Contestaţie la executare. Decizia nr. 514/2015. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 514/2015 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 06-11-2015 în dosarul nr. 514/2015
Dosar nr._ contestație la executare - apel
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 514
Ședința publică din data de 06 noiembrie 2015
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE- A. D.
Judecător – B. G.
Grefier – C. R.
La ordine pronunțarea asupra contestației la executare formulată de apelantul S. S. C., CNP –_, cu domiciliul în B., Calea Națională nr. 88, .. C, ., județul B. în contradictoriu cu intimații P. E., CNP –_, cu domiciliul în B., ., . – prin împuternicit P. E. și B. executorului judecătoresc M. V., cu sediul în B., .. 63, județul B. împotriva sentinței civile nr. 2491/06.03.2015, pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._ .
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședință publică din data de 28 octombrie 2015, conform încheierii de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, și când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea, pentru data de 04 noiembrie 2015, apoi pentru astăzi, 06 noiembrie 2015, când,
TRIBUNALUL
Asupra contestației de față;
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 23.06.2014 sub nr._, având ca obiect contestație la executare, contestatorul S. S. - C. a solicitat, în contradictoriu cu intimata P. E., prin împuternicit P. E., anularea tuturor formelor de executare întocmite în dosarul de executare aflat pe rolul Biroului E. Judecătoresc M. V., anularea actului de executare silită, suspendarea executării până la soluționarea contestației, precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, contestatorul a arătat că, prin sentința civilă nr. 4257 din 20.06.2012 a fost obligat la plata unei pensii de întreținere pentru minorul S. A. în cuantum de 200 ron prestată în bani și natură în cadrul programului de vizită, în perioada 10.02.2012 până în prezent a trimis prin mandate poștale pensia datorată în bani, așa cum rezultă din facturile și chitanțele anexate, dar tot în acea perioadă, intimata a făcut mai multe plângeri penale pentru abandon de familie, plângeri soluționate prin rezoluția procurorului de neîncepere a urmăririi penale. Ulterior, intimata a formulat cerere de executare silită pentru suma de 5.348 ron, declarând faptul că el refuză să o execute de bună voie, lucru neadevărat după cum va rezulta din probele cu care înțelege să se apere. Acesta susține că cererea de executare, ca orice cerere de chemare în judecată trebuie exercitată cu bună credință (art. 723 alin. 1 Cod procedură civilă), însă se poate vorbi doar de rea-credință din partea creditoarei, conform actelor din cadrul dosarelor de cercetare prealabilă întocmite de către lucrătorii Poliției mun. B., se poate observa că intimata a primit sumele de bani la care face referire, având cunoștință ce reprezintă acestea, motiv pentru care solicită atașarea dosarelor respective de la P. de pe lângă Judecătoria B., ca modalitate de probă.
Învestită cu soluționarea cauzei, Judecătoria B. prin sentința civilă nr. 2491/06.03.2015 a respins contestația la executare formulată de contestatorul S. S. C., în contradictoriu cu intimata P. E., prin împuternicit P. E., ca neîntemeiată.
A obligat contestatorul la plata către intimată a sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariul de avocat.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a arătat că verificând plățile efectuate de debitor Verificând plățile efectuate de debitor, respectiv cupoanele mandatelor poștale existente la dosar (filele 79-81), chitanța care atestă transferul sumei de 436,62 lei prin Western Union (fila 99), adresa nr.120/23.02.2015 emisă de S.C. ALDI LIVI SRL (fila 130) și înscrisul de la fila 27 din dosarul penal nr.2910/P/2011, instanța constată că, în intervalul iulie 2010-ianuarie 2012, contestatorul a achitat intimatei suma totală de 4.642 lei și în intervalul iunie 2012-mai 2014, suma totală de 5.260 lei, iar debitul născut în baza sentinței civile nr.2940/20.04.2010 era de 7.200 lei (36 luni x 200 lei), și cel născut în baza sentinței civile nr.4257/20.06.2012 era de 6.912 lei (27 luni x 256 lei). Astfel, s-a constatat că, întrucât nici debitorul nu a declarat în momentul plății ce datorie înțelege să stingă și nici creditoarea, conform art.1113 din vechiul cod civil plata s-a imputat asupra datoriilor scadente mai vechi, deci respectiv asupra celor născute în temeiul sentinței civile nr.2940/20.04.2010, aferente perioadei februarie 2010-ianuarie 2012, deși plățile au fost efectuate în intervalul iulie 2010-mai 2014.
