Legea 10/2001. Sentința nr. 1239/2015. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1239/2015 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 27-11-2015 în dosarul nr. 1239/2015
Dosar nr._ Legea nr. 10/2001
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 27.11..2015
Președinte – B. G.
Grefier – F. A.-M.
Sentința civilă nr. 1239
Pe rol, pronunțarea asupra cauzei civile, având ca obiect pretenții, formulată de reclamantul P. T., în contradictoriu cu pârâții C. Gh. N. și C. L. românești de aplicare a Legii nr. 10/2001 – prin Primar.
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică 20.11.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată ce face parte din prezenta decizia și când din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de 27.11. 2015, când,
După deliberare,
T R I B U N L U L,
Asupra acțiunii civile de față;
Prin acțiunea civilă formulată la această instanță reclamantul P. T. a chemat în judecată civilă și personal la interogatoriu pe Primarul comunei Românești – H. G. în calitate de președinte al Comisiei Locale de aplicare a Legii 18/1991 și a Legii 10/2001 precum și pe C. Gh.N. pentru ca prin hotărârea ce se va da să se dispună anularea dispoziției de respingere a notificării cu nr.590 din 17.08.2001 precum și anularea deciziei nr.1 din 03.12.2001, constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._ din 24.06.2004 și admiterea cererii privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru autorul deposedat A. B. cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul arată că: imobilul revendicat, casa ( conacul), anexele și terenul aferent au aparținut boierului A. B. care a deținut pe raza . Santa M. suprafața de 1400 ha teren arabil, pășune și păduri.
Conform formularului de inventariere și evaluarea patrimoniului casă ) conacul), anexele și terenul afferent au fost trecute în proprietatea statului la data de 19.03.1949, ca fiind proprietatea boierului A. Bădăreu.
Conform formularului de inventariere și evaluare a patrimoniului sunt evidențiate un număr de 9 construcții, unele cu un anumit grad de depreciere, care în parte au fost demolate de numiții B. I., C. C.N. și C. V.G., iar cu materialele rezultate și-au construit case proprii pe alte amplasamente și anexe gospodărești.
Reclamantul a arătat că, Decizia nr.1 din 03.12.2001 a SA Romdem Românești, administrată de B. D. este ilegală din următoarele motive:
- imobilele revendicate au fost expropriate de la A. Bădăreu și nu de la alte persoane;
- imobilul revendicat era înscris în evidențele fiscale ale comunei Româneti pe numele defunctului A. Bădăreu la data exproprierii- 19.03.1949;
- la data exproprierii nu se puteau întocmi acte de vânzare-cumpărare pe terenurile aflate atât în extravilan cât și în intravilanul comunei;
- nu există în evidențele Primăriei comunei Românești înregistrat actul de vânzare-cumpărare din anul 1946 ( dacă erau proprietary în trei ani de zile trebuia înregistrat actul de vânzare-cumpărare);
- pseudocumpărătorii nu s-au opus naționalizării clădirilor și terenurilor deși de la aceștia nu se putea naționaliza nici un bun întrucât nu erau boieri sau chiaburi, ci niște țărani săraci care își duceau existența pe M. lui A. Bădăreu ( fiindu-I oameni de încredere);
- lipsesc înscrisuri din care să rezulte descrierea construcțiilor și amplasamentul terenurilor în contractul de vânzare-cumpărare;
- nu sunt acte juridice care să ateste calitatea de moștenitor;
- istoricul de rol lipsește ( data preluării imobilului de către Primăria Românești, data preluării imobilului de către CAP Românești, data preluării imobilului de SA Romdem cu inventarele bunurilor immobile și immobile);
- SA Romdem Românești era desființată ca urmare a intrării în insolvență, la data depunerii notificării;
- Este de notorietate că în perioada prigoanei comuniste privind naționalizarea imobilelor s-au întocmit foarte multe acte de vânzare-cumpărare lovite de nulitate absolută din dorința ca adevărații proprietari să-și păstreze o parte din bunuri prin “oameni de încredere” ÎNTOCMINDU-SE ACTE DE vânzare-cumpărare în care s-au consemnat fapte ireale;
- Faptul că imobilele în cauză nu au fost vândute este și cererea manuscris a autorului deposedat A. Bădăreu din data de 05.03.1991 prin care cerere Primarului comunei Românești restituirea în calitate de proprietar al conacului construit în comună pe o suprafață de 3 ha și 50 de ari.
