Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 40/2015. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 40/2015 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 28-01-2015 în dosarul nr. 12633/193/2011
Dosar nr._ Plângere Legea nr. 7/1996
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 40/A
Ședința publică de la 28 ianuarie 2015
Completul compus din:
Președinte - P. I.
Judecător – A. D.
Grefier – U. G. D.
Pe rol judecarea cererii de apel formulată de pârâții – apelanți Ș. G. din B., ., . G. din B., ., ., . A. din B., .. 4, . cu intimații O. de C. și Publicitate Imobiliară B., cu sediul în .. 19 și C. D. din B. ., ., . din B., . și C. S. din B., ., împotriva sentinței civile nr. 7141 din 12 iunie 2013 a Judecătoriei B., acțiune civilă având ca obiect „plângere împotriva încheierii de carte funciară ” .
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 20 ianuarie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea cauzei la data de 23 ianuarie 2015 și pentru astăzi, când:
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată în data de 24.08.2011 pe rolul Judecătoriei B. sub nr._, petenții C. A., C. D. și C. S., în contradictoriu cu intimații O. de C. și Publicitate Imobiliară B., C. P. G., Ș. A. și Ș. G., au solicitat instanței să dispună:
- anularea încheierii nr._/19.04.2011 prin care s-a dispus intabularea dreptului de proprietate al defunctei C. G. și a intimaților (C. P. G., Ș. A. și Ș. G.), în calitate de moștenitori ai acesteia, privind suprafața de 647 mp, teren situat în mun. B., ., și a planului de amplasament și delimitare a bunurilor imobile nr. 2821/18.04.2006 având ca beneficiar pe C. G.;
- radierea din cartea funciară privind intabularea dreptului de proprietate al intimaților pentru suprafața de 647 mp teren situat în mun. B., ..
În fapt, petenții au arătat că la data de 16.06.2011 s-au adresat cu o plângere la O.C.P.I. B., contestând actul întitulat plan de amplasament și delimitare a bunurilor imobile nr. 2821/18.04.2006 având ca beneficiar pe C. G. și nr. cadastral provizoriu 5522. La scurt timp, aflând că s-a procedat la intabularea intimaților cu suprafața de 647 mp teren situat în mun. B., ., a fost completată plângerea inițială, în sensul contestării acestei intabulări ce s-a făcut în baza unui plan de amplasament fără corespondență în teren.
La data de 19.07.2011, O.C.P.I. B. a răspuns în sensul că nu poate stabili dacă cele două imobile se suprapun parțial sau în integralitatea lor, deoarece planurile de amplasament nu au fost întocmite în același sistem de coordonate. Considerând că răspunsul nu a rezolvat plângerea printr-o „încheiere” care să poată fi atacată în justiție conform art. 50 din Legea nr. 7/1996, a fost făcută o nouă contestație.
Petenții au precizat că încă din anul 2002 a fost intabulat dreptul lor de proprietate asupra suprafeței de 1.124 mp teren situat în mun. B., ., intabulare admisă prin încheierea nr. 1407/07.03.2002 a Judecătoriei B.. Din încheierea nr._/19.04.2011, rezultă că intabularea dreptului de proprietate al intimaților asupra suprafeței de 647 mp s-a făcut în baza deciziei nr. 944A/10.09.2001 a Tribunalului B.. Or, această decizie nu poate constitui titlu de proprietate pentru intimați. Suprafața de 647 mp este delimitată potrivit schiței anexe la decizia nr. 28/20.01.1979 emisă de Comitetul Executiv al Consiliului Popular al Județului B., și, comparând această schiță cu cea din planul de amplasament și delimitare a bunurilor imobile nr. 2821/18.04.2006 se poate constata că acestea nu sunt identice.
Petenții au mai arătat că nu se poate proceda la intabularea dreptului de proprietate al intimaților cât timp titlul lor de proprietate nu a fost anulat legal, neputându-se dispune o nouă intabulare pentru același teren în favoarea altei persoane, căci suprafața de 647 mp se suprapune cu suprafața de 1.124 mp.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 50 din Legea nr. 7/1996 și art. 274 Cod procedură civilă.
În probațiune, au fost depuse, în copie, înscrisuri.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul O. de C. și Publicitate Imobiliară B. a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive în cauză.
S-a arătat că în exercitarea atribuțiilor care-i revin, O.C.P.I. B. nu dobândește un drept subiectiv pe care ar trebui să-l apere, neparticipând la stabilirea raporturilor juridice dintre părți, fiind ținut doar să soluționeze cererile în termenele și condițiile impuse de lege și să efectueze operațiunile de publicitate imobiliară.