Întrucât totalul plăților efectuate de debitor în acest interval a fost de 9.902 lei și imputația plății s-a făcut asupra datoriilor mai vechi, respectiv asupra celor născute în temeiul sentinței civile nr.2940/20.04.2010, în cuantum total de 7.200 lei (februarie 2009-ianuarie 2012=36 de luni x 200 lei/lunar), s-a constatat că, din debitul născut în baza sentinței civile nr.4257/20.06.2012 care era în cuantum de 6.912 lei (februarie 2012-aprilie 2014=27 luni x 256 lei/lunar), la data sesizării executorului judecătoresc, respectiv 14.05.2014, debitorul achitase doar suma de 2.702 lei, reprezentând pensia de întreținere aferentă doar perioadei de 10 luni și nu integral pentru cele 27 de luni scadente. Deși suma de 56 lei a fost stabilită în natură, aceasta este avută în vedere la stabilirea întinderii debitului, întrucât contestatorul nu a făcut dovada executării acestei obligații și poate face obiectul executării silite.
Instanța nu a putut reține „prescripția dreptului de a solicita dovezi”, invocată de reprezentanta contestatorului cu privire la debitul din perioada februarie 2010-ianuarie 2012, întrucât, pe de o parte, această apărare nu poate produce consecințe juridice, prescripția fiind o sancțiune care constă în stingerea dreptului subiectiv civil și a obligației corelative și nicidecum nu împiedică verificarea stingerii obligației prin plată, putând fi administrate probe în acest sens chiar și în cazul în care s-ar putea reține stingerea dreptului subiectiv civil și a obligației corelative în temeiul prescripției, iar pe de altă parte, în prezenta cauză se impunea a se verifica asupra căror debite se reține imputația plății, având în vedere că niciuna din părți nu a declarat expres în momentul plății asupra căror datorii se impută plata efectuată.
Cu privire la sumele reprezentate de taxele poștale, instanța a apreciat că sunt în sarcina debitorului obligației de întreținere și nu a creditorului, având în vedere că potrivit dispozițiilor art.1.494 Cod civil, obligațiile bănești trebuie executate la domiciliul creditorului de la data plății, ceea ce presupune că toate cheltuielile efectuate de debitor în acest sens (deplasare, transfer bancar, curierat etc.) sunt în sarcina exclusivă a debitorului obligației de executat.
