Pensie întreţinere. Decizia nr. 196/2014. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 196/2014 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 19-08-2014 în dosarul nr. 5646/193/2014
Dosar nr._ pensie de întreținere
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA – I – CIVILĂ
DECIZIA NR. 196 A
Ședința publică din 19 august 2014
Președinte - A. M.
Judecător - P. L.
Grefier - A. E.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelantul L. P. C. domiciliat în ., județul B., în contradictoriu cu intimata reclamantă C. A. domiciliată în . Frumușica, județul B., împotriva sentinței civile nr. 8709 din 12 iunie 2014, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B., având ca obiect pensie de întreținere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă procurator L. A. pentru apelantul pârât L. P.-C. și avocat G. S. pentru intimata reclamantă C. A..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
În baza art. 131 Noul Cod procedură civilă, competența de soluționare a apelului revine Tribunalului, după regulile reglementate la art. 95 alin. 2 din Noul Cod procedură civilă.
Se constată că la dosar au fost depuse precizări formulate de apelant cu privire la faptul că nu se poate prezenta la termenul de astăzi, însă va fi prezentă mama sa, L. A., în calitate de împuternicit.
Procurator L. A. precizează că fiul său, apelantul, urmează a contesta paternitatea copilului în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente asupra acestuia.
Avocat G. S. arată că motivele de apel invocate nu au legătură cu prezenta cauză. Că, apelantul este în prezent la muncă în Germania, unde realizează venituri, nu este în continuarea studiilor, iar obligația 159 lei cu titlu de pensie de întreținere nu este o mare. Apreciază că apelantul încearcă să se sustragă de la obligația de plată a acestei pensii de întreținere. Solicită respingerea apelului, cu obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil, de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. în data de 02.04.2014, reclamanta C. A., a chemat în judecată pe pârâtul L. P. C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce urmează a se pronunța, să dispună obligarea acestuia din urmă la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului C. G., raportat la venitul minim pe economie, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că prin sentința civilă pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._/193/2012 s-a stabilit că pârâtul este tatăl minorului C. G., că de la nașterea copilului si pana in prezent pârâtul nu a contribuit în nici un fel la întreținerea copilului, că în prezent acesta este major și realizează venituri.
La termenul de judecată din 12.06.2014, reclamanta, prin apărător, a precizat că solicită stabilirea pensiei de întreținere raportat la venitul minim pe economie.
În drept au fost invocate disp. art. 499, art. 529 C.civil, art. 453 C.pr.civ.
În dovedire au fost depuse la dosar înscrisuri.
Pârâtul, legal citat, a depus la dosar întâmpinare, prin care a arătat că nu este de acord cu acțiunea, motivat de faptul că nu este tatăl minorului.
Prin sentința civilă nr. 8709 din 12 iunie 2014 Judecătoria B. a admis cererea formulată de reclamanta C. A., în contradictoriu cu pârâtul L. P. C..
A obligat pârâtul la plata în favoarea minorului C. G., născut la 06.03.2012, a pensiei de întreținere în sumă de 159 lei lunar, de la data sesizării instanței – 02.04.2014 și până la majoratul copilului.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin Sentința civilă nr. 4636/18.04.2013 a Judecătoriei B., s-a admis cererea formulată de reclamanta C. A., stabilindu-se că minorul C. G., născut la 06.03.2012 este fiul reclamantei și al pârâtului L. P. C., dispunându-se ca exercitarea autorității părintești asupra copilului să fie exercitată de către mamă.
A reținut prima instanță că potrivit prevederilor art. 487 Cod civil, părinții au dreptul și îndatorirea de a crește copilul, îngrijind de sănătatea și dezvoltarea lui fizică, psihică și intelectuală, de educația, învățătura și pregătirea profesională a acestuia, potrivit propriilor convingeri, însușirilor și nevoilor copilului; ei sunt datori să dea copilului orientarea și sfaturile necesare exercitării corespunzătoare a drepturilor pe care legea le recunoaște acestuia, iar potrivit art.499 alin.1 Cod civil, tatăl și mama sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea profesională
De asemenea, a mai reținut că art. 529 cod civil prevede că întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui ce urmează a o plăti, iar art. 531 Cod civil, stabilește că, dacă se ivește o schimbare în ceea ce privește mijloacele celui care prestează întreținerea și nevoia celui care o primește, instanța de tutelă, potrivit împrejurărilor, poate mări sau micșora pensia de întreținere sau poate hotărî încetarea plății ei.