În susținerea excepției, s-a făcut trimitere la decizia nr. LXXII din 15.10.2007, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că oficiile de cadastru și publicitate imobiliară nu au calitate procesuală pasivă în cadrul plângerilor formulate în temeiul art. 50 alin. (2) din Legea nr. 7/1996.
Petenții C. A., C. D. și C. S. au formulat precizări la acțiune, în sensul că au solicitat rectificarea înscrierilor din cartea funciară privind încheierea nr._/19.04.2011 și planul de amplasament și delimitare a bunurilor imobile nr. 2821/18.04.2006, întrucât există neconcordanță între situația reală din teren și cea care rezultă din faptul intabulării.
Potrivit art. 36 din Legea nr. 7/1996, rectificarea înscrierilor în cartea funciară poate fi solicitată de orice parte interesată, astfel că petenții au apreciat că O.C.P.I. B. are calitate procesuală pasivă în cauză.
Pentru a dovedi că planul de amplasament al imobilului în suprafață de 647 mp nu s-a făcut potrivit schiței anexă la decizia nr. 28/1979, s-a solicitat încuviințarea unei expertize tehnice de specialitate.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 33 și art. 34 pct. 4 din Legea nr. 7/1996.
Prin întâmpinarea formulată, intimații C. P. G., Ș. A. și Ș. G. au solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, cu obligarea petenților la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, intimații au arătat că sunt surprinși de vehemența cu care petenții mai stăruie că sunt proprietarii suprafeței de 1.124 mp, când în realitate, din cei 1.124 mp fac parte cei 647 mp proprietatea lor. Prin decizia nr. 944A/10.09.2001, Tribunalul B. a admis acțiunea în revendicare pentru suprafața de 647 mp, teren situat în mun. B., ., individualizat în schița anexă la decizia nr. 28/1979 a Comitetului executiv al Consiliului Popular al Județului B.. Așadar, reclamanții au realizat o intabulare greșită pentru 1.124 mp, intabulare obținută cu rea-credință știindu-se că s-a pronunțat decizia nr. 944A/10.09.2001 a Tribunalului B.. Faptul că petenții au rămas intabulați din 2002 și până în prezent nu le dă niciun drept de proprietate în plus, având obligația să-și corecteze cartea funciară în sensul modificării intabulării lor la 477 mp, în loc de 1.124 mp.
În concluzie, intimații au arătat că nu există motive pentru radierea intabulării dreptului lor din cartea funciară, pentru că dreptul de proprietate pentru 647 mp este dovedit cu acte de proprietate, iar radierea acestui drept ar însemna o violare a dreptului lor de proprietate, respectiv o expropriere.
În probațiune, au fost depuse copii după următoarele înscrisuri: decizia nr. 944A/10.09.2001 Tribunalul B. și sentința nr. 3284/04.05.2010 a Judecătoriei B. (filele 66-69 dosar).
Prin răspunsul formulat la precizările de acțiune, intimații C. P. G., Ș. A. și Ș. G. au solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă și, în subsidiar, ca neîntemeiată, cu acordarea cheltuielilor de judecată.
Au invocat excepția tardivității cererii formulate împotriva încheierii nr._/19.04.2011 a O.C.P.I. B., dar și excepția de necompetență materială a Judecătoriei B. în soluționarea cauzei.
În fapt, intimații au arătat că petenții au contestat la O.C.P.I. B. doar planul de amplasament, nu și încheierea nr._/19.04.2011, ceea ce face ca acțiunea să fie inadmisibilă, art. 50 alin. (2) din Legea nr. 7/1996 obligând persoana interesată să facă plângere la biroul teritorial al O.C.P.I. împotriva încheierii de înscriere sau de respingere.
Pe fond, intimații au precizat că acțiunea este neîntemeiată, deoarece instanțele au stabilit în mod definitiv și irevocabil că petenții nu justifică un drept de proprietate pentru suprafața de 1.124 mp, pentru că hotărârea în baza căreia au dobândit acest drept nu le este opozabilă lor, intimaților, fapt stabilit prin sentința pronunțată în dosarul nr._/193/2009 al Judecătoriei B. și prin decizia nr. 944A/10.09.2001 a Tribunalului B.. Dreptul lor de proprietate asupra suprafeței de 647 mp a fost tranșat și prin decizia nr. 733A/27.06.2005 pronunțată de Curtea de Apel G..
Intimații s-au opus la încuviințarea expertizei, deoarece o astfel de expertiză a mai fost efectuată în litigiile dintre părți, cum ar fi dosarul nr._ al Judecătoriei B..