Referitor la apărarea contestatorului de a se reține dispozițiile art. 22 din vechiul Cod de procedură penală, conform cărora, hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile, situație în care, prin retragerea în mod necondiționat a plângerii față de el rezultă faptul că nu mai existau obligații de plată la data de 14.07.2011, instanța apreciază că este neîntemeiată întrucât, plângerea penală a privind perioada aprilie-iunie 2011 (suma de 600 lei), la data de 14.06.2011 a achitat suma de 60 lei mandatarului creditoarei (fila 27 ds.2910/p/2011) și la data de 13.07.2011 suma de 540 lei prin mandat poștal, fapt ce dovedește că a stins debitul aferent acestei perioade, aprilie-iunie 2011, dar nu demonstrează și faptul că era inexistent un debit anterior, pentru care creditoarea nu a înțeles să facă plângere penală, înțelegând să obțină plata pe calea dreptului civil.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, și timbrând conform dispozițiilor legal prev .de OUG 80/2013, a declarat apel S. S. C., criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul că arătată apelantul că titlul executoriu în baza căruia s-a făcut executarea silită este sentința civilă nr. 4257/20.06.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, prin această sentință dispunându-se „majorarea pensiei de întreținere de la 200 lei la 256 lei începând cu data introducerii acțiunii, 10.02.2012 și până la majoratul minorului”, fiind bine definite limitele temporare, ori încercarea de a induce instanța de judecată în eroare este flagrantă, intimata încercând să aducă în discuție niște pretinse datorii din anii 2009, 2010 și 2011, anterior ca titlu executoriu să producă efecte juridice. Cu toate acestea, instanța de judecată, pe parcursul întregului proces de fond a solicitat și a fost interesată doar de perioada anterioară anului 2012, perioadă care nu are nici o legătură cu obiectul cauzei, implicit judecând altceva decât obiectul cauzei.
În continuare, arată apelantul că pe toată perioada desfășurării procesului, instanța a avut în vedere doar perioada februarie 2009 – decembrie 2011, așa cu reiese și din încheierea de ședință din data de 23.10.2014, ajungând ca la motivare să se constate că pentru suma de 56 de lei stabilită în natură să nu facă dovada, apreciind acesta că nediscutându-se despre această sumă, nu i se poate imputa acest lucru.
Față de cele evocate de apelant, arată acesta că s-a încălcat legislația în vigoare, Codul civil, Codul de procedură civilă, cât și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, motiv pentru care solicită casarea sentinței apelate și în rejudecare, evocând fondul cauzei, admiterea completării probatoriului.
Analizând motivele de apel, întreg probatoriul administrat în cauză, dispozițiile legale în materie, instanța e control judiciar constată că acesta este nefundat pentru următoarele considerente:
Temeinic și legal prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 2940/20.04.2010 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ (fila 106), a fost desfăcută căsătoria contestatorului S. S. C. de intimata P. (fostă S.) E., a fost încredințat minorul S. A. spre creștere și educare mamei, iar pârâtul a fost obligat la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului, în cuantum de 200 lei lunar, de la data promovării acțiunii, 11.02.2009 și în continuare până la împlinirea vârstei de 18 ani. Sentința a devenit definitivă și irevocabilă în urma pronunțării deciziei civile nr.153A/13.10.2010 de către Tribunalul B. (fila 100).
Ulterior, prin sentința civilă nr.4257/20.06.2012 (fila 58), Judecătoria B. a dispus majorarea pensiei de întreținere de la 200 lei lunar la 256 lunar, începând cu data de 10.02.2012 și până la majoratul minorului, suma de 200 lei urmând a fi prestată în bani lunar, iar suma de 56 lei lunar, în natură, în cadrul programului de vizitare minor. Sentința a devenit definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului.
P. cererea formulată la data de 14.05.2014 (fila 56), creditoarea P. E. prin reprezentant convențional P. E. (fila 57a solicitat executare silită a debitorului în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr.4257/20.06.2012, pentru un debit restant de 5.348 lei, iar prin încheierea executorului judecătoresc M. V. din data de 15.05.2014 (fila 61), a fost admisă cererea și deschis dosarul de executare silită nr.262/2014.
Întrucât prin încheierea din data de 27.05.2014, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B. (fila 64), a fost admisă cererea de încuviințare a executării silite, prin adresa emisă la data de 13.06.2014 (fila 68), executorul judecătoresc a dispus înființarea popririi asupra veniturilor ce urmau a fi încasate de către debitor de la terțul poprit ..