Prin actele depuse odată cu notificarea, reclamantul arată că a dovedit calitatea de persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru casa ( conacul), anexele și terenul expropriat la data de 19.03.1949 conform art.24 din Legea nr.10/2001 ) în lipsa unor probe contrare, existente și după caz întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normative sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abusive).
În aplicarea acestor vprevederi și în absența unor probe contrare, persoana individualizată în actul normative sau de autoritatea prin care s-a dispus sau după caz s-a pus în executare măsura prelurăii abusive este presupusă că deșine imobilul sub nume de proprietar.
A mai arătat reclamantul că prezumția care operează în tem. art.24 alin.2 din Legea 10/2001 în sensul că Bădăreu A. a fost proprietarul imobilului în litigiu nu este răsturnată prin probe contrare, deoarece actul de vânzare-cumpărare încehiat în anul 1946 nu poate constituio probă contrară în sensul textului de lege menționat mai sus( decizia nr.6557/11.06.2009 a ÎCCJ).
În drept și-a întemeiat acțiunea pe disp. art.26 pct.3 din Legea 10/2001 modificată și actualizată.
În dovedire a depus la dosar înscrisuri.
Pârâtul C. N. prezent în instanță a depus întâmpinare arătând că: la data de 13.05.1946, prin certificatul 1159, primarul de atunci al comunei Românești, urmare a cererii înregistrate cu același număr, certifică faptul că boierul era încă proprietar pe conac 3,5 ha și 259 ha pădure în localitatea Românești.
A mai arătat că la data de 26.07.1946 C. Centrală de Reformă Agrară emite avizul nr.187 din care reise clar că boierul rămâne proprietarul conacului. Urmează apoi actul de vânzare-cumpărare autentificat de către Judecătoria Ștefănești cu nr.954/23.11.1946 ( act original pe care crede că atât boierul A. B. cât și dl.P. T. au sperat că nu mai există și care se află în posesia sa.
Că, din procesul verbal din 19.03.1949 din Formularul de inventariere și Evaluarea Patrimoniului dl. A. B. în care se stipulează că, conacul a fost proprietatea acestuia, find vândut celor trei.
Conform celor arătate consideră că este proprietar de drept a bunurilor solicitate de reclamant și că în cei 25 de ani de stăpânire nu au fost tulburați în posesie de nimeni, nici de către autorități și nici de către concetățeni achitându-și la timp obligațiile legale.
C. L. de aplicare a Legii 10/2001 nu a fost prezentă în instanță dar a depus întâmpinare prin care arată că:
Pârâtul C. GH.N. este deținătorul actual al imobilelor care fac obiectul revendicării conform Legii 10/2001, cu modificările și completările ulterioare, în întâmpinarea sa prezentând concret documentele de proprietate ale fostului proprietar A. B., care în anul 1946 înstrăinează cu act authentic aceste bunuri.
C. constituită în conf. cu prevederile Legii 10/2001 la . cererea dl. P. T. referitoare la Notificarea nr.590/17.08.2001 a d-nei Badărău Eliesaveta, prin dispoziția primarului comunei Românești nr.116/26.05.2014.
La termenul din data 14.11.2014 reclamantul prin declarația sa arată că obiectul acțiunii sale este anularea dispoziției de respingere a notificării cu nr.590/17.08.2001 precum și anularea deciziei nr.1 din 03.12.2001.În legătură cu celelalte capete de cerere constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._ din 24.07.2004 precum și reconstituirea dreptului de proprietate . A solicitat admiterea acțiunii pentru cele două capete de cerere.