Petenții C. A., C. D. și C. S. au solicitat respingerea excepției tardivității, arătând că deși inițial au contestat la O.C.P.I. B. doar planul de amplasament, deoarece nu știau de existența încheierii, ulterior au completat contestația și cu această încheiere.
Asupra temeiniciei dreptului lor de proprietate, petenții au arătat că acesta le-a fost recunoscut prin sentința nr. 3240/05.05.1998 a Judecătoriei B., irevocabilă prin respingerea recursului formulat de Primăria mun. B., pârât în proces. Prin decizia nr. 944A/10.09.2001, Tribunalul B. a comparat sentința civilă pronunțată în dosarul nr. 9357/1997 al Judecătoriei B. cu decizia nr. 28/1979 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Județului B. și a stabilit că este prioritar ca act de proprietate decizia nr. 28/1979, fără să se facă însă o expertiză pentru delimitarea terenului de 647 mp. Cu ocazia punerii deciziei în executare s-a constatat că terenul de 647 mp nu este bine delimitat în schița anexa la decizia nr. 28/1979, terenul nefiind cotat pe laturile interioare, schița neavând corespondent întru totul pe teren. Astfel, executorul judecătoresc a procedat la delimitarea terenului fără a avea toate reperele.
Ulterior, când s-a întocmit o altă schiță a terenului de către M. G., nu s-a folosit schița anexă la decizia nr. 28/1979, ci s-a trasat o linie continuă pe latura unde se află amplasat beciul pe proprietatea petenților, mărind astfel suprafața de 647 mp și realizând un unic trup, deși, din schița anexă la decizie rezultă clar că acest beci împarte suprafața de 647 mp în două loturi. Pe acest motiv, intimații s-au opus în mod constant la efectuarea unei expertize în litigiile purtate.
Tot petenții, au prezentat un istoric al stării de fapt, pornind de la momentul cumpărării casei cu anexele gospodărești și a suprafeței de 1.124 mp, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 869/P/20.05.1975, la împrejurările în care s-a ajuns să se emită decizia nr. 28/1979 de Comitetul Executiv al Consiliului Popular al Județului B., ajungând la litigiile dintre părți, exemplificate cu dosarele de pe rolul instanțelor judecătorești: dosarul nr. 9357/1997 al Judecătoriei B., dosarul nr. 2923/2000 al Tribunalului B., dosarul nr. 9987/2000 al Judecătoriei B., dosarul nr. 8129/2002 al Judecătoriei B., dosarul nr. 4240/2004 al Judecătoriei B., dosarul nr._/193/2007 al Judecătoriei B., dosarul nr._/193/2009 al Judecătoriei B., fiecare sentință pronunțată în aceste dosare fiind supusă căilor de atac.
În concluzie, petenții au arătat că pe suprafața de 647 mp revendicată de intimați s-au aflat de la început un beci subteran și trei bazine, beciul fiind cel care desparte suprafața în două loturi, lucru pe care intimații nu-l acceptă. La intabularea celor 647 mp, schița întocmită omite existența beciului și astfel suprafața de 647 mp constituie un singur trup.
În completarea probațiunii, au fost depuse toate înscrisurile la care s-a făcut referire în istoric, precum contractul de vindere-cumpărare din 1975, cu schița anexă, chitanță plată, cerere de autorizație, certificat de moștenitor, declarație C. G. cu privire la schimbul de terenuri, decizia nr. 28/1979 și sentințele și deciziile pronunțate în dosarele enumerate (filele 107-193 dosar).
În proces, intimații au fost reprezentați de mandatar Ș. V., în baza mandatului dat prin procura autentificată sub nr. 4653/14.09.2009 de notar public M. S. D. din B. (fila 194 dosar).
Mandatarul Ș. V. a depus o situație cu litigiile dintre părți, procesul-verbal din 21.04.2004 din dosarul de executare nr. 49/2004, decizia nr. 28/1979 și alte înscrisuri reprezentate de hotărâri judecătorești sau rezoluții procuror (filele 197-214, 356-366 dosar).
În încheierea din 15.10.2012, instanța a consemnat precizarea de acțiune formulată verbal pentru petenți de apărătorul ales G. S., de față fiind și petentul C. D., în sensul că obiectul acțiunii petenților este plângerea împotriva încheierii de carte funciară, potrivit Legii nr. 7/1996 (fila 301 dosar).
Pentru justa soluționarea a cauzei, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, proba cu expertiza tehnică de specialitate și au fost atașate dosarele nr. 9357/1997 și nr. 9987/2000 ale Judecătoriei B..