P. prezenta acțiune, contestatorul S. S. C. a solicitat anularea tuturor formelor de executare, precum și a actelor de executare, motivat de faptul că a achitat integral pensia de întreținere la care a fost obligat prin sentința civilă nr.4257/20.06.2012, însă intimata a susținut faptul că plățile efectuate de debitor în intervalul 02.04._14 au stins, cu prioritate, debite restante din perioada februarie 2009-decembrie 2011, născute în baza sentinței civile nr.2940/20.04.2010 și doar parțial debitele născute în baza sentinței civile nr.4257/20.06.2012, contestația fiind neîntemeiată.
A arătat intimata – pârâtă prin întâmpinare că prin acțiunea formulată, contestatorul S. S. C. a solciitat anularea tuturor actelor de executare întocmite în dosarul de executare nr. 262/2014 al B.E.J „M. V.” din B., cu obligarea acestei la plata cheltuielilor de judecată.
În continuare, a arătat intimata – pârâtă că această contestație este nefondată, evocând faptul că susținerea contestatorului că în perioada 02.04.2012 – 05.05.2014 ar fi achitat suma de 5.000 de lei (restul constituind taxe poștale) prin intermediul Poștei Române, nu este adevărată, arătând că în perioada mai sus amintită a primit de la fostul soț dosar suma de 4.800 de lei și că din grafic nu reiese că plata sumei de 200 de lei ar fi fost efectuată la data de 02.04.2012.
Precizează că prin sentința civilă nr. 2940/20.04.2010 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ numitul S. S. C. a fost obligat să achite minorului S. A. o pensie lunară de 200 de lei începând cu data de 11.02.2009, prin sentința civilă 4257 /20.06.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ pensia a fost majorată, în sensul că, pe lângă pensia de 200 de lei, instanța a stabilit o prestație în natură de 56 de lei.
În plus, a mai arătat intimata că sumă de 4800 de lei achitată de către contestator în perioada 26.06.2012 – 05.05.2014 s-a imputat în principal în privința unei restanțe mai vechi, în cuantum de 4.530 de lei, sumă acumulată de debitor în perioada februarie 2009 – decembrie 2011, la care s-a adăugat suma de 800 de lei restanță din anul 2013 și 2014, în total un debit de 5.330 lei.
Mai a precizat intimata că în anul 2009 contestatorul nu a achitat nimic, acumulând un debit de 2.200 de lei, în anul 2010 a achitat suma de 520 de lei, debitul însumând 1.880 lei, în anul 2011 a achitat suma de 1950 de lei, acumulând un debit de 450 lei și că în anul 2012 a achitat întreg debitul în valoare de 2.400 de lei, în anul 2013 a achitat suma de 400 de lei, acumulând un debit de 400 de lei, iar în anul 2014 a achitat suma de 400 de lei acumulând, în prezent, un debit de 400 de lei.
Așa fiind, a apreciat intimata că în mod corect s-a început executarea silită în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 4257/20.06.2012, pentru suma de 5348 lei, pe care contestatorul o datora cu titlu de pensie de întreținere la data de 14.05.2014, întrucât plățile efectuate în perioada 26.06.2012 – 05.05.2014 s-au imputat în privința unor datorii mai vechi.
Față de aceste considerente, în baza art. 480 Cod procedură civilă, Tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat de S. S. C. împotriva sentinței civile nr. 2491/06.03.2015 a Judecătoriei B. pe care o păstrează.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de S. S. – C., CNP –_, cu domiciliul în B., Calea Națională nr. 88, .. C, ., județul B. în contradictoriu cu intimații P. E., CNP –_, cu domiciliul în B., ., ., județul B. – prin împuternicit P. E. și B. executorului judecătoresc M. V., cu sediul în B., .. 63, județul B. împotriva sentinței civile nr. 2491/06.03.2015 a Judecătoriei B., pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 06 nov. 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
A. D. B. G. C. R.
Red BG/Tehn FAM – 23.11.2015/5 ex
Jud. fond P. A. M.
| ← Reintegrare spaţiu locativ. Decizia nr. 510/2015. Tribunalul... | Legea 10/2001. Sentința nr. 1239/2015. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
