și protejat juridic, nu implică întotdeauna posibilitatea de a acționa într-un anume fel sau de a cere altei persoane să aibă o anumită conduită, eventual cu apelarea la forța coercitivă a statului.
În cauză, așa cum a reieșit din înscrisurile depuse la dosar, prejudiciul direct a fost cauzat în patrimoniul proprietarei T. A., comanda de reparații fiind întocmiți pe numele acesteia. Aspectul că ulterior reclamantul a achitat contravaloarea comenzii de reparații nu poate crea certitudinea că acesta a acționat în nume propriu și nu în baza mandatului acordat de către proprietar
Pe fondul cauzei, din analiza înscrisurilor existente la dosar, apelantul a considerat că nu s-a acut dovada îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale.
În ceea ce privește prejudiciul produs, instanța de fond nu a analizat faptul că autorizația de reparații în baza căreia s-a realizat comanda de reparații nr. 0248, achitată prin factura nr.269 din data de 04.02.2013, datată din 26 01.2012, modificarea ulterioară, pe cale extrajudiciară a datei nefiind de natură a determina convinge ea instanței asupra autenticității acesteia.
Suplimentar, aceasta determină un total de plată pentru lucrările convenite și executate la autoturismul AUDI A6 cu nr. de înmatriculare_ în sumă de 3426 lei, reclamantul nefăcând dovada unui raport de cauzalitate între celelalte bonuri fiscale și reparațiile care au fost necesare pentru autoturismul marca AUDI A6 cu nr. de înmatriculare_ .
De asemenea, în ceea ce privește bonurile fiscale nr 30, 26, 238 și 199 emise de OMV Petrom Marketing SRL, s-a observat că toate facturile anexate au data de 04.02.2013, iar bonurile datează din 28.01.2013, 21.01.2013,18.01.2013, neputându-le reține ca făcând parte din cheltuielile realizate pentru repararea autovehiculului.
Referitor la fapta imputabilă pârâtului, din înscrisurile existente la dosarul cauzei nu rezultă fără urmă de tăgadă faptul că în sarcina apelantului se poate reține existența formei de vinovăție cerută de lege.
Autorizația . nr._ emisă de Poliția Orașului Darabani nu face nicio referire la vinovăția pârâtului, ci doar atestă avariile cu care poate intra în reparații autoturismul, iar adresa din partea IPJ B. chiar dacă se afirmă că apelantul ar fi fost vinovat de producerea accidentului, nu consideră că poate fi reținută ca o dovadă deplină a vinovăției acestuia în producerea accidentului, atât timp cât nu a fost prezentată și documentația întocmită la fața locului (în speță procesul verbal de constatare) care să ateste modul de producere a accidentului și gradul de vino rație al părților.
Cu toate că sarcina probei revenea intimatului reclamant, acesta nu a atașat niciun înscris și nu a uzat de niciun alt mijloc de probă din care să rezulte dinamica accidentului sau culpa în producerea acestuia, cu atât mai mult cu cit existența și mai ales gradul de vinovăție, în materia răspunderii civile delictuale reprezintă un criteriu pentru stabilirea întinderii despăgubirilor datorate.
Intimatul A. I. C. M. nu a depus întâmpinare la cererea de apel dar, prezent în instanță la termenul de astăzi, a solicitat respingerea acesteia ca nefondată.
Apelul declarat în cauză este nefondat din considerentele ce urmează.
În mod corect a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, întrucât facturile fiscale nr. 269/04.02.2013, 125/04.02.2013 și 126/04.02.2013 și bonurile fiscale aferente probează că în patrimoniul acestuia a fost produs un prejudiciu total de 9.768 lei, prejudiciu care a solicitat a fi reparat de către pârâtul – apelant.
Cât privește condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie prevăzute de art. 1357 N.C.C., instanța de fond a reținut în mod corect a fi îndeplinite în sarcina pârâtului – apelant, criticile formulate sub acest aspect în cererea de apel fiind neîntemeiate.
Astfel, prin încheierea cu dată certă din 28.12.2012, T. A. a permis reclamantului să utilizeze mașina proprietatea celei dintâi marca „Audi A6”.
Inspectoratul de Poliție al Județului B. – Poliția orașului Darabani a emis autorizația . nr._ pentru reparația acestui autoturism în urma unui accident rutier care a avut loc la data de 07.01.2013, ora 1915 în ., adresa Poliției nr. 141.466/09.09.2013 explicând în mod rezonabil erorile înregistrate la emiterea acestei autorizații în legătură cu anul emiterii ei și cu cel al producerii accidentului.
De altfel, este de remarcat că apelantul – pârât nu a contestat, prin întâmpinare, producerea accidentului rutier la data de 08.01.2013, ba chiar a descris producerea acestuia pretinzând culpa reclamantului, așa încât criticile formulate sub acest aspect sunt făcute doar pro causa.
În ceea ce privește cuantumul prejudiciului, este de observat că facturile fiscale anterior menționate precum și bonurile fiscale aferente probează plata de către reclamant a unei sume totale de 9.768 lei pentru reparația mașinii utilizată și condusă de acesta,reparație necesitată în urma accidentului rutier menționat.
Cu observația că bonurile fiscale pentru combustibil nu au fost incluse în sumă totală stabilită de instanța de fond, tribunalul constată că probele administrate în cauză nu susțin aprecierea pârâtului că această sumă nu a fost necesară, parțial sau integral, pentru reparația autoturismului, apelantul neindicând dovada contrară.
Aceeași situație este dată și în privința culpei în producerea accidentului, în condițiile în care adresa poliției coroborată cu mențiunile din autorizația de reparații eliberată reclamantului determină concluzia culpei pârâtului – apelant în producerea accidentului.
Prin urmare, față de ansamblul celor ce preced, în temeiul art. 480 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, prezentul apel urmează a fi respins ca nefondat cu păstrarea sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, apelul declarat de apelantul A. D. CNP_, domiciliat în loc. Rădăuți Prut - jud. B., cu domiciliul procesual ales la sediul S.C.A. P., P., Aruștii și D.” cu sediul în mun. B., Calea Națională nr. 101, ., în contradictoriu cu intimatul - reclamant A. C. M., CNP_, cu domiciliul în loc. P. jud. B.,împotriva sent. civile nr. 302/29.09.2014 a Judecătoriei Darabani, pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 13.10.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR, GREFIER,
M. C. N. T. C. B.
Redt.TN 17.11.2014v
Jud. fond.
Tehnored.FAM
5 ex/17.11.2014
| ← Pretenţii. Decizia nr. 374/2014. Tribunalul BOTOŞANI | Fond funciar. Decizia nr. 305/2014. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