Expertul S. C. a depus raportul de expertiză (filele 250-262 dosar) și răspunsurile la obiecțiunile formulate de părți (filele 342-352 dosar) și procesul-verbal de recepție nr. 19/2013 al O.C.P.I. B. (filele 406-418 dosar), iar lămuririle date de acesta verbal în fața instanței au fost consemnate în încheierea din 12.02.2013 (fila 370 dosar). Instanța a respins cererea intimaților de refacere a expertizei sau de efectuare a unei contraexpertiză.
Onorariul definitiv de expert de 1.000 lei a fost achitat de petentul C. D., potrivit chitanțelor din 15.02.2012 și 02.05.2012 (filele 419-420 dosar).
Intimatul O.C.P.I. B. a transmis raportul de expertiză din dosarul nr. 4240/2004 (filele 223-230 dosar), documentația care a stat la baza pronunțării încheierii nr._/19.04.2011, prin care a fost înscrisă în cartea funciară suprafața de 647 mp (filele 305-326 dosar), iar petenții au depus documentația care a stat la baza pronunțării încheierii nr. 1407/07.03.2002, prin care a fost înscrisă în cartea funciară suprafața de 1.124 mp (filele 379-386 dosar).
Raportat la concluziile raportului de expertiză că suprafața de teren de 647 mp se suprapune cu suprafața de 1.124 mp, la solicitarea instanței de a răspunde cum este posibil să se întocmească două cărți funciare pentru aceeași suprafață de teren, intimatul O.C.P.I. B. a justificat această posibilitate pe dispozițiile legale care permiteau înscrierea în cartea funciară a unor imobile având la bază planuri de amplasament executate în sistem de coordonate diferite.
Prin sentința civilă nr. 7141 din 12.06.2013, Judecătoria B. a admis acțiunea reclamanților și s-a anulat Încheierea nr._ din data de 19.04.2011 .
S-a reținut că ,prin cererea lor, petenții au formulat plângere împotriva încheierii de carte funciară nr._ din 19.04.2011 pronunțată de O.C.P.I. B. în dosarul nr._/11.04.2011.
Potrivit art. 50 alin. (2) și (2 ind. 1) din Legea nr. 7/1996 privind cadastrul și publicitatea imobiliară, orice persoană interesată poate formula cerere de reexaminare a încheierii de admitere sau de respingere a unei cereri de înscriere în cartea funciară, cerere care se soluționează prin încheiere de către registratorul-șef, iar împotriva încheierii registratorului-șef se poate formula plângere în termen de 15 zile de la comunicare. Cererea de reexaminare și plângerea împotriva încheierii registratorului-șef se depun la biroul teritorial, urmând ca în cazul plângerii, biroul teritorial să o înainteze judecătoriei în a cărei rază de competență teritorială se află imobilul. Totodată, în cazul plângerii, potrivit art. 50 alin. (2 ind. 2) din lege, există și posibilitatea ca aceasta să fie depusă direct la judecătorie.
Petenții au solicitat judecarea plângerii în contradictoriu cu Intimatul O. de C. și Publicitate Imobiliară B., care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive în cauză, excepție pe care instanța a găsit-o întemeiată.
Astfel, potrivit art. 50 ind. 1 din Legea nr. 7/1996, republicată, soluționarea plângerii împotriva încheierii de carte funciară se face fără citarea oficiului teritorial de cadastru și publicitate imobiliară, rațiunea textului legal fiind aceea că procedura de soluționare a cererii este una necontencioasă.
Prin urmare, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului O. de C. și Publicitate Imobiliară B. și a respins cererea petenților C. A., C. D. și C. S., în contradictoriu cu acesta, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Intimații C. P. G., Ș. A. și Ș. G. au invocat excepția tardivității cererii, excepția inadmisibilității cererii și excepția de necompetență materială a judecătoriei de a soluționa cererea, fără să motiveze fiecare excepție în parte. În susținerea excepțiilor a fost invocat un singur motiv, acela că petenții nu au atacat la O.C.P.I. B. încheierea nr._ din 19.04.2011, prin urmare, plângerea introdusă la instanță a fost formulată tardiv, iar cercetarea ei de către instanță este inadmisibilă.
Ca atare, instanța s-a pronunțat exclusiv pe excepția de tardivitate și pe excepția de inadmisibilitate, pe care le-a găsit neîntemeiate.
Astfel ,prin încheierea pronunțată de Judecătoria B. în data de 07.03.2002, a fost dispusă intabularea dreptului de proprietate al petenților asupra casei și a terenului aferent acesteia în suprafață de 1.124 mp, imobile situate în mun. B., .. Întrucât au învederat că terenul în suprafață de 647 mp, situat în mun. B., ., asupra căruia s-a dispus intabularea dreptului de proprietate al intimaților prin încheierea nr._ din 19.04.2011 pronunțată de O.C.P.I. B., se suprapune cu terenul în suprafață de 1.124 mp, petenții au calitatea de persoană interesată pentru a formula plângere împotriva încheierii nr._ din 19.04.2011, chiar dacă încheierea nu a fost comunicată acestora.