La aceeași dată pârâtul C. N. arată că nu este de accord cu admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. Că, deoarece are act de vânzare-cumpărare autentificat de către Judecătoria Ștefănești, cu nr.954 din 23.11.1946 și a titlului de proprietate nr._ din 24.07.2004 precum și copii pe care le-a depus la dosar împreună cu întâmpinarea. Lasă la aprecierea instanței soluționarea cauzei în funcție de încrisurile care sunt la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, probele și mijloacele de probă administrate în cauză, dispozițiile legale în materie, tribunalul constată că acțiunea este nefondată pentru următoarele considerente:
În legătură cu excepțiile invocate de părți acestea au calitate procesuală activă cât și pasivă conform dispozițiilor Legii 10/2001 și pe cale de consecință va respinge excepțiile invocate .
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
Cu privire la fondul cauzei instanța constată că acțiunea reclamantului este nefondată pentru următoarele considerente:
Cu privire la primul capăt de cerere- anularea dispoziției de respingere a notificării cu nr.590/17.08.2001, notificare formulată de Bădăreu E. prin mandatar P. T., la data de 17.08.2001 și comunicată orașului Ștefănești, jud.B., prin executor judecătoresc.
Prin adresa nr.4623/08.08.2006 orașul Ștefănești înaitează către Primăria . însoțită de Certificatul nr.1159/13.05.1946 ( emis de primăria . rezultă că în urma exproprierii făcute A. Bădăreu a rămas pe teritoriul acestei commune cu Conacul moșiei construit pe o suprafață de circa 3 ha, 50 ari și 259 ha pădure. Din acest certificate se înțelege că la acel moment A. Bădăreu era încă proprietar pe bunurile certificate. Inițial conform procesului verbal din 22.07.1945. Proprietatea sa M. Românești a fost expăropriată în totalitate și s-a emis hotărârea nr.486 a Comisiei pentru reforma agrară Ștefănești.
A. B. formulează contestație ce a fost soluționată favorabil prin avizul nr.55 din 19.03.1946 emis de C. Județeană de Îndrumare aplicării reformei agrare B. în urma căruia acesta a rămas proprietar pe bunurile pe care le pretinde reclamantul prin prezenta acțiune.
Din motivarea avizului rezultă clar care au fost motivele pentru care s-a revenit asupra exproprierii totale . Prin avizul 187/26.07.1946 Ministerul Agriculturii și Domeniilor- C. Centrală de Reformă Agrară a decis că se exceptează de la expropriere conacul și locurile de casă în întindere de 4 ha “ menține avizul Comisiei Județene în sensul ca rezervă proprietarului cotă egală de 50 ha din proprietatea sa agricolă situată în raza comunei Românești, jud.B.. În această cotă se include conacul și locurile de casă în întindere de 4 ha.
Ulterior, prin actul de vânzare-cumpărare nr.954 din 23.11.1946 A. Bădăreu vinde numiților C. N., C. V.G. și B. I. proprietatea de 1/3 moștemnită de la bunic și 2/3 adjudecată prin licitație publică tot de la bunic, acesta fiind falit, proprietatea fiind scoasă la licitație publică de tribunal “ suprafața de 2,5 ha teren din care 40 prăjini loc de casă iar restul arabil și pășune împreună cu o casă mare construcțiile și plantația aflată pe loc după stăpânirea și împrejmuirea actuală situată în vatra satului Ostopceni, .> A. Bădăreu vinde proprietatea sa și se mută la București, fapt ce reiese și din procesul verbal încheiat la 19.03.1949 de Direcția Gospodăriilor Agricole de Stat prin care s-a procedat la predarea respective luarea în primire a bunurilor “ un conac și terenurile de 4 ha aferente”.
Prin raportul de expertiză efectuat de expert V. C. a concluzionat faptul că proprietatea lui C. N. corespunde cu cel care a făcut obiectul actului de vânzare-cumpărare nr.954 din 23.11.1946 cu mențiunea ( două clădiri, grajd, anexă demolată), astfel rezultă clar faptul că A. Bădăreu a înstrăinat prin vânzare imobilele atât lui C. N. cât și celorlalți doi proprietari.
Din certificatul de moștenitor nr. 607 din 05.05.1992 nu rezultă că B. E. ar fi moștenit imobilele a căror reconstituire o solicită reclamantul, acestea nu fac parte din masa succesorală, iar instanța de fond nu a fost investită cu vreun capăt de cerere prin care să constate calitatea de moștenitor a acesteia pentru bunurile transmise prin contract de vânzare-cumpărare autentic către N. C., G. C. și I. B. de către defunctul său soț.