Prin urmare, a stabilit prima instanță că paratului ii revine obligația concurenta si egala ca, alături de mama careia i-a fost încredințat copilul, sa contribuie la întreținerea acestuia.
In ce priveste cuantumul contributiei paratului la cheltuielile de crestere, educare si invatatura si pregatire profesionala ale minorului, prima instanță a avut in vedere, ca in conformitate cu dispozitiile art. 529 alin. 2 Cod civil, cand intretinerea este datorata de parinte ea se stabileste pana la ¼ din castigul sau in munca pentru un copil, pana la 1/3 pentru doi copii, si pana la ½ pentru trei sau mai multi copii.
In acest sens, in primul rând, prima instanță a avut în vedere faptul că este vorba de copil in vârsta de 2 ani, pentru care cheltuielile pentru hrana, îngrijiri medicale, imbracaminte, educatie sunt importante. Totodata, a retinut faptul ca nu s-a făcut dovada realizării de catre parat a unor venituri constante, astfel încât s-a luat drept reper in stabilirea pensiei, a venitului minim net pe economie (conform HG 871/2013); o altfel de soluție ar fi prejudiciatoare pentru copil si ar insemna ca însăți culpa proprie a părintelui care nu este aproape de copil sa justifice lipsa de implicare fata de îndatoririle părintești strict si expres reglementate de legiuitor, ceea ce nu poate fi acceptat. Chiar daca paratul nu are venituri, sau este tânăr, aceasta nu înseamnă înlăturarea obligațiilor sale fata de copil, cat timp este apt de munca; de altfel, situația sa materială precară sau lipsa veniturilor este avută în vedere prin aceea ca se ține cont, în prezenta cauza, ca si reper al obligației, de cel mai redus cuantum posibil - venitul minim pe economie.
Pentru aceste motive, prima instanță a admis acțiunea și a instituit în sarcina pârâtului obligația de plată a unei contribuții în cuantum de 159 lei lunar pentru minor, de la data formulării acțiunii și până la majoratul copilului.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a formulat apel pârâtul L. P. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că nu poate achita pensia de întreținere în cuantumul stabilit de prima instanță deoarece nu are venituri, nu are loc de muncă, trebuie să-și continue studiile și apreciază că acest copil nu este al său, pentru că nu a putut face testul de paternitate din lipsa banilor.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de apel formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză Tribunalul va reține că apelul este nefondat și-l va respinge pentru cele ce în continuare se vor arăta:
Prima instanță a făcut o analiză justă asupra aspectelor deduse judecății, reținând în mod corect faptul că pârâtul datorează pensia de întreținere pentru copilul său minor în raport de venitul minim pe economie.
Astfel, Tribunalul reține că potrivit art. 529 Cod civil, poate fi obligat la întreținere numai cel care are mijloace pentru a o plăti sau are posibilitatea de a dobândi aceste mijloace.
Noțiunea de ”mijloace” nu se referă însă numai la mijloacele materiale, ci și aptitudinea de a munci a celui obligat la întreținere sau posibilitatea de a realiza venituri, ce reprezintă izvorul mijloacelor materiale. Astfel, chiar în cazul în care cel care ar urma să plătească întreținerea nu are venituri sau mijloace materiale cunoscute, dar este capabil de muncă, el nu poate fi scutit de obligația de întreținere, prezumând-se că obține cel puțin salariul minim pe economie.
Pentru considerentele expuse, Tribunalul, în temeiul art. 480 NCPC va respinge apelul declarat de către reclamant și va păstra sentința atacată ca fiind legală și temeinică.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul L. P. C. domiciliat în ., județul B., în contradictoriu cu intimata reclamantă C. A. domiciliată în . Frumușica, județul B. împotriva sentinței civile nr. 8709 din 12 iunie 2014, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B., pe care o menține.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 19 august 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
A. M. P. L. A. E.
Red. A.M./02.10.2014
Jud. N. M.
Dact. A.E.
ex. 2/03.10.2014
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 156/2014. Tribunalul BOTOŞANI | Exequator. Recunoaștere înscrisuri / hotarâri străine.... → |
|---|