Din adresele nr. 3431/3735/19.07.2011 și nr. 4384/12.08.2011 comunicate petenților de O.C.P.I. B., rezultă că petenții au contestat atât planul de amplasament și delimitare avizat sub nr. 881/25.02.2000, cât și încheierea nr._ din 19.04.2011, după care, nemulțumiți de răspunsul primit, petenții au introdus plângerea la instanță în termenul de 15 zile calculat de la ultima adresă, prin urmare, cerințele prevăzute de art. 50 din Legea nr. 7/1996 sunt îndeplinite de aceste formalități, chiar dacă încheierea nr._ din 19.04.2011 nu a fost comunicată direct petenților, iar răspunsul dat de O.C.P.I. B. nu a cuprins forma unei încheieri.
Pe fond, pornind de la concluziile raportului de expertiză, prima instanță a reținut că suprafața de 647 mp teren ce a fost intabulată prin încheierea O.C.P.I. B. nr._ din 19.04.2011 se suprapune cu suprafața de 1.124 mp teren ce a fost intabulată prin încheierea Judecătoriei B. din 07.03.2002, fiind atribuite două numere cadastrale nedefinitive pentru aceeași proprietate, anume nr. cad. 5522 pentru suprafața de 647 mp și nr. cad. 1619 pentru suprafața de 1.124 mp.
Atât expertul, cât și O.C.P.I. B. au motivat această posibilitate prin faptul că la cele două intabulări s-au utilizat planuri de amplasament executate în sistem de coordonate diferite, care nu a permis identificarea suprapunerii.
În acest mod, a arătat prima instanță, a fost încălcată însăși rațiunea de a fi a cadastrului și a cărții funciare, care are menirea de a ține evidența tuturor imobilelor de pe întregul teritoriu al țării. Potrivit art. 1 din Legea nr. 7/1996, cadastrul realizează identificarea, măsurarea, descrierea și înregistrarea imobilelor în documente cadastrale și reprezentarea acestora pe hărți și planuri cadastrale, iar cartea funciară cuprinde descrierea imobilelor și înscrierile referitoare la drepturile reale imobiliare, la drepturile personale, la actele, faptele sau la raporturile juridice care au legătură cu imobilele. Prin imobil se înțelege terenul, cu sau fără construcții, de pe teritoriul unei unități administrativ-teritoriale, aparținând unuia sau mai multor proprietari, care se identifică printr-un număr cadastral unic, iar imobilul astfel definit se înscrie într-o carte funciară.
În cauză, terenul în suprafață de 647 mp, care face obiectul titlului de proprietate al intimaților, se suprapune în mod real cu terenul în suprafață de 1.124 mp, care face obiectul titlului de proprietate al petenților, suprapunerea fiind desigur parțială, dar prin atribuirea unui nou număr cadastral pentru suprafața aflată în suprapunere și deschiderea unei noi cărți funciare, s-a ajuns ca același imobil să aibă nu un unic identificator cadastral, ci două, nu o singură carte funciară, ci două, contrar regulilor enumerate anterior.
Posibilitatea existenței unor suprapuneri între suprafețele unor imobile este reglementată de art. 27 din Ordinul nr. 634/2006 pentru aprobarea Regulamentului privind conținutul, modul de întocmire și recepție a documentațiilor cadastrale în vederea înscrierii în cartea funciară, care diferențiază suprapunerea virtuală de suprapunerea reală, ultima fiind caracterizată drept suprapunerea efectivă în teren datorată existenței mai multor acte juridice diferite pentru același amplasament, identificării diferite a limitei comune sau lipsei materializării limitei la momentul identificării.
Potrivit art. 27 alin. (2) din ordinul nr. 634/2006 în vigoare la momentul pronunțării încheierii, în cazul în care suprapunerea este reală, aceasta se va soluționa pe cale amiabilă prin documentații cadastrale sau de către instanțele de judecată, iar oficiul teritorial va nota din oficiu suprapunerea în cărțile funciare, în baza încheierii de carte funciară, a referatului întocmit de inspector și aprobat de inginerul-șef.