Câtă vreme numita B. E. nu cunoaște ce bunuri ar mai fi rămas de pe urma soțului ei, dar nu a exclus posibilitatea ca ulterior să I le identifice prin contractul de cesiune prin care au fost cesionate doar drepturile succesorale, pentu care ar avea vocație succesorală soțului său, după tatăl său și mama sa, altele decât cele stabilite prin certificatul de moștenitor. Bunurile dintr-o eventuală masă succesorală a acestor părinți au fost bunuri ale lui Alenxadru B., proprietar pe întregul vândut ( 1(3 moștenită de la bunic și 2/3 adjudecată prin licitație publică, tot de la bunic, acesta fiind falit, proprietatea fiind scoasă la licitație de tribunal).
Cu privire la al doilea capăt de cerere “ anularea deciziei nr.1 din 03.12.2001”, decizie pentru care beneficiari sunt și moștenitorii: pentru C. V.N.- C. C., C. N., C. V., C. M., C. M., C. Gheoghe, C. O., D. M., A. E., C. L.; pentru C. N.- C. C., C. D. și C. G., R. M., M. E., D. V., B. A., C. V., T. M., persoane care nu au fost chemate în judecată, reclamantul înțelegând să se judece doar cu C. N..
Prin urmare, Dispoziția este un act juridic civil, care produce efecte în planul dreptului de proprietate și devine opozabilă terților prin înscrierea în evidențele funciare.
Calitatea procesuală activă a reclamantului există, așadar, în ce privește promovarea unei acțiuni pentru constatarea nulității absolute a actului juridic, acțiune de drept comun, care nu trebuie confundată cu contestația promovată în tem. Legii nr.10/2001 împotriva Dispoziției, înainte ca aceasta să producă efecte pe planul dreptului de proprietate al persoanelor îndreptățite.
Reclamantul nu și-a întemeiat capătul de cerere nici în drept, nici în fapt, astfel încât nu se cnuoaște care sunt motivele de nulitate care lovesc decizia nr.1 din 03.12.2001.
Astfel, actul de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1946 face dovada că autorii C. N., C. V.G. și B. I. au dobândit în proprietate bunurile mai sus arătate. Conform deciziei imobilul confiscate în anul 1947 de la proprietarii B. I., C. V.G., r4stittuirea se face către B. I. și moștenitorii menționați mai sus.
Întrucât petentul se află în culpă procesuală potrivit disp. art.453 Cod proc.civ. „ partea care pierde procesul va fi obligată la cererea părțâii care sa câștigat sdă-i plătească acestuia cheltuieli de judecată.”
Potrivit disp. art.451 Cod proc.civ. cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru și timbru judiciar, onorariile avocaților, ale experților și ale specialiștilor numiți în cond. art.330 alin.3, sumele cuvenite martorilor pentru deplasare și pierderile cauzate de necesitatea prezentei la proces, cheltuielile de transport și dacă este cazul de cazare precum și orice ale cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului.
Din înscrisurile depuse la dosar pârâtul C. N. a dovedit că a făcut cheltuieli în sumă de 3241,33 lei și pe cale de consecință va obliga petentul P. T. să plătească acestuia cheltuielile de judecată menționate mai sus.
Față de cele arătate, tribunalul va respinge acțiunea formulată de petentul P. T. în contradictoriu cu Primarul Comunei Românești județul B. și C. Gh. N. ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția invocată de petentul C. Gh. N. prin avocat.
Respinge acțiunea civilă formulată de petentul P. T. în contradictoriu cu Primarul Comunei Românești județul B. și C. Gh. N. ca nefondată.
Pe cale de consecință obligă petentul P. T. să plătrească pârâtului C. Gh. N. suma de 3.241,33 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.Pronunțată în ședința publică din 27.11.2015.
Președinte, Grefier,
B. GeorgicăFetcu A.-M.
Plecată în C.M. semnează
P. grefier,
Red.B.G.
Tehnored.P.R.
Ex.4/ 18.12.2015
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 514/2015. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 507/2015. Tribunalul... → |
|---|