În cauză, rezultă că oficiul teritorial nici nu a depistat această suprapunere și a dispus intabularea ca și cum suprafața de 647 mp este un imobil distinct, diferit de suprafața de 1.124 mp, contrar realității astfel cum s-a dovedit prin expertiza efectuată. În situația în care un imobil este înscris în cărți funciare distincte cu titulari ai dreptului de proprietate diferiți este încălcat și principiul relativității, potrivit căruia înscrierea unui drept în cartea funciară se poate face numai împotriva aceluia care, la înregistrarea cererii, este înscris în cartea funciară ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea va fi făcută.
Față de cele expuse, prima instanță a constatat că cererea petenților este întemeiată, a admis cererea și a dispus anularea încheierii O.C.P.I. B. nr._ din 19.04.2011.
În baza art. 274 alin. (1) Cod procedură civilă, la cererea petenților, instanța a obligat intimații la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariul de expert în sumă de 1.000 lei.
Împotriva sentinței civile nr. 7141 din 12 iunie 2013 au formulat cerere de apel pârâții Soltuzu G., C. P. G. și Ș. A., solicitând schimbarea în totalitate în sensul respingerii ca neîntemeiată a plângerii și înlăturării obligației la plata cheltuielilor de judecată.
În drept au invocat dispozițiile art. 282, 296 și următoarele din Cod procedură civilă.
Au arătat apelanții că sentința se bazează pe o greșită apreciere a probelor administrare cât și pe ignorarea probelor pârâților. Instanța de fond a motivat că terenul în suprafață de 647 mp care face obiectul titlului de proprietate al intimaților se suprapune în mod real cu suprafața de 1124 ce face obiectul titlului de proprietate al petenților.
A mai reținut că terenul de 647 mp intabulat prin încheierea nr._ din 19.04.2011 a OCPI B. se suprapune cu suprafața de 1124 mp teren, ce a fost intabulată prin Încheierea Judecătoriei B. din 7 martie 2002.
Susțin apelanții că reclamanții nu mai au nici un titlu valabil pentru suprafața de 1124 mp iar intabularea terenului în anul 2002 au făcut-o cu rea credință, cunoscând că în favoarea pârâților s-a pronunțat decizia nr. 944 din 2001 a Tribunalului B. prin care s-a admis acțiunea în revendicare pentru suprafața de 647 mp situați în ., în contradictoriu cu reclamanții. Titlul de proprietate este constituit de decizia nr. 28/1979 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al mun. B.. S-au judecat cu reclamanții revendicând suprafața de 647 mp iar Tribunalul B. au admis cererea lor prin decizia nr. 944/A/2001 pentru imobilul individualizat în schița anexă la decizia nr. 28/1979 .
S-a comparat titlul de proprietate cu sentința prezentată de reclamant pentru 1124 mp, stabilindu-se cu autoritate de lucru judecată, că sentința nu produce efecte juridice nefiind opozabilă lor. Au arătat că, reclamanții au obligația să-și corecteze notarea în sensul modificării intabulării la 477 mp în loc de 1124 mp .
Au susținut că. se judecă de peste 16 ani și au avut nenumărate litigii cu reclamanții care i-au împiedicat să intre în posesie terenului.
Au solicitat obligarea pârâților la plata de daune pentru abuzul de drept, pentru exercitarea cu rea credință a multiplelor acțiuni împotriva lor.
Prin urmare, au solicitat admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței apelante în sensul respingerii ca neîntemeiată a plângerii formulate precum și înlăturarea obligației de plata cheltuielilor de judecată.
Prin întâmpinarea formulată intimații C. D., C. A., C. S. au solicitat respingerea cererii de apel. Au susținut că este lipsită de logică juridică susținerea apelanților potrivit căreia instanța și-a întemeiat soluția pe o apreciere greșită a probelor administrate și că s-ar fi ignorat probele lor.
Au arătat că în mod corect a reținut prima instanță că prin intabularea suprafeței de 647 mp prin Încheierea nr._/ 19.04.2011 parte din suprafața de 1124 mp ce a fost intabulată prin Încheierea nr. 1407/ 7 martie 2002 fiind atribuită două numere cadastrale nedefinitive pentru aceeași proprietate, s-a încălcat însăși rațiunea Cadastrului și a Cărții Funciare.
Au susținut că apelanții critică soluția primei instanței susținând că în mod greșit s-a reținut că cele două suprafețe de teren se suprapun iar intimații nu mai au titlu de proprietate pentru suprafața de 1124 mp în timp ce au un titlu de proprietate pentru această suprafață de teren, respectiv Decizia 28/ 20 ianuarie 1979 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Județului B.. Dacă titlul de proprietate este Decizia 28/1979 Încheierea de carte Funciară nr._/ 19 aprilie 2011 a OCPI este anulabilă cu atât mai mult întrucât din cuprinsul ei rezultă că titlul de proprietate în baza căruia s-a făcut intabularea este decizia 944/A/ 10 septembrie 2001 a Tribunalului B..
Au susținut că Decizia 28/1979 nu poate fi un titlu de proprietate valabil în baza căruia să opereze un drept de proprietate imobiliar, dar nici Decizia nr. 944/A/2001 a Tribunalului B. nu poate fi apreciată ca un act de proprietate.
Au arătat că nu au fost de rea credință cum susțin apelanții când au procedat la intabularea dreptului de proprietate, Judecătoria B. pronunțându-se prin Încheierea nr. 1407/7 martie 2002 chiar dacă soluția a fost ulterioară Deciziei nr. 944/A/2001 a Tribunalului B..
Au susținut că au un titlu de proprietate pentru suprafața de 1124 mp respectiv sentința nr. 3240 din 5 mai 1998 pronunțată în dosarul nr. 9357/1997 al Judecătoriei B., iar susținerea apelanților că ar fi trebuit să corecteze cartea funciară în limita suprafeței de 477 mp este o aberație întrucât sentința menționată nu a fost desființată.
Conform art. 297 teza a II a cauza va putea fi trimisă spre rejudecare o singură dată primei instanței sau alte instanțe egale în grad din aceeași circumscripție dacă părțile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri.
În cauză s-au administrat probe cu înscrisuri.
Totodată, s-a solicitat atașarea dosarului nr. 1761/2001 în care a fost pronunțată decizia nr. 944 din 10 septembrie 2001 a Tribunalului B., dosar cu nr. vechi 9987/2000 la Tribunalul B., respectiv 1761/2001 atașat la dosarul nr._/193/2009.
În analizarea cererii de apel instanța constată că aceasta este întemeiată urmând a fi admis pentru motivele redate mai jos:
Este de observat că argumentația instanței de fond pornește de la situația premisă potrivit căreia există suprapuneri între suprafața de 647 mp teren și cea de 1124 mp, pentru care s-au atribuit numere cadastrale 5522 respectiv 1619 atunci și că ,prin aceasta ,s-a încălcat rațiunea de a fi a cadastrului și a cărții funciare care are menirea de a ține evidența tuturor imobilelor de pe întreg teritoriul țării.
Face trimitere așadar prima instanță la dispozițiile art. 27 din Ordinul 634/2006 pentru aprobarea Regulamentului privind conținutul, modul de întocmire și recepție a documentațiilor cadastrale în vedere înscrierii în cartea funciară.
Reținând că OCPI nu a depistat această suprapunere și intabularea s-a făcut ca și cum suprafața de 647 mp este un imobil distinct, s-ar fi încălcat principiul relativității potrivit căruia înscrierea unui drept în cartea funciară se poate face numai împotriva celui care la înregistrarea cererii este înscris în cartea funciară ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea va fi făcută.
Pe cale de consecință s-a dispus anularea Încheierii din 19 aprilie 2011.
Procedând în acest mod prima instanță nu a luat în considerare tocmai posibilitatea existenței în fapt a situației reglementată de art. 27 din Ordinul nr. 634/2006 ,în forma în vigoare la momentul emiterii Încheierii .
Potrivit art. 27 alin. 2 din acest act normativ ,în cazul în care suprapunerea este reală, aceasta se va soluționa pe cale amiabilă prin documentații cadastrale sau de către instanțele de judecată și nu face obiectul prezentei reglementări. Dacă proprietarii refuză să își exprime acordul cu privire la modificarea atributelor imobilelor, oficiul teritorial va nota din oficiu suprapunerea în cărțile funciare, în baza încheierii de carte funciară, a referatului întocmit de consilierul de cadastru și aprobat de șeful serviciului cadastru.
Rezultă așadar că, în actul normativ este prevăzută o anumită procedură în situație existenței unei asemenea suprapuneri, procedură care exclude soluția de constatare a nulității intabulării deja efectuate.
A.. 2 1 al aceluiași articol în situația în care proprietarul imobilului dorește să dispună de dreptul său de proprietate pentru zona de imobil neafectată de suprapunere, în baza declarației titularului dreptului, exprimată în formă autentică, se vor întocmi documentații cadastrale separate, pentru fiecare lot, afectat de suprapunere, respectiv fără suprapunere. Pentru lotul fără suprapunere se acordă număr cadastral și se înscrie în cartea funciară, iar pentru lotul afectat de suprapunere se va întocmi nota de respingere.
Această situație nu este dată în cauză câtă vreme nici una dintre părți nu a învederat că urmărește înstrăinarea dreptului său.
Față de cele arătate mai sus, instanța de apel constată în mod greșit s-a reținut că Încheierea de carte funciară nr._/ 19 aprilie 2011 a OCPI B. este nelegală și s-a dispus anularea acesteia câtă vreme la baza acestei încheieri a stat tocmai decizia nr. 944 din 2001 prin care s-a stabilit în mod irevocabil că suprafața de 647 mp teren situat în B., . aparține pârâților apelanți, dispunând admiterea acțiunii în revendicare formulată de aceștia în contradictoriu cu intimații din prezenta cauză.
Mai are în vedere instanța de apel, faptul că, potrivit considerentelor deciziei nr. 944/A/10 septembrie 2001, hotărârile judecătorești prin care s-a constatat dreptul de proprietate al intimaților din prezenta cauză și s-a dispus anularea Ordinului nr. 160/27 mai 1997 nu au efecte juridice față de reclamanta din cauza apelanți, nefiind opozabilă acestora deoarece judecățile nu au avut loc în contradictoriu cu aceștia.
Nici momentul intabulării petenților – intimați respectiv în cursul anului 2002 nu este opozabil apelanților, deoarece Încheierea de intabulare din 7 martie 2002 nu a fost comunicată acestora iar la momentul intabulării apelanților în anul 2011 O. de C. și Publicitate Imobiliară B. nu a sesizat suprapunerea celor două suprafețe de teren întabularea pentru suprafața de 647 mp teren, făcându-se ca pentru o suprafață distinctă, diferită de acea ce făcuse obiectul intabulării în anul 2002.
Instanța de apel mai are în vedere că în prezent rectificarea înscrierilor în cartea funciară este reglementată de art. 907 cod civil prin care s-au adus modificări art. 33 din legea 7/1996 și ,în esență s-a definit noțiunea de rectificare, arătându-se că prin aceasta se înțelege radierea, îndreptarea sau corectarea oricărei înscrieri inexacte efectuate în cartea funciară oricine putând solicita rectificarea cărții funciare când o înscriere nu corespunde cu situația juridică reală. A.. 3 al acestui articol redă cu titlu exemplificativ situația juridică reală care ar constitui o premisă în rectificarea cărții funciare. În cauza de față această situație astfel cum a fost redată mai sus prin intervenirea deciziei nr. 944/2001 este contrară celei reglementate și care ar putea conduce la rectificarea cărții funciare.
Față de cele menționate văzând că nu există nici un motiv pentru a se constata nulitatea Încheierii de carte funciară din 19 aprilie 2011 a OCPI B. prin care s-a dispus intabularea dreptului de proprietate pentru suprafața de 647 mp teren, situat în B., ., pentru apelanți, în temeiul art. 297 C. pr. civ va admite cererea de apel și va schimba în parte sentința civilă nr. 1741 din 12 iunie 2013 a Judecătoriei B.. Instanța nu va trimite cauza spre rejudecare luând în considerare aspectul că la prima instanță cauza a fost soluționată în fond.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, va înlătura obligația pârâților de plată cheltuielilor de judecată de la fond. Totodată, îi va obliga pe intimați să plătească acestora în solidar suma de 825 lei reprezentând cheltuielile de judecată, astfel cum rezultă acestea în cursul judecății în prima instanță și în apel, respectiv reprezentate de taxa judiciară de timbru ( fila 32 dosar apel) și contravaloarea onorariului avocatului din apel în sumă de 800 lei conform chitanței . nr. 0292 din 10.12.2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Admite cererea de apel formulată de pârâții Ș. G. din B., ., . G. din B., ., ., . A. din B., .. 4, . cu intimații O. de C. și Publicitate Imobiliară B., cu sediul în .. 19 și C. D. din B. ., ., . din B., . și C. S. din B., ., împotriva sentinței civile nr. 7141 din 12 iunie 2013 a Judecătoriei B..
Schimbă în parte sentința civilă nr. 7141 din 12.06.2013 a Judecătoriei B. în sensul că respinge ca nefondată plângerea împotriva Încheierii de Carte Funciară formulată de reclamanți și menține Încheierea de Carte Funciară nr._ din 19.04.2011 a OCPI B. și înlătură cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată.
Menține restul dispozițiilor sentinței care nu sunt contrare prezentei hotărâri.
Obligă reclamanții - intimați să plătească apelanților în solidar suma de 825 lei reprezentând cheltuieli de judecată de la prima instanță și din apel.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 28.01.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
P. I. A. D. U. D.
Red. PI /13.02.2015
Jud. M. R. R.
Dact. D.U.
Ex. 9/_
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 29/2015. Tribunalul BOTOŞANI | Pretenţii. Decizia nr. 28/2015. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
